PMNTUL ALBASTRU Poate c pentru fiecare om de pe planeta Pmnt cuvntul "acas" are un neles diferit i poate c reprezint un loc

sau un spaiu diferit ns un adevr fundamental adesea ignorat este faptul c noi toi cei aproximativ 6 miliarde de oameni trim pe o singura planet, ntr-o singur "cas". Din pcate, n ultimii ani, simultan cu dezvoltarea sindromului tehnologic, am nceput s adoptm o oarecare atitudine de neglijen fa de aceasta cas a noastr a tuturor i suntem pe cale s devenim un pericol major n tulburarea echilibrului ecologic al propriului nostru cmin uitnd c viaa noastr, calitatea aerului, apei i a hranei vitale depind de felul n care noi avem grij i respectm dreptul la via al Terrei. Din nefericire, cu toate c planeta se gsete la ora actual ntr-o situaie critic, oamenii cunosc prea putin problemele cu care ea se confrunt i asta datorit lipsei de informare, a neglijenei sau a eforturilor susinute de ctre marile companii i corporaii industriale mondiale care au tot interesul s fac acest lucru ele fiind un factor major de poluare i perturbare a balanei ecologice. Romnia, n criza de tranziie n care se gsete, se nscrie n categoria rilor n care educarea publicului n ceea ce privete adevrata stare a Pmntului lipsete cu desvrire. Perioada critic de aproximativ 40 de ani n care ne-a ngropat comunismul face i mai dificil trezirea noastr la realitate. De aceea consider c a cunoate realitatea, fr s ne pese ct de dramatic este ea, este un pas esenial nainte spre salvarea a ceea ce nc mai avem i a ceea ce este Pmntul. Care este adevrul? Aici ar fi multe lucruri de spus. Planeta noastr a ajuns n aceast situaie datorit tendinei fiinei umane de cucerire, de exploatare nelimitat a resurselor naturale, de nerespectare a celor mai elementare legi ale firii i de ncredere c tiina i tehnologia modern vor gsi o cale de a rezolva toate aceste probleme. Ei bine, nimic nu va reui s rezolve aceste probleme dect atunci cnd noi, fiecare individ n parte, vom aciona i vom ncepe s protestm mpotriva tuturor nedreptilor fcute planetei n numele banului sau a altor interese. Fiind cu toii

ceteni ai acestui pmnt trebuie s gsim n noi curajul s cerem dreptul la o via curat. Poate c am fost obinuii de ctre comunism c nu avem nevoie de drepturi ns acum a venit timpul s ne deteptm i s cerem dreptul la a respira un aer pur, la a putea s ne plimbm printr-o pdure sau parc fr s ntalnim hrtii i plastic aruncate pretutindeni, la a putea s spunem NU despduririlor masive i construciilor de noi combinate industriale, chimice sau nucleare. Cercettorii britanici au nregistrat o scdere a stratului de ozon nc din anul 1985. De atunci ei au continuat s observe acest proces i au ajuns la rezultate tulburatoare. n 1990 cantitatea concentraiei minime de ozon a fost gsit cu 50% mai mic dect cea cu zece ani n urm. n Septembrie 1999 ptura de ozon n subiere aflat deasupra Antarcticii depea o ntindere echivalent cu cea a subcontinentului nord american. Care este pericolul acestei deteriorri a stratului de ozon? Ozonul stratosferic absoarbe razele ultraviolete solare care sunt duntoare organismului uman. Fr protecia pturii de ozon, numarul mbolnvirilor de cancer de piele cauzate de ctre radiaiile ultraviolete ar deveni cu mult mai mare. Principala cauz a acestei deteriorri s-a descoperit a fi ntrebuinarea masiv a unui grup de chimicale din categoria Clorfluorcarbonailor cel mai cunoscut fiind elementul de rcire Freon folosit n industria productoare de frigidere i a sistememelor de aer condiionat. Dar acesta nu este decat unul din motivele de ngrijorare n ceea ce privete echilibrul ecologic i viaa noastr pe pmnt. Un alt pericol n desfurare este nclzirea climei globului datorate creterii dramatice a nivelului de dioxid de carbon n aer. Dou din cauzele acestei creteri sunt arderea i consumul de carbune, iei i gaze naturale i procesul de despdurire masiv. Ca urmare a descoperirilor fcute, cercettorii din domeniul tiintelor mediului nconjurtor i exprim din ce n ce mai mult ngrijorarea privind schimbarea radical a climei pe ntreaga planet. Acumularea dioxidului de carbon n aer permite radiaiilor solare s penetreze nspre pmnt ns nu permite caldurii dinspre planet s treac n spaiu. Cu ct mai dens este stratul de dioxid de carbon, cu att mai mult caldura emis de pmnt este ndreptat napoi nspre pmnt acest lucru ducnd treptat la o nclzire global a climei Terrei. Cercettorii Organizaiei Mondiale a Meteorologilor estimeaz c n cazul n care procesul de acumulare a dioxidului de carbon n aer continu n ritmul actual, temperatura planetei pn la mijlocul secolului XXI va crete cu 1,5-4,5 grade. Aceasta nclzire ar putea produce schimbri majore n ceea ce privete ciclul ploilor pe ntregul pmnt i ar putea cauza topirea calotei polare (proces similar cu cel petrecut cu 120.000 de ani n urma).

