1N

IGIENA AERULUI

Aerul reprezinta probabil cel mai important factor de mediu.El este indispensabil
vietii,fara aer organismul uman nu poate supravietui mai mult de cateva
minute.Cantitatea de aer de care are nevoie organismul uman in timp de 24h este
echivalenta cu 12-14m3,el cu toti componentii sai trece prin plamani direct in
sange,iar de aici se raspandeste in tot organismul.In procesul respiratiei aerul
sufera modificari importante si anume oxigenul scade in aerul expirat la 16-
17%,iar CO2 creste la 3-4%,azotul ramane neschimbat(78-79%) fiind recunoscut ca
un gaz areactiv.Are totusi si el o influenta asupra organismului,aceasta are loc in
conditiile cresterii presiunii sale partiale in conditiile coborarii sub nivelul marii.La
fiecare 10m adancime presiunea atmosferica creste cu o atmosfera.Omul suporta
in general o crestere pana la 5-6 atmosfere pe timp scurt.Odata cu cresterea
presiunii atmosferice la coborarea sub nivelul marii,creste si presiunea partiala a
gazelor din aer,oxigenul se fixeaza pe hemoglobina iar CO2 intra in sistemele
tampon si numai azotul cu gaz areactiv se dizolva in sange si neintrand in nici o
combinatie se fixeaza in lipide in special in tesutul adipos si tesutul nervos
determinand ceea ce se numeste narcoza hiperbara.Aceasta tulburare evolueaza
in doua etape si anume etape de
excitatie(hiperreflectivitate,hipercardie,hiperpnee) care se transforma in a doua
etapa de inhibitie (hiporeflectivitate,hipocardie,hipopnee,adinamie,lipotimie si
chiar deces).Actiunea nociva a azotului nu se limiteaza doar la coborarea sub
apa,ci si la revenirea la suprafata.Daca viteza de reducere a presiunii partiale a
azotului este mai mare decat viteza de eliminare a sa prin procesul
respiratiei,azotul gazos ramane in sange si poate produce ambolii gazoase
grave,chiar mortale daca se realizeaza la nivelul creerului,cordului sau
pulmonului.pentru evitarea acestei situatii este necesar ca revenirea la suprafata
sa se realizeze lent.
 Cel de al doilea gaz ca si concentratie in amestecul de gaze care formeaza aerul
este oxigenul,el fiind gazul cel mai necesar organismului uman.Actiunea sa se
manifesta prin scaderea presiunii sale partiale.Ca si in cazul azotului ,oxigenul in
fenomenul care duce la scaderea presiunii partiale este reprezentat tot de
presiunea atmosferica,dar in sens invers,respectiv scaderea presiunii atmosferice
in cazul ridicarii de la suprafata solului.in aceste conditii pot aparea doua
sindroame diferite si anume raul de munte si raul de altitudine.

Raul de munte apare in cazul accensiunii pe munte de la 2500-3000m si consta

din oboseala prematura,cresterea frecventei pulsului,cresterea frecventei si
amplitudinei respiratorii,cefalee,vertije si chiar lipotimie.Explicatia acestui sindrom
consta in faptul ca ascensiunea pe munte duce la un consum crescut de oxigen
datorita efortului muscular produs si care in conditiile scaderii presiunii partiale a
oxigenului poate conduce catre o datorie de oxigen a organismului care
ascensioneaza.

Cel de al doilea sindrom,raul de altitudine apare in cazul ascensiunilor cu

aparatele de zbor peste 6-7000 m altitudine.El se caracterizeaza prin aceleasi
simptome ca si raul de munte,adaugand si cresterea tensiunii arteriale,aparitia de
aritmii si dureri precordiale,infundarea timpanului si scaderea acuitatii
auditive,senzatii de greata si voma.Explicatia acestui sindrom este scaderea
presiunii partiale a oxigenului cu hipoxemie si hipoxie consecutiva la care se
adauga si scaderea fizica a presiunii atmosferice,zgomotul si vibratiile aparatului
de zbor,golurile de aer etc.

