Geografie fizică generală 1002194709

1. Soarele şi influenţa lui asupra Pământului.

2. Rolul scoarţei terestre în învelişul geografic.

3. Procesele seismice şi efectele lor.

4. Importanţa practică a prognozării vremii.

5. Rolul hidrosferei în învelişul geografic.

6. Învelişul geografic şi societatea umană.

Geografia umană

1. Îmbătrânirea populaţiei – factor de risc a dispariţiei speciei umane.

2. Migraţia populaţiei.

3. Rolul Revoluţiei tehnico-ştiinţifice în dezvoltarea economiei mondiale.

4. Rolul gazelor naturale în balanţa energetică mondială.

5. Tipuri de centrale electrice.

6. Turismul.

7. Creşterea animalelor: perspective pentru statele agricole.

Geografia mediului

1. Impactul ploilor acide asupra mediului.

2. Poluarea mediului acvatic.

3. Degradarea şi protecţia solurilor.

4. Degradarea vegetaţiei naturale.

5. Problema globală a deficitului de apă potabilă.

6. Problema alimentară globală.

7. Modificările climatice şi consecinţele lor.

 8. Impactul hazardelor naturale asupra mediului (pe baza unui hazard).

1.Soare si influenta lui asupra

Pamantului
Soarele are un rol deosebit de important pentru planeta Pamant prin aparitia,
dezvoltarea si mentinerea vietii pe Terra.

Soarele este o stea de marime medie ce este alcatuit totalmente din gaze fapt ce
se explica prin densitatea mica a sa. Masa soarelui reprezinta 90 % din masa intregului
sistem solar. Compozitia soarelui este urmatoarea : interiorul soarelui - loc unde se
desfasoara anumite procese termonucleare iar starea sa de agregare este plasma,
temperatura in interiorul soarelui este de 15 milioane de grade celsius ; fotosfera - are
o gorsime mai mica de 300 km, insa in acest strat se formeaza lumina; cromosfera -
este invelisul ce repreinta primul strat al atmosferei solare; coroana solara - reprezinta
ultimul strat si este stratul vizibil al soarelui. Rotatia soarelui in jurul axei sale este
neuniforma - 25 de zile la poli shi 35 de zile la ecuator.Pamantul reprezinta a treia
planeta a sistemului solar, si este unica planeta pe care exista viata. Soarele a
contribuit direct la aparitia ei pe Pamant. Datorita Sarelui ne bucuram de caldura si
lumina emanata. Anorimpurile pe glob se schimba datorita rotatiei Pamantului in jurul
soarelui iar datorita rotatiei in jurul axei sale , fenomenul ce are loc datorita fortei de
atractie solara are loc schimbarea zilei cu noaptea. Datorita soarelui in cadrul florei se
produce procesul de fotosinteza iar fauna sintetizeaza prin intermediul razelor solare
vitamina D. Influenta Soarelui asupra Pamantului se manifesta pin
dinamicaurmatoarelor fenomene terestre : mareele , circulatia aerului , dezagregarea
rocilor , ciclurile biotice etc.Sursele de energie solara au fostconsiderate, chiar de ceva
timp ca fiind cele mai bune, imediat profitabileoptiuni pentru majoritatea oamenilor
de pe Pamant, prin asigurarea energiei pentru diferite instalatii.Soarele este, de departe
cea mai importanta sursa de energie pentru noi. El incalzeste atmosfera
pamantului,vaporizeaza apa din oceane, directioneaza norii rezultati prin curenti de
aer, denumite si vanturi sprecontinente, acolo unde isi dovedesc utilitatea determinand
ploile si mentinand debitele raurilor. Aceasta esteo modalitate directa de a folosi
aceasta energie si face parte din procesele fiziologice ce au loc pe pamant demilioane
de ani.Insa Soarele poate face un pic mai mult: ar putea sa asigure intreaga cantitate
de energie de care are nevoie o societate industriala moderna, la scara mondiala pentru
un viitor indefinit; ceea ce nu poate face osursa de energie obisnuita. Acestea s-ar
putea intampla cu usurinta fara poluare sau batai de cap in privintaresurselor naturale
epuizabile. Multi oameni insa nu sunt convinsi de acest lucru ei avand parerea ca o
astfelde investitie ar aduce pierderi si nu un profit negandit de mare.

Din cele expuse mai sus rezulta ca Sarele este elementul indinspensabil pentru
Pamant si a servit drept geneza a aparitiei Pamantului.

2. Rolul scoartei terestre in invelisul

geografic
Scoarta terestra joaca un rol decisiv pentru invelisul geografic prin interactiunea
factorilor biotici si abiotici,componenti ai mediului inconjurator .Scoarta terestra
insasi este o parte componenta a mediului geografic ea reprezentind stratul fertil al
Terrei .

Atmosfera este stratul gazos al pamintului (aerul) .Datorita scoartei terestre si

foarmelor de relief reprezentative asa ca muntii are loc o repartizare neuniforma a
maselor de aer pe glob.De asemenea in depententa de forma de relief variaza
tempera aerului care se schimba cu 6 grade celsius la fiecare Km. Atmosfera
participa la modelarea reliefului prin masele de aier puternice ce modifica relieful
deja existent sau creaza noi tipuri de relief ,un exemplu demn ar fi dunele care sunt
create de vint.

Hidrosfera este invelisul lichid al pamintului (apa) ce este extrem de important

pentru scoarta terestra.Scoarta terestra la interactiunea cu hidrosfera duce la crearea
riurilor care sunt alimentate cu ape subterane.Scoarta terestra creaza albiile riurilor
si chiuvetele lacurilor si marilor. la fundul marilor si oceanelor scoarta terestra
formeaza relieful subacvatic.Biosfera este invelisul viu al pamintului ce este
alcatuit din flora (plante) si fauna (animale) . Scoarta terestra serveste drept suport
pentru plante si animale care isi desfasoara activitatea pe ea .Scoarta terestra
serveste drept mediu de viata pentru animalele subterane(cirtita) cit si mediu de
trai pentru animalele terestre. Plantele extrag substante nutritive din sol , deci
vedem rolul vital al scoartei terestre pentru biosfera.Scoarta terestra reprezinta
suport pentru toate edificiile construite de om in care omul isi desfasoara
activitatea cotidiana. Pe scoarta terestra oamenii practica agricultura care le
permite sa-si asigure securitatea alimentara .Din sol oamenii extrag numeroase
substante minerale utile ce sunt folosite in numeroasele ramuri
industriale .Scoarta terestra are un rol major pentru invelisul geografic prin
formarea si mentinerea vietii pe pamint.

3.Procesele seismice si efectele lor

Cutremurul este unul dintre cele mai distrugatoare fenomene naturale de pe
pamant. Poate provoca distrugeri de 10 mii de ori mai mari decat bomba atomica
aruncata in 1945 la Hiroshima.Multe cutremure produc o miscare a
solului,asemanatoare cu leganatul unui vapor.In functie de intensitatea
cutremurului,solul este miscat in valuri fine sau smucit cu putere.Cutremurele sunt
declansate adanc sub scoarta terestra. Invelisul extern al pamantului este format din
placi tectonice mobile. Cele mai puternice cutremure se produc in interiorul
pamantului, la marginea acestor placi. Miscarea placilor nu este uniforma,se
acumuleaza o tensiune de-a lungul marginilor, pana cand rocile se rup, iar placile
intra in balans.Energia acumulata se elibereaza sub forma unor cutremure mai mari
sau mai mici.Efectul depinde de intensitatea cutremurului,de adancimea la care se
produce si de natura rocilor de suprafata. Pamantul se poate deschide, ridica sau
surpa.