Pe de alt parte scurgerile chimicale reziduale de fosfor sau mercur n ape din ultimii ani au adus cu ele schimbari totale n fauna i flora mediului nconjurtor. Plante care de obicei nu creteau n Delta Dunrii, din cauza alterrii apei n nutrieni, au gasit un mediu prielnic de cretere i au invadat spaiul ocupat de alte specii de plante consumnd tot mai mult din oxigenul disponibil n ap i cauznd dispariia unor numeroase specii autohtone. Dar ce este de facut pentru a schimba aceasta situaie? Dupp cum bine tim Romnia se afl la nceput de drum pe calea reciclrii materialelor din plastic sau metal. ntr-o excursie fcuta anul trecut prin Bucegi am avut parte de o privelite dureroas i mi-am dat seama c avem nevoie s ne trezim rapid la realitate. Am ineles c trebuie mai nti s ne reeducm i s ncepem cu cel mai simplu pas. Nu trebuie neaprat s curim strzile n urma celor fr bun sim care arunc hrtii i cutii de bere sau suc peste tot ci s cutam s prevenim ca aruncarea gunoiului n strad s se mai produc. Cel mai simplu este s evitm s cumprm orice produs care este ambalat n plastic i s refolosim tot ceea ce se poate refolosi. Dup ce am reuit s ne nsuim aceast lecie, vom putea s ne apucm de proiecte mai mari. Ca i ceteni ai rii noastre avem cu toii dreptul la vot i acest drept ar trebui s-l exersm n concordan cu ceea ce dorim s se realizeze. Cetenii trebuie s cear cu insisten i cu perseveren dreptul la o via armonioas. Poate c imaginea Pmntului prezentat aici pare puin cam descurajant ns persevernd i dorind cu adevrat s schimbm ceva, nu avem nimic de pierdut. Dar de ceea ce noi avem nevoie astzi cel mai mult este iubirea ctre tot ceea ce reprezint viaa. Aceast iubire este legaia a o suta de mii de generatii de oameni traind mana in mana cu natura. Mai mult de 99% din istoria omenirii fiina uman a trit n cete i triburi, ntr-un contact intim cu mediul nconjurtor. Nu putem s ne permitem acum s uitm c avem datoria de a purta aceast legaie mai departe. Nu putem s ne lsm manipulai de ideea "magic" a confortului tehnologic pentru c noi nu suntem maini. Vom prefera ntotdeauna un peisaj natural unei imagini reprezentnd un combinat chimic. Nu avem nevoie de alta dovad ca s ne convingem c suntem umani, c aparinem acestei planete i c avem dreptul i obligaia s o pstrm aa cum ne-a fost lsat de generaiile de dinaintea noastr. Pmntul (sau Terra, uneori numit Planeta Albastr) este a treia planet ca distan fa de Soare n sistemul nostru solar i a cincea ca dimensiuni. Face parte dintre planetele interioare ale sistemului solar (planetele aflate n interiorul centurii de asteroizi a Sistemului Solar). Este cea mai