Prin poluarea aerului intelegem prezenta in atmosfera a unor elemente in

general straine de compozitia naturala a aerului in care prin natura
lor,concentratia in care se gasesc si timpul cat actioneaza asupra organismului pot
fi nocive producand tulburari sau disconfort in sanatatea persoanelor
expuse.Poluarea aerului poate fi produsa de o serie de factori naturali(poluarea cu
polen,par,pene,puf,eruptiile vulcanice pot arunca in atmosfera
pulberi,gaze,fum),dar adevaratele surse de poluare a aerului sunt cele
artificiale(activitatea social economica a oamenilor,arderile de orice
natura,combustibilul ars,carbunele,petrolul si gazele naturale).Un al doilea factor
important al poluarii produsa de arderi este cantitatea de oxigen utilizata in
procesul arderii.O a doua sursa importanta este formata din procesele industriale
cele mai diverse in afara arderilor(siderurgia,metalurgia neferoasa,industria
chimica,ferostiera,alimentara).Cea de a treia sursa importanta este reprezentata
de transporturi de orice fel.
Se cunosc inca o serie de factori care contribuie in mod decisiv la procesul de
autopurificare,cei meteorologici fiind cei mai importanti(ploaie,zapada).Alt grup
important de factori sunt caracteristicile geomorfologice ale solului.Ar mai fi alt
factor si cel reprezentat de sex care depinde de organismul uman(femeile fiind
mai sensibile la poluarea atmosferica:graviditatea,alaptarea si in timpul
mestruatiei),reprezentat de activitatea fizica intensa,persoanele
suferinde.Multitudinea poluantilor care pot fi prezenti in atmosfera sunt clasificati
astfel:poluanti iritanti ca pulberile,oxizii sulfului,azotului,substante oxidante
etc,poluanti fibrozanti ca pulberile,poluanti alerginizantimai ales organici,poluanti
asfixianti ca oxidul de carbon,poluanti toxici,poluanti cancerigeni,poluanti
infectanti.Dat fiind actiunea nociva a poluantilor atmosferici s au elaborat o serie
de masuri de prevenire si combatere a poluarii aerului,masuri medicale si masuri
nemedicale.Aerul contine in mod natural o serie de germeni in marea lor
majoritate germeni aerobi sau sporulati in totalitate saprofiti.Numarul lor scade in
straturile superioare ale atmosferei sau deasupra marilor si oceanelor.Cu cat ne
apropiem de sol si mai ales de colectivitatile umane cu atat nr lor creste in mod
deosebit in incaperile inchise.Masurile de prevenire si combatere se adreseaza in
primul rand sursei si constau in izolarea in spital a persoanelor bolnave sau la
domiciliu,iar pentru afectiuni mai putin grave se poate folosi autoizolarea pentru
infectii ca gripa sau virozele respiratorii.O masura foarte importanta o reprezinta
dezinfectia aerului,fiind realizata prin metode fizice sau chimice.Clima este o
notiune complexe caracteristica anumitor zone geografice cuprizand factorii fizici
ai aerului si solului si factorii biologici specifici.

Clima rece temp medie sub 0 g C,umiditate ridicata,miscari puternice de

aer,insorire slaba cu nopti si zile prelungite.

Clima calda de o parte si de alta a ecuatorului pana la paralela 23 g latitudine

nordica si sudica si se caracterizeaza prin temperaturi crescute,umiditate mare la
ecuador si redusa la tropice,curenti de aer cu peridiocitate precisa si insorire
puternica.

Clima temperata intre 23 si 66 latitudine nordica si sudica,temperatura cuprinsa

intre 0 si 20 gC cu o umiditate mica in zonele continentale si mare in zonele din
apropierea marilor si oceanelor(clima oceanica).

Climatul alpin de la 800-1000m in sus,temp scazuta,umiditate mare,curenti de aer

puternici.

Climatul de stepa,temperatura crescuta,umiditate scazuta,curenti de aer crescuti

si insorire puternica.

Clima este un factor stabil,schimbarile de clima apar dupa lungi perioade de

timp corespunzatoare unor ere geologice,dar in cadrul climei sunt cuprinsi si
factori fizici ai aerului sau factorii meteorologici care sufera schimbari foarte
frecvente uneori chiar in cadrul aceleiasi zile.Atunci cand aceste modificari se
produc prea repede sau prea incet apar tulburari in organismul uman,mai
frecvente la persoanele meteorosensibile si in primul rand la cele
bolnave.Persoanele care reactioneaza adaptiv normal,persoanele sanatoase,nu
reprezinta asemenea tulburari.