Genul Corynebacterium

Genul cuprinde bacili gram-pozitivi, uşor încurbati, măciucati, aşezati sub formă de litere
sau în palisade, nesporulati, necapsulati, imobili, aerobi şi facultativ anaerobi.
În genul Corynebacterium se distinge grupul Corynebacterium diphtheriae care include
specia cea mai importantă Corynebacterium diphtheriae (bacilul difteric), şi C. ulcerans, C.
pseudotuberculosis.
Caractere generale
Habitat
Habitatul este strict uman, Corynebacterium diphtheriae fiind prezent în tractul respirator
superior uman la 3-5% din persoanele sănătoase, precum şi la nivel tegumentar.
Caractere morfotinctoriale
Corynebacterium diphtheriae se prezintă ca bacil gram pozitiv, neramificat nesporulat,
necapsulat, imobil. Bacteria are adesea formă de măciucă şi se prezintă sub formă de grămezi
asemănătoare cu palisada, cu pachete de ace cu gămălie, cu literele alfabetului latin (V, L) sau cu
literele chinezeşti.
Unele tehnici de colorare (Del Vecchio, Neisser) evidentiază granulatii metacromatice în
interiorul corpului bacterian (granulaŃii Babeş-Ernst). Aceste aspecte morfologice sunt destul de
caracteristice permitând diferenŃierea de corynebacteriile comensale (bacili difteroizi) care sunt
mai scurti şi mai groşi.
Caractere de cultură
Se poate multiplica în aerobioză sau anaerobioză, bacilul difteric cere prezenta a numeroşi
factori de creştere (a fierului în special) dezvoltându-se mai bine pe medii îmbogătite cu proteine
animale (ou, ser, sânge).
Mediul Loeffler cu ser coagulat este mediul clasic utilizat pentru izolarea Corynebacterium
diphtheriae. Coloniile se dezvoltă în 8-12-18 ore, sunt colonii R, alb-gălbui, lucioase, bombate iar
aspectul pe frotiu este cel caracteristic.
Mediul cu geloză, sânge, cistină şi telurit (Gundel-Tietz) este selectiv prin eluritul de potasiu
care inhibă dezvoltarea majoritătii bacteriilor prezente în rinofaringe. Pe acest mediu
Corynebacterium diphtheriae creşte sub formă de colonii negre datorită reducerii teluritului la telur
metalic.
După aspectul coloniilor deosebim 3 tipuri de Corynebacterium diphtheriae, cu grade
diferite de patogenitate:
- tipul gravis produce colonii nehemolitice, mari, cu suprafată granulară, gri-negre, în
"margaretă", cu margini crenelate (colonii R);
- tipul mitis produce colonii hemolitice, convexe, cu margini circulare, negre, de tip
S;
- tipul intermedius produce colonii nehemolitice, mici, cu margini circulare, negre,
cu suprafata granulară (S-R).
Mediul Tinsdale (agar, ser, cistină, telurit, tiosulfat) este de asemenea selectiv.
Producerea de H2S prin descompunerea cistinei imprimă o culoare brună mediului din jurul
coloniei negre de Corynebacterium diphtheriae.
În cursul diagnosticului unei infectii cu bacil difteric este necesară utilizarea mediului de
îmbogătire OCST (ou-cisteină-ser-telurit).
Caractere biochimice şi de metabolism
Corynebacterium diphtheriae este un bacil catalază pozitiv, urează negativ. Descompune
glucoza, dextrina, nu descompune zaharoza. Reduce nitratii, descompune cistina cu eliberare de
H2S, reduce sărurile de telur la telur metalic, produce bacteriocine.

Caractere de patogenitate
Bacilul difteric poate fi patogen prin multiplicare la poarta de intrare şi toxinogeneză.
Toxina difterică este aceeaşi pentru toate tulpinile producătoare. Este o exotoxină de natură
proteică constituită dintr-un lant polipeptidic termolabil cu greutatea moleculară de 62 kDa.
Exotoxina are 2 fragmente:
- fragmentul A (24 kDa) care constituie suportul pentruactivitatea toxica

- fragmentul B (38 kDa) care permite fixarea de receptorul celular şi pătrunderea

fragmentului A.
După fixarea toxinei de receptorul celular, fragmentul A clivat de enzimele membranare
pătrunde în celulă prin endocitoză. În citoplasma celulei, activat, fragmentul A desfăşoară activitate
enzimatică de ADP riboxilază care, în prezenta NAD-ului celular, inhibă factorul de elongare 2
necesar constituirii lanturilor polipeptidice. În acest fel este blocată sinteza proteinelor celulare.
Exotoxina difterică este produsă doar de tulpinile care posedă gena „tox+” purtată de
bacteriofagul temperat β. Gena „tox+” este inhibată de un represor prezent pe cromozom, activ în
prezenta fierului.
Exotoxina difterică poate afecta toate celulele organismului, în primul rând ale inimii
(miocardită), nervilor (demielinizare) şi rinichilor (necroză tubulară).