Teste generale de inflamaţie

Inflamaţia
 reacţie nespecifică de apărare a organismului, cu rolul
de a localiza, a limita şi chiar de a elimina cauzele care
au produs leziunea;

 procesele inflamatorii şi unele afecţiuni maligne induc

reacţia de faza acută (modificări în primele ore sau zile
de la declanşarea infecţiei sau a leziunii).
MANIFESTĂRI SISTEMICE ÎN
INFLAMAŢIA ACUTĂ
reacţie generalizată a gazdei, apare datorită eliberării unor
citokine (IL-1, IL-6, TNFα)

 febră
 leucocitoza
 reacţia de fază acută
INFLAMAŢIA ACUTĂ

 răspunsul de fază acută tipic - în caz de:

 infecţii bacteriene (pneumonie bacteriană, febră reumatică,
tuberculoză, nefrită interstiţială);
 arsuri;
 infarct miocardic;
 leziuni multiple (inclusiv fracturi osoase) ;
 după intervenţii chirurgicale;
 afecţiuni/infecţii cronice: artrită reumatoidă, boala Crohn,
sindroame vasculare;
 unele boli autoimune;
 unele cancere (mai ales carcinomul renal şi boala Hodgkin).
Teste generale de inflamaţie

1. Formula leucocitară

2. VSH

3. Reactanţii de fază acută

4. Electroforeza proteinelor plasmatice

5. Alte teste
FORMULA LEUCOCITARĂ
 Leucocitoza cu neutrofilie
 rezultatul acţiunii IL-1 care induce creşterea eliberării
acestora din rezervele medulare în scopul activării
fagocitozei.
Fagocitoza
Devierea la stânga a formulei leucocitare
Teste generale de inflamaţie

1. Formula leucocitară

2. VSH

3. Reactanţii de fază acută

4. Electroforeza proteinelor plasmatice

5. Alte teste
VSH
 metoda Westergreen
 procentul de hematii
care se depun în plasmă
 tub cu sânge venos este
poziţionat vertical -
eritrocitele au tendinţa
de a se depune pe
fundul eprubetei
 viteza cu care se depun
reprezintă VSH
VSH

  concentraţiei proteinelor plasmatice: fibrinogen, PCR şi Ig

în caz de: leziune tisulară, ca răspuns la stimuli inflamatori:
 hematiile se grupează în rulouri  vor sedimenta mai rapid
  VSH
 afecţiuni cronice: tuberculoza sau bolile maligne - se
asociază cu modificări ale Ig plasmatice   VSH

 Valori normale (sub 50 de ani) = 0 – 20 mm/h

VSH
Adulţi Valori normale
Copil 0 – 10 mm/h

Vârsta sub 50 ani

• Femei 7 – 20 mm/h
• Bărbaţi 3 – 15 mm/h

Vârsta peste 50 ani

• Femei 7 – 30 mm/h
• Bărbaţi 3 – 20 mm/h

! VSH creşte cu vârsta

 VSH
Creşterea VSH-ului:
infecţii acute;
reumatisme inflamatorii şi colagenoze :
 creşterea VSH în puseele de activitate ale bolii este proporţională cu
severitatea acestora;
 când scade, este util în urmărirea terapiei.
neoplasme
 creşterile VSH sunt constante şi prelungite;
 testul poate fi normal la pacienţi cu neoplasme sau cu boli ale
ţesutului conjunctiv;
 VSH nu poate fi utilizat pentru excluderea acestor boli ca diagnostic
la un pacient a cărui simptomatologie indică aceste afecţiuni.
VSH
Creşterea VSH-ului:
leziuni tisulare (infarct miocardic, intervenţii
chirurgicale);
anemii;
sarcină (ultimul trimestru), ciclu menstrual;
paraproteinemie (mielom multiplu,
macroglobulinemia Waldenstrom).
Scăderea VSH-ului:
poliglobulii
anemii cu poikilocitoză (microsferocitoză ereditară,
siclemie)
Teste generale de inflamaţie

1. Formula leucocitară

2. VSH

3. Reactanţii de fază acută

4. Electroforeza proteinelor plasmatice

5. Alte teste
 REACTANŢII DE FAZĂ ACUTĂ
 proteine care se găsesc în cantităţi reduse în sângele persoanelor
sănătoase;

 sinteza lor creşte foarte mult la 8-12 ore de la infecţie sau de la

evenimentul traumatic.
 REACTANŢII DE FAZĂ ACUTĂ
 monocitele din sânge şi macrofagele activate eliberează
mediatori chimici (IL-1, TNFα) care induc sinteza hepatică
crescută a reactanţilor de fază acută.
 REACTANŢII DE FAZĂ ACUTĂ

