LICEUL TEHNOLOGIC PATARLAGELE

Nr.
Director: Bocan Elisabeta

Consilier educativ: Oprea Dana

Activitate extracurriculară- Spătămâna Şcoala

Altfel

PROIECT
EDUCATIV
A. DENUMIREA PROIECTULUI: „Targoviste - inima istoriei medievale româneşti”

a. Motto: „Ca să ne iubim ţara, trebuie să-i cunoaştem inima“ (Dumitru Almaş)

b. Tipul de educaţie în care se încadrează:

 Educaţie pentru dezvoltare personală
 Educaţie pentru sănătate
 Educaţie prin sport
 Educaţie inter si multiculturală
 Educaţie ecologică
 Educaţie pentru dezvoltare comunitară

c. Tipul de activitate: extracurriculară

d. Forma de organizare: excursie tematică

1
B. Cadre didactice implicate: Vlasceanu Adriana- Iuliana
Varlan Petronela
Branzea Claudia
Popa George
Stroe Marius

Data 25.04.2023
C. CONTEXT.
Excursia şcolară este un mijloc didactic important care oferă elevului oportunitatea de a observa, de a
cerceta şi de a cunoaşte în mod direct o varietate de aspecte din mediul înconjurător. Aceasta
înlesneşte educarea şi dezvoltarea simţului estetic, trezeşte în sufletul copilului dragostea şi respectul
pentru natură, dar şi pentru oamenii ce o îmbogăţesc şi o înzestrează, stimulând totodată curiozitatea
şi dorinţa de cunoaştere, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă solicită din partea copiilor
un efort suplimentar.

Prin excursii copiii pot descoperi noi fenomene, formeaza o atitudine ecologică pozitivă, prilejuieşte
trăiri adânci ale unor sentimente patriotice. Excursia presupune valorificarea cunoştinţele dobândite,
contacte între oameni, atitudini şi comportamente şi trăiri specifice, îmbogăţirea experienţei umane,
refacerea legăturii omului cu natura, relaţionarea, dezvoltarea personală etc., ceea ce contribuie la
pregătirea copilului pentru viaţă.

Proiectul tematic propus într-o abordare interdisciplinară îmbină teoria cu practica, utilul cu plăcutul
şi relaxarea cu învăţarea, dezvoltă spiritul de prietenie, de colectiv, de disciplină, iniţiativă, precum şi
deprinderi, proceduri gospodăreşti de la vârstă mică, toate acestea fiindu-le folositoare în viaţă.

D. DESCRIEREA PROIECTULUI :
Scop: Cunoaşterea, înţelegerea şi respectarea valorilor culturale, istorice şi turistice
ale orașului Targoviste. Stimularea şi dezvoltarea personalității copilului prin activităţi
extracurriculare

Obiective:

2
 O1: să descopere şi să exploreze mediul geografic;
O2: să cunoască anumite obiective culturale din judeţul Dambovita;
O3: să-şi dezvolte deprinderi specifice practicării unui turism civilizat;
O4: să desfăşoare activităţi cu caracter recreativ, relaxant
Grup ţintă: elevi, profesori, părinţi, ;
Durata: o zi (plecare ora 7- revenire orele 20)

DERULAREA PROIECTULUI:
1. Etapa pregătitoare – cu o lună înainte de momentul realizării:
 anunţarea temei şi a obiectivelor;
 stabilirea în detaliu a traseului;
 pregătirea în detaliu a dosarului excursiei (Anexa 1);
 stabilirea traseului şi a costului excursiei;
 modalitatea de servire a mesei;
 echipamentul;
 măsuri de protecţie.

