INFLUENŢA AERULUI ASUPRA

ORGANISMULUI UMAN
~ CURS I ~
• Mediul înconjurător poate fi împărţit în patru compartimente
– interconectate prin numeroase şi variate procese fizice,
chimice şi biologice:
– Atmosfera (mediul gazos)
– Hidrosfera (mediul lichidian esenţial)
– Mediul terestru (solid)
– Biosfera (mediul de viaţă)

• Studiile de mediu examinează în special efectele activităţii

omului (antropogenice) asupra proceselor naturale
ambientale ... de cele mai multe ori catastrofale datorită
dezechilibrului produs → Troposfera
– ex. dezastrul de la Cernobîl Rusia 1986 (explozie centrală
termonucleară, decedaţi 30 şi afectaţi 100.000 şi multe ţări vecine prin
iradiere)
 ATMOSFERA TERESTRĂ constituie unul dintre factorii esenţiali ai
existenţei vieţii pe pământ.

• Influenţa asupra orgs. se realizează prin două aspecte:

– compoziţia chimică
– proprietăţile fizice (temperatură, umiditate, curenţi de aer,
radiaţii, presiune)

• Putem avea:
– influenţă pozitivă (proprietăţi fizico-chimice normale)
– influenţă negativă (poluare şi proprietăţi fizice
necorespunzătoare)
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI
INFLUENŢA SA ASUPRA ORGANISMULUI
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI INFLUENŢA SA
ASUPRA ORGANISMULUI
Aerul atmosferic este un amestec de :
• gaze, format din azot (78-79%), oxigen (20-21%), bioxid de
carbon (0,03-0,04%) şi alte gaze: argon, xenon, neon, ozon,
heliu, metan, radon etc.
• proporţii variabile de vapori de apă, pulberi, polen, fungi,
bacterii etc.
– cu altitudinea densitatea aerului scade şi ca urmare scade şi presiunea
parţială a gazelor componente
– din punct de vedere sanitar, sunt importante oscilaţiile în concentraţie
ale oxigenului şi bioxidului de carbon, substanţe cu rol deosebit în
schimbul de gaze de la nivelul plămânului
– prin respiraţie, organismul reţine o parte din O2 (15-16%) şi elimină CO2
(3-4%) şi vapori de apă
– azotul (gaz indiferent pt om la presiune normală) nu exercită efecte
nocive decât în condiţii de presiune crescută (scafandrii, lucrătorii din
chesoane) cu tulburări narcotice de hiperbarism (decompresie bruscă
în momentul ridicării la suprafaţa apei).
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI INFLUENŢA SA
ASUPRA ORGANISMULUI
OXIGENUL
• cel mai important gaz din aer pentru viaţa şi activitatea
omului
• asigură procesele de oxidare pentru plante şi animale
• menţine respiraţia şi metabolismul la om şi animale
• cantitatea de oxigen folosita de om depinde de: vârstă,
greutate, sex, efortul depus, condiţii de mediu
• cu cât activitatea musculară este mai intensă, cu atât
consumul de O2 este mai mare
• debit respirator în repaus 8-9 litri/minut respectiv în efort fizic
mare ajunge la 80-100 litri/minut
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI INFLUENŢA SA
ASUPRA ORGANISMULUI
OXIGENUL
Influenţa asupra organismului:
• poate influenţa sănătatea prin scăderea concentraţiei lui în aer (camere
ermetic închise) sau prin scăderea presiunii atmosferice cu scăderea
presiunii parţiale la nivelul alveolei pulmonare, alterarea schimbului de gaze
(O2 şi CO2) şi oxigenarea sângelui
• fenomenele care apar sunt fenomene de hipoxie(aport insuficient de oxigen în
organism) sau anoxie(scăderea oxigenării țesuturilor corpului uman sub valorile normal
fiziologice)., gravitatea lor depinde de gradul de scădere a presiunii parţiale
• până la 18%, mici scăderi ale concentraţiei O2 în atmosferă sunt tolerate fără
nici o tulburare
• sub 18%, apar semne legate de efortul de compensare a lipsei de oxigen
(creşterea frecvenţei şi amplitudinii respiratorii, creşterea frecvenţei
cardiace, creşterea nr de hematii în sângele periferic)
• sub 15%, aceste simptome devin mai evidente prin tulburări de hipoxie
(cerebrală) şi de dezechilibru acido-bazic (alcaloză), cu greţuri, vărsături,
scăderea capacităţilor intelectuale
• sub 10%, viaţa nu este posibilă
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI INFLUENŢA SA
ASUPRA ORGANISMULUI
OXIGENUL

