ELEMENTE DE DIDACTICA GEOGRAFIEI

Suport de curs I

Specificul metodicii geografiei.

Didactica geografica se evidentiaza in randul didacticilor celorlalte obiecte de invatamant prin

specificul sau aplicativ, prin dimensiunea dominanta pe care o are pragmatismul continutului sau
stiintific. Se diferentiaza astfel in modul cel mai concret cerintele unei didactici moderene bazate pe
principiul “to learn by doing” fata de invatarea enciclopedica axata pe principiul ”to know”.
Rezolvarea provocarii aparute in invatarea geografiei rezida in schimbarea organizarii procesului
instructiv-educativ din “teaching” in “learning”, adica din accentul pus pe precizarea a ceea ce trebuie
sa faca profesorul pe ceea ce elevul va trebui sa fie capabil sa faca in urma instruirii.
“to learn by doing” “ to know”

Principii si metode de cercetare specifice studierii geografiei.

In prezent obiectivele generale ale studierii geografiei necesita si impun insusirea unui sistem de
cunostinte, formarea unei gandiri geografice, dezvoltarea unor capacitati intelectuale, practice,
afective, motivationale si atitudinale, adica realizarea sistemului de competente, valori si atitudini.
Acest sistem defineste finalitatile pragmatice ale invatamantului si reda orientarea generala a
procesului educational.
Este larg raspandita parerea ca modernizarea invatamantului impune apropierea activitatii didactice
de cea stiintifica, insa fiecare disciplina trebuie sa aiba clar precizata diferenta dintre “cunoasterea-
savanta”, proprie cercetarii stiintifice si “cunoasterea-scolara”. De aceea transpu- nerea didactica a
cercetariii geografice este in final atinsa doar daca urmareste reconstituirea
didactica bazata pe respectarea principiilor metodologice ale geografiei.
Acumularile cantitative si calitative produse in general in cercetarea si practica pedagogica,
coroborate cu progresele cercetarii geografice urmatoarele metode specifice; observatia, ancheta,
cercetarea documentelor si experimentul.

“cunoasterea-savanta” “cunoasterea-scolara”

Împreună cu celelalte discipline socio-umane, cu întreaga activitate de educare, geografia îşi

aduce o contribuţie însemnată la formarea elevilor, a concepţiei ştiinţifice despre lume şi viaţă a
acestora. Aceasta presupune o foarte strânsă legătură şi intercondiţionare între cunoştinţe –
atitudini – convingeri – concepţie - comportament, astfel încât ele să formeze un tot unitar.

Din punct de vedere educativ, formarea unei concepţii ştiinţifice, unitare şi integratoare, despre
lume şi viaţă, este necesară şi obligatorie, deoarece, după parcurgerea lui, elevii vor intra, propriu-zis,
în viaţă, în societate. O convingere ce o putem forma la elevi este aceea că lumea, în ansamblul ei,
realitatea înconjurătoare este cognoscibilă. Foarte multe exemple ce se regăsesc într-un număr mare de
lecţii demonstrează că elementele, fenomenele şi procesele se află într-o continuă mişcare şi devenire,
datorită dinamicii şi autodezvoltării proprii, într-un proces permanent. Tot ca parte a formării
concepţiei ştiinţifice la elevi este înţelegerea de către aceştia a multiplelor interacţiuni şi condiţionări
reciproce dintre natură şi societatea omenească.
Educaţia prin geografie include şi vocaţia de educare patriotică a elevilor, prin studierea
Geografiei României la fiecare sfârşit de ciclu de învăţământ (a IV-a, a VIII-a şi a XII-a). Se doreşte
formarea la elevi a unui sistem de cunoştinţe privind geografia patriei cât mai complet şi la un nivel
ştiinţific corespunzător.
Formarea unor priceperi şi deprinderi completează imaginea dată de sistemul de cunoştinţe
geografice. În această categorie putem include formarea deprinderii de a citi şi de a interpreta hărţile
precum şi mijloacele moderne audio-video. Totodată, ca latură a capacităţii de investigare a
fenomenelor geografice, este foarte important să trezim elevilor interesul şi deprinderea de a cerceta
independent orizontul local, adică acea porţiune a teritoriului patriei de care sunt legaţi prin activitatea
zilnică.

