MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti Facultatea de

Inginerie Mecanică și Mecatronică

GENERAREA, DISPERSAREA ȘI
MONITORIZAREA POLUANȚILOR INDUSTRIALI
CURS II

2018 – 2019
Ș.L. Dr. Ing. Elena DINU
Splaiul Independenţei nr.313,
060042 - Bucureşti, ROMÂNIA
www.mecanica.pub.ro/departamentepi
 1. INTRODUCERE

1.1. Ecologie, poluanţi naturali sau artificiali,

poluanţi industriali - caracteristici
Ecologia = ştiinţa care se ocupă de studiul
- interacţiunii dintre fiinţele vii şi
- interacțiunii dintre acestea şi mediul în care trăiesc.

Etimologie:
grecescul oikos = casă şi logos – ştiinţă

Poate fi tradusă prin “ştiinţa gospodăririi planetei” !

Poluarea = introducerea în mediu a unor substanţe,
care prin acținea loc pot declanșa pierderea echilibrului
ecologic dintre fiinţele vii.
Poluarea prejudiciază sănătatea sau confortul
oamenilor și poate produce pagube economice prin
modificarea factorilor naturali.
Tipuri de poluare:

Poluarea naturală este determinată de erupţii vulcanice,
cutremure, inundaţii, alunecări de teren etc. şi are ca
repercusiune modelarea climei, a reliefului.

Poluarea artificială este rezultatul intervenţiei omului în
modificarea mediului (naturii).

Ultimul secol - o adevărată „violentare” a mediului, cu consecinţe grave

asupra acestuia probleme grave care trebuie rezolvate la nivel planetar.
 Protecţia mediului / prevenirea poluării mediului

probleme prioritare globale ale omenirii care trebuiesc rezolvate:
- teoretic – elaborarea unei legislaţii (care să stabilească limitări
ale efectelor unor activităţi şi măsurile/sancţiunile nerespectării
acestora) care să fie adoptată la nivel mondial şi
- practic - măsuri concrete de protecţia mediului (elaborarea de
tehnici şi strategii, construcţia de echipamente şi aparate
specifice etc.).
Toate acestea se realizează printr-o organizare coerentă,
coordonată
de organisme naţionale şi internaţionale.
Legislația Europeană și Internațională

În domeniul protecţiei mediului în Uniunea Europeană au fost

elaborate şi publicate directive şi recomandări.

De problemele de mediu se ocupă:


la nivel european Europeam Environment Agency (EEA),

în SUA Environmental Protection Agency (EPA).
Instituţiile şi organismele UE

• Parlamentul European
 Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară
• Consiliul Uniunii Europene
 Mediu
• Comisia Europeană
 Mediu
 Politici climatice
• Comitetul Economic şi Social European
 Secţiunea „Agricultură, dezvoltare rurală şi protecţia mediului”
• Comitetul Regiunilor
 Comisia pentru mediu, schimbări climatice şi energie (ENVE)
• Banca Europeană de Investiţii
 Banca Europeana de Investiţii şi mediul
• Agenţiile
 Agenţia Europeană de Mediu
Problemele legate de mediu sunt foarte delicate şi uneori imperceptibile
pe timp scurt, dar cu efecte majore pe termen lung.

Degradarea mediului rezultă ca o însumare a multor pierderi ale

calității mediului.

Prevenirea poluării mediului trebuie să înceapă încă de la concepţia

echipamentelor.

Contribuţia indirectă la proiectarea adecvată mediului (obiectul cursului pe al

doilea semestru):
o micşorarea consumului de energie a unei maşini de lucru,
o reducerea masei unei maşini de transport sau a unei instalaţii etc.

îmbunătăţirea randamentului
unei maşini/intalații - ridică valoarea de întrebuinţare a mașinii
 rezolvarea problemelor legate
de siguranţa sa în funcţionare, - sunt dorite în mod expres de beneficiar
de uzare şi de întreţinere
- sunt luate în considerare încă de la
proiectare

Alte aspecte, precum zgomotul produs în funcţionare, nu a interesat

până acum proprietarul, orientat numai spre profit imediat.

Introducerea unor legi severe privind mediul, micşorarea zgomotului

maşinilor şi instalaţiilor – obligația producătorului.
De aceea, transformarea constructivă a unei maşini sau instalaţii, în
vederea micşorării zgomotului, constituie unul dintre aspectele tipice,
directe, ale proiectării adecvate a mediului.
Aspecte ale proiectării adecvate mediului - la construcţia de
fabricilor și la cea a maşinilor industriale.

