POLUAREA AERULUI ŞI ACŢIUNEA SA ASUPRA

SĂNĂTĂŢII
~ CURS II ~
• În ultimele decade, calitatea mediului s-a modificat foarte mult prin
încălzirea globală→modificări climatice, poluarea aerului şi apei, ploile
acide, deşeuri în cantităţi mari, distrugerea stratului de ozon, creşterea
temperaturii medii globale şi efectul de seră, creşterea frecvenţei bolilor
de căldură (holeră o boală infecțioasă bacteriană[3] foarte gravă, care afectează în mod
deosebit intestinul subțire. Boala se manifestă prin tulburări digestive ca o diaree gravă, vomitări
excesive, care duc la o deshidratare rapidă a bolnavului , febra dengue, boli transmise
prin insecte) etc.

• Înţelegem prin poluarea aerului, prezenţa în atmosferă a unor

substanţe străine de compoziţia normală a aerului, care în
funcţie de concentraţie şi/sau timpul de acţiune provoacă
tulburări ale sănătăţii omului, creează disconfort populaţiei
dintr-un teritoriu sau afectează mediul de viaţă al omului.
• În aer se găseşte o gamă variată şi mare de poluanţi (SO2, NOx, CO,
CO2, O3, pulberi, metale grele, compuşi organici volatili)
• Principalele surse de poluare aerului sunt arderea combustibililor pt
electricitate şi transport, variate procese industriale, deşeurile,
consumul de petrol pt trafic, încălzirea locuinţelor şi gătitul
– cei mai afectaţi sunt locuitorii din mediul urban (US şi China)

• Majoritatea toxicelor din mediu sunt produse antropogenic (de fiinta

umana)(cantitativ mii de tone pe an), cu excepţia a câteva produse
natural -veninul şi aflatoxinele din ciuperci- (câteva sute de kg pe an)
– Surse organizate (uşor de identificat): ape reziduale publice şi industriale,
depozitări deşeuri şi accidente
– Surse ne-organizate (greu de identificat şi complexe): emisii atmosferice
(chimicale industriale), reziduuri agricole (pesticide), sol contaminat
(metale, reziduuri radioactive), sedimente acvatice (petrol), deşeuri
urbane non-biodegradabile

• Efectele expunerii depind TOXICITATE şi DOZĂ !!

• Toxicitatea reprezintă gradul de nocivitate pentru organism a
unei substanțe chimice, medicament sau al unui amestec de
compuși,
• Doza- A determina cantitatea de substanță sau de material care
produce un anumit efect într-un amestec.
1. NATURA AGENŢILOR POLUANŢI
2. SURSELE DE POLUARE A AERULUI
3. ACŢIUNEA POLUĂRII AERULUI
ASUPRA SĂNĂTĂŢII
4. PREVENIREA ŞI COMBATEREA
POLUĂRII AERULUI
5. POLUAREA INTERIOARĂ
1. NATURA AGENŢILOR POLUANŢI
 NATURA AGENŢILOR POLUANŢI

1. Pulberi (suspensii) sau aerosoli

2. Gaze (şi vaporii toxici)
 NATURA AGENŢILOR POLUANŢI

• 1. Pulberi (suspensii) sau aerosoli

– sunt formaţi din particule solide sau lichide cu dimensiunea cuprinsă
între 100 m şi 0,001 m (micrometru)
– aprecierea nocivităţii se face complet determinând cantitatea, natura
chimică şi dimensiunile.

Efectul asupra sănătăţii, este foarte divers:

– efecte iritante
– cancerigene (hidrocarburi policiclice aromatice, As, Cr, azbest)
– alergizante (polen, fungi, acarieni, praf de casă)
– fotodinamice (antracen, smoală, parafină)
– infectante (praf bacterian) şi
– fibrozante (Si).
NATURA AGENŢILOR POLUANŢI

• 2. Gazele şi vaporii toxici

– reprezintă poluanţii din atmosferă sub formă gazoasă.
– foarte diverşi din punct de vedere al naturii chimice, au
stabilitate mare în atmosferă şi mare putere de difuziune
– aprecierea nocivităţii depinde de natura chimică a
substanţei, concentraţia şi timpul de acţiune.