Dimensiunile educationale ale geografiei

a. Dimensiunea geoecologica– reflecta principal problema a lumiicontemporane;

b. dimensiunea globalitatii – premiseleeducatieipentruglobalitate;
c. dimensiunea europeana - centrareacurriculumuluipeprblematicaeuropeana;
d. dimensiunea umanista - abordareaproblematiciisociale a geografiei;
e. dimensiunea nationala, patriotica – estenucleulcurriculumului;
f. dimensiunea economica – vizeazaeducatiapentrudezvoltaredurabila;
g. dimensiunea interdisciplinaritatii –vocatia de stiinta a naturiisi a societatii.

Tendintele actuale ale curriculumului de geografie.

Una dintre cele mai vechi stiinte, geografia, departe de a-si fi epuizat astazi importanta si
prospetimea cercetarii si mai mult de atat, dand dovada de o mare mobilitate ideatica si capacitate de
modernizare, reuseste sa devina o stiinta de frontiera, de avangarda, printre altele si prin noile sale
domenii : teledetectia, cartarea digitala, modelarea spatiala a dezvoltarii durabile, geografia culturii,
geografia sociala, geoecologia, geodemografia etc.
Se contureaza in plan mondial o opinie larg raspandita ca geografia este o stiinta sociala, stiinta a
organizarii spatiale a societatii. Conceptul de spatiu preupune inafara spatiului concret, observabil si
un spatiu abstract, deoarece a gandi , a analiza spatiul presupune a construi de la baza continuturile
concrete ale structurilor generale exprimate prin resurse, sisteme, interrelatii, si identificari spatiale.
Domenii noi ale geografiei

>TELEDETECTIA >CARTAREA DIGITALA

>GEOECOLOGIA >GEODEMOGRAFIA

>GEOGRAFIA CULTURII >MODELAREA SPATIALA

Relatia dintre geografie ca stiinta si geografie ca obiect de invatamant.

La modul general stiinta reprezinta un sistem de informatii acumulate in timpuri istorice si

validate in practica ce sunt exprimate sub forma de notiuni, concepte, principii, reguli, s.a. si sunt
studiate prin metode de cercetare, ipoteze de lucru si orientari ale cercetarilor.
Ca obiect de invatamant, geografia reprezinta un sistem deinformatii ( date si fapte),elemente, sarcini
siprobleme cu care trebuie sa opereze constient elevii spre a ajunge la esentializarea si generalizarea
informatiei, dar si la aplicarea in practica didactica.
Elaborarea continutului geografiei ca obiect de invatamant presupune parcurgerea traseului de la
stiinta prin realitatea obiectiva, astfel ca in detaliu presupune doua etape principale: cunostinte oferite
si cunostinte asimilate.

GEOGRAFIA
* ȘTIINȚĂ * OBIECT DE STUDIU

*METODE CERCETARE *METODE DIDACTICE

*NOTIUNI STIINTIFICE *NOTIUNI STIINTIFICE

*CONCEPTE; TEORII *SISTEM DE INFORMATII

Raționamentul geografic.
 Rationamentul geografic este fundamentat pe principiile metodologice ale cercetarii stiintifice
constituindu-se intr-o tehnica de investigare specifica geografiei. Pornind de la principiul extensiunii
spatiale, in rationamentul geografic este indicat “sa stii sa gandesti spatiul”, adica sa ai capacitatea de
a inscrie orice obiect sau fenomen geografic in mediul sau si la diferite scari spatiale si temporale.
Deductia logica merge spre ilustrarea faptului ca spatiul, timpul, interconditionarea, structuralismul,
integrarea functionala si diversitatea sunt dimensiuni fundamentale in cercetarea geografica. Aplicarea
practica a rationamentului geografic este menita sa dea raspunsuri intrebarilor principiale : unde?,
cand?, de ce?, cum?, ce?, cat?

Geografia si competentele.

