BACTERIILE

PROIECT REALIZAT DE
BOSTAN ANDREI RAREȘ
Bacteriile sunt microorganisme monocelulare de tip procariot
cu un cromozom unic, cu dimensiuni medii între 0,5-0,8 μm,
care se înmulţesc asexuat prin sciziune binară, izomoforfă.

Răspândire şi rol
Rezervorul natural al bacteriilor este solul unde concentraţia de
celule poate ajunge la valori de 107-109/g atât în straturile superficiale
În sol (bacterii aerobe), cât şi în straturile de profunzime (bacterii
anaerobe).
Din sol, bacteriile s-au adaptat să trăiască în ape, unde concentraţia
de celule poate fi între 10/cm3 în apa de izvor, până la valori de
În apă 1012/cm3, de exemplu, în ape fecalo-menajere. Bacteriile se pot
întâlni la adâncimi mari în apa mărilor şi oceanelor, în ape termale.

Existenţa în aer a bacteriilor este temporară şi prin intermediul

curenţilor de aer sunt răspândite la distanţe foarte mari. Din aer,
În aer sunt antrenate din nou în sol prin intermediul precipitaţiilor
atmosferice.
 Rolul bacteriilor în natură şi în industrie
Rol imens în transformarea compuşilor macromoleculari în compuşi
simpli, prin mineralizarea materiei organice nevii, contribuind astfel la
realizarea naturală a circuitului unor elemente de importanţă vitală:
carbon, azot, sulf, fosfor, fier ş.a.
Fără activitatea bacteriilor agenţi ai putrefacţiei – “pământul s-ar
transforma treptat într-un uriaş cimitir”.
În industria alimentară

bacteriile lactice – la fabricarea produselor lactate, a brânzeturilor, în

industria panificaţiei, la conservarea legumelor, măslinelor, furajelor
verzi etc.
bacteriile propionice – la fabricarea brânzeturilor tip schwaitzer
bacteriile acetice – fermentaţia alcoolului etilic – obţinerea
industrială a oţetului
 Rolul bacteriilor în natură şi în industrie
Pe căi biotehnologice
enzime, proteine, aminoacizi, acid lactic, acid acetic, solvenţi (acetonă,
alcool izopropilic, alcool butilic)
hormoni – insulina produsă de un mutant de Escherichia coli
îngrăşăminte biologice – Azotobacter
insecticide biologice – Bacillus thuringiensis
antibiotice – Streptomyces sp.
vitamine – de ex. vitamina B12 – Propionibacterium shermani
În industria alimentară – bacterii agenţi de alterare a produselor alimentare
(acrirea berii, vinului, putrefacţia cărnii ş.a.)
bacterii patogene – ingerare alimente contaminate – toxiinfecţii alimentare
bacterii patogene – pot să paraziteze organismele vii dând îmbolnăviri
grave (tuberculoza, febra tifoidă, dizenteria, sifilis, bruceloza, antrax, ş.a.),
bacterioze la plante
 Caractere morfologice ale bacteriilor
Forme de bază ale bacteriilor