In munti se pot produce avalanse, alunecari de teren, si chiar si pe pantele mai

putin abrupte, solul argilos se poate scurge asemenea unei lave topite.Amestecul
afanat de nisip si argila este supus unei forte atat de mari, incat se lichefiaza si se
transforma in nisipuri miscatoare. Aceasta s-a intamplat la cutremurul din Alaska
din 1964.

Inca de la aparitia pamantului ca planeta si-a facut aparitia acest fenomen natural
de neoprit. El s-a facut simtit,in proportii mai marii sau mai mici,de-a lungul
evolutiei pamantului de la continentul unic Atlantida si pana la cele 5 continente de
astazi si va continua sa se faca simtit pana la disparitia pamantului ca planeta. Cu
totii am vazut ce efecte pot avea cutremurele si ce pierderi lasa in urma lor, nu
numai materiale dar si omenesti. Mii si sute de mii de oameni si-au pierdut viata in
urma cutremurelor.

Uneori unduirile solului sunt vizibile si de la suprafata:martorii oculari sustin ca in

timpul cutremurului din San Francisco din anul 1906 solul facea valuri inalte de
1m. Pana la oprirea cutremurului, locul de declansare al acestuia, linia de refractie
Sf. Andrei s-a deplasat cu 6m.Cutremurul principal este urmat de altele cu
intensitate mica. Acestea sunt provocate de faptul ca rocile dizlocate incep sa se
reaseze intro pozitie stabila, ceea ce poate provoca din nou distrugeri enorme.

Raspunsul este categoric nu,insa pot fi prevenite pierderile materiale si de vieti

omenesti. Acest lucru se realizeaza prin construirea unor cladiri cu o structura mai
solida si mai rezistenta la vibratii.Schimbarea comportamentului animalelor poate
semnala apropierea unui cutremur.Caini scheauna,caii se sperie,pasarile devin
nelinistite si zboara in cerc.In1975 locuitorii unui oras chinezesc au observat mai
multe semnale ale cutremurului, printre care comportamentul ciudat al animalelor,
parasindu-si locuintele cu cateva ore inainte de cutremur. Cercetatori studiaza si
apele fantanilor in zonele seismice deoarece inainte ca rocile subterane sa se
sfarame in bucati,structura lor cristalina devine deschisa, apoi se inchide din nou
eliberand radon in apele freatice,radonul ajungand si in fantini.Cresterea
concentratiei radonului in apele de fantina,poate fi un semn de avertizare al
cutremurului.Imediat inainte de seism se pot elibra si gaze cu incarcare electrica.
Acestea sunt slab incandescente si se numesc: ”lumini seismice”. Cercetatori au
observat ca inainte de cutremur,concentratia de hidrogen poate fi de 10 ori mai
mare langa liniile de refractie.Din pacate nu toate cutremurele sunt insotite de
asemenea fenomene.Din acest motiv oameni de stiinta au dezvoltat diferite tehnici
pentru o pronosticare exacta. S-au folosit aparate de masura speciale pentru
detectarea unor cresteri de tensiune deasupra liniilor de refractie. ginclinarii-
acestea seamana cu nivela folosita de dulgheri si zidari, urmaresc miscarile
produse la suprafata pamintului. Aparatele de masura a alunecari-cabluri intinse
de-a lungul liniilor de refractie,semnaleaza miscarile laterale. Insa in detectarea
cutremurelor sunt folosite si aparate mai precise si mai sofisticate: detectoarele de
cutremur care sunt seismografele ce reprezinta cele mai precise aparate de
avertizare in cazul unor cutremure.Acest aparat sensibil sesizeaza si masoara chiar
si cele mai mici vibratii subterane pe care le transforma in semnale electrice si le
inregistreaza intr-un grafic.Din citirea diagramei,seismologi pot observa imediat
cea mai mica tensiune produsa in roci.O alta metoda de observare a miscarii
pamintului este transmiterea unor semnale de sateliti la diferite statii de receptie
terestre. Din reteaua de semnale prin satelit oamenii de stiinta isi pot da seama daca
s-a schimbat pozitia una fata de alta a statiilor de receptie.

Cercetatorii studiaza posibilitatea de diminuare a efectului distrugator al

cutremurelor. Dupa unii cu mici explozii controlate se pot provoca cutremure de
intensitate scazuta, slabind astfel tensiunea rocilor care determina cutremurele
puternice. In cateva locuri au injectat apa in liniile de refractie, provocand
cutremure mai mici.

In concluzie pot afirma ca procesele seismice au un efect negativ asupra

activitatii umane.

4.Poluarea mediului acvatic

Apa este conditia principala a vietii.Ea este izvorul vietii umane, este sursa
fundamentala pentru societatea omeneasca. Apa este afectata in mare parte de
problema actuala a poluarii ei. Prin poluarea apei se înţelege alterarea
caracteristicilor fizice, chimice şi biologice ale apei, produsă direct sau indirect de
activităţile umane şi care face ca apele sa fie greu de utilizat in conditii normale în
scopurile în care această utilizare era posibilă înainte de a interveni
alterarea.Poluarea apelor poate fi naturală sau artificială. Poluarea naturală se
datorează surselor de poluare naturale şi se produce în urma interacţiunii apei cu
atmosfera- când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta; cu litosfera- când
se produce dizolvarea rocilor solubile şi cu organismele vii din apă. Poluarea
artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice,
nămolurilor, reziduurilor, navigaţiei etc

Mai grava este poluarea artificiala, cauzata de activitatile omului.Sursele de

poluare, dupa provenienta apelor uzate, se pot grupa astfel: ape menajere, care
contin poluanti din resturi alimentare, sapun , detergent,microorganisme
etc.,substante care provin in general de la poluatie, din activitatea casnica,
restaurante, hoteluri, zone de agrement, terenuri de sport .

Ape uzate industrial- provin din apele folosite in procesele tehnologice

industriale. Apele uzate rezultate de la minele de carbune contin substante in
suspensie, pe cind cele provenite de la fabricile de zahar contin atit substante
organice dizolvate, cit si suspensii.Apele uzate agricole-care provin de la
crescatorii de animale, continind poluanti sub forma de substante organice si
suspensii, precum si cele rezultate in urma irigarii terenurilor agricole, fiind
poluate cu substante organice, pesticide, suspensii.Apele radioactive- care pot
contine substante radioactive rezultate pe cale naturala,ca exemplu fiind Rodonul-
un gaz foarte toxic, provenind de la extragerea si prelucrarea minereurilor
radioactive in functie de natura agentilor poluanti existenti in apele

Drept concluzie pot spune ca apa este un factor important în echilibrul ecologic, iar
poluarea acesteia este o problemă actuală cu consecinţe mai mult sau mai puţin
grave asupra populaţiei.

5.Rolul hidrosferei in invelisul geografic

Hidrosfera reprezinta invelisul lichid al Pamintului (apa). Hidrosfera joaca un rol
decisiv in aparitia si mentinerea vietii pe Pamint datorita importantei vitale a
tututot componentelor biotice ale invelisului geografic.

Litosfera reprezinta stratul solid al Terrei, care la interactiunea cu hidrosfera duce

la modificarea proprietatilor rocilor ce duce la formarea unor anumite substante
minerale utile. Hidrosfera participa activ la modelarea reliefului Terrei datorita
careia avem 3 forme de relief principale: relieful de munte, de podis si de cimpie.

Atmosfera reprezinta invelisul gazos al Terrei. Hidrosfera are un rol primordial

pentru atmosfera deoarece ea participa direct la formarea norilor, cetii. De
asemenea la interactiunea dintre hidrosfera si atmsofera apar precipitatiile, care pot
avea mai multe forme: ploi, ninsori, lapovita etc. De asemenea aceasta interactiune
duce la diversificarea climei pe glob

Biosfera reprezinta invelisul viu al Pamintului care este compus din 2 elemente de
baza: flora (plante) si fauna (animale). Hidrosfera avind un rol major pentru
biosfera prin mentinerea vietii datorita alimentarii cu apa. Un alt rol al hidrosferei
este faptul ca ea reprezinta un mediu de tari pentru animalele acvatice.
Hidrosfera are o influenta directa asupra activitatii umane, omul are necesitatea de
a se alimenta cu apa, ea fiind folosita in agricultura,in transportul maritim, in
diverse ramuri ale industriei. Adesea omul practica turismul in apropierea apelor:
mari, oceane.