Competentele asa cum sunt ele definite in pedagogie sunt asociate frecvent ideii de “capacitati”,
intelegand in esenta un sistem de competente-capacitati care pot organiza rational procesul de instruire.
Prin realizarea unor procese de instruire axate pe geografie se pot forma o serie de competente
transversale(ale educatiei in ansamblu) si specifice (proprii geografiei),care sunt :
1. Analiza elementelor, fenomenelor si proceselor – se poate realiza direct (prin observare directa)
si indirect (prin imagini, simboluri, conventii); ea poate fi empirica, dirijata, difuza, globala
(sintetica si holistica);
2. Utilizarea informatiei–competenta presupune perceperea informatiei, selectarea informatiei
pertinente si utile; intelegerea sistemului de simboluri si semne, accesarea informatiei procesate,
producerea informatiei noi, exprimarea informatiei;
3. Investigatia obiectiva – realizabila prin metode si tehnici simple, experimentale, abordarea unui
demers dat (algoritm), construirea unui demers nou, asumarea unei metodologii;
4. Limbaj si comunicare sau competenta “comunicationala”, realizabila prin utilizarea unor
denumiri si termeni in limbi straine,folosirea tehnologiei informatice,aterminologiei stiintifice etc.;
5. Raportarea corecta in spatiu si timp prin utilizarea dimensiunii spatiale,integrare taxonomicasi
ierarhizare, construirea unor repere de timp, localizare;
6. Intelegerea realitatii obiective –capacitate integratoare – se formeaza prin analiza elementelor, a
sistemelor spatiale, a structurilor, a succesiunilor, a interdependentelor si a cauzalitatilor;
7. Capacitati actionale –practice –privind conservarea mediului, activitatile economice si
antrepenoriale;
8. Capacitati integratoare – competenta transversala - educabile prin operarea cu simboluri,
semne,conventii; operarea cu tehnologie informationala, IT, producerea inovatiei, construirea unor
investigatiistructurate etc.
“ In acest context, pedagogia centrata pe competente nu este fundamental diferita sau opusa
pedagogiei centrate pe obiective, ci reprezinta doar o alta fateta complementara a interpre- tarii
procesului educational”( O.Mandrut,2010).
Ointeresanta abordare a competentelor in geografie o are Maria Eliza Dulama (2009) care
considera ca in domeniul geografiei ar exista urmatoarele grupe de competente generale: analiza si
interpretarea documentelor - harti, diagrame, imagini, texte – orientarea in spatiu si timp,
explicarea unui proces geografic, cercetarea unui obiect din domeniul geografiei, elaborarea unor
documente – harti, texte – rezolvarea unei probleme cu continut geografic.

Curriculumul scolar de geografie.

Proiectarea si aplicarea curriculumului de geografie are in componenta sa o serie de elemente

care au fost sintetizate astfel:
a. Nivel conceptual– repere: -model integrat al geografiei generale, cu cele doua domenii-
geografie fizica si geografie sociala;
-abordare integrata a calitatii mediului inconjurator la
dimensiuni spatiale, ierarhizate si ordonate;
b. Nivel metodologic– repere: - asigurarea unei invatari generative care sa imbine cele doua surse
principale de informare – perceperea realitatii si reprezentarea spatiala a acesteia;
- largirea competentelor presupuse de noul curriculum si
accentuarea dimensiunilor transdisciplinare;
c. Nivelul continutului–repere: - caracter optional al selectarii unei secvente de continut si a
surselor de informare;
- introducerea unor tematici noi;
- esntializarea structurii interne;
d. Nivel actional – repere: - diversificarea suporturilor de invatare;
-invatarea interactiva, secventiala si generativa;
- optiunea profesorului pentru diferite trasee de instruire.
Curriculum extradidactic.

Activitatile extradidactice circumscrise geografiei cunosc o mare varietate si au un impact

educativ de mare importanta pedagogica. Activitatile turistice scolare –drumetia, excursia,
expeditia scolara, vizita, tabara scolara; activitatile practice in terenul geografic, in statia
meteorologica, in cabinetul de geografie, sau confectionarea de material didactic, organizarea unor
expozitii si concursuri scolare, s.a., toate acestea sunt complementare demersului didactic de la
clasa, din lectiile de geografie. Spatiul optim al realizarii acestora il reprezinta orizontul local,
ideal pentru investigare geografica.
 1. Excursia geografica.

Prin lectiile-excursie se asigura stimularea dorintei si curiozitatii de a descoperi noi fenomene si

elemente geografice, se dezvolta spiritul de prietenie, spiritul de echipa, cel de initiativa, dar si
deprinderi practice, gospodaresti, de la varsta mica. Excursia de documentare, de studiu, este cea
care poate fi valorificata didactic cel mai bine in lectiile de geografie. Planul de organizare si
realizare a ei presupune trei etape:
A. Etapa preparatorie -in carese stabilesc tematica si obiectivele pedagogice, itinerariul si harta
lui, documentatia bibliografica si dosarul organizatoric al excursiei.
B. Etapa realizarii excursiei – cand se realizeaza deplasarea colectivului de elevi pe traseul fixat
cu urmarirea obiectivelor propuse.
C. Etapa de evaluare si valorificare – se realizeaza ulterior, la scoala prin activitati didactice
bine proiectate: lectie, concurs, expozitie, spectacol, s.a.