Efectul asupra sănătăţii:

• gaze iritante (SO2- dioxid de sulf, NO2 dioxid de azot, NH3, Cl2 etc.);
• gaze asfixiante (CO2, CO etc.);
• gaze toxice specifice;
• gaze cu efect narcotic.
 Substanţele poluante primare

• Cu efect de seră: CO2, CCl4, N2O

• Modifică proprietăţile fizico-chimice ale stratului de ozon: CO,
CO2, CH4, N2O, NOx
• Acidifierea mediului: SO2, NOx
• Metale grele: Pb, Cd, Cu, Cr, Ni, Zn
• Compuşi organici volatili: NOx, HPA (policiclice aromatice),
aldehide
• Pulberi: in suspensie, sedimentabile
 Substanţele poluante secundare
• Smogul oxidant fotochimic (LA, Tokio)
• Atmosfera uscată (NOX,HC)
• Temperatura >20 ºC
• Raze solare
• Iritant pentru căile respiratorii si pentru ochi, reduce vizibilitatea

• Smogul umed (Londra)

• Atmosfera umedă
• Particule solide de funingine, oxizii sulfului, CO
• Temperatura <4 ºC
• Acţiune sufocantă
2. SURSELE DE POLUARE A AERULUI
 SURSELE DE POLUARE

• A. Sursele naturale (erupţii vulcanice, descompuneri naturale

ale materialului organic, erodarea solului, furtunile de praf,
incendiile forestiere etc.).

• B. Sursele artificiale sunt cele mai importante poluatoare,

urmare a activităţii umane.
Cele mai importante surse antropogene de poluare exterioară
sunt reprezentate de:
1. procesele de combustie
2. procesele industriale diverse
3. transporturile
 SURSELE DE POLUARE

1. Procesele de combustie
• principala sursă de poluare a aerului
• folosite pe scară largă în vederea obţinerii energiei electrice, termice
sau mecanice pentru procese industriale sau încălzirea locuinţelor
• principalii combustibili folosiţi în prezent sunt cei fosili (cărbune, petrol,
gaze naturale), energia atomică si cea solara
• poluarea produsă de procesele de combustie în surse staţionare
prezintă în primul rând riscul iritant (suspensii, SO2, NO2, aldehide) şi cel
cancerigen (prin hidrocarburile policiclice aromatice - HPA).
 SURSELE DE POLUARE
2. Procesele industriale diverse
– contribuie în funcţie de profil şi proces tehnologic la poluarea
atmosferică printr-o diversitate de produşi poluanţi, ca suspensii sau gaze
– in funcţie de profilul industriei, de procesele tehnologice şi de eficienţa
sistemelor de epurare, volumul şi natura emisiilor poluante sunt foarte
diferite

3. Transporturile
- sunt surse mobile de combustie şi deci de poluare a mediului
– reprezentate de mijloacele de transport rutiere, feroviare, aeriene sau
maritime
– ca substanţe poluante, formate dintr-un număr foarte mare de agenţi, pe
primul loc se situează gazele de eşapament
• Din totalul substanţelor eliminate în atmosferă, următoarele sunt considerate
caracteristice acestui tip de poluare: CO, oxizii de azot, aldehidele, plumbul
şi hidrocarburile, cu principale efecte iritante, asfixiante şi cancerigene !
3. EFECTELE POLUĂRII AERULUI ASUPRA
SĂNĂTĂŢII
• ACŢIUNEA TOXICELOR asupra organismului se face prin:
– inhalare, contat dermic/ocular şi ingestie
• deci porţile de intrare sunt plămânii, pielea, ochii, tractul gastrointestinal
(alimente sau băuturi contaminate cu Pb, Cd, insecticide) şi prin leziuni
cutanate sau glande sudoripare
• ca să ajungă la nivel celular trece prin multe straturi de membrane
biologice şi capilare, contează lipofilia moleculei, structura chimică a
toxinei şi a membranei respective
• toxicul este apoi transportat în sange legat de o lipoproteină, ca un
complex sau în formă liberă şi distribuit la nivel tisular sau depozit
• poate fi depozitat în ficat, plămâni, rinichi, os sau ţesutul adipos
• Metabolism: poate începe la poarta de intrare, sau la nivelul organelor
(piele, plămân, tract digestiv, ficat, rinichi): ficatul are un rol central în
metabolizarea xenobioticelor (toxicelor din mediu) prin biotransformare
enzimatică
– biotransfomarea are 2 faze: faza I-de oxidare, reducere şi hidroliză (cu formarea de
metaboliţi primari) şi faza II de conjugare cu subst endogene ca glutationul şi formarea de
metaboliţi secundari
– biotransformarea poate reduce acţiunea toxică sau o poate amplifica
Excreţia se poate face prin plămân, rinichi sau tractul gastrointestinal, ca
metaboliţi sau în forma originală a toxicului
Mecanismele de toxicitate la animale şi om
(Ming-Ho, Environmental toxicology, 2004, pag. 50)
 Mecanisme de acţiune:
• Toxicitatea poluantului este dată fie de metaboliţii formaţi în orgs fie
de forma primară, prin acţiunea pe organul ţintă cu modificări
fiziologice sau biochimice (afectarea SNC, metabolismului, sistemului
reproducător sau carcinogeneză)
• Acţiunea toxică depinde de capacitatea de depozitare,
biotransformare sau excreţie !!

