Laborator 5

Uscarea semințelor de cereale

Determinarea umidității semințelor de cereale

Uscarea produselor agricole reprezintă una dintre cele mai importante lucrări postrecoltare.
Seminţele de cereale supuse procesului de uscare pot să îşi păstreze calitatea şi să fie depozitate fără
să se degradeze. În urma procesului de uscare în instalaţii, boabele de cereale, devin apte să fie
depozitate şi să se comporte adecvat la prelucrare şi manipulare.
Uscarea este operaţia prin care are loc reducerea conţinutului de apă din boabele de cereale.
Pentru evacuarea din masa de boabe a excesului de apă, boabele sunt amestecate cu agentul de
uscare. Acesta este un mediu gazos cald, care în contact cu masa de boabe, preia umiditatea.
Agentul de uscare poate fi aerul atmosferic uscat, natural (uscare naturală) sau aerul încălzit prin
arderea unor combustibili (uscare artificială).
Uscarea se realizează până la atingerea umiditãţii de pãstrare a produsului respectiv.
Conservarea produselor în stare uscată este metoda cu cea mai largă aplicabilitate pentru păstrarea
produselor timp îndelungat. Majoritatea produselor ce se recoltează vara ajung în depozite suficient
de uscate pentru păstrare. Probleme mai mari ridică produsele recoltate toamna (porumbul,orezul,
soia, floarea soarelui).
Pregătirea produselor pentru păstrare în stare uscată începe din momentul recoltării, prin:
 recoltarea separată a produselor cu însuşiri calitative omogene,
 protejarea produselor în timpul transportului împotriva precipitaţiilor,
 curăţirea concomitent cu recoltarea pentru eliminarea seminţelor de buruieni,
 depozitarea produselor în strat subţire
 uscarea naturală şi artificială.
Toate sistemele de uscare se bazează pe transmiterea unui flux de aer prin masa cerealelor.
Capacitatea sistemului de uscare depinde de cantitatea de aer şi de parametrii acestuia. În cele mai
frecvente cazuri, pentru a creşte capacitatea de evaporare a apei se apelează la creşterea temperaturii
aerului. În unele tipuri de uscătoare industriale, temperatura aerului poate ajunge până la 125°C.
Uscarea naturală (la soare) pe platforme până sub limita critică de umiditate grăbeşte
procesul de postmaturare a seminţelor, iar acţiunea razelor solare are rol sterilizant, distrugând până
la 40% din microorganismele de pe seminţe, mărind rezistenţa la păstrare a acestora. În perioada cu
insolaţie puternică prin expunerea produselor pe platforme în strat de 10-20 cm (la 25-35°C),
umiditatea lor scade cu 2-3%/zi.
Pentru ca energia termică a razelor solare să pătrundă până în profunzimea stratului de
produs, este necesară amestecarea şi nivelarea produsului (prin lopătare) la interval de 1-2 ore, iar
pentru mărirea suprafeţei de evaporare a apei din seminţe, lotul trebuie brăzdat cu rigole (şanţuri).
Pentru protejarea, în caz de ploaie a produselor expuse pe platformele de solarizare se vor pregăti
din timp prelate, folii de polietilenă.
Şi prin uscarea artificială se distrug o parte dintre microorganisme (în special mucegaiurile),
însă ca şi la uscarea naturală, nu se realizează o sterilizare totală aproduselor.
De aceea, în procesul de păstrare în stare uscată se va evita creșterea umidităţii seminţelor
prin influenţa umidităţii atmosferice (mai ales în zona în care aceasta se menţine ridicată). Cele mai
bune rezultate se obţin prin depozitarea produselor în celulele silozurilor care izolează produsele de
acţiunea umidităţii atmosferice.
S-a constat că, prin depozitarea grâului în strat de 20-25 cm cu 1-2 lopătari pe zi, în condiţie
atmosferică uscată (media zilnică 75% umiditate relativă a aerului) şi caldă (peste 20°C), se poate
realiza o micşorare a umidităţii acestuia cu 0,5-1% pe zi.
 Determinarea umiditatii semințelor
Umiditatea semințelor reprezintă cantitatea de apă, exprimată în procente, care se elimină
dintr-o proba de seminte prin uscarea în etuvă, la o anumită temperatură, până la greutatea constantă
a probei.
Conținutul de umiditate are un rol deosebit de important în păstrarea și procesarea
semințelor.
In standardele de stat se precizeaza umiditatea maxima pentru diferite seminte, în scopul
asigurării unei bune păstrări. Limita maxima admisa pentru umiditate este la cereale de 14%, cu
exceptia porumbului pastrat ca știuleți, la care umiditatea maxima este de 18%. Aceste limite sunt
astfel fixate incat la o pastrare in conditii normale (grosime potrivita a stratului, lopatare, etc.) sa nu
se produca o încingere a semintelor.
La semintele cu un continut ridicat de ulei, care se pastreaza mai greu, limita maxima pentru
umiditate este mai mica decat la cereale. Cu cat umiditatea scade sub limita maxima, cu atat se
pastreaza mai usor facultatea germinativa a semintelor. Dupa datele din literatura, la boabele de
porumb cu umiditatea sub 8%, daca sunt pastrate in camere speciale, bine uscate si aerisite si la
temperaturi scazute, se poate pastra facultatea germinativa in bune conditii pana la 20 de ani.
In timpul pastrarii indelungate in depozite, umiditatea mai mare de 14% favorizeaza
degradarea cerealelor. Semnul cel mai evident al depasirii umiditatii corespunzatoare unei bune
pastrari este incingerea. Indeosebi, in perioadele critice (dupa inmagazinare, toamna si primavara)
este necesar sa se faca un control repetat al temperaturii semintelor.
Prin determinarea procentului de umiditate ne putem orienta asupra compartimentarii
produselor in ochiurile de magazii sau celule din siloz si asupra grosimii stratului depozitat.
Procentul de umiditate este foarte important in practica receptionarii si conservarii
produselor agricole, deoarece o umiditate marita favorizeaza incingerea cerealelor si marirea
infestarilor. Pentru a fi bine conservate, produsele receptionate a caror umiditate este marita, trebuie
depozitate in straturi subtiri si lopatate cat mai des până cand umiditatea scade la normal. La
produsele receptionate, la care umiditatea depaseste 18%, reducerea umiditatii se face in uscatorii
amenajate special, deoarece aceasta nu se poate realiza printr-o simpla lopatare.