Aspecte ale prevenirii poluării mediului - proiectantul are obligaţia

etică să se gândească la consecinţele succesului său (dacă
maşina/instalaţia sa este cumpărată de un mare număr de clienţi).

De exemplu: o singură barcă cu motor pe un lac mare poate avea un anumit farmec. O
mulţime de bărci care circulă pe acelaşi lac devine un lucru neplăcut şi în acest caz intervine
rolul
poliţiei lacului/zonei care dă aprobări pentru bărcile cu motor.
Nu există însă în toate cazurile o poliţie care să reglementeze astfel de aspecte ale mediului!
POLUANȚI INDUSTRIALI

Sectoarele de activitate umană responsabile în principal de poluare:


industria extractivă;

industria energetică;

agricultură;

industrii de proces sau prelucrătoare – precum industria chimică,
siderurgică, metalurgică, a materialelor plastice, a materialelor
de construcţie etc.;

transporturile;

marile aglomerări urbane.
1. Industria extractivă
- exploatările miniere exercită numeroase influenţe negative
asupra mediului prin:

tasări,

defrişări,

modificări ale regimului hidrologic subteran şi de suprafaţă,

deversarea accidentală a unor substanţe nocive (utilizate în
procesele tehnologice),

depozitarea sterilului rezultat etc.
Exemple:
- surpările de teren de la
Ocnele Mari din 2001
Exemple:
- deversările de substanţe nocive în
Tisa (2000) de la iazurile de
decantare ale unei exploatări
miniere din nord-vestul ţării
(cursul Tisei trece în Ungaria şi se
varsă apoi în Dunăre).

Cianura deversată a afectat râurile Săsar, Lăpuș, Someș,

Tisa și Dunăre înainte de a ajunge la Marea Neagră.
Apele poluate, în special Tisa și Dunărea, au provocat
moartea unei mari cantități de pește în Ungaria și în
Iugoslavia.
Accidentul a fost unul dintre marile dezastre ecologice din
Europa de după Cernobîl.
2. Industria energetică

- centralele termoelectrice (clasice sau nucleare) pot fi surse de

poluare chimică, termică, radioactivă.
Emanații în atmosferă:
• gaze (bioxid şi mono-oxid de carbon, bioxid trioxid şi mono-oxid de sulf, amoniac, bioxid şi
mono-oxid de azot, vapori de apă, hidrocarburi, cloruri, fluoruri, sulfaţi),
• substanţe solide – cenuşa şi zgura (care conţin bioxid şi trioxid de sulf, oxid de calciu şi de
magneziu, sulfaţi, oxid de fier etc.) şi
• substanţe radioactive (aer radioactiv, bioxid de carbon radioactiv).

- centralele hidroelectrice determină modificări ale cursurilor de

apă şi ca urmare modificări severe ale:
o regimului pluviometric,
o faunei şi florei,
o stabilității solului.
3. Industriile de proces (chimică, petrochimică, a materialelor
plastice, a materialelor de construcţie etc.)

Exemple:

fabricile de îngrăşăminte chimice: elimină 1 – 2 tone/oră de compuşi cu
fluor

fabricile de ciment: de dimensiuni medii elimină 10% din producţie la
coş, sub formă de pulbere,

industriile metalurgice şi siderurgice - surse de poluare, în
tehnologiile lor care implică operații: cocsificări, aglomerări, topiri,
decarburări etc., se produc, odată cu produsele utile şi mari cantităţi de
substanţe poluante (un combinat siderurgic cu o producţie de 5 milioane tone/an elimină
zilnic 40 tone monooxid de carbon, 275 kg boixid de sulf, 2,5 tone pulberi nocive).
Poluarea are semnificaţia de impurificare sau viciere.

Tipuri de poluări:

poluare chimică,

poluare radioactivă,

poluare acustică,

poluare termică,

poluare electromagnetică etc.

Emisii = elemente eliberate în mediu (sub formă de substanţe, zgomot,

radiaţii etc.) pe parcursul unor activităţi:
• producţia,
• transportul,
• consumul,
• elemente care sunt nereciclate şi nerefolosite.
Emisiile pot fi:

primare (produse direct de sursele de poluare) sau

secundare (produse ca urmare a interacţiunii emisiilor primare sau ca
urmare a interacţiunii emisiilor primare cu unele elemente din mediu
– smogul).


