REFERAT

GEOGRAFIE ȘI DIDACTICA PREDĂRII GEOGRAFIEI

TIPURI DE LECȚIE LA DISCIPLINA

GEOGRAFIE

PROF.DR. DAMIAN NICOLAE

STUDENTĂ: GRAMA VIOLETA (BUZATU)

ANUL III

2021
 Geografia este știința ce studiază relațiile dintre învelișurile
Pământului, respectiv mediul geografic înconjurător ca rezultat al interacțiunilor
dintre natură și societate. Altfel spus, geografia reprezintă știința Pământului ca
planetă a Sistemului Solar și ca mediu de viață al omenirii (Dincă, apud
Pânișoară, Manolescu, 2019, p.313).
Ca urmare a activităţilor umane au apărut fenomene de deteriorare a
echilibrului ecologic, de poluare a factorilor de mediu – aer, apă, sol, - de
diminuare a fondului genetic vegetal şi animal al planetei, procese negative cu
urmări imprevizibile. Obiectivele actuale ale geografiei ca ştiinţă vizează trei
direcţii: analiza, diagnoza şi prognoza mediului geografic, formularea de studii
şi soluţii cu caracter aplicativ în scopul organizării optime şi a utilizării viabile a
mediului de către om.
Ca știință interdisciplinară, geografia are un important rol pragmatic:
de a informa și conștientiza copilul cu privire la fenomenele și procesele
naturale sau artificiale care se produc în mediul său de viață, dar și la activitățile
și relațiile interumane din societate și impactul acestora asupra mediului
înconjurător.
Geografia este inclusă, alături de istorie și educație civică, în aria
curriculară Om și societate. În învățământul primar această materie este studiată
în clasa a -IV-a fiindu-i alocată o oră pe săptămână. Rolul esențial pe care îl
îndeplinește studiul acestei discipline la nivelul ciclului primar este acela de a
stimula elevul în vederea perceperii, cunoașterii și stăpânirii mediului apropiat.
Prin aprofundarea geografiei, aflată în strânsă corelație cu celelalte obiecte de
învâțământ, copilul va putea cunoaște în mod direct lumea înconjurătoare iar
prin investigarea ei va înțelege gradul de favorabilitate a mediului în care
trăiește. Tot acum, elevul își formează un vocabular științific și își crează un
mecanism de înțelegere a modului cum funcționează societatea și cum
interacționează aceasta cu mediul înconjurător.
 Conținuturile învățării pentru clasa a-IV-a sunt integrate în trei
domenii ce cuprind teme specifice, și anume: elemente de geografie a
orizontului apropiat și local; elemente de geografie a României; România în
Europa și pe glob.
În ceea ce privește disciplina geografiei, modalitățile de organizare a
procesului instructiv-educativ sunt mai diversificate decât în cazul celorlalte
discipline. Activitățile cu scop didactic pot fi organizate atât în școală cât și în
afara ei. Astfel, în interiorul școlii se pot desfășura: lecții, consultații, studiu
individual, cerc de geografie, sesiuni de comunicări și referate, concursuri
școlare.
Dintre acestea, lecția, ca principală formă de organizare a procesului de
predare-învățare-evaluare, se desfășoară pentru a realiza anumite obiective
instructiv-educative, pe baza unor metode și mijloace adecvate, într-o unitate de
timp comunicată, având un conținut definit.
Cuvântul lecție provine din limba greacă și desemnează acțiunea de a
citi cu glas tare, a audia, a lectura, a medita.
Lecția poate fi definită ca o formă de activitate fundamentală
desfășurată în cadrul binomului profesor-elev prin care un sistem de cunoștințe
este perceput și asimilat activ de către elevi cu ajutorul metodelor și mijloacelor
didactice. Maria Dulamă (2008) identifică următoarele componente specifice
oricărei lecții:
- resursele umane (profesorul și elevii);
- resurse materiale (mijloacele de învățământ și spațiul de instruire);
- resursele temporale (ora);
- resursele ideatice/informaționale (conținutul lecției);
- resursele procedurale sau managementul strategic (metode și
proceduri didactice de predare-învățare-evaluare; metode și proceduri de
cercetate științifică; metode, proceduri, canale și limbaje de comunicare; metode
și proceduri psihologice; etc.).
 Potrivit aceleeași autoare (2008), tipul de lecție reprezintă un anumit
