DINAMICA RĂSPUNSULUI IMUN

IMUNOMODULATORII

Dinamica, intensitatea şi calitatea răspunsului imun depind de:

I.factori ce tin de natura Ag:

1.natura Ag: bacterian, viral, parazitar, micotic

2. doza de Ag

3. momentul contactului cu Ag

4.numarul de contacte cu Ag

5. intervalele dintre contacte.

II. caracterele genetice şi fiziologice ale individului

1. determinanţi genetici

2. caractere fiziologice

III. factori care ţin de mediu:

1. alimentaţie

2. temperatură

3. factori economici

4. factori social

5. stres

Dinamica RIU:

1.RIU primar

= după primul contact Ag – Ac:- încep să apară Ac după 4-7 zile

- titrul ajunge maxim după 10-14 zile

-se menţine maxim 1 săptămână

-descreşte şi ajunge minim la 1 lună de la contact

= Ac sunt de tip IgM

= caracteristica pentru Ag este de natură proteică

= la următoarele contacte raspunsul se modifica

2.RIU secundar

= la repetarea contactului cu acelaşi Ag titrul ajunge la maxim într-o săptămana de la stimulare.

1
= Ac sunt de tip IgG

= titrul maxim este superior celui din RIU primar

= se menţine crescut mai mult timp şi coboară lent.

3.RIU terţiar

=apare în situaţia repetarii stimulului antigenic

= acest răspuns este mai puternic

=„perioada de latenţă” dispare, organismul se imunizează, hiperimunizare

=este răspunsul LB de memorie, care sunt capabile să răspundă mai repede, nu mai are nevoie de
intervenţia macrofagelor, ele reacţionează direct

*Ag - proteice sunt cele mai puternic imunogene

- polizaharidice şi lipopolizaharidice stimuleaza elaborarea răspunsului imun, dar se instalează mai

lent şi se menţine timp îndelungat; acest lucru se datoreaza metabolizării lente a lipopolizaharidelor
de către macrofage.

Dinamica RIC:

1.Răspunsul celulular primar:

-la primul contact, informaţia antigenică este preluată de către macrofage sau direct de anumite L Th

-informaţia este transmisă LT mic care are pe suprafaţă receptori complementari informaţiei
anitigenice, de natura proteica

-clona care preia informatia antigenica începe să se blastizeze şi să prolifereze → celule sensibilizate
sau efectoare ce au capacitatea de a reacţiona.

2.Memoria imunologică:

= este o noţiune ce se aplică mai mult LT decât LB

= la al doilea contact cu Ag, subpopulaţiile de L T încep să reacţioneze

= LTc eliberează perforina şi granzina = efectori ai citotoxicităţii.

*Răspunsul imun neadecvat = când nu se mai poate discrimina selful de nonself, cauza bolilor
autoimune.

*Imunodeficienţa = lipsa unor efectori imuni → infecţii repetate greu de controlat.

*Răspunsul imun exagerat = fenomene de hipersensibilitate

*Când răspunsul imun este exagerat, crescut → granuloame cu zone de necroză (enzime litice).

IMUNOMODULATORII (Im)

2
= agenţi de natură chimică sau biologică, care modulează funcţiile efectoare ale sistmului imun al
organismului în sensul stimulării sau inhibării acestora şi aducerea lor în condiţii de homeostazie.

= acţiunea imunomodulatorilor este nespecifică, în timp ce vaccinurile acţionază asupra agresorilor.

I.Clasificare imunomodulatori:

1.după origine: - naturali = animali, vegetali, microbieni

- sintetici.

2. după structură: - substanţe complexe = pluricelulare, monocelulare

- substanţe simple = unicelulare

3. după momentul introducerii în uz: - imunomodulatori de gen I; II; III

I structurii complexe pluri sau monocelulare

II derivaţi purificaţi din produse naturale

III sintetici

II. Proprietăţile unui bun modulator:

- să nu fie dăunător pentru organism şi să nu declanşeze boli autoimune sau de alta natura

- să nu fie antigenic, pentru a se putea administra repetat

- să nu fie alergizant

- să fie compatibil cu alţi agenţi terapeutici

- să fie uşor de produs şi la preţuri compatibile

III.Imunomodulatorii acţioneaza asupra sistemului imun şi asupra altora, care nu ţin de aceasta:

1. Acţiune asupra sistemului imun:

 asupra precursorilor celulari - activează sau inhibă proliferarea şi diferenţierea acestora şi

maturarea funcţională

 macrofagele = Im activează aderarea, migrarea, funcţia citotoxică, citostatică, fagocitoza, digestia

intracitoplasmatică a materialului fagocitat, prezentarea epitopilor limfocitelor, funcţia secretorie,
eliberarea de radicali de O₂, exprimarea Ag de histocompatibilitate

 PMN = Im pot stimula mobilitatea lor şi eliberarea de radicali liberi de O₂

 L-NK = devin mai active în formarea conjugatelor cu celulele ţintă şi este stimulată citotoxicitatea
selectivă şi funcţia secretorie

3
 LB-LT = Im controlează diferenţierea, maturarea sinteza de Ig, citokine, activarea funcţiilor
reglatoare

 Im mai contribuie şi la stabilirea raportului normal L T şi LB, LTh şi LTs

2. Acţiune asupra altor funcţii ale organismului:

-creşte tempeumratura corporală = nefavorabilă multiplicării germenilor

-normalizează apetitul

-dispariţia oboselii cronice

-păstrarea raportului normal între flora G+ şi G- la nivel intestinal

Imunomodulatorii:

-polimicrobieni : polidin, aerodin, bronhodin

-monobacterieni : BCG, corynebacterium parvum

-molecule naturale : biostim, cantastim

-de origine vegetală : vitamina A, alolecitina A, imunogrip

-sintetici: levamisol, acidul poliA/V, acidul poliA/C, cimetidină, indometacin, oxanisol.