1.

Igiena aerului atmosferic: factori meteoro-climatici si influenta lor asupra sanatatii, poluarea
aerului atmosferic (surse de poluare, natura agentilor poluanti, efectele poluarii aerului
atmosferic asupra starii de sanatate, riscuri generate de principalii poluanti si evaluarea lor,
monitorizarea poluarii aerului si a expunerii umane, criterii de calitate a aerului).

FACTORI METEORO-CLIMATICI SI INFLUENTA LOR

ASUPRA SANATATII: (verde p 30)

Climaeste un factor fizic de mediu, depinde de raportul planetei Pamant fata de Soare, de
fenomenele fizice din atmosfera (temparatura, umiditate, curenti de aer, nebulozitate, precipitatii, grad
de insorire, ionizare) si de la nivelul solului (camp electromagnetic, intinderea suprafetelor de apa,
vegetatie, relief), factorii fizici atmosferici sunt dominant.
Vremea reprez starea conditiilor meteorologice pt un interval de timp mai scurt, putandu-se
modifica chiar pe parcursul unei zile.
Vremea este considerate ca un fenomen al naturii constituit din elemente meteorologice,
inseparabile, iar clima ca un fenomen integrator al variatiilor vremii.
Aceste 2 fenomene naturale actioneaza asupra organismului cu intreg complexul lor de
proprietati.

Actiunea climei asupra organismului:

Organismul uman se adapteaza satisfacator variatiilor climatice sezoniere, deoarece modificarea
ritmului functiilor fiziologice se face treptat. In conditiile de trecere rapida de la un climat la altul, efortul
de adaptare este diferit, depinzand de gradul de solicitare al climei respective.
Climatul polar: (număr redus de boli infecțioase, dar cu forme grave)
Este solicitant pt termoreglare prin temperaturile scazute, regimul de radiatii redus si umiditatea
relativa mare.
La subiectii nou veniti in aceste zone climatice apar modificari circulatorii si metabolice, creste
tonusul vascular, scade frecventa pulsului, apare vasoconstrictie la niv tegumentelor ce se asociaza cu
scaderea temperaturii cutanate.
La persoanele ce locuiesc in permanenta in zonele reci, care sunt bine aclimatizate,
termoreglarea se face numai prin cresterea termogenezei, tulburarile circulatorii fiind absente.
Aclimatizarea la frig este dificila pt persoanele in varsta cu aterosceroza si la cei cu angina
pectorala.
Clima temperata: (sunt frecvente bolile microbiene și cele virotice, bolile reumatismale și
inflamatorii și bolile cronice și degenerative)
Se caracterizeaza prin: temperatura medie anuala intre 0 si 20 0C, prezenta celor 4 anotimpuri,
variatii frecvente si neregulate de vreme in functie de anumite caracteristici regionale (influenta
continental sau marimita).
Clima tropicala: (Predomină bolile parazitare și bolile subnutriție)
Se caracterizeaza prin: insorire maxima, temperature ridicate, schimbari de vreme cu caracter
ritmic. Climatul tropical poate fi maritim si uscat. Clima este influentata mult de apropierea sau
departarea de mari si oceane. Se distinge o clima maritime (sau oceanica) si o clima continentala.
Dupa altitudine, se disting urm tipuri de climate: alpin, subalpin, de coline, de stepa, marin.
Climatul alpin: se caracaterizeaza prin: radiatii UV si luminoase care se intensifica proportional
cu altitudinea, presiunea atmosferica, presiunea partial a oxigenului si temperatura scad cu altitudinea,
aerul este puternic ionizat. Prin trasaturile sale reprezinta un climat puternic excitant pt persoanele care
nu traiesc in aceste conditii.
Aclimatizarea organismului la altitudine implica modificari fiziologice, cum ar fi:

1
  Peste 1000 m altitudine apare hiperventilatia pt a asigura organismului oxigenul
necesar, la 5000 m altitudine, presiunea partial a oxigenului ajunge la 25-30 mmHg,
valori care se afla la limita de mentinere a vietii
 Creste frecventa cardiaca si tensiunea arteriala (reprez o reactie de adaptare), in
vederea accelerarii transportului de oxygen la niv tesuturilor
 Protectia impotriva hipoxiei se realiz si prin modificari sanguine: creste hemoglobin si nr
de globule rosii prin mobilizarea rezervelor sanguine, in special in ficat, prin
concentrarea sangelui si accelerarea formarii de eritrocite.
 Se schimba echilibrul acido-bazic al organismului: hiperventilatia determina eliminari
importante de bioxid de carbon, ceea ce duce la alcaloza sangelui, ce se redreseaza prin
eliminari urinare de bicarbonate, cresterea pH-ului urinar.
 Se produce o activarea a sistemului nervos vegetative, proces de aparare nespecifica a
organismului: in prima faza apare simpaticotonia, iar in stadiile avansate de adaptare,
vagotonia.
Adaptarea organismului la altitudine dureaza 2-4 saptamani.Prin adaptare, scade frecventa
pulsului, TA, debitul cardiac si se mentine eritropoeza, capacitatea vitala si volumul expirator maxim
(VEM).
Adaptarea la altitudine este limitata la persoanele cu ateroscleroza, emfizem pulmonar, cord
pulmonar cronic, care nu pot face fata mecanismele compensatorii ale hipoxiei.
Climatul subalpin: este recomandat in anemii, tuberculoza stabilizata.
Climatul de ses si coline: este un climat de crutare pt bolnavi si convalescenti
Climatul de stepa: este considerat un climat excitant, creste metabolismul general, stimuleaza
respiratia si circulatia in special la persoanele care nu sunt obisnuite cu aceasta clima.
Climatul marin: acest climat este predominant excitant, produce organismului uman
intensificarea oxidarii celulare, simpaticotonie, hiperfunctia suprarenalelor. Solicita aparatul cardio-
vascular, respirator si renal.Stimuleaza metabolismul in general si cel fosfo-calcic in special. Acest climat
esxte contraindicat pt nevrotici, hipertiroidieni, persoanele cu afectiuni pulmonare , cardiace, venoase,
pt cei cu afectiuni renale, tumori la niv sanului, a organelor genital.