Influenţa asupra organismului:

• scăderea presiunii parţiale a oxigenului se manifestă la altitudine,
fiind uşor compensată până la 3000 m (doar cu modificări
fiziologice respiratorii şi circulatorii de adaptare), între 3000 şi 6000
m poate apare răul de munte la cei neantrenaţi, iar peste 5000 m
pot apare tulburări hipoxice manifeste dacă nu se administrează
oxigen suplimentar
• creşterea concentraţiei oxigenului nu provoacă tulburări decât
cand se asociază cu presiune crescută, situaţie în care apar
fenomene nervoase (convulsii) şi pulmonare (condiţii accidentale)
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI INFLUENŢA SA
ASUPRA ORGANISMULUI
BIOXIDUL DE CARBON provine în atmosferă din:

• respiraţia oamenilor şi animalelor

• schimbările gazoase ale plantelor verzi, noaptea
• fenomenele de fermentaţie şi putrefacţie a substanţelor organice
de pe sol
• arderea combustibilului pentru încălzit şi combustiile industriale
• ţevile de eşapament ale autovehiculelor
• eliminările vulcanice etc.
• în ultimele decenii concentraţia în aerul urban a crescut peste 1%
sub influenţa urbanizării şi industrializării progresive (poluare şi
efect de seră).
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI INFLUENŢA SA ASUPRA
ORGANISMULUI
BIOXIDUL DE CARBON

Influenţa asupra organismului:

• primele tulburări apar în jurul concentraţiei de 3%, manifestată prin
tulburări respiratorii (accelerarea respiraţiei)
• peste 4% apare cianoză(Colorație albastră-vineție a pielii ), tahicardie(Accelerare anormală
a bătăilor inimii datorită unui efort fizic, unei emoții, unei afecțiuni cardiace, )HTA, vărsături,
agitaţie psihică, dureri de cap, senzaţia de constricţie toracică, leşin
• peste 8-10% apare pierderea conştienţei şi moartea prin oprirea respiraţiei
• concentraţia peste 20% duce la deces în câteva minute prin blocarea
centrului respirator
• intoxicatul îşi recapătă conştienţa după câteva minute, cu urme de cefalee,
sete, stare generală proastă, care persista pana a 2 zi
• creşteri importante pot să apară în încăperi bine închise în care se găsesc
oameni, animale, surse de ardere, cu fermentaţii, în mine, în zone declive
(gropi adânci, puţuri părăsite) (cu caracter accidental)
PROPRIETĂŢILE FIZICE ALE AERULUI
ŞI SĂNĂTATEA
 PROPRIETĂŢILE FIZICE ALE AERULUI ŞI SĂNĂTATEA

Din punct de vedere igienico-sanitar, microclimatul poate fi

considerat ambianţa interioară determinată de acele proprietăţi
fizice ale aerului care condiţionează schimbul de căldură dintre
organism şi mediul său, adică:
• temperatura,
• umiditatea,
• curenţii de aer
• radiaţiile calorice
• presiunea atmosferică
• ionizarea
iar ca şi condiţii de confort cerute pentru interior se adaugă:
• iluminatul şi
• zgomotul.