Smogul (fotochimic) este rezultatul a 13 reacţii chimice în care sunt
implicaţi 200 de compuşi chimici.
Etimologie: cuvinte englezeşti smoke – fum şi fog – ceaţă.
Smogul apare în zonele puternic poluate, cu circulaţie redusă a aerului
pe verticală; reduce vizibilitatea atmosferică şi este dăunător pentru
persoanele cu suferinţe cardio-respiratorii.

Ploaia acidă - acid rain, depunerea de acizi.
Din umezeală (vapori de apă) şi oxizi de sulf sau/şi azot se formează acizi (sulfuric,
respectiv azotic) formând ploaie acidă, zăpadă acidă sau ceaţă acidă (în funcţie
de circumstanţele meteorologice).
Forma uscată a unor astfel de depuneri dăunează mediului în egală măsură ca şi
forma lichidă.
Originea acestei probleme porneşte de la Revoluţia Industrială (secolul XIX) şi s-a
agravat în decursul timpului.
De exemplu în 1984 rapoarte de mediu au indicat că jumătate din copacii din munţii Pădurea Neagră
– Germania au fost degradaţi de ploi acide.
Foarte afectate au fost, de asemenea N-E SUA, estul Canadei etc.

Emisiile industriale au fost învinovăţite, ca o cauză majoră, a formării ploilor acide. Ploile acide pot
avea loc chiar la mare distanţă faţă de sursa de poluare.
pH-ul lacurilor naturale a fost modificat în urma ploilor acide. Sunt atât de virulente încât pot ataca
calcarul sau chiar marmura.
CARACTERISTICILE POLUANTILOR INDUSTRIALI

Se vor analiza caracteristici ale poluanților industriali,

care poluează aerul, apa, solul și separat se vor trata
poluarea prin zgomot, estetica etc.

Pentru a caracteriza starea de poluare trebuie definită:

- calitatea,
- limitele admisibile ale diverșilor poluanți.
POLUAREA AERULUI I

Bioxidul de carbon = produs natural al arderii tuturor combustibililor care au în

structura lor carbon, astfel încât diminuarea sa nu poate fi asigurată decât prin
optimizarea arderii pentru reducerea consumului de combustibililor fosili.

Bioxidul de carbon, metanul, oxidul de azot, clorofluorcarbonul, ozonul şi vaporii

de apă sunt considerate a fi cauza efectului de seră, ceea ce înseamnă că ele sunt
relativ transparente la radiaţia solară, dar absorb radiaţia infraroşie emisă de
Pământ şi, în consecinţă, înmagazinează căldură în atmosferă.

Iniţial efectul de seră a avut un efect pozitiv – a făcut ca datorită lui, temperatura medie a
o
Pământului să fie de aprox. +13 C ceea ce a favorizat apariţia vieţii.
Încărcarea cu particule solide nu permite radiaţia căldurii acumulate pe Pământ către stratosferă
ceea ce determină efectul de seră şi poate conduce la topirea calotelor de gheaţă de la poli,
schimbări majore ale climei (O accentuare a efectului de seră are consecinţe deja deranjante – prin
încălzirea climei – au apărut fenomene meteo virulente – cicloane, uragane, furtuni şi ploi
puternice, care afectează o bună parte a planetei).
POLUAREA AERULUI II
Ipoteză: creşterea acoperirii cu nori sau o absorbţie a bioxidului de carbon de către oceane
poate să determine controlul efectului de seră astfel încât să nu se ajungă la topirea
calotelor.
Poluarea atmosferei poate afecta şi pătura de ozon, care asigură protecţia biosferei faţă
de radiaţiile ultraviolete nocive.
POLUAREA AERULUI III
Ozonul în stratosferă = 0,5-10 ppm
Se formează (fotoliză) prin asocierea unei molecule de
oxigen cu un atom liber şi se disociază prin acţiunea
radiaţiei ultraviolete, într-un ciclu în permanent
echilibru, care poate fi însă deranjat de prezenţa oxizilor
de azot şi mai ales a clorurilor care produc alte combinaţii
cu oxigenul.

Dintre cloruri, freonul (clorofluorcarbonul) se

foloseşte ca gaz propulsor pentru spray-urile
deodorante, insecticid, agent frigorific la
frigidere etc.