Reiesind din cele expuse mai sus hidrosfera este un factor indinspensabil in
aparitia si mentinerea vietii si ce este ceea de diferentiaza planeta noastra de
celelalte planete.

6.Importanta practica a prognozarii vremii

Vremea este starea fzica a atmosferei intr-un loc anumit si la un moment dat. Ea
este caracterizata prin specifcul elementelor si fenomenelormeteorologice.
Deoarece ea este mereu schimbatoare, ea necesita sa fe prognozata din timp pentru
a usura activitatile in diferite domenii. Prognoza vremii este prevederea timpului
care va f peste o zi, o saptamina sau chiar citeva luni. Meteorologii intocmesc
prognoze pe baza informatiilor culese dintr-o mare varietate de surse. Pentru a
obtine o imagine cit mai corecta a vremii, pe tot cuprinsul globului sunt efectuate
in permanenta masuratori meteorologice, atit de catre oameni cit si de catre
aparate. In lume exista peste 10 000 de statii meteorologice, fapt ce usureaza
procesul de prognozare a vremii. Informatia de la toate aceste centre se transmit
prin satelit la statiile principale unde se infaptuiesc harti sinoptice ale lumii, a unui
continent sau a unei tari.Prognozarea vremii are o deosebita importanta pentru
transportul aerian deoarece pentru decolarea avioanelor si un drum fara obstacole
cum ar fi ploile, furtunile este necesara cunoasterea din timp a starii vremii in acel
loc. Dar nu numai pentru transportul aerian este necesara aceasta. O importanta
mare o are si pentru transportul terestru sau chiar cel maritim. Prognozarea
furtunilor, ingheturilor, depunirelor de polei sau a unor fenomene meteorologice
periculoase pentru om, pot sa previna populatia sa nu utilizeze transportul in acea
perioada de timp.In general, prognozarea vremii are o deosebire importanta pentru
toatedomeniile de activitate a omului. Un interes deosebit in prognozarea vremii
ilreprezinta sectoarele economiei nationale a caror activitate se desfasoara in
conditii naturale, evidenta continua a repartitiei si dezvoltarii proceselor si
fenomenelor meteorologice. Datorita acestui fapt, oamenii pot lua masuri
corespunzatoare care sa anihileze sau sa reduca pagubele produse de agentii
atmosferici.Cunoasterea regimului meteorologic si prevederea conditiilor
nefavorabile pentru viata si activitatea plantelor 'bruma, inghetul, aversele
puternice cu grindina( au o deosebita importanta in agricultura deoarece aceste
procese pot f impiedicate de exemplu prin lansarea rachetelor anti-grindina.
Cunoasterea aspectului vremii este exploatarea retelei electroenergetice.) vremea si
prognoza practica a ei este foarte importanta pentru toate domeniile de activitate a
omului, cit si pentru existenta sa in armonie cu natura.

7 Invelisul geografic si societatea umana

În partea superioară a Pământului, acolo unde se întrepătrund şi interacţionează
geosferele externe (scoarţa, hidrosfera, atmosfera, biosfera şi antroposfera), s-a
format un înveliş calitativ diferit, a cărui caracteristică principală este
favorabilitateapentru viaţă, pentru viaţa şi activitatea omului. Acesta este învelişul
geografic, constituit treptat în timp (etapa prebiogenă, etapa biogenă, etapa
antropică) ca o sinteză unică, structurală şi funcţională, a învelişurilor terestre
(geosferelor) "simple".Limitele învelişului geografic, discutate mult în ştiinţă, pot
fi considerate astfel: limita inferioară –discontinuitatea Mohorovičičdintre scoarţă
şi astenosferă (7-80 km), limita superioară –stratul de ozon din stratosfer(25-40
km). Grosimea medie a învelişului geografic este de circa 70 km, variaţiile fiind
date de adâncimea variabilă la care se găseste discontinuitatea Moho.Limitele
şistructura învelişului geografic ( I. Mac, 2000).Învelişul geograficeste domeniul
de studiu al geografiei. Literatura de specialitate consemnează şi alţi termeni
pentru desemnarea domeniului de cunoaştere geografică, ceea ce reflectă
progresele făcute în gândirea geografică universală: suprafaţa terestră,
învelişterestru, landşaft, peisaj geografic, mediu terestru, mediu geografic,
învelişterestru superior, geosferă superioară, geoecosferă, complex teritorial (de la
localitate la planetă), geosistem. Cea mai largă circulaţie o au termenii de
învelişgeografic, mediu geograficşi geosistem.Trebuie precizat că ultimul termen
nu exprimă obiectul cunoaşterii ştiinţifice,ci modul de abordare al acestuia,
respectiv concepţia sistemică de cercetare a realităţii geografice. Aşadar,
geosistemuleste un concept metodologic, iar geografia, aşa cum afirmă profesorul
I. Mac (2000), nu poate fi definită ca "ştiinţă care studiază geosistemul", ci "ştiinţa
care studiază învelişul geografic ca geosistem".Învelişul geografic are structura şi
funcţionarea sistemului. Interpretarea realităţii geografice ca o lume sistemică este
o caracteristică a cercetării ştiinţifice de astăzi. Teoria sistemelor a început să se
aplice în geografie la

mijlocul secolului XX.Abordarea sistemică a permis trecerea de la analiza empirică

la un nivel înalt de abstractizare în înţelegerea esenţei învelişului geografic.
Pământul, învelişul geografic, geosferele "simple", elementele constitutive, sunt
structuri (respectiv sisteme) de diferite scări de organizare a materiei, care sunt în
aceleaşi timp părţi şi întreguri.

Învelişul geografic, ca structură sistemică de rang superior, include deci numeroase

părţi sau subsisteme. De aici una din cele mai importante trăsături a învelişului
geografic –aceea de a fi un sistem unitar, un sistem deschis.

8.Imbatrinirea Populatiei factor de risc a disparitiei

speciei umane
Evolutia demografica actuala a adus in prim plan fenomenul imbatranirii
demografice delimitat de cresterea numarului persoanelor varstnice in structura
generala a populatiei. Desi persoanele varstnice au constituit totdeauna o parte
importanta a populatiei numai in cursul ultimilor 2 decenii natiunile si comunitatea
mondiala si-au indreptat atentia asupra problemelor de ordin social, economic,
stiintific ridicate de fenomenul imbatranirii si al caracterului sau universal.

Cauzele care explica ascensiunea fenomenului imbatranire privesc scaderea

natalitatii, progresele medicinei in corelatie cu cresterea nivelului de trai.

Prin imbatranirea individului este desemnat procesul fiziologic care incepe din
momentul conceptiei si care antreneaza modificari caracteristice speciei de-a
lungul vietii. In cursul ultimilor ani ai vietii aceste modificari detemina o scadere a
adaptabilitatii individului la nivelul inconjurator. Diferitele functiuni nu declina in
mod egal la acelasi nivel si o aceeasi functie poate imbatrani cu viteze inegale la
subiecti diferiti.

