Microbiologia resurselor naturale

Definiţia microbiologiei
Microbiologia este ştiința microorganismelor, a formelor de viață de dimensiuni foarte mici, ce nu pot fi observate cu
ochiul liber. Studiul microorganismelor vizează morfologia acestora (forma, alcătuirea), fiziologia for (transformările
biochimice microbiene), precum şi transformările produse mediilor în care se dezvoltă.
Microbiologia resurselor naturale studiază microorganismele care produc transformări biochimiee enzimatice
importante ale resurselor naturale. Acestea formează un grup numeros şi variat de organisme cu dimensiuni microscopice,
procariote şi eucariote, cu organizare unicelulară şi pluricelulară, alcătuit din bacterii şi ciuperci microscopice (drojdii și
levuri). Li se adaugä virusurile, entități patogene, paraziți intracelulari, care sunt particule acelulare, cu organizare
rudimentară, situate la limita dintre materia nevie şi cea vie.
Importanţa analizelor microbiologice- Folosind cunoştințele acumulate în alte ramuri ale ştiințelor biologiœ, microbiologia
resurselor naturale a devenit in ultimele decenii un important factor de producție a substanțelor farmaceutice, a produselor de
biosinteză, a alimentelor, de control şi combatere a poluării mediului, de asigurare a sănătății viețuitoarelor, contribuind prin
toate acestea la optimizarea calității vieții omului.
Circuitul elementelor în natură, formarea huinusului, procesele de autopurificare a mediului, controlul şi combaterea
poluării, prepararea antibioticelor, vitaminelor, enzimelor etc., a solvenților, pigmenților, a alimentelor, bolile produse de
microorganismele patogene, alterarea materiilor prime vegetale şi animale sau a alimentelor sunt aspecte ale implicării
microorganismelor în existența omului. Toate acestea fac absolut necesară cunoașterea microorganismelor responsabile de
transformările utile şi nedorite ale resurselor naturale, de către cei ce se formează pentru acest domeniu şi care urmăresc prin
competențele lor profesionale să asigure calitatea igienică a vieții lor şi a semenilor lor.
Bacteriile- Bacteriile sunt microorganisme procariote, unicelulare care se înmulțesc prin diviziune directă, dar și prin
conjugare. Bacteriile aparțin Regnului Monera și sunt cele mai vechi forme de viață, foarte răspândite în aer, apă, sol, pe
obiecte, alimente și organisme.
a. Forma bacteriilor- Forma este un criteriu important de identificare și clasificare a bacteriilor. Forma bacteriilor
variază în funcție de vârstă, factori ereditari, mediu de cultură etc. Principalele forme sub care se pot observa bacteriile sunt
următoarele:
a) formă sferică, specifică cocilor, în cadrul căreia se pot deosebi mai multe variante (sferică, ovoidală, lanceolată, reniformă);
b) formă cilindrică sau alungită, caracteristică bacililor și bacteriilor nesporulate, ce pot avea capete drepte, rotunjite sau
ascuțite;
c) formă incurbat-spiralată, cu aspect de virgulă, de S sau de resort, cu spire regulate sau neregulate;
d) formă de filament, care ajunge la zeci de microni lungime, fără a prezenta diviziuni transversale.
b. Dimensiunile bacteriilor Bacteriile sunt microorganisme de dimensiuni foarte mici, decelabile numai cu microscopul
optic. Mărimea bacteriilor se exprimă în microni ( 1 µ=10 -3mm).
Privite în ansamblul lor, bacteriile prezintă o variabilitate dimensională mare, în medie având dimensiuni începând de
la câteva zecimi de microni până la 10-15 microni. După dimensiunea lor, bacteriile se împart în:
- mici- sub un micron: streptococi, stafilococi;
- mijlocii- între 1 și 3 microni: salmonele, colibacili;
- mari- peste 3 microni: clostridii
c. Gruparea bacteriilor
Gruparea bacteriilor constituie o caracteristică omportantă pentru identificarea acestora. După diviziune, rămân atașate
unele de altele, rezultând diferite moduri de grupare.
Din punct de vedere a modului de grupare se disting:
- gruparea diplo- întâlnită atât la coci (diplococi), cât și la bacili (diplobacili), în care grupa este formată din două elemente;
- gruparea strepto-formațiune rezultată din gruparea în lanț a mai multor coci și bacili (streptococi, streptobacili);
- gruparea stafilo- caracteristică cocilor (stafilococi), în care bacteriile sunt grupate în grămezi neregulate sub forma unui
ciorchine de strugure.;
- grupările tetrada și sarcina- caracteristice cocilor, sunt constituie din 4, respectiv 8 bacterii, cu înmulțire într-un singur plan,
dar două direcții la tetrade și în două planuri distincte spațial, la gruparea sarcină;
- gruparea în palisadă- proprie bacililor, în care bacilii sunt dispuși în paralel
d. Importanța bacteriilor
În condiţii naturale, bacteriile au un rol imens în transformarea compuşilor macromoleculari în compuşi simpli, prin
mineralizarea materiei organice nevii, contribuind astfel la realizarea naturală a circuitului unor elemente de importanţă vitală:
carbon, azot, sulf, fosfor, fier ş.a.
Datorită activităţii microorganismelor din sol se formează rezerva de substanţe nutritive - humusul, necesar pentru
dezvoltarea plantelor. Pe drept cuvânt se consideră că, fără activitatea bacteriilor, „pământul s-ar transforma treptat într-un
uriaş cimitir". În industria alimentară, bacterii lactice selecţionate sunt folosite în calitate de culturi starter la fabricarea
produselor lactate acide şi a brânzeturilor, în industria panificaţiei, la conservarea legumelor, măslinelor, furajelor verzi ş.a.
Bacteriile propionice se folosesc la fabricarea brânzeturilor tip şvaiţer, deoarece prin fermentare produc acid propionic şi CO2,
responsabil pentru desenul caracteristic al acestor produse.
Bacteriile acetice sunt folosite la obţinerea industrială a oţetului. Pe căi biotehnologice, folosind culturi bacteriene
selecţionate sau mutanţi ai acestora, se obţin produse cu o mare valoare economică, de exemplu: enzime, proteine, aminoacizi,
acid lactic, acid acetic, solvenţi (acetonă, alcool izopropilic, alcool butilic), hormoni (insulina produsă de un mutant de
Escherichia coli), îngrăşăminte biologice (genul Azotobacter), insecticide biologice (Bacillus thuringiensis), antibiotice
(Streptomyces sp.), vitamine (Propionibacterium shermanii - vitamina B12) ş.a. În acelaşi timp, trebuie subliniate şi unele
aspecte negative ale activităţii bacteriilor. Astfel, în industria alimentară, bacteriile pot produce alterarea produselor alimentare
(acrirea berii, vinului, putrefacţia cărnii ş.a.). Alte bacterii patogene sunt adaptate să infecteze organismele vii şi dau
îmbolnăviri grave (tuberculoza, febră tifoidă, dizenterie, sifilis, bruceloză, antrax ş.a., bacterioze la plante).