mod de organizare și desfășurare a activității de predare-învățare-evaluare
ținându-se cont de obiectivul didactic fundamental. Acest obiectiv constituie
sarcina principală sau dominantă a lecției, care poate fi: dobândirea
cunoștințelor, formarea priceperilor, deprinderilor și competențelor,
consolidarea cunoștințelor și competențelor, recapitularea și sistematizarea
cunoștințelor, evaluarea cunoștințelor sau competențelor. În funcție de obiectivul
didactic fundamental, care este un factor constant, lecțiile se grupează în
categorii (tipuri) de lecții, iar în functie de factorii variabili, în interiorul fiecărei
categorii, se constituie variante de lecții.
Varianta de lecție poate fi definită ca reprezentând o structură
concretă a unei lecții ce poate fi impusă, pe de o parte de categoria în care este
încadrată, iar pe de altă parte, de factorii variabili ce intervin (Dulamă, 2001).
Principalele categorii de lecții specifice pentru disciplina geografie
sunt următoarele ( Dulamă, 2008, pp.108-110):
1) Lecția de transmitere și dobândire a cunoștințelor noi: prin
intermediul acestui tip de lecție sunt comunicate noi cunoștințe și se realizează
consolidarea și formarea de priceperi și deprinderi. Principala caracteristică a
acestei categorii de lecție o constituie faptul că profesorul deține controlul
asupra comunicării. Variantele de lecții ce pot fi asociate acestei categorii pot fi:
lecția intoductivă (la începutul predării disciplinei sau la începutul unui capitol);
lecția-prelegere; lecția-expunere; lecția-film; lecția bazată pe modele; lecția
bazată pe material demonstrativ; lecția bazată pe mijloace de instruire; lecția
bazată pe instruire asistată de calculator.
2) Lecția de dobândire de noi cunoștințe se deosebește de primul tip
de lecție prin faptul că aici elevii au un rol mai activ în dobândirea cunoștințelor.
Această categorie de lecție poate avea următoarele variante: lecţia -
problematizată; lecţia bazată pe activitatea independentă a elevilor; lecţia prin
activităţi practice pe teren; lecţia cu ajutorul manualului sau a altor surse de
documentare; lecţia de dobândire a cunoştinţelor prin activităţi pe grupe; lecţia
de descoperire pe cale inductivă; lecţia de descoperire pe cale deductivă; lecţia
bazată pe dezbatere euristică; lecţia-dezbatere; lecţia bazată pe experienţe de
laborator; lecția bazată pe studiul de caz.
3) Lecția de formare a priceperilor, deprinderilor și
competențelor intelectuale vizează dobândirea unor procedee de muncă
intelectuală, obişnuirea cu organizarea şi desfăşurarea muncii independente,
educarea capacităţilor intelectuale şi a tehnicilor de muncă intelectuală a
elevilor, precum şi aplicarea în practică a cunoştinţelor. Variantele de lecție sunt
următoarele: lecţia bazată pe exerciţii şi probleme aplicative; lecţia de muncă
independentă pe baza fişelor; lecţia bazată pe autoinstruirea asistată de
calculator; lecţia de studiu individual în bibliotecă; lecţia bazată pe surse
documentare scrise.
4) Lecția de formare a priceperilor, deprinderilor și
competențelor practice vizează organizarea unor activităţi în care elevii au
prilejul exersării unor abilităţi practice. Variantele de lecție întâlnite la această
categorie sunt: lecţia de laborator; lecţia bazată pe calculator; lecţia bazată pe
elaborarea modelelor; lecţia bazată pe activităţi practice sau experimentale în
terenul geografic; lecţia bazată pe realizarea unor proiecte.
5) Lecția de consolidare a cunoștințelor și competențelor vizează
corectarea, completarea, îmbogăţirea cunoştinţelor. Variantele de lecție sunt:
lecţia bazată pe exerciţii sau probleme; lecţia bazată pe activităţi practice; lecţia-
concurs; lecţia prin jocuri; lecţia bazată pe studiul de caz; lecţia pe baza fişelor;
lecţia cu ajutorul calculatorului; lecţia-vizită la muzee, expoziţii, întreprinderi
agricole sau industriale; lecția-dezbatere.
6) Lecția de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor vizează
actualizarea cunoştinţelor şi competenţelor, ordonarea lor într-un sistem mai larg