Imbatranirea este un proces de diferentiere in interiorul unui organism, ca si de la

un individ la altul. Diversele schimbari fiziologice par sa fie in raport direct cu
imbatranirea, dar, multe persoane varstnice conserva capacitatile lor functionale in
pofida unei degenerescente organice aparente.
Astfel, imbatranirea fiziologica armonioasa, in care asa-zisa varsta cronologica se
identifica cu cea biologica, se cheama ortogerie sau eugerie. In opozitie cu aceasta,
exista imbatraniri nefiziologice, ca imbatranirea prematura, cand varsta biologica
corespunde unei varste calendaristice mai mari decat cea reala si imbatranirea
accelerata, cand ritmul de imbatranire se accelereaza de la un moment dat, asa cum
se intampla de pilda la unele persoane dupa pensionare. Aceste tipuri de
imbatranire interfereaza cu imbolnavirile, ceea ce determina sa fie incluse si in
ceea ce se numeste imbatranire patologica; aceasta nu inseamna ca batranetea este
o boala.

Imbatrinirea populatie reprezinta o problema contemporana din cauza careia specia

umana este in pericol.

9 Мigratia populatiei
Pornind de la cauzele generale si particulare care genereaza mobilitatea populatiei
in teritorii, obtinem urmatorul tablou general al migratiilor: Migratii individuale
determinate in primul rand de factori economici. In functie de raza lor de actiune,
de perioada de deplasare si de mijloacele de deplasare, acestea se subdivid in
migratii sezoniere si deplasari definitive la mare distanta. Acestea pot adeseori
deveni definitive (migratii fortate, migratii libere pe raza limitata, migratii
industriale sau agricole). Cea mai des intalnita forma de migratii de acest fel este
cunoscuta sub denumirea de exod rural care vizeaza in primul rand miscarile din
interiorul tarilor. Sunt de asemenea cunoscute deplasarile periodice fara legatura cu
gradientul de munca - de tip turism si de tip pelerinaj.

Migratii pe grupe organizate, care pot fi definitive (migratii razboinice - o

parte a marilor invazii, colonizarea -, migratiile vanatorilor, crescatorilor de
animale, agricultorilor dupa epuizarea terenurilor lor). Ele pot fi de asemenea
ritmice, desfasurandu-se intr-un spatiu definit (nomadism pastoral, nomadismul
pescarului, vanatorului, culegatorului, agricultorului cu ritm sezonier) sau cu
caracter de seminomadism viata agricola si pastorala de munte etc. Asemenea
miscari sint determinate de un anumit mod de viata, conturat secole de-a randul .
Migratiile populatiei sint foarte vechi. Marile migratii de la sfarsitul perioadei
antice si inceputul sclavagismului timpuriu au avut un rol important in aparitia
multor popoare din Asia si Europa. Aceasta perioada este adeseori denumita si
epoca marilor migratii ale popoarelor.

O componentă importantă a fenomenului demografic, care exercită influenţă

nemijlocită asupra forţei de muncă şi, totodată, o caracteristică fundamentală a
populaţiei zilelor noastre, o reprezintă mişcarea populaţiei, deplasarea ei dintr-un
loc in altul. Acest drept a fost recunoscut de mai bine de 50 de ani, odată cu
adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, care stipulează in articolul
13 faptul că orice persoană are dreptul să se mute şi să trăiască in interiorul
graniţelor oricărui stat. Totodată, oricine are dreptul să-şi părăsească ţara şi să se
reintoarcă in ea. In cadrul migraţiei internaţionale, intalnim două procese strans
legate intre ele: imigraţia şi emigraţia.
Cauzele care determină migraţia internaţională a forţei de muncă işi au suportul fie
in condiţii de ordin economic din ţara respectivă, fie in condiţii generale de natură
politică, religioasă, culturală, ideologică, naţională, geografică sau de altă natură.

Miratia reprezinta un fenomen important pentru schimbul de cultura si genofond.

10 Rolul revolutiei tehnico stiintifica in dezvoltarea

economiei mondiale
O importanţă primordială trebuie să menţionam revoluţia tehnico-ştiinţifică
(RTŞ). Strategia ramurilor industriale, care mult timp au fost baza puterii
economice a celor mai prospere state din lume, transferul unor producţii industriale
practicate în ţările industrializate în regiuni noi ale lumii, creşterea volumului
producţiei cu conţinut ştiinţific în diverse tipuri de servicii - toate aceste procese
conduc la schimbări dinamice şi esenţiale în economia naţională, piaţa mondială de
mărfuri, în măsură să determine trăsăturile sale calitative. Noua bază tehnologică,
accesul la informaţie de la începutul anilor 80 schimbă condiţiile de producere şi
de consum. Cererea capătă un caracter individual, se înregistrează o creştere a
necesităţilor populaţiei, scad termenele de satisfacere a cererii, existenţa pericolului
permanent de supraproducţie şi a unor aspecte de ordin social-economic fac
posibilă creşterea bruscă a rolului cererii consumatorului, acesta având rolul unui
stimul în dezvoltarea calitativă a producţiei şi a serviciilor.

Utilajul modern multifuncţional permite mărirea elasticităţii programelor de

producere, optimizarea îmbinării volumelor mari şi mici de producţie,
eficientizarea producerii concomitente a mai multor modificaţii ale aceluiaşi
produs, putând răspunde prompt la cererea tot mai diferenţiată a unei pieţe
diferenţiate sau a unui segment din aceasta. Această nouă tendinţă capătă
importanţă universală, în rezultat diminuarea cheltuielilor e condiţionată nu atât de
dimensiunile activităţii economice, cât de economisirea bazată pe diversitate sau pe
variaţia optimă a dimensiunilor.
Noile tehnologii pun în aplicare noi relaţii economice sub aspect calitativ, care
sunt îndreptate spre economisirea resurselor, spre individualizarea şi specializarea
a ceea ce se produce şi ce se consumă. Rezultatul total (comun) al noilor relaţii
intersectează nu atât axa cheltuielilor, cât trece prin osia efectului majorându-se de
la implementarea acestora.
Implementarea noilor tehnologii la dezvoltarea relaţiilor economice internaţionale.
Se schimbă caracterul deja format al pieţii mondiale de mărfuri, deoarece cele mai
noi mecanisme de automatizare privează ţările în curs de dezvoltare în cazul mai
multor tipuri de activitate economică, numărul acestora fiind în creştere, de un şir
de avantaje, vizând existenţa unei forţe ieftine de muncă în proporţii considerabile,
fapt ce influenţează stimulatorii principali pentru atragerea de capital. Acestea se
deplasează de la o economisire bazată pe consum de muncă spre o economisire a
cheltuielilor care se află în legătură directă cu standarde mult mai joase pentru
ecologia şi securitatea muncii, anume aici pun accentul ţările în curs de dezvoltare
în procesul industrializării economiilor naţionale. Pe lângă exportul de bunuri şi
capital, ţările industrializate fac tot mai mult uz de exportul informaţiei şi
serviciilor tehnico-ştiinţifice în calitate de "armă" cu o mare putere de acţiune
pentru consolidarea şi extinderea propriilor poziţii pe piata de desfacere.
11 Rolul gazelor naturale in balanta energetica naturala
Energetica contemporană se bazează, în principal, pe utilizarea resurselor
energetice primare (petrol, gaze naturale, cărbune, hidroenergie şi energia
atomica). Consumul mondial al resurselor energetice este în continuă creştere, dar
neuniform de la o perioadă la alta. Urmărind evoluţia consumului mondial de
energie începând cu anul 1900, se observă că până în anul 2000 acesta prezintă o
creştere de 12,9 ori. Repartiţia geografică a consumului total de energie este
neuniformă de la continent la continent şi de la ţară la ţară. Această disproporţie
este condiţionată atât de prezenţa resurselor proprii, cât şi de locul pe care îl deţin
în economia mondială. Astfel, în 2000 consumul mondial de energie era dominat
de Europa, inclusiv Rusia, (32%) şi de America de Nord (28,4%), celelalte
continente înregistrând consumuri modeste.
Gazele naturale sunt cunoscute inca din antichitate, cand chinezii le foloseau
pentru extragerea sarii din apa marina, pentru incalzit si iluminat, trasportandu-le
prin tevi de bambus. Cresterea pretului la petrol, precum si avantajele tehnologice
si energetice pe care le au gazele naturale, au dus la cresterea importantei lor.
Gazele naturale au devenit din ce in ce mai solicitate de consumatori, iar ponderea
lor s-a marit in balanta energetica mondiala a tarilor mari consumatoare de surse
energetice.Actualmente este folosit pe scară tot mai largă ca înlocuitor al benzinei.
In ceea ce priveste productia mondiala de gaze naturale, aceasta a crescut accelerat
dupa anul 1975, ca urmare a crizei petrolului, a progreselor insemnate in
transportul si distributia gazelor naturale prin lichefiere. Prin urmare, in ultimii 30
de ani gazele naturale au devenit un concurent puternic al altor surse energetice
(petrol, carbune), inregistrandu-se productii substantiale.