• Căile prin care un toxic poate induce efecte adverse în organism sunt:
– distrugerea celulară
– combinare chimică cu constituenţi celulari (CO şi Hgb)
– inhibarea enzimatică
– iniţierea unei acţiuni secundare adverse (histamina eliberată de polenul
inhalat)
– reacţii de mediere a radicalilor liberi (molecule cu nr impar de electroni,
organice sau anorganice şi instabile care denaturează celule şi ţesuturi)
– blocarea funcţiilor hormonale (de către subst chimice exogene care
interferează cu sinteza, secreţia, transportul, acţiunea sau aliminarea
hormonilor naturali în orgs)
• Acţiunea toxicelor din mediu depinde de:

– Proprietăţile fizico-chimice
– Doză, concentraţie
– Durată şi mod de expunere
– Factorii de mediu (temp, umiditate, pH)
– Interacţiuni de sinergism, potenţare sau antagonism
– Factori biologici (genetice, dezvoltare, stare de
sănătate, sex, comportament)
– Factori nutriţionali (malnutriţie, proteine, glucide,
lipidele, vitaminele A,D,E,C, minerale Zn-protejează
de Cd şi Pb)
 EFECTELE POLUĂRII AERULUI
ASUPRA SĂNĂTĂŢII

Prin:
• afectarea directă a persoanelor expuse
• afectarea indirectă (prin acţiunea dăunătoare asupra
mediului)
 EFECTELE POLUĂRII AERULUI
ASUPRA SĂNĂTĂŢII

1. Efectele directe
- efectele imediate (acute)
- efectele de lungă durată (cronice)

Efectele imediate, acute sau după expuneri de scurtă durată

• caracterizate prin modificări ale stării de sănătate care urmează la scurt timp
după expunerea la poluanţi atmosferici
• caracteristice nivelurilor ridicate de poluare, accidentale (intoxicaţii acute)

Efectele de lungă durată, cronice sau tardive

• caracterizate prin apariţia unor fenomene patologice în urma expunerii prelungite
la concentraţii moderate de poluanţi atmosferici
• manifestările patologice pot lua aspecte specifice poluanţilor (intoxicaţii cronice,
fenomene alergice, efecte cancerigene) sau pot fi caracterizate prin îmbolnăviri
cu etiologie multiplă (boli respiratorii acute şi cronice, anemii)
 Boli infecţioase transmise aerian:
• Aerul este calea de transmisie pentru un număr mare de agenţi patogeni; deşi nu
constituie un mediu favorabil pentru supravieţuirea microorganismelor, datorită
temperaturii şi umidităţii variabile, radiaţiilor solare sau lipsei suportului nutritiv, totuşi
germenii pot fi viabili un anumit timp în raport cu rezistenţa lor.

• Timpul de rezistenţă în aer este variabil, astfel sunt virusuri cu o rezistenţă foarte redusă
(v. rujeolei sau varicelei), alţii au o rezistenţă ceva mai mare (streptococii, stafilococii), iar
alţii (cum ar fi bacilul difteric sau cel tuberculos) pot rezista în atmosferă până la luni de
zile.

• Pe primul loc în frecvenţă se situează bolile în care germenii se elimină şi pătrund pe

cale respiratorie: rujeola, rubeola, varicela, gripa, scarlatina, tusea convulsivă,
tuberculoza pulmonară, pneumoniile, diferite micoze respiratorii.
• de asemenea, flora patogenă din aer poate provoca infectarea plăgilor sau arsurilor.
• Microorganismele poluante se găsesc în aer aderente de un anumit substrat (picături
Flΰgge) şi în stare liberă de corpi microbieni izolaţi
• Sursa de microorganisme o reprezintă omul bolnav sau purtător sănătos,

• Norme în spitale:
– NTG < 600/m3 aer
– NTG < 2/cm2 suprafaţă mobilier şi NTG/ mână personal < 40
– streptococi şi stafilococi = 0
 EFECTELE POLUĂRII AERULUI
ASUPRA SĂNĂTĂŢII
2. Efectele indirecte
– sunt reprezentate de modificările produse de poluarea aerului
asupra mediului cu repercusiuni asupra sănătăţii comunitare şi a
condiţiilor generale de viaţă