2. Etapa de realizare:
 efectuarea excursiei pe traseul stabilit: Patarlagele- Ploiesti – Târgoviște şi retur;
 prezentarea itinerarului şi a obiectivelor (Anexa 2);
 harta cu traseul;
 caracterizarea sumară a obiectivelor;
Obiectivele propuse spre vizitare/ repere orare:
Reper orar Obiectivul propus spre vizitare
7:30 - 10 Călătorie cu autocarul spre Târgoviște
10 - 14 Târgoviște
Se vor vizita:
1. „Turnul Chindiei“
2. Muzeul „ Tiparului si al Cărţii
Vechii Romanestii”

3
 3. Gradina zoologica din
Târgoviște
14 – 15 Manastirea Ghighiu
15.30- 18 Vizitare Muzeul Ceasului din Ploiesti
18.30-20 Călătorie cu autocarul spre Patarlagele
 instructajul privind securitatea deplasării;
 colecţionarea materialului;
 consemnarea datelor în jurnalul excursiei.
3. Etapa de evaluare:
 Prezentarea şi evaluarea materialelor (postere, CD, broşuri, foto, fişe de
observaţie, materiale adunate de pe traseu din natură, cărţi, mici obiecte cu specific local, ilustraţii,
vederi, fotografii expoziţie cu pliante, vederi, fotografii, afişe, creaţii individuale sau de grup,
valorificarea materialelor la orele de curs)

4. Diseminarea
 Activitatea proiectului va fi popularizată la şedinţa cu părinţii, activităţile Comisiei
Metodice, etc.

 Metode şi tehnici de lucru, forme de organizare: observarea, exerciţiul, comparaţia,

învăţarea prin descoperire, problematizarea, etc. explicaţia/ frontal/ individual etc.

E. EVALUARE
Rezultate scontate:
1. pe termen scurt:
- formarea unui comportament conştient şi activ faţă de protecţia mediului înconjurător;
- dezvoltarea capacităţilor de comportament, de integrare în grupul turiştilor, de cooperare între
indivizi;
- cultivarea sentimentului de mândrie patriotică prin declanşarea de emoţii, aprecieri asupra
frumuseţilor fizice, economice, religioase ale teritoriului patriei şi împletirea cu elemente de
istorie a trecutului şi prezentului poporului roman;
- realizare de desene, compuneri etc.;

4
 2. pe termen lung:
- formarea deprinderilor de observare, de sesizare a aspectelor ecologice, de poluare a mediului
şi cultivare a unei educaţii ecologice;
- formarea deprinderii de comportare civilizată, corectă, de integrare în structura unui grup
turistic, de cooperare şi respect.

F. SUSTENABILITATEA PROIECTULUI
 Posibilitatea de a dezvolta proiecte de excursii tematice cu alte itinerare şi obiective culturale

G. BUGETUL PROIECTULUI
Excursia tematică a fost susţinută financiar de către părinţii elevilor din clasele implicate in
proiect.

CONŢINUT INFORMATIV
Obiectivele turistice propuse spre vizitare

Turnul Chindia

5
A jucat rolul de donjon al curții domnești, reprezentând totodată și un element defensiv puternic.
Turnul Chindia îndeplinea și funcția de punct de observație și de pază a curții și orașului.
Era prevăzut cu goluri de tragere, iar la primul nivel exista o ușă de acces cu legătură spre palatul
domnesc. În sec. XVI-XVII a jucat și rol de închisoare. Conform cercetărilor arheologice, a fost
ridicat în prima jumătate a sec. al XV-lea, probabil în vremea domniei lui Vlad Dracul.
Un alt posibil ctitor al turnului ar fi fost celebrul Vlad Țepeș- Dracula. Cercetările de arhitectură
asupra au dovedit că această construcție s-a ridicat peste pridvorul paraclisului din vremea lui Mircea
cel Bătrân. „Realizat peste pridvorul bisericii-paraclis, rezultat din încastrarea a două arce
semicilindrice în fațada de vest a bisericii și încheiate cu un al treilea, paralel cu această fațadă, era
alcătuit inițial din trei nivele. Peste bolta semicilindrică a încăperii de la parter, dispusă longitudinal
față de axul bisericii, se afla primul etaj, o încăpere ale cărei ziduri erau străpunse de cele patru
metereze înalte de cca 1,50 m și o ușă exterioară orientată spre sud-est, prin care se făcea legătura de
la nivelul terenului prin intermediul unei scări mobile, neexistând o legătură directă interioară între
parter și etaj. Ultima încăpere, redusă ca înălțime, având cinci metereze mai scunde, constituia
foișorul de strajă și, eventual, de apărare. La scurt timp după ridicarea acestei prime construcții a
turnului, se pare în scopul de a realiza o consolidare în vederea înălțării sale, spațiul dintre cele trei
arcade ale pridvorului a fost zidit.”
Turnul Chindia nu mai păstrează azi elementele sale originare, fiind refăcut în stil neogotic la
mijlocul sec. al XIX-lea în vremea domniilor lui Gheorghe Bibescu și Dimitrie Știrbei.
Singurul martor al înfățisării turnului înaintea refacerilor arhitecților vienezi rămâne până azi un
desen din anul 1840, realizat de cunoscutul grafician francez Michel Bouquet