12 Tipuri de centrale electrice

O centrală electrică este un ansamblu de clădiri, mașini, aparate, instrumente și
conducte, care servesc la producerea energiei electrice cu ajutorul generatoarelor
electrice sau prin conversie directă a energiei solare. Centrala electrică este
întreprinderea sau instalaţia care elaboreazăenergie electrică,transformînd alte
feluri de energie.Centralele electrice produc energie electrică şi termică pentru
necesităţileeconomiei naţionale şi ale gospodăriei comunale.În funcţie de sursa de
energie se deosebesc centrale termoelectrice (CTE),centrale
hidroelectrice(CHE),centrale atomoelectrice (CAE).Din CTE fac parte centralele
electrice cu condensaţie (CEC) şi centralele electrice de termoficare CET.

Centrala termoelectrică este o centrală electrică,care transformă energia chimică a

combustibilului în energie electrică şi căldură.
Un alt tip de centrala electrica este hidrocentrala care este o centrală electrică
folosită pentru a transforma energia mecanică produsă de apă în energie
electrică.Hidrocentrala functioneaza in modul urmator: Printr-un baraj de
acumulare a apei pe cursul unui râu, unde poate exista eventual și o cascadă, se
realizează acumularea unei energii potențiale, transformată în energie cinetică prin
rotirea turbinelor hidrocentralei. Această mișcare de rotație va fi transmisă mai
departe printr-un angrenaj de roți dințate generatorului de curent electric, care va
transforma energia mecanică în energie electric.Ultimul tip este Centrala nucleară
ce este o instalație modernă de producere a energiei electrice pe baza reacțiilor
nucleare, reactorul este o instalație complexă în care se realizează fisiunea
nucleelor elementelor grele, printr-o reacție în lanț controlată, cu scopul de a
permite utilizarea energiei degajate.Zona activă a unei astfel de instalații este
compusă din combustibilul nuclear, moderator, barele de control și agentul de
răcire. În schimbătorul de căldură, apa se vaporizează și devine agentul producător
de lucru mecanic, punând în funcțiune turbina. Generatorul electric este cel care
convertește energia cinetică a turbinei în energie electrică.

13 Turismul
Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea
desfăşurată în alte sectoare-cheie din economia mondială (industrie, agricultură,
comerţ). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice
activitate umană, cade sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând
deopotrivă economişti , geografi, psihologi şi sociologi. Primele menţiuni privind
preocupările de a călători, apar în antichitate în operele geografului Strabon.
Turismul este călătoria realizată în scopul recreării, odihnei sau pentru afaceri.
Organizația Mondială a Turismului ( O.M.T. ) definește turiștii ca fiind persoanele
ce „călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă
pentru o durată de minimum douăzeci și patru (24) de ore dar nu mai lungă de un
an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei
activități remunerate în localitatea vizatată.” Turismul a devenit o activitate de
recreere globală populară. Turismul este ramura economică cea mai puternică pe
plan mondial.
Turismul este vital pentru foarte multe țări, cum ar fi Egipt, Grecia, Liban, Spania
și Tailanda, și pentru unele națiuni-insule (Bahamas, Fiji, Maldive) datorită
aportului financiar consistent obținut din afacerile cu bunuri și servicii și
oportunităților de angajare în industria serviciilor asociată turismului. Industria
serviciilor include serviciile de transport (transportul aerian, croazierele, taxiurile)
și serviciile de ospitabilitate (cazarea, inclusiv hotelurile și stațiunile, veniturile din
divertisment, cum ar fi parcurile, cazinourile, mall-urile, veniturile din muzică și
teatrele).

14 Cresterea animalelor :perspective pentru statele

agricole
Termenul de agricultură provine din cuvintele din latină agri desemnând câmp și
cultura însemnând cultivare, în sensul de prelucrare mecanică și chimică a solului
pentru a fi apt pentru cultivarea plantelor.
Cresterea animaleloreste o ramura prioritaraa agriculturii in majoritatea tarilor
dezvoltate a Europe, Americii de Nord, în Australia Noua Zeelandă. Patrimoniul
zootehnic este constituit din principalele ramuri: creșterea bovinelor, porcinelor,
ovicultura, avicultura( pasari domestice), cresterea cabalinelor si
cumicultura(cresterea iepurilor de rasa). În aceste state sectorul zootehnic este
destul de dezvoltat, perfectionat, produc cu succes cantitati destul demari si
calitative de productie. In opozitia acestor state, sunt statele agricole care au o
productivitate si o calitate destul de slaba a productiei animaliere. Eu cred că
statele înalt dezvoltate sunt un model pentru cele agricole și i doar trebuie să le
preia ideile perfecționiste și să le implementeze în folosul tării sale. În statele
agricole pentru sectorul zootehnic nu se produc furajuri sau nutrețe și aceasta
stopeaza dezvoltarea zootehniei. Soluțiile pentru mărirea cantității de producție
animalieră sunt: utilizarea utilajelor și mașinilor perfecționiste în lucrarea
pămîntului și mărirea cantității de cultivare. Folosirea cantităților mari de
îngrășăminte și dezvoltarea mijloacelor de protecție a plantelor. Aplicarea
tehnologiilor moderne în creșterea animalelor iar terenurile agricole trebuie sa fie
ocupate de gospodariile micilorfiermieri si a marilor companii.
In republia Moldova zootehnia este destul de slab dezvoltata fiindca sunt inca
folosite mijloace invechite de prelucrare a pamintului si de crestere a animalelor,
iar productivitatea e scazuta, necalitativa si cu preturi exagerate.
Eu consider că felul prin care statele agricole isi monitorizeaza sectorul zootehnic
doar face ca aceasta sa-si piarda din productivitate. În caz că statele agricole nu vor
prelua masuri pentru rezolvarea problemei , ei pot avea consecinte mari negative ,
cum ar fi foametea, degradarea societatii, marirea mortalitatii, micsorarea
demografiei, se micsoreaza varietatea de animale si diversificarea productiilor
alimentare . Cauzele sunt mijloacelesi utilajele primitive folosite in agricultura și
astfel producinddificitul de produse alimentare.

15 Impactul ploilor acide asupra mediului

Ploile acide sunt precipitațiile care au un pH mai mic decât 5,6, având deci un
caracter acid pronunțat. Apa curată nepoluată este slab acidă, cu un pH puțin mai
mic decât 7, dar nu mai mică decât 5,6. Precipitațiile acide apar de obicei în
situațiile în care cantități mari de dioxid de sulf sau de monoxid de azot sunt emise
în atmosferă. Acestea reacționează cu oxigenul din atmosferă formând trioxid de
sulf respectiv dioxid de azot .Trioxidul de sulf si dioxidul de azot reacționează cu
apa din nori formând acid sulfuric și acid azotic. Soluția formată din restul de apă
împreună cu acizii sulfuric și azotic este ploaia acidă.
Ploile acide contribuie la deteriorarea pomilor de la mare altitudine si a solului.
Mai mult, ele intensifica deteriorarea materialelor de constructie si vopselelor,
cladirilor declarate monument istoric, statuilor si sculpturilor care fac parte din
patrimoniul cultural.Pentru prevenirea ploilor acide au aparut si solutii tehnice. In
Statele Unite, multe centrale electrice de ardere a carbunelui utilizeaza sisteme
desulfuralizate de evacuare pentru a elimina gazele cu continut ridicat de sulf. In
continuare apar tot mai multe metode menite sa reduca numarul ploilor acide ale
caror efecte vor putea fi vizibile si peste cateva generatii.
Ploile acide sunt o problema majora ce poate fi rezolvata, insa reactia puternica,
determinarea si dorinta de a avea un mediu inconjurator sanatos trebuie sa vina din
partea cetatenilor.