de cunoştinţe (capitol, temă, disciplină de învăţământ). Aceste lecţii se
organizează la începutul anului şcolar cu scopul recapitulării şi sistematizării
cunoştinţelor dobândite în anul anterior, la finele capitolelor sau anumitor teme,
la finele anului şcolar. Variantele de lecție sunt: lecţia pe baza planului alcătuit
de profesor şi elevi, prezentat anterior sau la începutul activităţii de profesor;
lecţie pe baza referatelor; lecţia bazată pe scheme recapitulative; lecţia bazată pe
utilizarea fişelor de lucru; lecţia bazată pe rezolvări de exerciţii şi probleme;
lecţia bazată pe activităţi practice; lecţia-concurs; lecţia de sinteză; lecţia bazată
pe studiu de caz; lecţia de recapitulare.
7) Lecția de evaluare a cunoștințelor și competențelor este o lecție
de tip bilanț ce evidenţiază modificările produse şi influenţele asupra
personalităţii elevilor după parcurgerea unui program de învăţare într-un interval
de timp. Aceste lecţii relevă în ce măsură elevii şi profesorul au realizat
obiectivele propuse şi ce ar trebui să întreprindă în viitor în acest scop. Din
numeroasele variante pot fi enumerate: lecţia de verificare prin chestionare
orală; lecţia de verificare prin teme sau lucrări scrise; lecţia bazată pe îmbinarea
verificării orale cu cea scrisă; lecţia de evaluare prin lucrări practice; lecţia
destinată analizei lucrărilor scrise; lecţia destinată analizei lucrărilor practice;
lecţia de verificare bazată pe aplicaţii ale cunoştinţelor şi abilităţilor; lecţia de
verificare / autoverificare cu ajutorul calculatorului; lecţia de verificare cu
ajutorul fişelor; lecţia de verificare prin teste de cunoştinţe; lecţia de evaluare
prin exerciţii / probleme; lecţia-seminar etc.
8) Lecția de creație vizează organizarea unor activităţi în care este
solicitată originalitatea, inventivitatea şi creativitatea elevilor în conceperea unor
produse. Variante de lecție pot fi : lecţia bazată pe elaborarea unor proiecte;
lecţia bazată pe conceperea unor modele; lecţia bazată pe conceperea unor
exerciţii, probleme, întrebări, texte etc;
9) Lecția mixtă (combinată) se caracterizează prin faptul că include
activităţi corespunzătoare mai multor obiective didactice fundamentale:
dobândire de noi cunoştinţe, formare de priceperi şi deprinderi intelectuale
şi/sau practice, fixarea şi consolidarea cunoştinţelor, recapitulare şi
sistematizare, verificare şi apreciere.
Cornelia Dincă (2008, pp.19-20) realizează, de asemenea, o
clasificare a tipurilor fundamentale de lecție:
1) Lecția de comunicare și însușire a noilor cunoștințe (lecția mixtă);
2) Lecția de recapitulare și sistematizare;
3) Lecția pentru formarea și consolidarea priceperilor și
deprinderilor;
4) Lecția de verificare și apreciere a rezultatelor învățării;
5) Lecția-seminar;
6) Lecția laborator;
7) Lecția de aplicare în pracțicăa cunoștințelor.
Pentru a eficientiza actul de predare-învățare-evaluare activitățile
trebuie să se desfășoare și în afara școlii, sub următoarele forme: plimbări ,
vizite, drumeții, excursii, expediții, tabere. C. Dincă (apud Pânișoară,
Manolescu, 2019) consideră că excursia are un profund scop didactic, având un
impact deosebit, deoarece contribuie la însușirea cunoștințelor de către elevi
într-un mod plăcut, fără constrângeri. Condiția reușitei din punct de vedere
instructiv-educativ este planificarea amănunțită a fiecărei etape a excursiei și
valorificarea rațională a rezultatelor obținute, prin integrarea lor în lecții.
 BIBLIOGRAFIE

1. Dincă, C., Didactica geografiei pentru învățământul primar în Pânișoară,

O.- V., Manolescu, M. (coord.), (2019), Pedagogia învățământului primar și
preșcolar volumul II. Iași: Polirom.

2. Dincă, C., (2008), Metodica predării geografiei- suport de curs. București:

Editura Credis.

3. Dulamă, M.E., (2008), Elemente de didactică- teorie și aplicații. Cluj-

Napoca: Clusium.

4. Dulamă, M.E., (2001), Elemente din didactica geografiei. Subiecte pentru

examenele de definitivare din învățământ și de obținere a gradului didactic al -
II-lea. Cluj-Napoca: Clusium.