În urma cercetărilor efectuate s-a descoperit

faptul că eterul metilic este un propulsor şi
un combustibil nepoluant şi se preconizează
să înlocuiască gazele propulsoare poluante.
POLUAREA RADIOACTIVĂ

Radonul (gaz radioactiv) - poluantul aerului, emis de surse

naturale este recunoscut ca o ameninţare majoră a sănătăţii.

Radonul este un subprodus al descompunerii radioactive a

minereurilor de uraniu, care se infiltrează în pivniţele caselor
care sunt construite din roci ce conţin minereuri de uraniu.

Se estimează că 20% din casele din SUA prezintă concentraţii ale

radonului care pot determina riscul apariţiei cancerului pulmonar.
Poluarea atmosferică termică (prin evacuare de căldură) crește cu cât:
• gradul de industrializare este mai ridicat şi
• tehnologiile sunt mai învechite (cu consum mare de energie pe unitatea de produs).

Concentraţiile de poluanţi pot fi reduse de amestecarea atmosferică, care depinde

de starea vremii (temperatură, viteza vântului, interacţiunea sistemelor de joasă şi
înaltă presiune).
În mod normal temperatura descreşte cu altitudinea. Dar când un strat de aer mai
rece se stabileşte sub un strat cald, se produce o inversare termică, care încetineşte
amestecarea atmosferică şi poluanţii se pot acumula lângă suprafaţa solului.
Inversările pot fi menţinute de sistemele de înaltă presiune şi vânt de viteză mică.
Doar trei zile de amestecare atmosferică redusă pot conduce la concentraţii mari de
substanţe foarte poluante.

De exemplu, scăparea în aer a izocianatului de metil în timpul unei inversiuni de temperatură a

cauzat în decembrie 1984 la Bhopal în India moartea a 3300 de persoane şi îmbolnăvirea altor 20.000.
Efectul expunerii pe termen lung la poluanţi, în concentraţii mici, nu este
complet elucidat, dar sunt afectaţi în special copiii, bătrânii, fumătorii,
muncitorii care operează cu substanţe toxice şi persoane bolnave de inimă
sau de plămâni.

Calitatea aerului trebuie avută în vedere de la proiectarea proceselor,

maşinilor şi instalaţiilor; poate fi menţinută prin micşorarea cantităţii de
căldură şi de substanţe nocive care se evacuează în atmosferă. Aceasta se
realizează:

direct, prin îmbunătăţirea tehnologiilor, soluţiilor constructive etc.,

indirect, prin utilizarea unor instalaţii de epurare a aerului (instalaţii de
desprăfuire, de dezazotizare etc.).

Surse de poluare atmosferică diferite – de proveniență industrială.

De exemplu, în SUA:
- 80% din SO2,
- 50% din oxizii de azot
- 30-40% din particulele solide emise în atmosferă provin din arderea
combustibililor fosili în centrale electrice, boilere industriale sau
cuptoare/centrale de casă/apartament, în timp ce:
- 80% din CO,
- 40% din oxizii de azot provin din arderea combustibililor în motoarele
maşinilor (automobile, camioane).

Alte surse majore de poluare sunt:

-laminoarele de oţel, - incineratoare municipale,
-topitorii de zinc, plumb, cupru, - fabrici de ciment,
-rafinării de petrol, - fabrici de acid sulfuric şi azotic.
În general substanţele gazoase, solide şi lichide, aflate în aerul
atmosferic şi care nu fac parte dintre elementele constitutive
normale ale acestuia, pot fi considerate drept elemente de viciere,
împreună cu căldura şi umiditatea excesivă.

Mirosurile neplăcute (rezultat al prezenţei anumitor substanţe în

aer) şi prezenţa microorganismelor reprezintă, de asemenea, vicieri
ale aerului.

Problema calităţii aerului prezintă aspecte specifice, pentru

diferitele locuri de muncă.
 BIBLIOGRAFIE

1. Ionescu C., Manoliu M., Politica şi legislaţia europeană a mediului, Editura H*G*A
Bucureşti, 2000.
2. Fleming, M., Baraf L., “Spezielle Probleme der Konstrucktion”, ETH-Zurich, 1994.
3. Budeanu C., Călinescu E., “Elemente de ecologie umană” Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
4. Negrea V.D., Sandu V., “Combaterea poluării mediului în transporturile rutiere”,
Editura Tehnică, Bucureşti, 2000.
5. Cociaşu C.-A., Revista de chimie 48 nr. 2/1997 p. 99.
elena_dinu@yahoo.com