16 degradarea si protectia solului

Solul, ca şi aerul şi apa, este un factor de mediu cu influenţă deosebită asupra
sănătăţii. De calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a
celei de suprafaţa, cat mai ales a celei subterane. Poluarea este deosebit de evidentă
şi în cazul solului. Deşeurile de tot felul care nu au fost evacuate în ape şi aer
acoperă uscatul tocmai în locurile aglomerate unde fiecare metru pătrat este intens
şi multiplu solicitat, degradează terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai
fertile, urâţesc natura tocmai acolo unde este mai căutată pentru frumuseţea ei. Încă
o contradicţie a civilizaţiei: alături de capacitatea de a crea un mediu de viaţa
acceptabil, chiar şi în spaţiul cosmic, stă rezolvarea precară a salubrităţii solului.
Dar deşeurile solide constituie numai un aspect al problemei. Solul mai este supus
acţiunilor poluărilor din aer şi apă.Intr-adevăr, solul este locul de întâlnire al
poluanţilor. Pulberile din aer şi gazele toxice dizolvate de ploaie în atmosferă se
întorc pe sol. Apele de infiltraţie impregnează solul cu poluanţi antrenându-i spre
adâncimi, iar râurile poluate infectează suprafeţele inundate sau irigate. Aproape
toate deşeurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau aruncate la întâmplare pe
sol. De la mucul de ţigară sau biletul de autobuz până la autoturismul abandonat,
de la picătura de ulei scursă din tractorul care ara câmpul pană la groapa de gunoi
cu diverse deşeuri, toate sunt poluări directe ale solului. În oraşe deşeurile sunt
înlăturate mai mult sau mai puţin sistematic. Dacă nu ajung în ape, sunt depozitate
pe anumite terenuri, limitând poluarea la suprafeţe mai reduse, dar există şi
pericolul infiltrării în pânza freatică.
Apa din ploi acţionează distructiv în general datorita efectului de şiroire care se
manifesta îndeosebi la nivelul terenurilor accidentate. Fiecare cută simplă a
terenului poate în câţiva ani să devină o râpa a cărei adâncimi să atingă câteva zeci
de metri şi către care converg apele colectate în cuprinsul unui bazin cu suprafaţa
întinsă. Se ajunge, astfel, nu numai la înlăturarea solului ci şi la erodarea profundă
a rocii-mama.
O cauză importantă a degradării solului o reprezintă irigaţiile, adică tocmai acel
mijloc tehnic chemat să asigure în cele mai multe cazuri face recolte bogate,
înlăturând capriciile vremii. Făcute în mod neraţional, fără a ţine seama de
condiţiile pedoclimatice specifice, acestea provoacă însă salinizarea, fie excesul de
apă. Un prim aspect al poluării solului îl constituie reziduurile solide industriale.
Se apreciază că circa jumătate din cantităţile de materii prime industriale.
Un loc important printre poluanţii solului deţin diversele substanţe chimice
rezultate de la întreprinderile industriale şi pesticidele folosite în cantităţi excesive.
Aceste substanţe, de fapt adevărate otrăvuri, transportate de apele de ploaie, se
acumulează treptat în sol şi, pătrunzând în rădăcinile şi ţesuturile plantelor, ajung
în hrana omului.
Fiind o consecinţă a activităţii umane. Poluarea s-a amplificat pe măsura creşterii
numerice a omenirii, a creşterii necesitaţilor umane şi a dezvoltării de noi
tehnologii. Adeseori, între pătrunderea poluanţilor în mediu si efectele lor este un
decalaj în timp şi în spaţiu, decalaj ce se datorează modului în care se desfăşoară
procesele ecologice.
Poluarea, sub toate formele ei (fizică, chimică, biologică), afectează ecosistemele
în ansamblu şi implicit comunităţile de organisme. De-a lungul timpului, s-a
acordat o mare atenţie în special poluării chimice, întrucât efectele acesteia sunt
cele mai evidente. De exemplu, ecosisteme acvatice marine (inclusiv Marea
Neagră) sunt supuse poluării intense cu metale grele, compuşi organici de sinteza
şi reziduuri petroliere. Efectele acestui tip de poluare sunt amplificate de timpul
îndelungat de reţinere a acestor compuşi greu sau deloc degradabili, ce determină
acumularea şi creşterea rapidă a concentraţiei lor. Ca urmare, s-au impus deja, la
nivelul mondial o serie de măsuri pentru limitarea acestui fenomen nociv, care
afectează biodiversitatea sub toate formele ei.

17 degradarea vegetatiei natural

Prin resurse vegetale se înţeleg toate formaţiunile vegetale care pot fi valorificate şi
utilizate pentru anumite necesităţi vitale.
Omenirea, din momentul apariţiei sale, a avut în mod evident cea mai puternică şi cea
mai constantă influenţă asupra acestei componente de mediu.
Incendiile practicate de om în diferite scopuri au redus în mare parte suprafeţele
pădurilor, savanelor, iar creşterea animalelor şi suprapăşunatul au afectat vegetaţia de
stepă, micşorînd numărul speciilor de plante şi arealele lor. Omul a modificat ciclul
vegetal, accelerînd degradarea solurilor.
Cea mai pronunţată formă de impact antropic asupra plantelor este defrişarea
pădurilor. Efectele despăduririi asupra mediului sînt profunde şi dintre cele mai
diverse: reducerea surselor de hrană, de plante medicinale, distrugerea florei şi faunei
şi diminuarea rezervelor de oxigen, necesar vieţii. De asemenea, despădurirea
influenţează schimbarea climatului prin reducerea cantităţilor de precipitaţii în ariile
despădurite, accelerarea proceselor de laterizare a solurilor, afectarea surselor de ap ă
etc.
In prezent se constată o schimbare spaţială în privinţa defrişării pădurilor. în timp ce
tăierile de păduri din zona temperată a emisferei nordice au fost limitate, iar unele ţări
derulează programe de replantare, pădurile tropicale umede continuă să fie masiv
defrişate. Cauzele defrişării sînt multiple: practicarea agriculturii extensive, extinderea
fermelor şi aşezărilor.Impactul antropic asupra vegetaţiei şi măsurile de
protecţie.Numărul speciilor de plante rare din flora spontană a Republicii Moldova
depăşeşte 500 şi, cu regret, se află în continuă creştere. Patrimoniul vegetal spontan al
ţării se află într-o stare alarmantă. Cauzele acestei situaţii sînt activităţile umane ce
conduc la distrugerea habitatelor populaţiilor vegetale şi la expansiunea speciilor de
plante invazive.
Prima Carte Roşie a Republicii Moldova a fost editată în anul 1978. Domeniile de-
degradare’a’mediului era imposibilă fără măsuri speciale de protecţie, iar filele albe -
speciile rare care nu erau pe cale de dispariţie, dar se aflau în pericol. în această ediţie
au fost incluse 26 de specii de plante şi 29 de specii de animale. Cu regret, pe
parcursul anilor scurşi de la editarea primei Cărţi Roşii problema ocrotirii speciilor de
plante şi animale rare şi pe cale de dispariţie în ţara noastră nu s-a rezolvat, ci a
devenit şi mai stringentă. Impactul omului asupra naturii a luat amploare în ultimii
ani. Valorificarea excesivă a terenurilor agricole a condus la reducerea suprafeţelor cu
vegetaţie naturală, a cauzat fragmentarea şi limitarea ariilor de răspîndire a multor
specii de plante şi animale. în anul 2001 a fost editată a doua Carte Roşie a Republicii
Moldova, care include 126 de specii de plante şi 116 specii de animale. Cartea
constituie un semnal de alarmă, un dangăt de clopot pentru toţi oamenii, întrucît starea
ecologică a florei din ţara noastră este critică.