 în răspunsul de fază acută  de mai multe ori faţă de normal

concentraţia mai multor proteine plasmatice:
 Haptoglobina;
 proteaze inhibitorii: 1-antitriipsina, 1-antichimotripsina, 2-
macroglobulina;
 glicoproteina acidă  ;
 componentele complementului (C1 – C4);
 ceruloplasmina;
 feritina;
 Fibrinogenul.
REACTANŢII DE FAZĂ ACUTĂ

 adevăraţii reactanţi de fază acută cresc de câteva sute de ori:

 amiloidul seric A;
 proteina C reactivă.

 markeri ai reacţiei de fază acută:

 fibrinogenul, proteina C reactivă şi amiloidul seric A;
 cei mai importanţi din punct de vedere clinic;
 pot fi dozaţi în majoritatea laboratoarelor clinice.
REACTANŢII DE FAZĂ ACUTĂ
a) Fibrinogenul
 proteină fibrilară sintetizată
de ficat şi care se transformă
în fibrină insolubilă în cursul
procesului de coagulare.
a) Fibrinogenul
 VN = 200-400 mg/dl;

 creşte rapid în primele 24 h de la debutul infecţiei;

 valori persistent crescute constituie un factor de risc

independent şi foarte important atât pentru dezvoltarea bolii
arteriale coronariane cât şi a afecţiunilor cerebrovasculare.
 B) PROTEINA C REACTIVĂ
 gamaglobulină cu funcţie analogă IgG, sintetizată de hepatocite;

 sinteza sa - iniţiată de antigeni, complexe imune, bacterii, fungi

sau traumatisme (chiar la 4-6 h după injurie);

 activează complementul via calea clasică - opsonizarea şi

îndepărtarea microorganismelor prin fagocitoză;

 proteină reglatoare în activarea complementului pe cale alternă.

B) PROTEINA C REACTIVĂ
 VN < 1 mg/dl
 Modificări patologice:
 infecţii acute bacteriene;
  de 10-1000 ori (>100 mg/L);
 marker al infecţiilor acute bacteriene;
 rezoluţia acestor infecţii = PCR  în câteva zile;
 concentraţiile măsurate în dinamică - monitorizarea
răspunsului la terapia antimicrobiană;
 NU creşte semnificativ în infecţiilevirale şi cu spirochete.
B) PROTEINA C REACTIVĂ
 Modificări patologice:
 nivele foarte crescute de
PCR pot fi indicator al
sechelelor neurologice la
pacienţii cu meningită
bacteriană.
B) PROTEINA C REACTIVĂ
 Modificări patologice:
 boli inflamatorii (lupusul eritematos sistemic - LES),
bolile maligne, insuficienţa cardiacă congestivă,
sarcină:
 nivele moderat crescute: 10-100 mg/L;

 infecţii virale:
 PCR normal până în momentul suprainfecţiei
bacteriene.
B) PROTEINA C REACTIVĂ
 Modificări patologice:
 marker inflamator de urmărire a pacienţilor operaţi:
 cazuri necomplicate - nivelul PCR , vârf în primele
48-72 h postoperator, revine la normal în primele 7
zile;
 complicaţii postoperatorii (inflamaţii sau stare
septică) - nivelul PCR .
B) PROTEINA C REACTIVĂ

 nivelul său seric NU este influenţat de

hormonii estrogeni;
sarcină;
consumul de anticoncepţionale orale;
medicamente antiinflamatoare sau imuno-supresoare.
 B) PROTEINA C REACTIVĂ
 Modificări patologice:
 PCR este utilizată în evaluarea clinică şi în urmărirea
evoluţiei anumitor boli:
 artrita reumatoidă;
 lupusul eritematos sistemic;
 infarct miocardic;
 boala Crohn.
 B) PROTEINA C REACTIVĂ DE
ÎNALTĂ SENSIBILITATE

 testul hs-CRP (High Sensitivity PCR) poate detecta mai exact

concentraţii mici ale proteinei;

 studii - au demonstrat că dozarea hs-CRP poate identifica riscul

de boală coronariană la persoane aparent sănătoase;
 valori predictive pentru riscul de: infarct miocardic, accident
vascular cerebral, moarte subită cardiacă şi boala arterelor
periferice, chiar la o concentraţie de colesterol în limite acceptabile.
B) PROTEINA C REACTIVĂ DE
ÎNALTĂ SENSIBILITATE
 Grupe de risc pentru dezvoltarea bolii coronariene:
 risc scăzut < 1,0 mg/dL
 risc moderat 1,0-3,0 mg/dL
 risc major > 3,0 mg/dL
c) Amiloidul seric A
 face parte dintr-o clasă de apolipoproteine asociate cel
mai frecvent cu lipoproteinele plasmatice cu densitate
mare (HDL);

 exprimat diferit la diverşi indivizi ca răspuns la stimuli

inflamatori.
c) Amiloidul seric A
c) Amiloidul seric A
 legat de inflamaţie, apărarea antimicrobiană, metabolismul HDL
şi transportul colesterolului;

 implicat în mai multe afecţiuni:

 ateroscleroză;
 artrită reumatoidă;
 boala Alzheimer;
 Cancer.