mare din categoria planetelor telurice i singura cunoscut pn n prezent n Univers ca fiind locuit de via inteligent (controversele legate de existena vieii extraterestre continu s existe). Pmntul s-a format acum aproximativ 4,57 miliarde (4,57109)de ani, iar singurul satelit natural, numit Luna sau Selena a nceput s-l orbiteze puin timp dup aceea, acum 4,533 miliarde (4,533109) de ani n urm1. Suprafaa Pmntului este acoperit de ap n proporie de 70,8%, restul de 29,2% fiind uscat. Uscatul este mprit n continente, iar zona acoperit de ap este mprit n oceane. De cnd s-a format, Pmntul a trecut prin numeroase procese biologice i geologice, astfel nct orice urme ale condiiilor iniiale au fost terse. Suprafaa exterioar a Pmntului este mprit n mai multe plci tectonice, care migreaz treptat de-a lungul timpului. Miezul planetei este activ, fiind format din mantaua topit i miezul metalic, generator al cmpului magnetic. Condiiile atmosferice au fost modificate n mod decisiv de prezena diverselor forme de via, care creeaz o balan ecologic ce modific permanent condiiile de la suprafa. Exist o permanent legtur ntre Pmnt i restul Universului. Astfel, Luna este cauza mareelor i a modificat continuu durata micrii de rotaie. Toate corpurile din jurul globului terestru sunt atrase de Pmnt, aceast for de atracie se numete gravitaie, iar acceleraia cu care aceste corpuri cad n cmpul gravitaional, se numete acceleraie gravitaional. De asemenea, se crede c o ploaie de comete ce a avut loc in perioada primordial a Pmntului a fost motivul apariiei oceanelor. Impacturile ulterioare cu asteroizi au modificat de asemenea mediul nconjurtor ntr-o manier decisiv. Schimbrile de orbit ale planetei pot fi considerate rspunztoare pentru glaciaiunile produse de-a lungul istoriei, care au acoperit suprafa terestr cu un strat de ghea. Pmntul nu are ali satelii naturali n afar de Lun, cu toate c asteroidul Cruithne a fost calificat n mod greit drept un satelit al Pmntului. Cruithne a fost descoperit n 1986 i urmeaz o orbit eliptic in jurul Soarelui , asemntoare cu raza orbitei Pmntului. Din perspectiva micrii Terrei, Cruithne descrie o orbit n forma de potcoav n jurul Soarelui, ce nu se apropie foarte mult de planeta noastr.

Pmntul Semantica Cuvintele ce se refer la Pmnt pot fi formate n mai multe moduri. Primul este folosirea rdacinii terra-, cum ar fi de exemplu cuvntul terestru. Mai exist i varianta rdcinii telur-, cum se poate vedea n cuvintele teluric, telurian. Ambii termeni provin de la Zeia roman Terra Mater, ce se pare c i-a primit la rndul ei numele de la vechea denumire de Tells Mater. Termenii tiiifici precum geografie, geocentric, geotermal folosesc prefixul grecesc geo-, derivat din numele zeiei Gaia, echivalenta Terrei Mater n mitologia greac. Denumirea de Pmnt este singura care nu provine din vechea mitologie greac sau roman, spre deosebire de majoritatea corpurilor cereti cunoscute la acea dat (de exemplu Marte, Venus, Neptun, .a.m.d.). Cuvntul Pmnt provine din latinescul pavimentum, care nseamn pavaj, drum pietruit. Simbol Simbolul astrologic i astronomic al Pmntului este reprezentat de o cruce ncadrat de un cerc ce reprezint un meridian i Ecuatorul (). O alt varianta aeaz crucea deasupra cercului (). Una din cele peste 10 stele ale Galaxiei este Soarele. Astrul zilei s-a format din pulberea ramrsa in urma exploziei unor stele din primele generatii. De marime medie, el face partedin

categoria stelelor pitice galbene. Situat in apropierea planului galactic, putin deasupra lui, Soarele se afla in bratul Orionului la o distanta de circa 30000 de ani-lumina de centrul Galaxiei. El are o pozitie avantajoasa in Galaxie se afla intr-o suburbie linistita a acestuia, in care a putut sa apara viata, inclusiv cititorul acestei carti. Impreuna cu stelele din apropierea sa, astrul datator de viata se roteste in jurul centrului galactic cu o viteza ametitoare de 220km/s. Desi are o viteza atat de mare, el efectueaza o rotatie deplina in jurul centrului galactic in 200 milioane de ani (an galactic). Totodata, Sorele se misca si fata de stelele apropiate cu o viteza de 19,4km/s spre un punct fix din constelatia Hercule (numit apex solar). Mii de ani a urmarit omul rotatia Soarelui pe cer pana a patruns in tainele vietii lui. La inceput el a observat ca in fiecare anotimp Soarele are un regim aparte. Vara se scoala devreme si se culca tarziu (rasare la nord-est si apune la nord-vest), plimbandu-se pe cer zilnic vreo 17 ore. Iarna, dimpotriva rasare la sud-est si apune la sud-vest, ramanad pe cer doar vreo 7 ore. Exceptia este la Ecuator unde ziua totdeauna este egala cu noaptea, Soarele rasare la est si apune la vest. Acest lucru i-a facut pe oameni sa presupuna ca soarele nu ocupa o pozitie bine determinata pe bolta cerului, cum o fac stelele, ci se misca pe ea. Intr-adevar, privind cerul instelat imediat dupa apusul Soarelui, in diferite timpuri ale anului, vechii astronomi s-au convins ca Soarele se misca printre stele de la apus la rasarit, si ca in fiecare an el repeta acest drum numit ecliptica.

