33

3 BA
3.. B GR
CIILLII G
AC AM
RA OZ
M PPO ZIIT CO
VII:: C
TIIV RY
OR NE
YN BA
EB CT
AC ER
TE UM
RIIU M,,
BA
B AC US
CIILLLLU S
(caractere generale, de patogenitate, diagnostic de laborator)

Genul Corynebacterium
- sunt bacili imobili cu capete maciucate (coryne = maciuca),
- fac parte din fam.Actinomycetaceae
- in cadrul genului exista o singura specie patogena pentru om:
Corynebacterium diphteriae.
- speciile din acest gen fac parte din flora indigena de la nivelul pielii,
nazofaringelui, orofaringelui, tractului intestinal, urogenital.

Corynebacterium diphteriae:
- lungime 2-5 μm
- bacili Gram+ la limita
- la o decolorare de 7-8 secunde bacilli difterici se pot decolora si apoi
recolora cu fuxina
- sunt nesporulati, imobili, neincapsulati
- au o dispozitie caracteristica se suprapun determinand apariţia unor forme
asemanatoare literelor chinezeşti
-bacili pseudodifterici sunt Gram+
-caractere de cultura:
 cresc pe medii de imbogatire selective diferenţiale:
1. mediul de imbogatire obligatoriu este OCST (contine ou, cistina, ser de bou
si telurit de potasiu)
2. mediul selectiv folosit este mediul Löffler, un mediu solid ce conţine ser
coagulat de bou, favorabil multiplicării rapide a bacilului difteric (coloniile
apar dupa 8-12 ore)
3. mediul diferenţial folosit este mediul Tinsdale, un mediu solid ce conţine
telurit de potasiu si permite diferenţierea bacililor difterici de cei
pseudodifterici.
 tulpinile virulente formeaza colonii de tip R, iar cele nevirulente formeaza
colonii de tip S
1
 tulpilnile cele mai virulente elaboreaza cantitati crescute de exotoxina si
fac parte din tipul gravis.
 coloniile R formate de aceste tulpini au margini efilate si rugoase
 pe mediul lichid tipul gravis formeaza flocoane, lasand mediul limpede
 tulpinile avirulente sunt cele de tipul S (tipup mitis); pe mediul solid acestea
formeaza colonii S bombate lucioase, iar in mediul lichid dau o turbiditate
omogena,
 tulpinile intermediare formeaza colonii intermediare intre R si S (tipul
intermedius)
 pe mediul Tinsdale se observa metabolizarea cistinei si teluritului.
1.bacilul difteric metabolizeaza cistina la hidrogen sulfurat si reduce teluritul
la telur metallic, negru; coloniile de bacili difterici sunt
negre si foarte lucioase; teluritul in combinaţie cu hidrogenul
sulfurat formeaza sulfura de telur care se dispune ca un
precipitat in jurul coloniei - halou
2.bacilul pseudodifteric nu produce metabolizarea cistinei si reduce doar
parţial teluritul; coloniile de bacilli pseudodifterici
pot fi gri-inchis sau chiar negre, dar nu au acest
halou; pe mediul Löffler coloniile de bacilli difterici
apar ca nişte picaturi, de ceara alba
-rezistenta: - rezista in mediul extern, mai ales in fragmentele din falsele
membrane (leziuni caracteristice anginei)
- bacilul difteric se transmite prin picaturile lui Pflügge si este
distrus de căldură la 60oC in 15-20 minute de antiseptice si dezinfectante
- majoritatea bacililor difterici sunt sensibili la penicilina in
schimb la sulfamide, majoritatea sunt rezistenti
- caractere antigenice: au Ag somatice si solubile
Ag somatice sunt reprezentate de Ag de perete, pe baza caruia bacilli sunt
impartiti in grupuri si tipuri serologice
Ag solubile sunt reprezentate de 2 exotoxine: A si B
 exotoxina A - difuzeaza la distanta de focar avand tropism pentru miocard,
suprarenale, nervi cranieni, rinichi
 exotoxina B - este eliberata de bacii numai in focar avand efect local la
locul multiplicării germenilor
-> toti bacilli difterici elaboreaza aceleaşi exotoxine A si B
2
- caractere de patogenitate: sunt reprezentate de capacitatea de multiplicare
si toxinogeneza, nu au capacitate de invazivitate
a)frecvent infectia este situata la poarta de intrare (amigdalele) => angina;
cand infectia este localizata la nivelul laringelui => laringita cu obstructia
cailor respiratorii
b)capacitatea de multiplicare precum si exotoxina B determina un process
inflamator cu necroza si exsudat:
≈ acest exsudat conţine multa fibrina ceea ce duce la formarea unei reţele
groase la nivel amigdalian, laringian, cutanat, foarte aderenta la tesut
≈ in reţea intra germeni, resturi celulare, hematii, dand aspectul unei
membrane
≈ aceasta este insa o falsa membrana, foarte aderenta de tesutul subiacent
≈ la ştergere membrana nu se detaseaza, iar smulgerea ei determina
sangerare
≈ datorita prezentei acestei membrane la nivelul cailor respiratorii exista
pericol de asfixiere
c) exotoxina A -difuzeaza de la poarta de intrare, intra in circulatie si se
fixeaza pe miocard, suprarenale, sistem nervos periferic, rinichi
-moartea este produsa prin insuficienta cardiaca sau
suprarenala deoarece exotoxina - formata din fracţiunile a si b are activitate
enzimatica
> fractiunea b se fixeaza ireversibil la nivelul membranelor pentru care are
afinitate
> fractiunea a pătrunde in celula si inhiba enzimele responsabile de
transmiterea informatiei de pe ADN pe ARN in timpul sintezei proteice;
astfel se inhiba sinteza proteica ceea ce duce la hipotrofia celulara => atrofia
si insuficienta tesutului
- exotoxinele sunt sintetizate cand bacteria este lizogena -
adica purtatoare de bacteriofag prin fenomenul de conversie in prezenta Fe
- boala se numeşte difterie, care este o infectie de focar si este de mai multe
tipuri: angina difterica, rinita, crup difteric, difteria plăgilor
-pentru diagnostic nu se face hemolcultura deoarece bacilul nu are capacitate
de invazivitate
-toxinogeneza este obligatoriu de testat pentru toate tulpilnile de C.difteriae