18 Problema globala a dificitului de apa potabila

Nivelul marii este in crestere, ghetarii se retrag, iar Pamantul se afla sub
amenintarea unui posibil potop pana la sfarsitul secolului. Ironia este ca planeta se
confrunta acum cu penuria de apa, care s-ar putea transforma intr-o criza serioasa
in viitorul apropiat.
Este adevarat ca majoritatea suprafetei planetei este acoperita de apa, insa 97% din
apa disponibila la nivel planetar este apa marina, prea sarata pentru uzul uman. Din
apa disponibila ramasa, 2 % se afla in ghetari si calotele glaciare, deci ramane
numai 1% din totalul apelor de pe glob pentru a ne satisface nevoile.
Se estimeaza ca, in cazul unei cresteri a populatiei in acelasi ritm ca si cel actual,
consumul de apa va creste pana in jurul valorii de 40 % pana in 2030. In acest caz
2-7 miliarde de oameni din intreaga lume vor suporta consecintele uzului irational
de apa pana la mijlocul secolului.
Desi explozia demografica este una dintre principalele cauze ale acestei crize,
irosirea apei si schimbarile climatice joaca de asemenea un rol important. Irosirea
unor cantitati uriase de apa se pare ca are loc in timpul procesului de irigare, prin
evaporare si scurgere.
Aproximativ 70% din resursele de apa disponibile sunt utilizate in agricultura. In
timp ce utilizarea apei pentru a indeplini cerintele unei populatii in crestere este
inevitabila, partea neplacuta este ca mai multa apa destinata irigarii se pierde
datorita practicilor neglijente folosite in irigatii decat este preluata de catre plante.
De asemenea, tinand cont de incalzirea globala si de schimbarile climatice care au
loc, disponibilitatea resurselor de apa ramase a devenit nesigura – cu intarzieri ale
musonilor si ploilor in sezonul ploios, cat si cu abundenta in inundatii neasteptate.
Măsuri de solutionare a poluării apei:
a) Aplicarea pe scară largă a noi tehnologii şi vehicule care contribue la
reducerea zgomotului şi poluării mediului înconjurător;
b) Conservarea si reconstruirea unor ecosisteme nationale importantte,
cum sunt: lacurile, spaţiile mlăştinoase şi mlaştinile, excluderea
amplasării depozitilor de deşeuri de orice natură;
c) Efectuarea unei experitize riguroase a tuturor proiectelor care prevăd
folosirea de resurse de apă şi excluderea eliminării de deşeuri
neepurate;
d) Îmbunătăţirea legislaţiei ocrotirii resurselor de apă. Creşterea
penalizărilor aplicate persoanelor şi unităţilor economice care nu
respectă legea;
e) Stimularea tehnologiilor ecologice şi folosirea apelor epurate şi
 reciclate;
f) Crearea de sisteme diferenţiate de aprovizionare cu apă potabilă şi
tehnologică, pentru a se evita folosirea apei potabile în alte scopuri;
g) Conservarea albiilor şi zonelor sanitare ale rîurilor în forma lor
naturală;
h) Excluderea din circuitul productiv al produselor şi proceselor care duc
la dereglarea echilibrului ecologic, pereclitînd sănătatea şi viaţa
omului;
i) Măsuri informative;
j) Dezvoltarea uneii economii cu utilaj performant pentru a scadea
influenta negativa asupra apei si mediului.

19 Problema alimentara globala

Lipsa acuta de alimente pentru o mare parte a populatiei globului este
cunoscuta drept criza alimentara. Aceasta este o problema profunda si de
lunga durata, se intalneste intr-o economie subdezvoltata, caracterizata
printr-o productivitate scazuta a exploatarii agricole, rezultat al unui grad
redus de inzestrare tehnica a muncii in toate sectoarele.
Cauzele agricole cunoscute si sub numele de crize ale vechiului regim
economic, crize caracteristice economiilor predominant agrare, centrate pe
productie alimentara; crize de subproductie agricola ce apar sub incidenta
unor factori naturali climatici si sociologici. Aceste crize agricole au efecte
negative asupra intregii economii, scad veniturile agricultorilor si nivelul lor
de trai, se reduce consumul alimentar dar si de produse manufacturate.
Crizele agricole de subproductie se propaga asupra mediului urban; cresc
cheltuielile pentru alimente in bugetul familiilor cu venituri medii si inferioare
mediei, care-si reduc consumul si cresterea de produse manufacturate, ca premisa
pentru aparitia sau accentuarea supraproductiei si declansarea de crize in sectoarele
neagricole.Crizele agricole apar in economiile slab dezvoltate si in cele cu
exploatari agricole faramitate, cu inzestrare tehnica si metode agrotehnice
rudimentare. Ele pot fi atenuate pentru diversificarea productiei agricole,
dezvoltarea transporturilor si comertului mondial cu produse agricole si trecerea sa
agricultura intensiva.In tarile dezvoltate exista premisele unor crize agricole de
supraproductie, fiind atenuate prin cumpararea de catre stat a surplusului si prin
promovarea unor practici de restrangere compensatorii a suprafetelor. In prezent
exista mari surplusuri de produse agroalimentare in tarile dezvoltate cu o criza
alimentara mondiala.
Depasirea crizei alimentare mondiale necesita actiuni nationale si internationale
convergente care sa porneasca de la faptul ca producerea disponibilului alimentar
necesar consumului populatiei presupune sporirea productiei agricole a tarilor in
curs de dezvoltare prin procedee tehnologice superioare, care trebuie sa devina
"cea mai inalta prioritate economica a lumii".In cadrul acesteia, sunt esentiale
actiunile nationale si internationale care maresc randamentul factorilor de
productie din agricultura tarilor slab dezvoltate, reduc pierderile de teren arabil si
introduc in circuitul agricol noi suprafete, asigurand o crestere a productiei agricole
superioare populatiei.
Pentru aceasta la baza programului revolutiei "verzi" sa se afle colaborarea cu
tarile cu o agricultura dezvoltata si sprijinul acestora in pregatirea cadrelor, in
aplicarea cuceririlor stiintei si tehnicii agricole, a celor mai eficiente forme de
organizare a muncii in agricultura. Producerea disponibilului alimentar necesar
consumului populatiei reprezinta o conditie esentiala, dar nu si eficienta pentru
lichidarea foametei. Este necesar ca populatia din tarile respective sa dispuna de
venituri suficiente, ca aceste venituri sa fie bine repartizate, fapt pentru care
dezvoltarea generala a economiilor nationale constituie solutia de fond a crizei
alimentare.
Problema alimentare reprezinta o problema acuta a umanitati cu care se confruta
intraga a lumii

20 Modificarile climatice si consecintele lor.

Factorii naturali reprezintã cauza esentialã a schimbãrilor climatice si geologice de
laformarea globului terestru pânã în prezent. Acestia genereazã încãlzirea globalã
pe care oobservãm în prezent, (un mega-factor deosebit de activ).În toate erele
interglaciare au existat perioade de încãlzire globalã, alternând cu rãcirilocale, mai
mult sau mai putin severe. Încãlzirea globalã se produce sub actiunea unor
factorinaturali a cãror manifestare si evolutie nu sunt pe deplin întelese.- Sistemul
geologic al planetei noastre este format din plãci tectonice, prin miscarea cãrora
seregenereazã elementele necesare sustinerii habitatului terestru. Deplasãrile
plãcilor tectonice sunt determinate de actiunea factorilor si proceselor naturale care
se desfãsoarã de miliarde deani. Datoritã existentei plãcilor tectonice si a unui miez
central feros (al cãrui comportamenteste influentat de factorii naturali), Pãmântul
manifestã si un câmp magnetic protector, care afost generat cu miliarde de ani în
urmã de factori naturali prea putin cunoscuti. Schimbãrile de polaritate si
intensitate ale câmpului magnetic terestru, au repercursiuni asupra
încãlziriiglobale.

