Acidul aspartic (abreviat Asp sau D), este unul din cei 20 aminoacizi proteinogeni.

Codonii sai
sunt GAU și GAC. Acesta este un aminoacid ne-esențial. Aspartatul, baza conjugata a acidului
aspartic, este un neurotransmițător important care joacă un rol important în potențarea pe termen
lung (LTP) și este important în procesele de învățare și memorie, deși într-o măsură mult mică
decât glutamatul. Acidul aspartic a fost descoperit în 1827 de către Plisson, atunci când acesta a
fiert sparanghel (de unde și vine numele acidului) în soluție bazică concentrată.

Rol[modificare | modificare sursă]

Aspartatul este un aminoacid ne-esențial la mamifere, fiind sintetizat pornind de la oxaloacetat
prin transaminare.

 Este un metabolit din ciclul ureei, rezultând din ornitină și citrulină.

 În plante și microorganisme, aspartatul este precursorul mai multor aminoacizi, inclusiv
patru care sunt esențiali pentru om: metionina, treonina, izoleucina, și lizina.
 Neurotransmițător excitator; acționează asupra receptorilor NMDA, dar are efecte mai slabe
decât glutamatul;
 Gluconeogeneză (sinteza glucozei);
 Sistemul navetă malat-aspartat (glicoliză);
 Sinteza bazelor purinice.
ACID ASPARTIC (ACID ASPARAGIC) [ASP]

Acidul aspartic, numit şi acid asparagic şi purtând simbolul ASP, este un aminoacidlarg
răspândit în natură, neesenţial pentru organismul uman, în sensul că poate fi biosintetizat pe baza
altor compuşi azotaţi.

Istoric, etimologie

Aminoacidul cunoscut sub numele de acid aspartic a fost izolat pentru prima dată în frunzele de
sparanghel (Asparagus offinilais) de către M. Pilsson, în 1827. Denumirea mai veche, încă
utilizată, aceea de acid asparagic, provine de la genul botanic al sparanghelului (Asparagus).

Formula chimică şi structura moleculară a acidului aspartic

Acidul aspartic este un aminoacid dicarboxilic (conţine 2 grupări carboxil - COOH), având
formula generală:. C4H7NO4.
Ca majoritatea aminoacizilor care intră în structura proteinelor complexe specifice mamiferelor
şi care prezintă activitate biologică, compusul face parte din seria L (levogiră), notându-i-
se gruparea aminică (-NH2), în mod convenţional, în partea stângă (nu sus, jos sau la dreapta) [G.
Niac].
Grupările carboxil apar în dreapta catenei (sunt dextrogire - D) iar gruparea aminică apare, după
cum am precizat, în stânga (L). Deoarece gruparea aminică şi una dintre grupările carboxilice
sunt legate de acelaşi atom de carbon, acidul aspartic este un α - aminoacid. Astfel, denumirea
completă a substanţei este: αDL- acid aspartic.

Proprietăţi chimice şi fizice

Acidul aspartic se transaminează uşor şi, în urma catabolismului, genereazăglucoză (este un

aminoacid glucoformator).
Acidul asparagic este semitermolabil (se distruge în proporţie de 60-85% prin fierbere) şi se
descompune, în mare măsură, prin uscarea vegetalelor care îl conţin.
Ca o consecinţă a prezenţei celor două grupări carboxil, acidul aspartic, ca şi acidul glutamic,
prezintă caracter acid (pH=3,8).

Răspândire în natură, surse naturale de acid aspartic şi asparagină

Compusul întră în structura unor proteine complexe, aşa cu este, de exemplu, cazeina din lapte,
care conţine mai mult de 8% acid aspartic + asparagină.
Acidul aspartic şi asparagina (sunt considerate forme interschimbaile) se mai găsesc în mod
natural în: seminţele şi fructele leguminoaselor, miere, polen, fructe de mare, peşti, alge, fructe
de avocado, frunze de dud, spanac, urzică, sparanghel, salată verde, cicoare.
În plante, acidul aspartic reprezintă o bază importantă pentru geneza aminoacizilor esenţiali
pentru mamifere (Acid aspartic- wikipedia.org [ro]).

Rol, acţiune şi importanţă asupra organismului uman

Ca şi asparagina, acidul aspartic prezintă proprietăţi antiazotemice, hepatoprotectoare şi

revigorante asupra organismului uman. Ca aminoacid glucoformator, acidul aspartic furnizează
glucoză celulelor, fără intervenţia insulinei, prezentând un uşor efect antidiabetic, care este
amplificat de implicarea în glicoliză.