forma sferică – denumită coccus, în care sfera este perfectă,

de exemplu la micrococi sau ovalară, de exemplu la enterococi,
lanceolată la pneumococi şi reniformă la gonococi;
forma bacilară – cilindrică - cel mai frecvent întâlnită, este
denumită şi bacterium. Formele pot fi drepte cu capete rotunjite –
genul Enterobacter, cu capete retezate – genul Bacillus,
fusiforme, măciucate – genul Corynebacterium, cu diametru
variabil – genul Mycobacterium;
dintre formele spiralate-elicoidale, specifice bacteriilor
patogene, fac parte: forma vibrio, forma spirillum sub forma
unor filamente rigide cu spire largi, forma spirocheta sub forma
unor filamente flexibile cu mai multe spire;
formele filamentoase - caracteristice bacteriilor miceliene cu
habitatul în sol şi ape (actinomicete, chlamydobacterii etc.).
 Caractere fiziologice generale ale bacteriilor
Bacteriile se caracterizează prin complexitate metabolică, cu o mare
capacitate de adaptare, răspândire pe cele mai diverse medii, ca urmare
a producerii de enzime care le permite utilizarea în nutriţie a compuşilor
organici macromoleculari (protide, poliglucide, lipide).
În raport cu temperatura, bacteriile se dezvoltă într-un domeniu larg,
între 10°C şi 90°C; majoritatea bacteriilor agenţi de alterare a alimentelor
sunt bacterii mezofile şi dau alterări la temperatura camerei (bacterii de
putrefacţie). Bacteriile în formă vegetativă sunt inactivate pe cale termică
la temperaturi de pasteurizare, iar sub formă de endospori, la temperaturi
de sterilizare.
În raport cu oxigenul majoritatea bacteriilor sunt aerobe (ex. bacterii
acetice), care cresc în semiaerobioză (ex. bacterii lactice), dar un grup
restrâns de bacterii sunt adaptate să crească în strictă anaerobioză (ex.
genul Clostridium).
Bacteriile se pot dezvolta în domeniul de pH 1-11 cu zone optime la
valori acide pentru bacterii acidotolerante (bacterii acetice, lactice) sau la
valori neutre pentru bacterii de putrefacţie.
 Creşterea şi reproducerea bacteriilor
Celula bacteriană – raport foarte mare între suprafaţa prin care are
loc pătrunderea nutrienţilor şi volumul dat de componentele celulei în
creştere
Pentru un coccus cu diametrul de 1μm raportul S/V este de 51000 iar
pentru bacteria Escherichia coli ajunge la 80000.
Modificare în raportul optim stabilit genetic, între suprafaţa şi volum -
reproducerea prin sciziune izomorfă – va restabili raportul vital. În
prima etapă odată cu biosinteza componenţilor celulari are loc
replicarea cromozomului bacterian. Are loc şi dublarea numărului de
mezozomi care vor lega moleculele de ADN şi printr-un proces de
cariochineză acestea vor fi deplasate spre polii celulei. În zona mediană
începe biosinteza unui perete despărţitor încât celula initiala se
regaseste în cele doua celule rezultate prin sciziune, celule identice ca
forma, dimensiune si structura genetica. In urma reproducerii celulele
nou formate se pot separa sau pot ramane asociate in directia axei de
sciziune, cu obtinerea de forme derivate.
 Creşterea şi reproducerea bacteriilor
La forma coccus:
sciziune intr-un plan – diplococi
sciziune repetată – lanţuri lungi de coci – steptococi
sciziune succesivă în două plane perpendiculare între ele –
formaţiuni cu câte patru coci – tetrade
sciziune pe trei direcţii perpendiculare – cuburi ce conţin
opt coci – sarcina
formaţiuni alcătuite din multipli de 8 coci - lampropedie
sciziune în trei plane, neordonat – o formaţiune în formă de
strugure – în limba greacă, staphylos
Bacterii cilindrice – sciziune într-un singur plan perpendicular
pe axul longitudinal al celulei – pot rezulta forme asociate,
diplobacterii şi streptobacterii
 Capacitatea de sporogeneză a bacteriilor
Un grup restrâns de bacterii – formare de endospori –
asigură perpetuarea speciei datorită rezistenţei mari la
temperaturi ridicate şi la lipsa de apă
Etape de formare a sporilor:
concentrarea materialului citoplasmatic şi nuclear cu
formarea unui protoplast, membrana plasmică înconjoară
celula sporală asigurând condiţii de protecţie şi creştere
în jurul celulei sporale se formează cortexul, apoi
învelişul sporal propriu şi endosporul matur poate fi pus
în libertate prin liza peretelui celulei sporogene
endosporul eliberat, în condiţii favorabile germinează
transformându-se din nou în celulă vegetativă, capabilă
de reproducere prin sciziune
 BIBLIOGRAFIE+SURSE

 Bush K. New beta-lactamases in Gram-negative

bacteria: diversity and impact on the selection of
antimicrobial therapy. Clin Infect Dis. 2001; 32:
1085-1089
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Bacterie
 Mims C, Dockrell HM, Goering RV, et al. Medical
Microbiology. Third Edition. Elsevier Limited.
Spain. 2004 22. Mims CA, Dockrell HM, Goering
RV, et al. Medical Microbiology. Third Edition.
Mosby-Year Book Europe Limited, 2006
Pseudomonas aeruginosa
Acetobacter
Acetobacter aceti

Xanthomonas Thiobacillus
 Bacillus anthracis

Bacillus subtilis
Clostridium
Clostridium botulinum
Escherichia coli
Shigella
 Streptococcus

Streptococcus pyogenes

Lactobacillus acidophilus
Lactobacillus casei Lactobacillus bulgaricus

Lactobacillus brevis
Leuconostoc citreum Leuconostoc cremoris

Leuconostoc lactis Leuconostoc mesenteroides

 Streptomyces

Mycobacterium