3
test „in vivo” - pe cobai, inoculul se prepara prin suspendarea unei culturi de
pe mediul Löffler in bullion
test „in vitro”-se foloseste cultura microbiana de pe Löffler
-este un test de imunodifuzie radiala dubla
se foloseste de asemenea antitoxina difterica si o tulpina de cercetat sigur
toxigena (martor); pe culturile de celule se evidentiaza efectul citotoxic la
24h
- terapia de urgenta este administrarea de antitoxina, dar aceasta poate
neutraliza numai toxina circulanta
- fiind o toxinfectie diagnosticul trebuie sa se faca rapid
-diagnosticul de laborator:
bacteriologic: »permite precizarea etiologiei difterice si depistarea surselor
de infectie
»recoltarea: se recomanda urmatoarele produse patologice -
exudat nazal, exudat faringian, exsudat din plaga,
»examen direct:produsul recoltat este paucimicrobian adica
conţine puţine bacterii; se realizeaza un frotiu colorat cu
albastru de metilen si un frotiu colorat Gram sau coloratia
Del Vechio (corp bacterian galben cu granule brune =
granule metacromatice = corpusculii Babes-Ernst)
»examenul microscopic al coloniilor de pe mediul Löffler arata
bacili Gram+ drepti sau usor incurbati, cu capetele
maciucate, grupati, mimand litere chinezesti.
»izolarea: se cultiva bacilul in mediul OCST si pe mediile
Löffler si Tinsdale
»caractere culturale:
 se insamanteaza iniţial pe mediu de imbogatire OCST
 pe mediu geloza sânge dau colonii albe gri-perlate, uneori mica hemoliza
 pe mediul Tinsdale - colonii mici cenusii-negre cu halou cafeniu (H2S
reactioneaza cu teluritul de K+)
 bacili difteriformi formeaza colonii mici, negre-cenuşii fara halou
 pe mediul Loffler dau colonii albe, cremoase

biochimic: - germen aerob, facultativ anaerob

- produc H2S,
4
 - testul citinazei + pentru bacilul difteric si
- pentru difterimorfi
-testul ureazei - pentru b.difterici si
+ pentru difterimorfi
- fermentări de zaharuri => testul „corynetest”
+ pentru glucoza, maltoza, levuloza
- negative pentru zaharoza
-bacilul difteric se poate identifica pe baza caracterelor
biochimice sau prin lizotipie - prin inoculare la cobai
serologic -in vitro se realizeaza prin reacţia de hemaglutinare pasiva, cand pe
hematii se absoarbe toxina difterica fiind asfel transformata in Ag
macromolecular
- hematiile se pun in contact cu serul de cercetat aflat in dilutii
- reactie + depozitarea neregulata a hematiilor pe fundul eprubetei
- depozitarea neregulata a hematiilor „in buton”
- testul in vitro Elek - dubla reactie de precipitate in gel evidentiaza
Ac anti-toxina difterica.