Continutul in apa al unor seminte ce le caracterizeaza uscate, umede si foarte umede (tab. 1)
Nr. Felul semintei Starea semințelor
crt. Uscată Aproape uscată Umedă Foarte umedă
1 Grâu 14 14-15,5 15,5-17 17
2 Secară 14 14-15,5 15,5-17 17
3 Orz 14 14-15,5 15,5-17 17
4 Ovăz 14 14-16 16-18 18
5 Porumb 14 14-17 17-20 20
6 Mazăre 13 13-16 16-18 18
7 Soia 12 12/14/17 14-16 16
8 Orez 14 14-15,5 15,5-17 17
9 Fasole 14 14-18 18-20 20
10 In 11 11/13/17 13-14,5 14,5
11 Floarea soarelui 11 11/13/17 13-14,5 14,5
12 Mei 13,5 13,5-15 15-17 17
Stabilirea umiditatii este necesara si obligatorie la receptionare intrucat pretul tuturor
produselor variaza in raport cu continutul in apa, prevazut in normativele de receptionare si
standardele de stat. O deosebita insemnatate o are continutul de umiditate al semintelor in procesul
de prelucrare al acestora. Astfel, la umiditate prea ridicata procesul tehnologic devine greoi, iar la
un continut scazut de umiditate se inregistreaza pierderi insemnate de material in timpul prelucrarii.
Umiditatea este un parametru de calitate al masei de boabe, ce influenteaza proprietatile
fizico-mecanice și în mod direct extracția de faină. Boabele umede, in comparatie cu cele uscate, se
macină mai greu din cauza creșterii plasticității lor si ca atare consumul specific de energie creste,
iar capacitatea de productie scade.
Determinarea umidității se face cât mai curând după luarea probei, dar nu mai târziu de 16
ore de la primirea ei în laborator, deoarece umiditatea se poate schimba ca rezultat al respirației
semințelor.
Metode de determinare:
1. Metoda prin uscare - la etuva (prin ea se obtin rezultatele cele mai exacte, fiind
recomandata ca metoda de control in caz de litigiu)
Principiul metodei: metoda consta in determinarea pierderii de masa din proba prin uscarea
acesteia in etuva.
Se elimină din probă corpurile străine.
Semințele de cereale și leguminoase cu bobul mare (fasole, mazăre linte, soia), oleaginoase
cu bobul mare (arahide), se mărunțesc înainte de a fi supuse uscării.
Din materialul pregătit și omogenizat se iau probe ce se introduc în fiole de cântărire; fiolele
încărcate se cântăresc, apoi se introduc în etuvă la temperatura de 130 oC, un anumit interval de timp
( 1-5 ore ) în funcție de specia analizată (1h leguminoase și oleaginoase, 2h cereale păioase, 3h
porumb, 5h soia) pana la obtinerea unei mase constante a probei. Apoi fiolele se introduc in exicator
pentru racire ( 30-60 min ). După răcire fiolele se recântăresc.
Umiditatea se calculeaza cu relatia :
m1-m2
U = ---------- * 100 (%);
m
m1 – masa fiolei cu proba, inainte de uscare, g;
m2 – masa fiolei cu proba, dupa uscare, g;
m – masa probei, inainte de uscare, g.
2. Metoda conductometrica (electrometrica) - cu ajutorul umidometrului (este o metoda
foarte rapida)
Principiul metodei: metoda constă in modificarea conductibilitatii aparatului (umidometru)
prin introducerea probei, deoarece rezistenta electrica a materialelor solide este invers proportionala
cu umiditatea acestora.
Măsurarea umidității semințelor cu ajutorul aparatului Wile 55 Moisture Metru -
umidometru de cereale portabil.
Metoda de măsurare cu ajutorul aparatului Wile 55 Moisture Metru se bazează pe măsurarea
unui curent alternativ de înaltă frecvență care trece prin eșantion (probă). Aparatul face conversia
valorii măsurate într-o valoare de umiditate cu ajutorul unei conversii care este programată în
memoria aparatului. Fiecare tip de boabe are o umiditate caracteristica, ceea ce înseamnă că fiecare
tip de boabe are propria scară. Aparatul are setate coduri pentru un anumit număr de specii. Înainte
de fiecare determinare se seteaza codul speciei corespunzătoare probei de analizat.
Proba de semințe introdusă în aparat și este comprimată prin strângerea capacului pentru a
unifica eșantionul.
Umiditatea se citește direct pe ecranul umidometrului.