2.Monografia geografica

O importanta aparte o are activitatea de cercetare in orizontul local si apropiat de tip

monografic, care se realizeaza dupa un algoritm geografic consacrat conform caruia se abordeaza
intr-o maniera integratoare si analitica toate domeniile de interes geografic, cu o evidenta
dimensiune transdisciplinara.
Algoritmul elaborarii monografiei unei asezari se structureaza astfel:
1.Pozitia geografica si limite naturale si administrative.Coordonatele geografico-matematice.
2.Evolutia geologica si structura petrografica a teritoriului.
3.Caracteristici geomorfologice – tipurile de relief si ierarhizarea lor, procese geomorfologice
actuale si dinamica lor.
4.Potentialul climatic–regim termic si meteoric; specificul eolian si al fenomenelor sinoptice.
5.Caracteristici hidrologice-regim hidrologic, specificul panzei freatice si al apelor subterane.
6.Potentialul bio-pedo-geografic – vegetatie, fauna, soluri, bonitatea fondului funciar.
7.Caracteristici geo-ecologice –areale protejate, nivelul calitatii ecologice al zonei.
8.Aspecte generale privind evolutia istorica a teritoriului si etapele de impopulare.
9.Caracteristici geo-demografice – evolutia numarului de locuitori, dinamica naturala a populatiei,
bilantul demografic, bilantul migratoriu, structuri geodemografice diverse.
10. Evolutia organizarii administrativ-teritoriale a arealului cercetat.
11.Activitatea economica si sociala – caracteristici ale activitatilor economice si sociale.
12.Infrastructura economica si a transporturilor in relatie cu arealul studiat.
13.Caracteristici ale sferei servicilor catre populatie.Indicatori ai nivelului de viata.
14.Morfostructura sitului habital si etapele evolutiei sale. Planul asezarii.
15. Analize privind standardele de viata ale populatiei si prognoze privind dezvoltarea durabila a
asezarii.
16.Potentialul etnologic al asezarii si specificul activitatii turistice.

Harta principalul mijloc de invatamant in geografie.

Harta este reprezentarea grafica, micsorata, generalizata si conventionala a suprafetei terestre pe

o suprafataplana, cu ajutorul unei scari de proportie si al semnelor conventionale. Utilizarea
didactica a hartii incepe cu cunoasterea si folosirea scarii de proportie, descifrarea legendei si
continua cu citirea si interpretarea continutului. Cele mai utilizate sunt hartile murale, generale sau
tematice, care reprezinta sinteze geograficeprin care se reda ansamblul fenomenelor geografice
raportat la un anumit rang de ierarhizare –local, regional, national, continental, planetar. O mare
valoare didactica o are harta si in procesul de evaluare si notare, cand poate fi folosita intr-o
multitudine de forme pentru realizarea testelor scrise, in conceperea itemilor, in evaluarea la harta
a elevului. Valentele interdisciplinare ale hartii sunt evidente si prin faptul ca harta este un
instrument important si pentru istorie, stiinte sociale, literatura, s.a.Folosirea in scop didactic a
hartii este indicata in toate activitatile educative de la gradinita pana la finele liceului, iar harta
murala a Romaniei trebuie sa existe ca obiect de decor ambiental in toate scolile, in sali de clasa,
pe holuri de acces, in sali festive, in birouri etc., ea contribuind la formarea matricei fundamentale
identitare in perceptia elevilor. Hartile murale pot fi harti generale - ale Romaniei sau ale lumii –
sau harti tematice, consacrate unei caracteristici geografice anume (relief, clima, vegetatie,
hidrografie, soluri, demografie, utilizarea solurilor, densitatea populatiei, structura administrativa
etc).
Atlasul geografic este o colectie de harti realizata dupa o tematica generala sau speciala, la nivel
regional sau planetar.

Elemente de geografie in Centrul de interes “Stiinte” - gradinita de copii.