Modelul de baza al structurii si functionarii unei stele se face in baza Soarelui, steaua cea mai bine studiat. Analiza spectroscopica a razelor solare ne permite sa descriem in detalii componenta, structura si evolutia Soarelui. Pe astrul zilei se gasesc toate elementele chimice existente pe Pamant, chiar si aurul ,,inrudit cu Soarele. Din cauza temperaturii extrem de inalte, substanta nu se poate afla pe el in stare solida sau lichida, ci numai in stare de plasma incandescenta (ioni si electroni). Soarele este un glob enorm de foc , cu raza de 696000km. Volumul lui il depaseste pe cel al Pamantului de 1300000 de ori, iar masa, de 332000 de ori. Forta de atractie pe suprafata Soarelui o

intrece pe cea de pe suprafata Terrei de 28 de ori; a doua viteza cosmica pe Soare e de 620km/s. Densitatea medie a astrului e, insa, de 4 ori mai mica decat cea a Terrei.

Razele solare iau nastere in nucleu- o sfera din centrul astrului in care este concentrata jumatate din masa lui. Valorile foarte mari ale densitatii materiei ( 134g/cm3 ), ale temperaturii 15 milioane de grade si ale presiunii (4x1011) creeaza aici conditii propice pentru reactiile nucleare de fuziune a nuceelor de hidrogen in nuclee de heliu. In fiecare secunda in acest reactor nuclear cosmic ard circa 655 milioane de tone de hidrogen, care se transforma in 650 milioane de tone de heliu, plus 5 milioane de tone de cuante gama. Din aceste 5 milioane tone de energie, iradiate de Soare cu marinimie in spatiu, terrei ii revin doar 2kg/s, dar aceasta cantitate e suficienta pentru a mentine viata pe planeta noastra, lucru pentru care Soarelui ii zicem astrul datator de viata. Mase enorme de substanta infierbantata din zona interioara urca spre suprafata, locul lor fiind ocupat de mase de materie mai rece de la suprafata. Procesul e asemanatort cu cel al fierberii apei. Soarele ,,in clocot produce si mult,,zgomot unde mecanice (elastice, de presiune) care ,,pompeazain atmosfera astrului multa energie.

Aceasta consta in trei straturi: fotosfera, stratul inversant, cromosfera si coroana solara.
1. Fotosfera care e cel mai adanc, de unde ne parvine cea mai parte din caldura si lumina

astrului.Grosimea ei nu e mare, atingand circa 400km. Fotosfera are temperatura mai joasa (aproximativ 6000oC) , de aceea marginea discului solar este mai intunecata decat centrul. Aici isi au sediul petele si faculele ce incojoara petele.
2. De la fotosfera spre exterior se observa o scadere nu prea mare a temperaturii. Stratul in

care are loc aceasta scadere de temperatura, de altfel el e si stratul cel mai rece al Soarelui, se numeste strat inversant. El are o grosime de aproximativ 1000km.

3. De la strtul inversant spre exterior incepe cromosfera, asa-numita sfera colorata, care

poate fi vazuta in timpul eclipselor (cand Luna acopera fotosfera orbitoare) ca un inel colorat in roz,ce inconjoara discul eclipsat de Soare. Culoarea, de la care i se trage si numele, se datoreaza hidrogenului si caliului ionizat. Invelisul cromosferei are o grosime de circa 800 km. In partea exterioara a discului solar se observa niste ,,franjuri sau ,,zimti, cu latimea de circa 1000 km si inaltimea de pana la 10000km, aparitia lor fiind legata de miscarea gazului solar un campurile magnetice neomogene din cromosfera.,,Zimtii, nimiti spicule, nu sunt formatiuni permanente, disparand peste 2-5 mimute, asa incat marginea exterioara a cromosferei se aseaman mult cu o stepa in flacari vazuta la orizont, in care limbi rosii de foc se nasc si se mistuie. Temperatura in cromosfera creste odata cu inaltimea, de la mii de grade pana la milioane, in coroana.
4.