6
 Muzeul Tiparului şi al Cărţii Vechi Româneşti

Lângă poarta mare folosită în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, pe latura de sud-est a
Curţii Domneşti, foarte aproape de biserica Sfânta Vineri, se află Muzeul Tiparului şi al Cărţii Vechi
Româneşti, găzduit în Casa Aramă. Clădirea a fost reconstruită din temelii, pe locul unde, odinioară,
se afla o casă egumenească, la care au trudit călugării de la Mănăstirea Dealu în anul 1802, când un
puternic cutremur a afectat chiliile acestui lăcaş de cult. La începutul secolului al XX-lea, casa a fost
folosită ca internat şcolar particular, local al poliţiei oraşului, iar în perioada Primului Război
Mondial a fost sediu al comandamentului german. Din vechea casă, se mai păstrează acum doar două
ziduri de interior.

La parterul clădirii, a fost amenajat Muzeul Tiparului şi al Cărţii Vechi Româneşti, ce adăposteşte
mărturii unuia din cele mai inovative meşteşuguri ale secolului XV – tiparul. Circuitul expoziţiei
începe cu prezentarea primelor forme şi suporturi de scriere şi continuă cu momentul inventării
tiparului cu litere mobile şi răspândirea lui în Europa. Introducerea tiparului în Ţara Românească este
marcată prin tipăriturile în limba slavonă ale calugărului Macarie: Liturghier (1508), Octoih (1510) şi
Evangheliar (1512), realizate la Târgovişte, vatra tipăriturilor din Ţara Românească. De aici, mai
târziu, va porni Coresi, cel care va sădi în mintea oamenilor ideea că ”şi în limba română se poate citi
cuvântul Domnului” şi a cărui activitate tipografică desfăşurată atât la Târgovişte cât şi la Braşov este
ilustrată în expoziţie (Triod Penticostar – 1578, Evangheliar slavonesc -1579, Evangheliar român –
1561). Impunerea limbii române în tipărituri este evidenţiată prin cărţile scoase de sub presă în
secolul al XVII-lea, atât în Ţara Românească (Evanghelia învăţătoare, Pravila de la Govora,
Îndreptarea legii), cât şi în Moldova (Cazania lui Varlaam, Psaltirea în versuri a lui Dosoftei) şi
Transilvania (Noul Testament de la Bălgrad).. Scrierile didactice şi de literatură beletristică în ediţii
princeps din secolul al XIX-lea ale lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri sau Dimitrie
Bolintineanu etalate în expoziţie marchează momentul renunţării la alfabetul chirilic şi al adoptării
celui latin. Circuitul muzeului se încheie cu prezentarea primelor trei publicaţii cu caracter regulat:
Curierul Românesc (1829), editat de Ion Heliade Rădulescu, Albina Românească (1829), a lui
Gheorghe Asachi, şi Gazeta de Transilvania, tipărită de George Bariţiu.

7
Gradina Zoologica Targoviste

În Târgoviște, în vremea când era capitala Țării Românești, domnitorul Petru Cercel a adus în
grădinile de la Curtea Domneasca o serie de animale sălbatice.

Astăzi la Gradina Zoologică din Parcul Chindiei sunt în jur de 80 de specii de păsări și animale,
unele dintre ele fiind pe cale de dispariție.