Acidul aspartic intervine în metabolismul ureei, ajutând la conversia hepatică a amoniacului

(produs toxic peste limita de 20μg\100ml sânge) în uree, substanţă care se elimină pe cale renală.
Prezenţa amoniacului molecular (NH3) sau al ionului amoniu (NH4+) în organismul uman este
limitată, rezultând sub impactul ureazelor bacteriene din colon (metabolismul uman nu dispune
de enzime ureolizante) şi din hidroliza neenzimatică a ureei la nivelul rinichilor. În ficat,
amoniacul din corp este reconvertit în uree şi eliminat pe cale urinară, evitându-se excesul. Însă
inhibarea funcţiei ureogenetice (insuficienţă hepatică) determină creşterea nivelului amoniacului,
cu consecinţe grave asupra organismului (hiperamonemia se manifestă prin vomitisme,
cefalalgii, tulburări psihice, stări de confuzie mintală, iritabilitate, letargie, convulsii, comă).
La nivelul ficatului se sintetizează din amoniac uree şi încă 2 aminoacizi neesenţiali
(glutamina, asparagina), în prezenţa acidului glutamic, respectiv a acidului aspartic.
Acidul aspartic
OCTOBER 4, 2013 BY CESAMANCAM.RO IN ARTICOLE PROTEINE, NUTRIENŢI

Acidul aspartic este un aminoacid neesenţial ce a fost izolat pentru prima dată în 1868 din
seminţe.

Acest aminoacid are un rol important în ciclul energetic al organismului, ciclulornitinei şi în

reacţiile de transaminare (degradarea şi biosinteza aminoacizilor şi sinteza glucidelor din
proteine).
Acidul aspartic influenţează stamina şi starea de sănătate a sistemului nervos şi este foarte
important în ceea ce priveşte funcţionarea ADN şi ARN şi sinteza de anticorpi.

Acest aminoacid are un rol foarte important în cadrul ciclului Krebs. Ciclul furnizează
aminoacizi şi alte substanţe necesare funcţionării organismului.

Acidul aspartic este folosit la tratarea extenuării fizice şi psihice, depresiei, facilitează transportul
mineralelor în celule şi creşte puterea de concentrare.

Acest aminoacid este un element important în eliminarea toxinelor din organism ajutând la
eliminarea amoniacului ce afectează creierul, ficatul şi sistemul nervos.

ASPARAGINA (ASN)

Asparagina este un aminoacid neesenţial pentru om - în sensul că poate fi biosintetizat pe baza

altor compuşi azotaţi, larg răspândit în natură, atât în regnul vegetal cât şi în cel animal.

Istoric, etimologie

Aspargina a fost izolată întâia oară în sucul de sparanghel (Asparagus offinilais) de către L. N.
Vauquelin şi P. J. Robiquet, în anul 1806 (wikipedia.org [en]). Ca şi acidul asparagic, substanţă
ce a fost descoperită 20 de ani mai târziu, asparagina împrumută numele de la genul botanic al
sparanghelului (Asparagus).

Formula chimică şi structura moleculară a asparaginei

Aminoacidul asparagina, purtând simbolul ASN, este un diaminoacid (conţine 2grupări aminice
(-NH2) cu formula generală:. C4H8N2O3.
Substanţa este considerată a fi o formă aminată (amină) a acidului aspartic.
Asparagina face parte din seria L (levogiră), având grupările aminice aşezate, în mod
convenţional, în stânga catenei.
 Asparagina este un α aminoacid (o grupare aminică şi gruparea carboxilică sunt legate de
acelaşi atom de carbon).

Asparagina - structura chimica plană şi spaţială, simbol, masă moleculară, conţinut de azot
(%)
Proprietăţi chimice şi fizice

Asparagina se transaminează şi se dezaminează uşor. Astăzi se consideră că asparagina şi acidul

aspartic reprezintă forme interconversibile, coeexistente şi cu proprietăţi asmănătoare.

Asparagina, faţă de acidul aspartic este mai puţin acid (pH=5,4), datorită prezenţei în plus a unei
grupări aminice.

Asparagina – influenţă şi surse

OCTOBER 4, 2013 BY CESAMANCAM.RO IN ARTICOLE PROTEINE, NUTRIENŢI

Asparagina este cunoscută ca fiind primul aminoacid izolat din surse naturale.

Acest aminoacid a fost izolat în 1806 din suc de sparanghel (de aici provine şi denumirea), de
Pierre Jean Robiquet şi Louis-Nicolas Vauquelin.

Asparagina (asparagine) este un aminoacid

neesenţial, cunoscut pentru rolul pe care îl are în biosinteza glicoproteinelor.

Sistemul nervos uman are nevoie de acest aminoacid pentru a se echilibra.

Asparagina creşte rezistenţa organismului la oboseală şi asigură funcţionarea corespunzatoare a

ficatului.