Activitatea solarã se desfãsoarã în baza unor legi naturale. Soarele

accentueazã sau reduceîncãlzirea globalã, în functie de intensitatea modificãrilor
magnetice din interiorul sãu,respectiv, a exploziilor si vânturilor de particule
expulzate în spatiu de coroana exterioarã.Activitatea solarã influenteazã cãmpul
magnetic terestru.- Existenta calotelor polare favorizeazã recircularea unei
importante cantitãti de apã dulce încadrul biosferei. Oceanul planetar face parte
dintr-un sistem complex care transportã cãlduraspre diferite zone ale uscatului cu
ajutorul diferentelor de salinitate si temperaturã a curentilor oceanici. Acest sistem
formeazã circuitul termosalin global.- În prezent, încãlzirea globalã produce
topirea acceleratã a calotelor polare. Aceasta, perturbãcircuitul termosalin din
oceane. Petele si exploziile solare, contribuie la topirea calotelor polaresi a
ghetarilor. Topirea calotelor polare produce ridicarea nivelului oceanic planetar.
Crestereatemperaturii apei favorizeazã si mai mult acest lucru datoritã dilatãrii.
Paradoxal, odatã cuîncãlzirea globalã, sistemul climatic perturbat genereazã
fenomene de rãcire localã abruptã.Fenomenele de rãcire localã abruptã sunt
accentuate, mai ales, de perturbarea circuituluitermosalin.- Gazul metan este
prezent în solul, subsolul si mai ales sub crusta oceanelor, în cantitãtiimportante, ca
urmare a descompunerii materialului lemnos din perioada erelor geologice.
Cauzele schimbărilor climatice provocate de om:

a) Gazele cu efect de seră (GES) sunt emise deopotrivă ca urmare a unor

procese naturale şi a activităţilor umane. Cel mai frecvent GES prezent în
atmosferă sunt vaporii de apă. În urma activităţilor umane sunt emise în
atmosferă cantităţi considerabile din alte GES, crescând concentraţia
atmosferică a acestora – intensificând, prin urmare, efectul de seră şi
încălzind clima.

b) arderea combustibililor fosili (a cărbunilor, ţiţeiului şi a gazelor naturale) în

producerea energiei, transporturi, industrie şi în gospodării (CO2);

c) agricultura (CH4) şi schimbările în utilizarea terenurilor cum ar fi defrişările

(CO2);

d) depozitarea deşeurilor menajere (CH4);

 e) folosirea gazelor industriale fluorurate.

Schimbările climatice constituie şi o presiune adiţională asupra ecosistemelor, ceea

ce duce la deplasarea spre nord şi spre zonele de altitudine mai ridicată a multor
specii de plante şi animale. Ele afectează în mod negativ agricultura, industria
forestieră, producerea energiei electrice, turismul şi infrastructura în general.

Printre regiunile europene deosebit de vulnerabile în faţa schimbărilor climatice se

numără:

a) Sudul Europei şi bazinul mediteranean (datorită sporirii valurilor de căldură

şi a frecvenţei secetelor);

b) zonele muntoase (datorită topirii în zone din ce în ce mai extinse a zăpezii şi

a gheţii);

c) zonele de coastă, deltele şi luncile inundabile (datorită creşterii nivelului

mărilor şi a sporirii frecvenţei precipitaţiilor abundente, a inundaţiilor şi a
furtunilor);

d) nordul îndepărtat al Europei şi regiunea arctică (datorită creşterii

temperaturilor şi a topirii gheţii).

21 Impactul hazardelor naturale asupra mediului

(pe baza unui hazard).
Hazardurile naturale constituie nişte manifestări extreme ale unor fenomene
naturale, cum ar fi cutremurele, furtunile, inundaţiile, alunecările de teren,
secetele, care au o influenţă directă asupra vieţii fiecărei persoane, asupra
societăţii şi a mediului înconjurător în ansamblu. În cazurile în care
hazardurile creează distrugeri de amploare şi pierderi de vieţi omeneşti, ele
sînt denumite dezastre sau catastrofe naturale. Efectele acestor fenomene
sînt atît de mari, încît efortul de depăşire a acestora doar cu resurse locale
este insu- ficient. În aceste situaţii sînt necesare intervenţii rapide din partea
unor echipe speciale de nivel naţional şi internaţional. Se consideră că un
fenomen natural extrem poate fi numit dezastru în cazul în care sînt
 înregistrate cel pu- ţin 10 pierderi de vieţi omeneşti sau 50 de persoane rănite
şi dacă pagubele materiale se evaluează la peste un milion de dolari.

Reducerea efectelor acestor dezastre implică studierea interdisciplinară a

hazardurilor, a vulnerabilităţii, riscului şi, în mod deosebit,desfăşurarea unor ample
acţiuni de informare şi educare a populaţiei.

Erupţiile vulcanice sînt hazardurile endogene care au impresionat puternic omul

încă din antichitate. Acestea sînt datorate energiilor acumulate în rezervoarele
subterane, care conţin lave, şi presiunilor exercitate de forţele tectonice, care
determină ascensiunea materiei incandescente spre suprafaţă. Pe Terra se
înregistrează în fiecare an circa 50 de erupţii vulcanice, dintre care 5% produc
victime şi mari distrugeri materiale. Faptul că unii vulcani erup rar accentuează
pericolul acestora, pentru că în intervalele de linişte locaţiile de la poalele lor se
extind foarte mult în locuri din ce în ce mai mult expuse riscurilor. În aceste
condiţii, numeroase persoane, aşezări şi terenuri agricole sînt expuse direct unor
hazarduri legate de erupţiile vulcanice. Cei mai numeroşi şi mai periculoşi vulcani
activi de pe Terra sînt situaţi în zonele de subducţie din jurul Oceanului Pacific,
cunoscute sub denumirea de „Centura de Foc a Pacificului”. Alţi vulcani activi sînt
localizaţi în lungul zonelor de rift cu mişcări divergente ale plăcilor tectonice, de
pe fundul Oceanului Atlantic şi din partea de est a Africii. Există şi vulcani
localizaţi în interiorul plăcilor tectonice litosferice, în locurile în care scoarţa
terestră este mai subţire, cum este cazul vulcanilor din insulele Hawaii. Hazardurile
principale legate de activitatea vulcanică constau în exploziile vulcanice, curgerile
de lavă, căderile de cenuşă vulcanică, emisiile de gaze fierbinţi, alunecări şi
prăbuşiri ale unor părţi din conul vulcanic.

Cel mai eficient mod de apărare împotriva acestora constă în luarea unor măsuri
pentru evitarea concentrării aşezărilor omeneşti pe conurile vulcanilor activi sau în
apropierea lor. În acest scop, se realizează hărţi de risc vulcanic în care sînt
cartografiate arealele cu fenomenele periculoase din timpul erupţiilor şi arealele în
care vor fi înregistrate pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale. În arealele
expuse riscului este necesară interdicţia construcţiilor. Pentru localităţile existente
pe conurile vulcanilor activi sînt stabilite planuri speciale de alertare şi evacuare
rapidă a populaţiei.