Sunt și câteva exponate unice în Romania - hipopotamul pitic, maimuța Mangabi negru cu moț si
vulturul pleșuv.

Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”

Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” este un muzeu județean din Ploiești, România. Organizat din
inițiativa profesorului N. I. Simache, ca secție a Muzeului de Istorie, el datează din 1963. A fost
instalat mai întâi într-o sală din Palatul Culturii, până când, prin achiziții, a căpătat un patrimoniu atât
de bogat încât a avut nevoie de un local propriu. I s-a pus atunci la dispoziție Casa Luca Elefterescu,

8
care a fost adaptată noului scop; lucrările de amenajare s-au terminat în anul 1971 și muzeul s-a
deschis în ianuarie 1972.

În prezent, muzeul are o colecție de aproape 1000 de piese (numai în parte expuse), printre care:
cadran solar, pendul construit din lemn în 1634, ceas pus în mișcare printr-o cădere de apă (Londra,
1654), primul ceas de buzunar („oul de Nürnberg”), orologii de turn, o piesă din 1693 (realizare a
ceasornicarului Ralf Gout), ceasul de mână construit în același an de Courvoisier (cu efigia lui
Ludovic al XIV-lea), piese realizate de meșterii londonezi Georg Prior, Edward Prior, Th. Whit,
George Clarke, Markwich, Markham, Jo Wightmann, Van Laure, de ceasornicari francezi (Benjamin
Balber, George Charle, Meuron), austrieci (Philipp Ia-cob, Beyr) sau elvețieni (Pres Vaucher, A.
Hess). Pot fi văzute ceasuri cu mecanisme muzicale care cântă Marseilleza, Deșteaptă-te, române!,
valsurile lui Strauss. Sunt prezentate ceasuri care au aparținut unor personalități (Constantin
Brâncoveanu, Al. I. Cuza, Mihail Kogălniceanu, Cezar Bolliac, B.P. Hasdeu, Theodor Aman, I.L.
Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Ioan A. Bassarabescu etc.), ceasuri distractive (al morarului, fierarului,
frizerului, motanului etc.), ceasuri cu diverse indicații în afara orelor, ca și alte obiecte legate de temă

Mănăstirea Ghighiu

Mănăstirea Ghighiu este o mănăstire ortodoxă din România situată în satul Ghighiu, județul
Prahova.

Cele mai vechi mărturii despre Mănăstirea Ghighiu datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, când
este menționat pe aceste locuri schitul logofătului Coresi și al jupâniței Slăvița. Urmele sihăstriei se
vor șterge însă aproape în întregime. Abia în 1817 Măriuța Răfoveanca împreună cu mama sa Ana
donează un teren și o parte din averea lor pentru înălțarea unui schit, la cererea monahului Agapie.
Vor fi ridicate, mai întâi, o bisericuță de lemn și câteva chilii. Biserica mare a mănăstirii a început a
se zidi în anul 1858, prin purtarea de grijă a starețului Eftimie, fiind sfințită pe 31 martie 1866.
Pictura aparține lui Gheorghe Tattarescu (1864). Mănăstirea a fost incendiată în mai multe rânduri; în
1922 arde valoroasa bibliotecă a mănăstirii. În timpul Primului Război Mondial armata germană
distruge o parte din chilii, alungă călugării și transformă Mănăstirea Ghighiu în fabrică de conserve.
Mănăstirea va fi bombardată a doua oară în 1944. Patriarhul Justinian Marina restaurează din temelii,
în anii ’50 ai secolului trecut, întreg ansamblul monahal, transformându-l în mănăstire de maici
(1952). La Ghighiu se află o vestită icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, datată din secolul
al XVI-lea, dăruită în anul 1958 de episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, Siria. Bisericuța
cimitirului cu hramurile Sf. Lazăr, Sf. Spiridon și Sf. Haralambie este datată din anul 1832, fiind
ctitorită de Panait și Ecaterina Mărunțeanu.

9
DOVEZII ALE ACTIVITATII

10
11
12
13