 reactant de fază acută:

 concentraţia sa poate să crească de până la 1000 de ori în cursul
inflamaţiei acute.
d) Inhibitorii proteazelor
 Alfa-1-antitripsina (1-AT)
 constituentul major al 1 – proteinelor plasmatice;
 rol fiziologic major - inhibiţia enzimelor proteolitice
(elastaza) eliberate din leucocite în cadrul fagocitozei;

 Valorile crescute în:

 inflamaţie (infecţii, boli reumatice);
 necroză tisulară (infarct miocardic, arsuri);
 boli maligne;
 traumatisme (inclusiv intervenţii chirurgicale);
 terapie estrogenică.
d) Inhibitorii proteazelor

 Alfa-1-antichimotripsina (1-X)
 proteină de fază acută foarte sensibilă;
 inhibitor al proteazelor serinice.

 Alfa-2-macroglobulina (2-M)
 constituent major al 2-globulinelor;
 inhibitor cu spectru larg al majorităţii proteazelor
active (colagenaza leucocitară, catepsinele
lizozomale şi tripsina şi chimotripsina pancreatice).
e) Haptoglobina
 2-globulină care leagă rapid
dimerii de Hb eliberaţi în
hemoliza intravasculară;

 complexele - rapid înlăturate

din circulaţie de către celulele
hepatice Kuppfer;

 funcţia fiziologică primară a

haptoglobinei = conservarea
fierului.
e) Haptoglobina
 complexul Hb-haptoglobină =
peroxidază puternică;
 rol în controlul local al
leziunii tisulare secundar
procesului inflamator.
f) Ceruloplasmina
 2-globulină;
 oxidează cuprul;
f) Ceruloplasmina

 rol important în reglarea oxidării:

 îndepărtează radicalii liberi de oxigen de la
nivelul ariei inflamate;

 concentraţia de ceruloplasmină creşte mai lent decât cea

a PCR, ASA sau haptoglobina:
 reactant de fază „sub-acută”
G) GLICOPROTEINA ACIDĂ 
 unul din cei mai precoce
reactanţi de fază acută;

 sinteza sa hepatică -
stimulată delipopolizaharidele
eliberate din macrofagele
activate de IL-1.
G) GLICOPROTEINA ACIDĂ 

 răspunsul de fază acută

 concentraţie  de glicoproteină acidă ;
 concentraţie  de ceruloplasmină, 1-AT şi alţi
reactanţi de fază acută;

 efectul estrogenilor
 concentraţie N sau  de glicoproteină acidă 
 concentraţie  de ceruloplasmină, 1-AT şi alţi
reactanţi de fază acută
G) GLICOPROTEINA ACIDĂ 

 cea mai bună metodă de evidenţiere a hemolizei in vivo

 împreună cu haptoglobina;
 concentraţie  de glicoproteină acidă  cu o
concentraţie N de haptoglobină = răspuns de fază
acută cu uşoară hemoliză in vivo;

 se indică dozarea sa în evaluarea tumorilor recurente

(mai ales de sân şi plămân).
Teste generale de inflamaţie

1. Formula leucocitară

2. VSH

3. Reactanţii de fază acută

4. Electroforeza proteinelor plasmatice

5. Alte teste
Electroforeza proteinelor plasmatice

 Disproteinemia din inflamaţia acută:

 scăderea albuminelor;
 creşterea -1 şi -2 globulinelor;
Teste generale de inflamaţie

1. Formula leucocitară

2. VSH

3. Reactanţii de fază acută

4. Electroforeza proteinelor plasmatice

5. Alte teste
 Zincul şi fierul plasmatic
 concentraţiile scăzute de Fe + anemie + depozite normale de
Fe = situaţie caracteristică pentru răspunsul de fază acută

Inflamaţia – eliberarea IL6 din macrofage: inducerea producţiei

hepatice de hepcidină. Inhibă eliberarea Fe din macrofage si inhibă
absorbţia intestinală de fier.
 Zincul şi fierul plasmatic
 scăderea fierului seric - rol important în protecţia anti- bacteriană;

 poate suprima creşterea mai multor microorganisme şi a

anumitor celule tumorale care necesită o anumită
cantitate de fier ca factor de creştere