Alunecări de teren

În întreaga activitate a mediului înconjurător se urmareşte nu numai

folosirea raţională a tuturor aceste resurse, ci şi corelarea activităţii de
sistematizare a teritoriului şi localităţilor cu măsuri de protejare a factorilor
naturali, adoptarea de tehnologii de producţie cât mai puţin poluante şi
echiparea instalaţiilor tehnologice şi a mijloacelor de transport
generatoare de poluanţi cu dispozitive şi instalaţii care să prevină efectele
dăunatoare asupra mediului înconjurator, recuperarea şi valorificarea
optimă a substanţelor reziduale utilizabile. Astfel noţiunea de “mediu
înconjurător” cuprinde de fapt, toate activităţile umane în relaţia om-
natură, în cadrul planetei Terra.
 Modificările accentuate ale mediului pe Terra ,
presiunea crescândă a societăţii asupra elementelor de
mediu generează o serie de crize dintre care unele au
devenit globale, cum ar fi tendinţele de încălzire a
climei, datorate efectului de sera, apoi reducerea
stratului de ozon, ridicarea nivelului Oceanului Planetar,
despăduririle şi procesele de degradare a solurilor,
poluarea crescândă şi deşertificarea.
Alunecările de teren sunt fenomene
geodinamice de modificare a
reliefului, cu caracter în general lent
şi periodic, prin care se restabileşte
echilibrul natural al versanţilor şi
taluzelor. Alunecările de teren,
privite prin prisma obiectului supus
procesului de alunecare, se referă
atât la versanţi cât şi la taluze.
Versanţii şi taluzele, aflându-se sub
acţiunea simultană sau succesivă a
mai multor cauze care tind să
modifice echilibrul de forţe existente
în masiv, cedează în cele din urmă,
formându-se o alunecare de teren,
care creează, pentru o anumită
perioadă, o nouă stare de echilibru a
versantului sau taluzului respectiv.
 Trebuie spus că între
factorii pregătitori şi cei
declanşatori nu există o
delimitare decât de
intensitate a acţiunii, primii
se constituie în factori de
declanşare în momentul
acumulărilor cantitative.
Precipitaţiile atmosferice, prin
acţiunea îndelugată se înscriu
în categoria factorilor
pregătitori. Caracterul
torenţial, după perioadele de
uscăciune poate declanşa
alunecări de mari
proporţii. Factorii potenţiali
sunt grupaţi în: caracteristici
ale substratului geologic;
relieful- panta versantului,
stadiul evoluţiei (dinamica de
ansamblu) acestuia;
umiditatea.
 Impactul alunecărilor de teren asupra societăţii trebuie analizat atât
prin urmările directe, ce vizează în general declanşarea şi evoluţia, cât şi
prin urmările indirect, legate de formele de relief create, forme a caror
utilizare în agricultura este diminuată datorită degradării terenurilor.
Recunoaşterea terenurilor afectate de alunecări se face după forma
neregulată pe care o are profilul versantului şi duăa asociaţiile vegetale
care indică condiţii ecologice variate. Dintre tipurile de alunecări, cele de
adâncime pot atinge dimensiuni şi viteze apreciabile cu urmări
dezastruoase când se produc în arealele locuite.
Alunecarea de teren în Deduleşti!- iulie 2014
Pe DN 7 Piteşti-Râmnicu Vâlcea nu a fost permis
accesul autovehiculelor cu masă totală maximă
autorizată mai mare de 7,5 tone, din cauza unei
alunecări de teren produsă în zona Deduleşti în iulie
2014.
Trafic rutier închis pe DN 73, în Argeș, din cauza unei alunecări
de teren- august 2014
Centrul Infotrafic din Inspectoratul General al Poliției Române
a informat în luna august 2014 că, în judeţul Argeş, traficul rutier a
fost întrerupt, pentru aproape o oră pe DN 73 Câmpulung - Braşov, ,
între localităţile Valea Mare-Pravăţ şi Dragoslavele, pe Dealul
Mateiaş.
Măsura a fost luată din cauza unei alunecări de teren.
În urma unei ploi torenţiale, partea carosabilă a fost acoperită
cu pământ, pietre şi buşteni, iar traficul rutier a fost întrerupt mai mult
de o jumătate de oră.
 1. Florina Grecu- Hazarde si riscuri naturale (2004);
 2. Zaruba Quito- Alunecari de teren si stabilizarea lor (1969);
 3. Terra magazin nr.2(februarie 2003).
 4. Florea M.N. (1979), Alunecări de teren şi taluze, Editura Tehnică,
Bucureşti.
 5. Zaruba Q., Mencl V. (1969), Alunecările de teren şi stabilizarea lor,
Editura Tehnică, Bucureşti.
 6. GT 019-98 (1998), Ghid de redactare a hărţilor de risc la alunecare a
versanţilor pentru asigurarea stabilităţii construcţiilor.

7. http://protectiamediuluicarpati.blogspot.ro/

8. http://www.ziare.com/
 9. http://www.noiscriem.net/
 10. http://www.monitor2.org/
 11. http://www.scientia.ro
 12, http://www.eais.info/
 13. http://www.descopera.org
 14. http://www.referatele.com