Cea mai intinsa regiune a atmosferei solare e coroana. Ea incepe dupa cromosfera si are o densitate de sute de mii de ori mai mica decat aceasta, din care cauza este vazuta doar in timpul eclipselor. Structura ei nu este omogena. Lumina alb-argintie a coroanei contrasteaza cu lumina rosietica a cromosferei. In coroana campul magnetic se schimba mult mai lent decat in celelalte straturi ale atmosferei solare, de aceea formatiunile coronale (condensarile coronale) sunt mai stabile si de o durata mai lunga; schimbari esentiale se produc timp de ani. Un gaz puternic ionizat se misca de-a lungul liniilor de camp magnetic, ceea ce face ca substanta in coroana sa aiba o distributie radiala, care se extinde pana la distante de cateva raze solare. Cand Soarele e activ-sunt multe pete pe el-razele coroanei se aseamana mult cu parul unui om trezit din somn, iar cand Soarele e calm, se aseamana cu niste petale sau aripi. Deasupra centrelor de activitate (flocule, pete) se formeaza condensari coronale cu densitatea de cateva ori mai mare fata de cea a substantei din zona, temperatura aici fiind de milioane de grade. Arcuri (bucle) de materie plutesc in atmosfera Soarelui, materia coroanei aranjandu-se de-a lungul liniilor campului magnetic. Acolo unde liniile campului magnetic (ce leaga polaritati magnetice opuse) nu se mai inchid local ci departe in spatiu, se formeaza asazisele gauri coronale, prin care plasma splara, nefiind retinuta de canpul magnetic, se scurge in spatiul interplanetar. (Avand o temperatura mai mica decat cea a materiei din preajma lor, gaurile coronale se vad intunecate.)

Coroana solara,cu o temperatura excesiv de mare, edte sursa unor radiatii din domeniul Roentgen, optice si radio, precumsi a unor radiatii corpusculare. In coroana apar presiuni care ,,pompeaza plasma coronala in spatiul cosmic, comunicand particulelor ei viteze ce depasesc a doau viteza cosmica pe Soare, astfel incat are loc o dilatare a coroanei, granita ei aflandu-se dincolo de orbita Pamantului. Coroana solara in dilatare se prezinta ca un flux neutru de particule incarcate electric (electroni, protoni, particule alfa, ioni de oxigen,azot...pana la cei de fier). Durata de zbor a acestor particule de la Soare pana la Pamant e variabila: de la cateva ore pana la 8 zile. Vantul solar, caci astfel este numit acest fulx de particule, ,,sufla cu o viteza supersonica,uneori bate cu rafale.

Petele solare sunt elementele importante in zonele active ale Soarelui. Ele au forma de farfurii, cu adancimea de la 300 pana la 1000 km si cu diametrul de la mii pana la sute de mii de kilometrii. Oricine avand un binoclu, poate face observatii asupra petelor. Cele mai mari se pot vedea si cu ochil liber. Atita doar ca lumina orbitoare a astrului trebuie atenuata cu un filtru. Majoritatea petelor se mentin cateva zile, iar unele cateva luni, iar cele mari pot fi vazute si 4-5 luni. Petele nu stau locului, se misca, aceasta fiind o dovada ca Soarele se roteste. Astrul nu se roteste insa ca un corp rigid, ci diferentiat: la ecuator o rotatie deplina este efectuata in 25 de zile, iar la latitudinea de 60o, in 29 de zile. Axa de rotatie a Soarelui e inclinata fata de planul orbitei Pamantului 7o15i . Petele solare nu sunt formatiuni permanente. Aparitia lor poarta un caracter ciclic, cu perioade de aproximativ 11, 22, 90, 120, 500 de ani. Ciclul incepe cu aparitia unor pete la latitudinile de 30o-40o, de ambele parti ale ecuatorului. Pe masura ce sporeste numarul lor, ele apar tot mai aproape si mai aproape de ecuator,dar nu coboara mai jos de 5oC. Numarul total de pete observat in timpul unui ciclu variaza intre 46 si 235. De regula, petele apar in grup, cu o pata mare in fruntea cortegiului si alta care il incheie. Cele

