Excursia- activitate extracurriculară

Dacă in şcoală suntem mai închistaţi, încorsetaţi de pereţi şi reguli, activităţile

extracurriculare oferă elevilor oportunităti multiple de recreere, le valorifică potenţialul
intelectual şi aptitudinile, le stimulează imaginaţia, creativitatea şi iniţiativa, dezvoltându-le şi
spiritul de competiţie, dar şi de echipă.
Copiii din această perioadă îşi petrec prea puţin timpul in mijlocul naturii, ei preferând
să stea mai mult în faţa televizorului si calculatorului; de aceea trebuie impulsionaţi să iasă în
aer liber.
Activităţile predate în afara grupei-clasei sunt mult mai interesante, oferind copiilor
posibilitatea de a cunoaşte direct elementele despre care învăţă, iar atunci când iau parte la un
proiect se ajută între ei; asigura o coeziune a grupului care va duce la descoperirea unor
lucruri noi, trăind experienţe comune. Astfel, excursiile, drumeţiile, investigaţiile , ne pot
oferi posibilitattea înţelegerii fenomenelor naturii şi protejării ei, aprofundării cunoştinţelor
geografice, istorice culturale şi plastice.
Există două tipuri de astfel de forme de organizare:
1. în afara clasei (etracurriculare): lucrări practic-aplicative,excursii şi vizite didactice;
2. în afara şcolii (extrașcolare): cercuri de elevi, consultaţie, meditaţie, olimpiade, competiţii
artistice şi sportive, excursii şi vizite extraşcolare
Excursia reprezintă un mijloc didactic de mare importanţă în dezvoltarea cognitivă şi
afectivă a copilului, oferind acestuia posibilitatea să observe, să cerceteze, să cunoască în mod
direct o mare varietate de aspecte din natură, de ordin biologic despre mediul natural şi
factorii de mediu. Contribuie la educarea şi dezvoltarea simţului estetic, trezeşte dragoste
pentru natură şi respectul pentru frumuseţile ei, stimulează curiozitatea şi spiritul de echipă al
copiilor, aceştia memorând penru tot restul vieţii aspecte ce i-au impresionat în mod plăcut.
Excursia, ca activitate extracurriculară, are multiple valenţe de informare si de educare
a copiilor, contribuind la adâncirea şi ,, ancorarea” în realitatea mediului natural şi social
explorat direct. Conţinutul didactic al excursiilor este mai variat şi mai laborios decât al
activităţilor din clasă, având un caracter atractiv, copiii participând cu voioşie şi insufleţire la
asemenea acţiuni.
Orice copil trebuie învăţat de mic să fie receptiv la nou, să vibreze în faţa frumuseţilor
naturii, a lumii în continuă schimbare şi să aprecieze valorile trecutului. Pentru a trezi
interesul copiilor pentru asemenea acţiuni extracurriculare, excursiile sunt popularizate prin:

1
hărţi, ilustraţii, vederi,descrieri geografice, povestiri a unor eroi români cu care ne mândrim
sau a unor scriitori cunoscuţi.
Excursia didactică are ca scop principal largirea orizontului didactic, realizând
legătura intre teorie şi practică. Acest tip de activitate anticipează intuirea, cunoaşterea
generală, usurând succesul învăţării. Are avantajul de a facilita observarea elementelor
mediului în ansamblul lor, cu interrelaţiile specifice, uşurând deducerea cauzelor care leau
generat. Este una dintre cele mai atractive, plăcute şi utile activităţi de recreere şi odihnă
activă, facilitând contactul direct cu mediul, aceasta presupunând o percepere activă a unor
zone culturale istorice, culturale , religioase, a unor peisaje, acţionând direct asupra acestora.
Prin aceste acţiuni, copiii dobândesc informaţii, îşi formează reprezentări, trăiesc experienţe
de învăţare.
O excursie impune o mare responsabilitate pentru cel ce o organizează. El reaminteşte
permanent regulile de circulaţie, de securitate şi de comportament ce trebuie respectate.
Trebuie stabilite obiectivele vizate în funcţie de curriculum, scopul excursiei, de prezentat
itinerariul, data, ora de plecare şi echipamentul necesar. Perioada trebuie să fie
corespunzătoare unei bune desfăşurări a activităţii. Trebuie stimulată dorinţa şi curiozitatea
copiilor de a descoperi noi fenomene şi elemente, dar şi dorinţa de a călători în scopu l
cunoaşterii şi nu în ultimul rând, creearea unui suport informativ- educativ. Excursia
reprezintă o călătorie de cel puţin o zi, efectuată în afara localităţii de reşedinţă, cu un mijloc
de transport, având ca scop recreerea, vizitarea, informareaşi studiul. Ea trebuie pregătită după
un plan bine stabilit, care să parcurgă mai multe etape:
Prima etapă, de importanţă majoră, reprezintă organizarea şi pregătirea teoretică,
documentarea, studierea traseului, orientarea. Trebuie cunoscut mai întâi locul, prognoza
meteo pentru perioada când se va desfăşura excursia, data plecării şi sosirii, mijlocul de
transport. Cadrul didactic se va documenta utilizând CD-uri, diverse prezentări ale zonei
respective,oferte, hărţi, fotografii. Este foarte important să se realizeze o bună documentaţie
bibliografică, penru că, indiferent dacă la faţa locului este ghid sau nu, învăţătorul este
coordonatorul activităţii şi trebuie să ofere explicaţia ştiinţifică.
Se încearcă, pe cât posibil, alegerea celei mai reprezentative zone. Se specifică
obiectivele principale, dar nu se ignoră nici un aspect care ar putea consolida cunoştinţele
dobândite anterior. Se va asigura transportul, locul unde se va desfăşura masa, se va stabili
traseul şi se va ţine o evidenţă a numărului de participanţi. Se stabilesc punctele de aplicaţie
practică şi acţiunile specifice fiecătei opriri. După ce sunt clarificate datele, cadrul didactic
prezintă oferta copiilor şi părinţilor. Se pot repartiza sarcini copiilor, cât şi părinţilor însoţitori.

2
 Se analizează costul excursiei şi se întocmeşte dosarul cu actele şi aprobările necesare.
A doua etapă constă în desfăşurarea propriu-zisă a excursiei, culegerea datelor şi
cercetarea la faţa locului. Excursiile pot studia: un fenomen geologic (peşteră, salină, carieră
de piatră), un aspect geografic (lac, baraj natural, munte), elemente de etnografie (datini,
obiceiuri, port), aspecte din viata culturală şi religioasă (o biserică, un monument,), aspecte
din viaţa socio-economică(o fabrică, o fermă), aspecte ale trecutului istoric(cetăţi, ruine) cât şi
case memoriale a unor scriitori literari sau a altor personalităţi. Paşii făcuţi în zone geografice
diferite de cea în care trăiesc îmbogăţesc cunoaşterea şi aprofundează explicaţiile primite
anterior de copii. Poţi vedea mai bine comportamentul liber al copiilor şi te poţi apropia de ei
mai mult.
A treia etapă este reprezentată de trierea, selecţia, prelucrarea materialului cules şi
valorificarea rezultatelor. După sfârşitul excursiei informaţiile se păstrează, se ordonează
evenimentele, se sortează sarcinile de lucru, se compară anumite aspecte, se conştientizează
anumite trăiri ale participanţilor, se emit concluzii şi se fac apreciri.
Se reconstituie traseul pas cu pas, în funcţie de obiective. Se cumulează materialele
culese de fiecare grup si se analizează în ansamblu. Se revăd notiţele şi se completeză cu
ajutorul întrebărilor. Se ordonează eşantioanele după ce s-au clasificat. Se pot ordona şi
fotografiile şi se vizionează inregistrările.
Pe harta fizică, care a însoţit excursia, se marchează traseul cu o bandă colorată şi
punctele de lucru de pe parcursul excursiei cu steluţe; obiectivele principale (în funcţie de
scopul urmărit) atinse pot fi ilustrate cu fotografii reprezentative.
Materialul cules poate fi valorificat prin realizarea unor panouri informative sau
panouri cu fotografii de grup ale elevilor.
Acestea din urmă au un scop educativ şi ilustrativ, de popularizare a acţiunii pentru
trezirea interesului copiilor spre a cunoaşte ţăra în care se află. Nu trebuie uitat că orice
excursie constituie şi un mijloc important de călire a organismului şi a de unitate a
colectivului.
Datele culese în urma acestor excursii sunt valorificate la toate activităţile la care se
pretează, consolidându-se informaţiile, care le vor înbogăţi cultura lor generală. Îmbogăţirea,
consolidarea şi valorificarea cunoştinţelor la diverse discipline de studiu, precum: româna,
ştiinţa, geografia sau istoria, se pot realiza atât in timpul activităţilor de învăţare, cât şi printr-
o împletire armonioasă a temelor din curriculum cu excursii adecvate.
În concluzie, putem afirma, că pe teren, în comparaţie cu sala de clasă, conţinutul
informativ al lecţiei are o arie mai vastă de cuprindere a elementelor adiacente care definesc

