TIPURI DE RELAȚII ÎN MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Marcu(Capătă) Marioara-Cristina
Anul II PIPP ID

Cuvinte cheie: condiționare, evoluție, mediu înconjurător, relații, sistem

Mediul înconjurător alcătuit din componente abiotice (relief, aer, apă, sol), biotice (plante, animale)
şi antropice (omul cu activităţile sale) este în continuă transformare. Acest lucru se întâmplă deoarece
componentele mediului se află într-o permanentă interacţiune.
Există relații care s-au dezvoltat la nivelul fiecărui element al mediului, dar și la nivelul
întregului sistem de mediu.
Între componentele mediului există mai multe tipuri de relaţii:
1.Relaţii spaţiale: se referă la elementele, procesele şi fenomenele care există în mod simultan pe un
anumit spaţiu. Un element determinant este zonalitatea geografică.
Exemple:
- zone climatice: caldă ( cu climă ecuatorială, subecuatorială, musonică și deșertică); temperată (cu
climă mediteraneană, temperat-oceanică și temperat-continentală); rece (cu climă subpolară și polară)
- zone biogeografice(suprafețe întinse în care trăiesc anumite plante și animale adaptate la condițiile de
mediu specifice): zona caldă(păduri ecuatoriale, savane, păduri musonice, deșerturi); zona temperată
(vegetație mediteraneană, stepă, păduri de foioase, păduri de conifere); zona rece (tundră)
- domenii de viață (cu anumite condiții de mediu și animale și plante adaptate la acestea): acvatic,
subteran, terestru
- satul de tip liniar este condiționat de caracteristicile spațiului limitat (de-a lungul unei văi sau drum)

2. Relații temporale: pun în evidenţă succesiunea în timp a fenomenelor din mediul înconjurător
Exemple:

1
- circuitul apei în natură (drumul parcurs de apă în natură, schimbându-și starea de agregare- lichidă,
solidă, gazoasă, prin modificarea temperaturii)
- formarea în timp a văii unui râu prin procesele de eroziune, transport și acumulare
- modelarea țărmului prin acțiunea mării (crearea plajelor, deltelor)
-crearea dunelor de nisip de către vânt
-apariția unui alt tip de mediu în urma epuizării resurselor și părăsirea acestor teritorii de către om

3. Relaţii cauzale sau de condiţionare: permit stabilirea unui raport între cauză şi efect. În unele
cazuri aceste relații între componentele mediului înconjurător având un caracter de repetabilitate sub
forma unor ritmuri sau oscilații.
Exemple:
- defrişarea pădurilor, desţelenirea stepelor şi a silvostepelor, păşunatul excesiv au avut ca efect
degradarea şi chiar deşertificarea unor suprafeţe considerabile
- cutremurele pot avea ca efect prăbușiri, alunecări de teren, avalanșe sau tsunami
- tipul de mediu: acvatic sau terestru condiționează dezvoltarea anumitor plante și animale

4. Relații statice : au loc între componentele aparent pasive şi decurg lent.

Exemple :
- relațiile dintre roca mamă și sol : roca prin dezagregare formează substratul pentru sol (partea
anorganică), iar solul la rîndul său, protejează roca de acţiunea factorilor externi.
- relația dintre relief și plante ; temperatura aerului și vegetație 