doua pete mari au un camp magnetic de polaritate opusa, de parca in Soare e ascuns un magnet gigantic in forma de potcoava si cu capetele iesite la suprafata. Liniile campului magnetic, perepndiculare la suprafata, impiedicand deplasarea orizontala a plasmei si prin aceasta micsoreaza considerabil fluxul materiei fierbinti ce vine din interiorul Soarelui spre suprafata, fapt ce explica temperatura mai scazuta a petelor. Dar fluxul de energie din zona convectiva isi gaseste iesirea pe la marginea petelor, unde provoaca o ridicare a temperaturii. Aceste regiuni active ale fotosferei, cu un diametru de circa 700 km, se numesc facule. O crestere a stralucirii substantei in aceste zone se observa si in cromosfera, sub forma de flocule, regiuni active cu diametrul de 15000 km. Ele se mentin cateva zile sau chiar saptamani mai mult decat faculele. Aceste regiuni active se evidentiaza si in coroana prin condensari coronale, niste nori mai densi si mai fierbinti ai materiei coronale. In tot timpul ciclului de 11 ani, polaritatea petelor mari nu se schimba cu locul. In cealalta emisfera a Soarelui polaritatea petelor e opusa celor din prima emisfera. Cand incepe un nou ciclu al petelor solare, polaritatea magnetica a petelor mari din emisfera nordica si din cea sudica a Soarelui isi schimba reciproc locurile. Prima care se descompune este pata mare de la coada, cea din frunte mentinandu-se de 4 ori mai mult. Un nou ciclu al petelor, cu pata din frunte de aceeasi polaritate, incepe peste aproximativ 22 de ani. Aceste cicluri pot fi calculate usor atat dupa frecventa aurorelor polare, cat si dupa ritmul de crestere a inelelor copacilor.

Luna fiind un corp opac si cu diametrul mult mai mic decat cel al Soarelui, arunca in spatiu un con convergent de umbra si un con divegent de penumbra. Cand in miscarea sa in jurul Pamantului, Luna trece intre Pamant si Soare, umbra ei poate sa treaca pe Pamant. Din locurile de pe Pamant aflate in umbra (sau penumbra) Soarele nu se vede (sau se vede partial) si atunci noi spunem ca avem o eclipsa totala (sau partiala) de Soare. Datorita faptului ca atat Luna, cat si Pamantul se misca pe traiectorii in forma de eclipsa, proiectia discului lunar pe cer poate fi uneori

mai mica decat cea a Soarelui. In cazul acesta eclipsa e inelara. In faza ei maxima se vede negru inconjurat de un inel stralucitor. Se pare ca aclipsele de Soare ar trebuie sa se produca de fiecare cand avem Luna noua aproximativ o data pe luna. Dar acest lucru nu se intampla. Cauza e ca orbita Lunii si a Pamantului nu se afla in unul si acelasi plan, planele lor formand un unghi de 5o81. Eclipsele se produc numai in cazul cand Soarele, Luna si Pamantul se afla pe linia de intersectie a acestor plane, sau in imediata apropiere de aceasta linie. Din cauza aceasta, pe Pamant au loc anual numai 2-5 eclipse. Cinci eclipse intr-un an se intampla foarte rar, ultima data acest lucru a avut loc in 1935, performanta urmand sa se repete tocmai in 2206.

Cand avem Luna plina si cele trei corpuri ceresti se situeaza in apropierea sau chiar pe linia de intersectie a planelor orbitelor Pamantului si Lunii, iar Pamantul se afla intre Soare si Luna, atunci se produce o eclipsa partiala sau totala de Luna. Conul de penumbra sau de umbra al Pamantului acopera partial sau total suprafata Lunii indreptata spre planeta. Cand umbra Pamantului luneca pe talerul argintiu al Selenei, iar pe suprafata ei valuroasa se proiecteaza asperitatile Pamantului, asistam atunci la un fenomen care i-a facut pe superstitiosi sa creada ca Luna e mancata de varcolaci. Eclipsele de Luna se produc mai rar decat cele de Soare. Intr-un an se produc de la 2 pana la 7 eclipse de Soare si de Luna. Cand au loc numai 2 eclipde, ambele sunt de Soare. Cel mai frecvent se produc 2 eclipse de Soaresi 2 de Luna. Cu toate acestea eclipsele de Luna sunt observate de mai multi oameni decat cele de Soare, pentru ca cele de Soare sunt vazute numai de locuitorii unei fasii inguste a suprafetei globului, pe cand cele de Luna, de toti locuitorii de pe intreaga jumatate de Pamant pentru care Luna se afla deasupra orizontului.

Eclipsele de Luna nu sunt atat de spectaculoase ca cele de Soare, in schimb ele dureaza mai mult.