3
categoria de noţiuni propusă în studiu. Pe tot parcursul excursiei trebuie făcute popasuri de
observaţie asupra unor anumite aspecte.
Experienţa dobândită se poate materializa în compuneri libere cu titlul: ,, În excursie”,
descriind ce i-a impresionat mai mult, sau prin lucrări artistico-plastice în care sunt combinate
culorile, redându-se aspectul real al mediului observat direct. Această acţiune extracurriculară
atinge următoarele aspecte: contactul direct cu elementul real din mediul natural, fiind un
câştig pe plan formativ şi informativ; colaborarea activă dintre cadrul didactic şi părinţi,
benefeciarul fiind copilul.
După scopul didactic urmărit şi după momentul în care se organizează, excursiile pot fi
 excursii preliminare (introductive), când preced activitatea desfăşurată în jurul unei
teme sau unui capitol din manual; scopul acestora este de a pregăti lecţiile care se vor
desfăşura ulterior în clasă;
 excursii organizate în timpul predării unei teme sau a unui capitol; acestea urmăresc
atât comunicarea de cunoştinţe noi cât şi fixarea unor cunoştinţe însuşite anterior;
 excursii finale, care încheie activitatea în jurul unui subiect şi au ca scop crearea unor
condiţii mai bune de însuşire a materialului studiat în clasă, pe baza celui observat în excursie,
verificarea sau aplicarea în practică a cunoştinţelor achiziţionate de elevi;
 excursii de documentare, organizate înaintea întocmirii unor referate sau lucrări
ştiinţifice.
După durata lor se disting:
 excursii de scurtă durată, cele care au loc în decursul anului şcolar şi în cadrul cărora
se înscriu “lecţiile-vizită”. Aceste excursii (vizite) se organizează de obicei de către profesorii
de specialitate ajutaţi, dacă este cazul, de un coleg de aceeaşi specialitate sau de o specialitate
apropiată;
 excursii de lungă durată care se organizează de obicei în vacanţă sau la sfârşitul anului
şcolar şi care cuprind mai multe obiective. Aceste excursii cer mai multă atenţie pentru
pregătirea lor precum şi colectivităţi mai mari pentru organizarea şi conducerea lor.
Etapele excursiei şcolare
Fiind o activitate complexă, desfăşurată în afara şcolii şi chiar în localităţi care
antrenează o serie de factori şi mijloace, vizitele şi excursiile necesită o organizare şi
proiectare coerentă, responsabilă şi eficientă.
În acest context, vizitele şi excursiile cunosc în desfăşurarea lor trei etape principale şi anume:
a) Pregătirea vizitei sau excursiei

4
 Reuşita unei excursii depinde de măsura în care aceasta a fost pregătită din timp de
profesor. Aceasta necesită:
- stabilirea unităţilor economico – sociale şi a localităţilor;
- fixarea traseului de deplasare;
- prevederea (alegerea) mijloacelor de deplasare;
- organizarea primirii în cadrul unităţilor economico – sociale a elevilor şi a profesorilor de
specialitate cărora li se vor face cunoscute obiectivele vizitei;
- asigurarea spaţiului de cazare şi a mesei elevilor în cadrul localităţii în care se face excursia;
- organizarea elevilor pe timpul deplasării, a desfăşurării vizitei şi excursiei în cadrul
localităţii, dezvoltându-i-se astfel spiritul de autoorganizare şi autoconducere;
- profesorul anunţă scopul vizitei şi recomandă, eventual, elevilor materiale bibliografice;
dacă este o vizită finală, profesorul va recomanda respectarea principalelor aspecte ale
materialului studiat la tema respectivă;
- efectuarea, în prealabil, a unui instructaj general de protecţie a muncii;
- asigurarea trusei sanitare şi a unor mijloace de prevenire a unor accidente sau îmbolnăviri.
b) Desfăşurarea vizitei sau a excursiei
Pentru o bună desfăşurare a acestor activităţi se recomandă:
- respectarea celor stabilite în cadrul etapei de pregătire;
- asigurarea disciplinei în timpul deplasării spre obiectivele programate;
- efectuarea instructajului specific de protecţia muncii înainte de începerea vizitării
intreprinderii respective;
- vizitarea obiectivului nu trebuie să dureze mai mult de o oră sau o oră şi jumătate, deoarece
prin prelungirea ei scade interesul elevilor pentru activitatea desfăşurată;
- în societatea comercială, grupul de elevi poate fi condus de către profesor sau de către
specialişti din producţie; este mai bine ca explicaţiile să fie date de către profesor, care
cunoaşte gradul de pregătire al elevilor; specialiştii din producţie încarcă, de obicei,
explicaţiile cu prea multe detalii tehnice, care împiedecă surprinderea esenţialului de către
elevi;
- consemnarea de către elevi, după posibilităţi, a datelor oferite de profesor sau a celor
surprinse în mod independent în timpul vizitei;
- vizita se va limita numai la aspectele principale ale temei prevăzute de programa şcolară.
c) Valorificarea rezultatelor obţinute în timpul vizitei sau excursiei
Aceasta se poate face în două moduri:

5
- la terminarea vizitării obiectivului: prin concluzii ale conducătorului vizitei sau excursiei,
prin întrebări sau clarificări făcute de profesorul de specialitate;
- la şcoală prin: întocmirea unor referate de către elevi, pe baza sistematizării observaţiilor din
timpul vizitei; efectuarea unor lucrări de laborator; folosirea de către profesor a observaţiilor
elevilor în concretizarea informaţiilor noi predate.
Datorită importanţei lor, vizitele şi excursiile sunt formele cele mai eficiente de
activitate extraşcolară. Conţinutul acestora se stabileşte în concordanţă cu anumite teme din
programa şcolară, fiind inclus în planul calendaristic alcătuit de profesor (în cadrul cabinetului
metodic de specialitate).
În continuare propunem un model de lecţie/excursie la o fabrică de textile.

Data şi durata vizitei : 1 oră

Tema vizitei:
Obiectul vizitat: Fabrica de textile
Grupa:
Tipul excursiei: de recapitulare
Scopul: - aprofundarea cunoştinţelor studiate la clasă;
- dezvoltarea orizontului de cunoaştere;
- formarea deprinderilor de observare;
- urmărirea unui proces tehnologic.
Competenţe generale:
- realizarea produselor după noi tehnologii;
- operaţii tehnologice-proces tehnologic;
- analizarea impactului dezvoltării tehnologiilor asupra mediului.
Competenţe specifice:
- identificarea materialelor utilizate la fabricarea produselor textile;
- înţelegerea operaţiilor tehnologice şi a fluxului tehnologic de realizare a produselor textile;
- identificarea meseriilor din domeniul textil şi a deprinderilor necesare practicării acestor
meserii
Metode şi procedee: observaţia, expunerea, conversaţia, demonstraţia.
Resurse materiale: caiete, creioane, pixuri, aparate foto.
Desfăşurarea activităţii
1. Adunarea elevilor la ora stabilită;
2. Deplasarea la obiectivul stabilit;

6
3. Urmărirea procesului tehnologic;
4. Deplasarea înapoi la școală.
Elevii sunt împărţiţi pe echipe, fiecare echipă observă şi notează informaţii referitoare
la:
- încadrarea geografică a localităţii unde se află fabrica;
- reţelele de utilităţi existente în fabrică;
- materialele utilizate în procesul tehnologic;
- activităţile specifice fiecărui lucrător;
- utilajele folosite;
- operaţiile tehnologice desfăşurate de lucrători;
- realizarea de fotografii.
Informaţiile dobândite în timpul excursiei vor fi valorificate în cadrul unei lecţii de evaluare.
Tema pentru acasă: Se va realiza o fişă tehnologică de obţinere a unui produs textil
văzut în unitatea din această excursie şi se va completa ” Albumul clasei” cu imaginile
surprinse în timpul vizitei.
Concluzie:
Indiferent de tipul de excursie/vizită utilizată în cadrul şcolilor, această activitate are ca scop
principal lărgirea orizontului didactic, oferă elevilor posibilitatea să observe, să cerceteze, să
cunoască în mod direct obiectul/forma studiată realizând astfel legătura intre teorie şi practică.