Prin:
• acţiunea asupra microclimatului urban,
• a radiaţiilor solare,
• a faunei şi florei,
• a condiţiilor de viaţă şi
• a celor economice.
 Efectele CO – poluant asfixiant
• Efect toxic, reacţionează cu Hb  COHb (afinitate de 200 ori
mai mare decat pentru O2), normal până la 2% COHb
• Cefalee, oboseala, vertij, tulburări de vedere, irascibilitate,
apatie, tulburări de memorie, vomă, leşin, comă (40-60%
COHb), moarte (>60% COHb)
• COHb străbate bariera fetoplacentară

• CMA momentană / 30 min : 6,00 mg/m3

 Efectele NOx
• Emfizem pulmonar (10-40 ppm)
• Bronhopneumonie (25-75 ppm)
• Obstruare bronhiole (150-200 ppm ) duce la deces în 3-5
săptămâni
• Edem pulmonar (300-400 ppm) duce la deces în 2-10 zile
• Moarte (>500 ppm) în 48 de ore

• CMA momentană NO2 / 30 min : 0,3 mg/m3

• CMA momentană NH3 / 30 min : 0,3 mg/m3
 Efectele SO2

• Iritaţia căilor respiratorii superioare (5 ppm)

• Spasm bronşic (5-10 ppm)
• Deces (concentraţii foarte mari)
• Tulburări ale metabolismului glucidic

• CMA momentană / 30 min : 0,75 mg/m3

4. PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLUĂRII
AERULUI
 PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLUĂRII
AERULUI

Pentru aerul din exterior, distingem:

• măsuri legislative
• măsuri medicale
• măsuri tehnico-administrative
 PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLUĂRII AERULUI

1. Măsuri legislative
– Supravegherea calităţii aerului în ţara noastră se realizează prin Sistemul de
monitoring integrat al mediului din România, organizat în cadrul Ministerului
Apelor, Pădurilor şi al Protecţiei Mediului

Ministerul Sănătăţii intervine în:

• urmărirea stării de sănătate a populaţiei în raport cu influenţa exercitată de
diferiţi poluanţi din mediu
• stabilirea normelor de igienă referitoare la protecţia mediului
• controlul respectării acestor norme
• propunerea măsurilor de prevenire şi combatere a poluării mediului ambiant, în
vederea protejării populaţiei
• Evaluarea riscului ecologic (ecological risk assessment) este procesul de evaluare
a potenţialelor efecte adverse pe care le exercită activitatea umană asupra
plantelor, animalelor şi omului

• Legea de bază este "Legea protecţiei mediului" (nr.137/1995) !!

 PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLUĂRII
AERULUI

2. Măsuri medicale
– au la bază stabilirea criteriilor privind calitatea aerului şi elaborarea
normelor de calitate, care urmăresc limitarea concentraţiilor din
atmosferă sub pragul la care produc alterarea sănătăţii sau alterează
mediul (CMA)

3. Măsuri tehnico-administrative
– urmăresc reducerea cantităţii de poluanţi eliminate de diferite surse
până la nivelul CMA Concentraţiile maxime admisibile, precum şi
crearea unor condiţii care să împiedice acumularea produşilor de
poluare în interiorul oraşului
Exemple de măsuri tehnice de reducere a emisiilor:
• utilizarea proceselor tehnologice şi a unor combustibili purificaţi;
• introducerea sistemelor de epurare a emisiilor;
• evacuarea gazelor la înălţime pentru a favoriza dispersia şi diluţia;
• amplasarea corectă a surselor de poluare faţă de zonele locuite;
• reglementarea circulaţiei mijloacelor de transport în localităţi
• amenajarea de spaţii verzi urbane, măsuri de igienă a habitatului.
5. POLUAREA INTERIOARĂ
 POLUAREA INTERIOARA
Factori de climat interior:
– temperatura
– umiditatea
– ventilarea şi curenţii de aer
– zgomotul
– iluminarea
– mucegaiurile
– praful
– prezenţa unor materiale de construcţii sau/şi altor surse care conţin
substanţe nocive sau generează emisii toxice
– radonul
– fumatul
– funcţionarea deficitară a unor instalaţii şi echipamente
– contaminarea chimică cu substanţe de igiena casnică
– biocontaminarea cu microorganisme.