Acest aminoacid poate fi produs de ficat şi este folosit în cadrul celulelor pentru fabricarea
proteinelor..
Asparagina este o parte importantă a proteinelor şi este implicată în transmiterea informaţiei la
nivelul sistemului nervos şi în dezvoltarea neuronilor.

Este esenţială şi în biosinteza glicoproteinelor şi a aminoacizilor.

Deficienţa se manifestă prin incapacitatea organismului de a elimina ureea, depresie, confuzie şi

dureri de cap.

Surse de asparagină

Cele mai importante surse de asparagină sunt: carnea de vită, pui, produse lactate, fructe de
mare, peşte, ouă, sparanghel, soia, alune, nuci şi cereale integrale.

Asparagina este creată din acidul aspartic și are rol esențial în menținerea echilibrului sistemului
nervos. În concluzie asparagina este necesară organismului pentru menținerea unui echilibru în
procsele care au loc în sistemul nervos central, ea previne excitarea mare a acestora dar și
inhibarea excesivă. Pentru a nu fi nici prea nervoasă dar nici prea calmă, o persoană are nevoie
de asparagină.

Alimente care conțin asparagină

Asparagina contribuie la creșterea energiei folosite de celulele creierului și sistemului nervos în
metabolism, atunci când se transformă în acid aspartic. În plus, are rol și în sinteza aminoacizilor
din ficat. Are acțiune benefică în procesul de transformare a unui aminoacid în alt aminoacid în
ficat.

Asparagina se găsește în produsele din carne. Este un aminoacid eficient în combaterea oboselii
și creșterii vitalității. Are rol important în metabolism și în tratamentul bolilor sistemului nervos.
Crește rezistența organismului, luptă împotriva depresiei, îmbunătățește activitatea celulelor,
ajută la regenerarea acestora și normalizara activității metabolice.

FITNESS & DIETE

Asparagina menține echilibrul sistemului nervos

By admin | 12 decembrie 2014

16SHARES
SHARE

TWEET

SHARE

SHARE

0 COMMENTS

Asparagina este creată din acidul aspartic și are rol esențial în menținerea echilibrului sistemului
nervos. În concluzie asparagina este necesară organismului pentru menținerea unui echilibru în
procsele care au loc în sistemul nervos central, ea previne excitarea mare a acestora dar și
inhibarea excesivă. Pentru a nu fi nici prea nervoasă dar nici prea calmă, o persoană are nevoie
de asparagină.
 Alimente care conțin asparagină

Asparagina contribuie la creșterea energiei folosite de celulele creierului și sistemului nervos în

metabolism, atunci când se transformă în acid aspartic. În plus, are rol și în sinteza aminoacizilor
din ficat. Are acțiune benefică în procesul de transformare a unui aminoacid în alt aminoacid în
ficat.

Asparagina se găsește în produsele din carne. Este un aminoacid eficient în combaterea oboselii
și creșterii vitalității. Are rol important în metabolism și în tratamentul bolilor sistemului nervos.
Crește rezistența organismului, luptă împotriva depresiei, îmbunătățește activitatea celulelor,
ajută la regenerarea acestora și normalizara activității metabolice.
 Alimente cu un conținut semnificativ de asparagină

Asparagina derivă din acidul aspartic, participă la biosinteza glicoproteinelor și la sinteza unui
număr important de alte proteine. Este indicată în normalizarea funcțiilor celulare ale creierului
și ale sistemului nervos central. Acest aminoacid a fost izolat pentru prima dată în anul 1806 în
formă cristalină, în sucul de sparanghel, de către doi cercetători chimiști francezi Pierre Jean
Robiquet și Louis Nicolas Vauquelin. Este un aminoacid neesențial. Se găsește în carne de vită,
lactate, ouă, carne de pasăre, fructe de mare, pește, sparanghel, legume, semințe, nuci, cartofi.
Alimentele care au un conținut semnificativ de asparagină sunt cele care au multe proteine. De
aceea carnea și ouăle nu trebuie să lipsească din alimentația unei persoane pentru a-și menține
sănătatea sistemului nervos. Aportul de alimente de acest fel ajută la menținerea sănătoasă a
celulelor sistemului nervos, dar în plus contribuie și la formarea pielii, oaselor, părului, la
producerea de proteine în organism ce asigură necesitățile de funcționare ale acestuia în orice
moment.
Prin consumul de alimente bogate în asparagină (fructe de mare, cartofi, sparanghel, legume,
nuci, semințe, iaurt, lapte, carne, brânză, ouă, pește) se asigură un plus de energie organismului.
Fiecare aminoacid are funcții specifice în organism. Dacă se aleg suplimente de aminoacizi este
bine să fie administrate pe stomacul gol deoarece astfel se evită competiția cu absorbția
aminoacizilor din alimente.