Complementaritatea dintre Geografie si Stiinte se bazeaza pe observarea si perceperea lumii

inconjuratoare, studiind componentele, procesele si fenomenele caracteristice acesteia si punand
accent pe latura aplicativa a acestora. Explorarea lumii din orizontul apropiat si extrapolarea
 cunostintelor vor servii prescolarilor si elevilor in intelegerea si reprezentarea zonelor mai
indepartate , pe care nu le pot observa in mod direct.
Prin centrul de interes “Stiinte” urmarim dezvoltarea cognitiva a prescolarilor, respectiv
dezvoltarea gandirii logice, intelegerea relatiilor dintre obiecte si fenomene, insusirea unor
cunostinte despre lumea inconjuratoare, formarea unor deprinderi de comportament ecologic si de
orientare spatiala. Centrul acesta de interes trebuie sa fie dotat cu diverse materiale si obiecte
precum: planse, pliante, harti geografice, atlase, enciclopedii, albume, jocuri diverse, table
magnetice, obiecte de masurare –termometru, ruleta, busola, clepsidra, s.a.- mulaje din plastic sau
ipsos reprezentand diverse animale, forme de relief, sau echipamente care sa ii ajute pe copii in
activitatile bazate pe experimente.
Pentru dezvoltarea unor abilitati de ordin general sau pentru introducerea unor notiuni si
concepte de geografie in activitatea educativa a prescolarilor este necesar sa se utilizeze ca puncte
de plecare experientele personale ale copiilor. Astfel ei vor fi incurajati sa faca o explorare spatiala
activa a zonei sau cartierului in care traiesc.

Metode de explorare a realitatii geografice recomandate elevilor.

Cele mai adecvate metode de cunoastere directa a realitatii geografice ce pot fi introduse in
activitatea de instruire a elevilor sunt:
a. Metoda observarii – observarea poate sa preceada si sa pregateasca cunoasterea
teoreticaconducand de la sesizarea aspectelor generale, de ansamblu, pana la cele care
dezvaluie esenta fenomenului.Metoda consta in a propune elevului urmarirea unui fenomen,
proces, aspect al realitatii in desfasurarea lui naturala.Se satbileste astfel un contact direct cu
realitatea care este astfel explorata si cercetata, cunoasterea fiind dobandita prin experienta si
nu primita de-a gata.
b. Experimentul – este o observatie provocata intentionat. Ea presupune construirea unei stategii
de tip investigativ cu etape ca: punerea problemei, enuntarea ipotezei, elaborarea modelului
experimental, desfasurarea efectiva a experimentului, efectuarea observatiilor, prelucrarea
datelor si reprezentarea lor grafica, formularea concluzilor, verificarea si validarea
constatarilor.
c. Studiul de caz – propune elevilor analiza unei situatii problema. Cazul este premisa pentru
formularea unor concluzii, pentru surprinderea unor regularitati si principii si poate fi: un proces
fizico geografic, o situatie particulara si evolutia ei in timp, un fenomen natural sau social cu
multe neclaritati etc.
d. Metoda modelarii – Modelul reprezinta un sistem teoretic sau material cu ajutorul caruia pot
fi studiate indirect proprietatile si transformarile unui alt sistem, eventual al unuia natural la
 dimensiuni uriase (vezi sistemul solar, globul terestru). Activitatea cu modelele permite formarea
proiectiilor mentale cerute de similarea noilor cunostinte, solicita capacitatea imginativa,
emiterea de ipoteze, realizarea unor constructii artificiale: modelul geocentric, heliocentric,
modelul corpului terestru, modelul tectonicii globale, s.a. Toate aceste modele reprezinta in fapt
reductii ale unor sisteme, fenomene, procese sau obicte geografice.
e. Metoda cercetarii documentelor si altor dovezi materiale istorice, geologice, tectonice,
paleontologice, antropice – este utilizata ca metoda de cunoastere istorica si de reconstituire a
mediului original in care au aparut si evoluat unele obiecte, procese sau fenomene geografice.

Metode de actiune practica a elevilor.

Metoda exercitiului - consta in repetarea constiente si sistematica a unor actiuni sau

operatii care conduc la formarea sau consolidarea unor deprinderi aplicative, a unor algoritmi.
Exercitiul promoveaza invatarea prin actiune –“learning by doing”- asociind efortul gandirii cu
efortul practic. Componentele automatizate obtinute in urma exersarii se integreaza intr-un model
generalizat de actiune care se va defasura mai rapid.
Metoda proiectelor – propune o invatare prin actiune practica avand o finalitate reala,
aplicativa. Metoda se preteaza pentru realizarea de anchete, monografii, investigatii in mediul
inconjurator, elaborarea unor lucarai stiintifice, organizarea unor expozitii, s.a. Proiectul
incurajeaza manifestarea independentei gandirii si libertatea de actiune a elevilor, imbinand
investigatia stiintifica cu activitatea practica in obtinerea unor produse originale.
Metoda jocului – jocul este o activitate naturala umana urmarita prin ea insasi, fara un scop
material sau vizibil util, desfasurat dupa reguli unanim acceptate. Dupa obiectivele vizate de jocuri
la geografie pot fi utilizate: jocuri de orientare, jocuri aplicative, jocuri de memorie,s.a. Dupa
materialul utilizat exista: jocuri cu materiale, jocuri orale ( exemplu - jocul denumirilor
geografice), jocuri cu intrebari, jocuri – ghicitoare, jocuri de cuvinte incrucisate etc.

