1.

Bacilus Anthracis

Habitat
Bacillus anthracis este agentul etiologic al unei zoonoze care afectează ierbivorele (vite, oi,
cai, catâri, capre). Bacillus anthracis se găseşte în tesuturile şi umorile animalelor bolnave. Este
eliminat în mediu prin dejectiile acestora contaminând elementele de mediu extern.
Pe sol conditiile fiind nefavorabile germenul sporulează, supravietuind astfel zeci de ani.
Sporii sunt extrem de rezistenti, rezervorul principal pentru B. anthracis fiind reprezentat de sol.
Caractere morfotinctoriale
Sunt bacili Gram pozitivi, mari (3-5 µm lungime/1-1,2 µm grosime), cu capetele tăiate drept
sau uşor concave, imobili. Pe frotiurile din tesuturile animalelor bolnave apar dispuşi în lanturi
scurte sau în perechi înconjurati de o capsulă unică.
Pe frotiurile din cultură bacilii sunt dispuşi în lanturi paralele şi sunt sporulati. Sporul,
format numai în prezenta oxigenului, are diametrul egal sau mai mic decât grosimea bacilului, este
oval şi este dispus central.
Caractere de cultură
Este o bacterie aerobă facultativ anaerobă, nepretentioasă nutritiv, se dezvoltă pe medii
simple, la 35-37°C. Limitele de temperatu ră la care se poate dezvolta sunt foarte largi: 12-40°C.
Sporularea are loc la temperatura camerei.
Pe mediul cu agar formează colonii relativ mari (2-3 mm diametru), albcenuşii, de tip R,
rugoase. Examinate la stereomicroscop, periferia coloniilor are aspect de şuvite de păr împletit,
aspect ce a fost denumit „cap de medusa”.
Pe geloza sânge nu produce hemoliză. În bulion, lasă mediul limpede şi formează flocoane
care se depun la fundul eprubetei.
Din punct de vedere genotipic şi fenotipic B. anthracis este asemănător cu B.cereus şi B.
thuringiensis de care se poate diferentia pe baza caracterelor cuprinse în tabelul XII.
Caractere biochimice
Este o bacterie catalază pozitivă. Are activitate proteolitică, lichefiază gelatina dar nu
produce urează. Fermentează unele zaharuri (glucoza, maltoza, zaharoza). Produce acetil-metil-
carbinol (reacŃia Vogues-Proskauer pozitivă) proprietate utilă în clasificarea speciilor de Bacillus.
Reduce nitratii, hidrolizează cazeina, este indol negativ.

Caractere de patogenitate
Este patogen prin virulentă (capsula) şi prin toxigeneză (exotoxina cărbunoasă).
Formarea capsulei este codificată plasmidic (plasmidul pOX2); are proprietăti antifagocitare,
protejează microorganismul de anticorpii litici şi pare să aibă un rol important în patogenitate în
primele faze ale constituirii focarului infectios.
În fazele avansate şi terminale ale bolii patogenitatea tulpinii de B.anthracis este asigurată
de exotoxina cărbunoasă. Producerea exotoxinei este mediată de o plasmidă termolabilă, pOX1, care
determină formarea a trei proteine termolabile, antigenic distincte, componente ale exotoxinei,
grupate astfel:
- Componenta A alcătuită din 2 părti cu efecte distincte:
o factorul edematogen (FE; factorul I): este o adenilat-ciclază a cărei efecte biologice
includ edemul local şi inhibiŃia funcŃiilor polimorfonuclearelor, procese mediate de AMPc.
o factorul letal (FL; factorul III) este responsabil de efectele letale ale exotoxinei.
- Componenta B a exotoxinei este factorul (antigenul) protector (AP; factorul II). Se
numeşte antigen protector pentru că induce experimental formarea de anticorpi antitoxici protectori
la cobai. Initiază pătrunderea factorului letal şi a celui edematogen în celule ceea ce determină
moartea acestora, mecanismul fiind însă necunoscut.
Pierderea plasmidelor pOX1 sau pOX2 care codifică producerea exotoxinei respectiv
formarea capsulei atrage după sine pierderea patogenitătii.