5. Relaţii dinamice: modificările spaţiale şi temporale ca urmare a schimburilor de energie și materie

între componentele mediului. Ele se caracterizează prin transformări parţiale care pot genera un nou tip
de mediu. Rapiditatea evoluţiei depinde de unul sau doi factori care generează ansamblul de relaţii ale
mediului. Aceste relaţii pot fi pe termen scurt, mediu şi lung sau diurne, sezonale, anuale, multianuale,
seculare, milenare.
Exemple:
- dinamica diurnă - variația elementelor meteorologice, alternarea zilelor și a nopților, adaptările
viețuitoarelor la lumină sau întuneric
- dinamica sezonieră – prin modificarea anotimpurilor
- dinamica seculară și milenară - schimbări la nivelul scoarței terestre, al atmosferei sau al nivelului
oceanului planetar.
2
6. Relaţii funcţionale: determină sensul evoluției mediului prin legăturile pe care le impune una din
componente. Transformările continue pot conduce la apariţia unor schimbări funcţionale. Uneori
acestea pot cauza destabilizări ale mediului. Acestea sunt însă anihilate datorită capacităţii de
autoreglare a acestuia. Funcţionarea sistemelor de mediu tinde să contracareze stările extreme şi să
realizeze un echilibru dinamic. Perturbaţiile produse sunt diminuate de sistem, care este capabil să
revină la starea iniţială cu unele schimbări nesemnificative.
Exemple:
- agenți perturbatori: vântul, furtunile, precipitaţiile abundente, secetele, alunecările de teren, valurile
oceanice, defrişarea, utilizarea în exces a îngrăşămintelor chimice, poluarea sistemelor naturale etc.
Disfuncţionalitatea mediului poate surveni atunci cînd intervin schimbări ample ale climei,
modificări de ordin geologic (cutremur, erupţii vulcanice), alunecări de teren, poluări etc. Dar cele mai
mari disfuncţii ale mediului sunt cauzate de activitatea nerațională a omului.

7. Relații fundamentale: acestea au loc la nivelul planetei și se pot realiza între:

- elemente naturale ale mediului înconjurător
Exemple:
- litosfera constituie suport pentru toate celelalte elemente naturale ale mediului
- factorii atmosferici și anumite componente ale hidrosferei constituie agenți de modelare ai reliefului
(litosferei)
- atmosfera și hidrosfera fac posibile viața
- biosfera nu poate exista fără aer, apă, sol și fără suportul reprezentat de scoarța terestră
- biosfera are rol în formarea solului și purificarea atmosferei prin îmbogățire cu oxigen
- solul este rezultatul acțiunii mai multor factori: roci sfărâmate, clima, apa, vegetația și animalele
- elementele antropice ale mediului înconjurător
Exemple:
- relaţii între fizionomia oraşelor şi anumite concepţii culturale, etnice, tradiționale ale oamenilor
- mediu rural (satul) presupune un anumit tip de organizare: vatră, moșie și populație
- elementele naturale şi antropice ale mediului înconjurător
Exemple:
- condiţionarea omului de către mediul natural este evidentă sub multiple aspecte: repartiţia populaţiei
în funcţie de climă, hidrografie sau resurse; resursele naturale impun anumite activităţi industriale;

3
tipurile de aşezări umane sunt condiționate de formele de relief (adunate - la câmpie, răsfirate - la deal,
risipite – la munte)
- influenţa omului asupra mediului este în general negativă (încălzirea globală, poluarea, despăduriri)

Relațiile între componentele mediului nu sunt fixe, ci evoluează facilitând transformări calitative și
cantitative la nivelul fiecărui component, dar și în ansamblu. Ele sunt observabile prin apariția
peisajelor.
Cele mai multe transformări sunt datorate dezvoltării societății umane, proces ce a cuprins treptat
întregul spațiu planetar și a impus relații noi (sociale, economice, culturale) în sistemul mediului
înconjurător, dar și legături între acestea și elementele mediului natural căruia i-a influențat evoluția.

BIBLIOGRAFIE:
Cheval, Dorina – Geografie generală, manual pentru clasa a V-a, Editura Teora, București, 2008
Corpade, Ciprian – Geografia mediului înconjurător – suport de curs, Editura Universității Babeș-
Bolyai, Cluj Napoca, 2010
Dimen, Levente – Cunoașterea mediului/ Științe și metodica predării științelor, Centrul pentru
Învățământ la Distanță, Alba Iulia, 2016
Neguț, Silviu – Geografie, manual pentru clasa a XI-a, Editura Humanitas, București, 2006