DEŞEURI PERICULOASE

Deşeurile sunt resturi materiale rezultate dintr-un proces tehnologic

(sau casnic) de realizare a unui anumit produs, care nu mai pot fi valorificate
direct în realizarea produsului respectiv. Ele pot fi substanţe, materiale, obiecte,
resturi de materii prime provenite din activitatile economice, menajere și de
consum.
 Deşeurile periculoase pot fi:
a. Deşeuri periculoase oxidante

b. Deşeurile periculoase inflamabile

c. Deşeurile periculoase foarte inflamabile

d. Deşeurile periculoase extrem de inflamabile

e. Deşeurile periculoase iritante

f. Deşeurile periculoase nocive

g. Deşeurile periculoase toxice

h. Deşeurile periculoase rezultate din activităţi medicale

i. Deşeurile periculoase cancerigene

j. Deşeurile periculoase corozive

k. Deşeurile periculoase foarte toxice

 Deşeurile, mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru
sănătate datorită conţinutului lor în substanţe toxice precum metalele grele
(plumb, cadmiu), pesticide, solvenţi, uleiuri uzate etc.
Problema cea mai dificilă o constituie materialele periculoase (inclusiv
nămoluri toxice, produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii, zguri
metalurgice) care sunt depozitate în comun cu deşeuri solide orăşeneşti.
Această situaţie poate genera apariţia unor amestecuri şi combinaţii
inflamabile, explosive sau corozive; pe de altă parte, prezenţa reziduurilor
menajere uşor degradabile poate facilita descompunerea componentelor
periculoase complexe şi reduce poluarea mediului.

Deşeurile periculoase reprezintă

aproximativ 16 % din totalul deşeurilor
industriale
 Manipularea şi tratarea acestui tip de deșeuri se face numai de agenţii
economici care îndeplinesc condiţiile necesare şi ţinând evidenţe stricte,
pe baza unei autorizări. De regulă, aceste substanţe trebuie tratate
înainte de depozitare, apoi depozitate astfel încât să nu poată ajunge
accidental în aer, sol sau în reţeaua hidrografică. Incinerarea deşeurilor
periculoase şi nepericuloase poate produce emisii de substanţe care să
polueze aerul, apa şi solul şi să aibă efecte negative asupra sănătăţii
umane. Pentru a limita aceste riscuri, Uniunea Europeană (UE) impune
condiţii de exploatare şi cerinţe tehnice stricte instalaţiilor de incinerare şi
de coincinerare a deşeurilor.
 Ce putem face?

 Ar trebui să limităm utilizarea produselor periculoase , înlocuind

o parte din ele cu unele mai puţin dăunătoare.

 Medicamentele pe care nu le mai folosim le-am putea returna la

farmacie

 Ministerul mediului ar putea să preia mai multe maşini de

transport şi să construiască mai multe dar şi mult mai eficiente,
rampe de gunoi pentru deşeurile periculoase ce provin din
sistemul medical, dar şi pentru cele radioactive.
 În concluzie, gestionarea eficientă a deşeurilor periculoase
ţine de capacitatea de colectare selectivă a fiecăruia dintre noi
şi de capacitatea autorităţilor în domeniu însărcinate cu
preluarea, transportul şi depozitarea în siguranţă a acestor
deşeuri.
 Bibliografie

•Bold, Octavian Valeriu; Mărăcineanu, Agafiel (2003).

Managementul deşeurilor solide. Bucureşti: Editura Matrix
Rom;
• Căpăţână, Camelia; Racoceanu, Cristinel (2003). Deşeuri.
Bucureşti: Editura Matrix Rom;
• Ladislau Frumosu, Mircea Filipoiu, Şocul deşeurilor, Editura
Adevărul S.A., Bucureşti, 2003.
• Oros Vasile, Camelia Draghici- “Managementul deşeurilor”,
EdituraUniv. Transilvania, 2002, Braşov, pag.1-3, 69-74;
• Păunescu, Ioan; Atudorel, Alexei (2002). Gestionarea
deşeurilor urbane. Bucureşti: Editura Matrix Rom;