Genul Bacillus
- familia Bacillaceae include 2 genuri: - genul Bacillus
- genul Clostridium
-sunt bacilli foarte mari, cu dimensiunile 8-10μm/0,4-2 μm
-sunt Gram+
-in conditii nefavorabile sporuleaza; sporii pot ramane viabili in pamant ani de
zile de aceea germenii din aceasta familie se numesc telurici
- genul Bacillus este reprezentat de germeni sporulati aerobi
- genul Clostridium este reprezentat tot de germeni sporulati strict anaerobi
- genul Bacillus cuprinde:
• b.anthracis => antraxul
• b.cereus => gastroenteritaita, panoftalmie
• b.subtilis => infectii oportuniste

Bacilul Anthracis:
- dimensiuni: 10/1-2 μm

5
- capetele = taiate drept
- sunt dispusi in lanţuri scurte in produsele patologice si foarte lungi in cultura
si sunt inconjurati de o capsula comuna pentru tot lanţul; in vivo -capsula este
tot mucoproteica spre deosebire de alte capsule care sunt de natura
mucopolizaharidica
- sunt germeni imobili Gram+
- in conditii nefavorabile sporuleaza sporul fiind mai mic decat dimensiunile
bacilului, de aceea nu este deformat in sporogeneza
- sporul apare necolorat in interiorul bacilului
- caractere de cultura:
 se cultiva foarte uşor pe medii simple
 formeaza insa culturi de tip R care in medii lichide depune grunji pe
pereţii vasului, dar lichidul ramane limpede; in mediile solide formeaza
colonii cu margini neregulate - colonii denumite in „coama de leu”
- rezistenta:
∗ forma vegetativa este distrusa de antiseptice si dezinfectante, de
radiaţii solare, la temperaturi de 56oC timp de 15 minute
∗ sunt sensibile la peniciline si cefalosporine
∗ sporii sunt foarte rezistenti - pot suptavietui ani de zile in sol, nu sunt
afectati de antiseptice si dezinfectante
- antigene: bacilul carbunos sau antraxului are Ag somatice si Ag solubile
a) Ag capsular conferă spacificitate de tip
b) Ag de perete conferă specificitata de grup
c) exotoxina pe care o elaboreaza este aceeaşi, indiferent de specia de
bacil carbunos care a produs-o.
-caractere de patogenitate:
 este patogen prin multiplicare si invazivitate si numai puţin prin
toxinogeneza capsula este cel mai important factor patogen cu
proprietati antifagocitare
 produce o toxina extracelulara cu acţiune letala care este neutralizata
specific de serul anticarbunos – boala = antrax sau carbune

-diagnostic de laborator:
bacteriologic: -recoltare - produsele patologice sunt lichid si puroi din pustule,
sânge, sputa pentru formele pulmonare
6
 -examen direct: frotiu Gram: bacili sunt Gram+, dispusi in
lanţuri scurte, capsulate, sporii sunt vizibili pe frotiurile din cultura de 2-3
zile, centrali
- cultivarea se face pe geloza-sange, dar si medii selective PLET
- identificare:
A. pe geloza-sange => colonii gri-albicioase, cu margini neregulate
aderente, aspect de „cap de medusa” sau „coama de leu”, nehemolitice
B. in bulion formeaza depozit floconos cu mediu limpede.
biochimic: = aerobi, facultativ anaerobi, imobili,
= fermenteaza glucoza, fructoza, zaharoza
- diagnostic se mai poate pune prin boala experimentala la şoarecele alb
- daca in produsul patologic recoltat exista bacili carbunosi, atunci şoarecele
face o septicemia mortala in 24h
- diagnostic retrospectiv al antraxului se face prin reacţia Ascoli: se
realizeaza filtratul de Ag din organe de cadavru si apoi se face reacţia de
precipitare cu Ac cunoscuţi, deci evidentiaza Ag
- diagnosticul este bacteriologic
- tratament: cu penicilina
Bacilul Cereus:
- mobil, neincapsulat, rezistent la penicilina
– produce toxiinfectii alimentare datorate enterotoxinelor
*enterotoxina termostabila => forma emetica de toxiinfectie datorata
consumului de orez contaminat
*enterotoxina termolabila => forma diareica de toxiinfectie datorata
consumului de carne sau vegetale contaminate
- produce panoftalmia oculara cu pierderea rapida a vederii, fiind implicate 3
toxine: 1.enterotoxina termostabila - necrotica
2.cerelizina - hemolizina
3.fosfolipaza C - lecitinaza
-diagnostic bacteriologic: izolarea germenului + evidentierea toxinei.