Descrierea mijloacelor de învăţământ utilizate în predarea – învăţarea geografiei

 Harta murală are un rol determinant în învăţarea geografiei. Ea este o sinteză cartografică,
conţine semen convenţionale şi redă ansamblul fenomenelor la nivelul regiunii, ţării, continentului sau
globului pământesc.
Harta este o reperezentare grafică, micşorată, generalizată şi convenţională a suprafeţei terestre pe
o suprafaţă plană, cu ajutorul unei scări de proiecţie şi a semnelor convenţionale.
 Utilizarea didactică a hărţii începe cu cunoaşterea şi utilizarea scării de proporţie, descifrarea
legendei şi continuă cu citirea şi interperetarea conţinutului. Hărţile geografice şcolare sunt hărţi
speciale: fizico- geografice, economico- geografice, politico- geografice etc.
 Diagramele sunt modele grafice figurale şi convenţionale care transpun informaţii
statistice în desene geografice foarte variate. Utilizarea didactică a diagramelor o constatăm în
conţinutul manualelor şcolare şi în activitatea de predare – învăţare cu scopul de a descrie, de a
compara şi de a explica geneza, evoluţia şi funcţionalitatea diferitelor obiecte şi a fenomenelor
geografice. După modul de prezentare grafică se disting patru categorii de diagrame:

CATEGORIA MOD DE REALIZARE

DIAGRAMELOR
Liniare Rezultă prin unirea punctelor prin linii continue sau
HISTOGRAME întrerupte înscrise pe reţeaua rectangulară a graficului
folosind scările marginale.
Areale Se folosesc figuri geometrice diverse: pătrate,
AREODIAGRAME dreptunghiuri, cercuri etc.
Volumetrice Se folosesc corpuri geometrice: cub, paralelipiped, piramidă
BLOCDIAGRAME şi etc.- în proiecţia tridimensională.
STEREODIAGRAME
Figuri artistice Deseme picturale – semne naturale schematice sau semne
( naturale sau simbolice) simbolice

 Profilele sunt reprezentări grafice alcătuite din profile topografice pe care se marchează
diferite elemente geografice. Profilele pot fi simple ( când reprezintă doar una din componentele
geografice) sau complexe ( când reprezintă un ansamblu de component geografice). Utilizarea
didactică a profilelor este de mare eficienţă în analiza fizico- geografică sau economico- geografică, ori
în analiza unor componente aparte.
 Globul geografic este singura reprezentare a Pământului care nu-l deformează , de aceea
este indicat pentru predarea formelor şi a distanţelor, pentru explicarea diferenţelor de fus orar şi de
anotimpuri, pentru explicarea formării zilelor şi a nopţilor. El facilitează înţelegerea efectului de
lumină, a procesului de încălzire a Terrei. Globul geografic este o sferă care reprezintă, la o scară dată,
imagineamicşorată a suprafeţei Pământului, fără a ţine cont de turtirea acestuia. Reprezentarea pe glob
este o imagine concretă a Pământului, pe când reprezentarea în plan
(mapamondul) este o reprezentare abstractă. Prin proiecţia cartografică în plan, reţeaua de meridiane şi
de paralele formează un planiglob.
 Instrumentele şi aparatele de măsură asigură efectuarea experienţelor şi a lucrărilor de
laborator, a exersării gândirii şi imaginaţiei şi a operaţiilor practice, tehnice. Există o multitudine de
instrumente şi aparate de măsură folosite pentru observaţii şi măsurători:
 astronomice: gnomul, cadranul solar, eclimetrul , busola, roza vânturilor;
 meteorologice: termometrul, barometrul, higrometrul, anemometrul, heliograful,
pluviometrul;
 hidrologice: ( mira hidrometrică, limnigraful, sonda de mână, flotori, rigla nivometrică.

lector dr.Vasile NICOARA