Actiunea vremii asupra organismului:

Schimbarile de vreme care apar la interval scurte de timp, constituie factori puternic excitanti pt
organism.
Daca organismul este tanar si in deplina stare de sanatate, in echilibru neuroendocrine perfect,
reactiile la schimbarile mari de vreme sunt reduse, adaptarea realizandu-se fara manifestari subiective
sau obiective.
La subiectii care au o labilitate fiziologica mai mare, indeosebi din partea sistemului nervos
vegetative si/sau endocrine, efortul de adaptare este mai intens si apar unele fenomene subiective si
obiective (meterosensibilitate).
METEOROSENSIBILITATEA se manifesta prin: cefalee de diverse intensitati pana la migrena,
dureri cicatriale, fenomene de iritabilitate sau de apatie, somnolenta, randament scazut in special pt
activitatile intelectuale, somn superficial pana la insomnia. Simptomele pot sa se instaleze cu 1-2 zile
inaintea aparitie schimbarilor de vreme, in timpul perturbarilor atmosferice sau dupa trecerea acestora.
METEOROPATOLOGIA este un alt fenomen ce se intalneste in cadrul schimbarilor de vreme, la
persoanele ce au diverse afectiuni cronice. Schimbarile de vreme declanseaza sau agraveaza procesul
pathologic. Este vorba de urm afectiuni:
 Boli cardio-vasculare: schimbarile de vreme cresc incidenta accidentelor vasculare cerebrale,
a infarctului, a crizelor de angina pectoral, a puseelor de hipertensiune arteriala.

2
  Afectiunile reumatismale in special formele cronice degenerative se acutizeaza la
schimbarile de vreme
 Unele boli neuropsihice (nevroze, psihoze, epilepsie, schizofrenie) se acutizeaza
 Boala ulceroasa: crizele dureroase coincide adesea cu schimbarile de vreme
 Astmul bronsic se acutizeaza in special la trecerea fronturilor reci, la cresterea umiditatii
aerului si scaderea presiunii atmosferice
 Crizele de glaucoma, de spasmofilie si uneori crizele dureroase hepatices i renale se pot
corela de asemenea cu perturbarile meteorologice intense
 Patologia infectioasa poate fi influentata de vreme, atat prin modificarea rezistentei
nespecifece a organismului, cat si a agentilor patogeni: bronsita cronica se acutizeaza,
catarurile acute respiratorii sunt mai frecvente.

POLUAREA AERULUI ATMOSFERIC:(verde p 47,59, net)

SURSE DE POLUARE:

Sursele de poluare pot fi clasificate in surse naturale si surse artificiale:

SURSE NATURALE : Eroziunea solului (particule de praf în suspensie; anual – 30 milioane tone),
Erupţiile vulcanice în perioada de activitate (CO2, CO, NH3, oxizi de sulf, praf), Incendiile spontane ale
pădurilor (CO2, funingine, hidrocarburi, fum cenuşă), Polenul diferitor plante, Descompunerea naturală
a materiilor organice (NH3, H2S, CH4 etc).
SURSE ARTIFICIALE: Procesele de combustii (oxizi de sulf, de azot, de carbon, aldehide şi acizi
organici, hidrocarburi, funingine, pulberi), Transporturile terestre, maritime, aeriene (CO, oxizi de azot,
hidrocarburi, Pb), Procesele industriale.
Combustiile constituie principala sursa de poluare a aerului, deoarece in timpul producerii, are
loc combinarea oxigenului cu elementele ce compun materialul combustibil.
Procesele de combustie. Principala sursă de poluare a aerului, indiferent de originea poluării o
reprezintă procesele de combustie în vederea obţinerii de energie. Principalele surse de energie sunt
cărbunele, petrolul şi derivatii săi, gazele naturale. Cărbunele şi petrolul elimină la ardere cantităţi
importante de poluanţi, un amestec de suspensii şi gaze în concentraţie diferită, care intră în compoziţia
fumului.
Poluarea produsă de procesele de combustie prezintă in primul rând risc iritant (suspensii, SO2,
NO2, aldehide) şi cel cancerigen prin hidrocarburi policiclice aromate.Riscul asfixianteste determinat de
acumularea de CO2 şi CO. Este mai redus, nu ajung la concentratii toxice deoarece difuzează în
atmosferă.
Transporturile. Autovehiculele constituie o sursă importantă de poluare a aerului prin numărul
lor mare şi prin cantitatea de substante eliminată. Cele mai importante substante sunt: hidrocarburile,
oxidul de carbon, oxizii de azot, aldehidele şi plumbul. Plumbul, prezent în benzină sub formă de
tetraetil de plumb este eliminat în gazele de eşapament sub forma de suspensii de Pb mineral, este un
factor de poluare notabil. Poluarea produsă de gazele de eşapament prezintă unrisc iritant (NO,
aldehidele), risc asfixiant (CO eliminat aproape de sol), risc toxic specific (halogenurile de Pb) şi risc
cancerigen (hidrocarburile policiclice aromate).
Procesele industriale diverse. Industria siderurgică este o sursă importantă de poluare (se
elimină oxizi de fier, mangan, arsen, cărbune, funingine, cenuşă, SO2, oxizi de azot, CO, hidrogen
sulfurat). Metalurgia neferoasă aduce în atmosfera localităţilor suspensii sub formă de oxizi metalici (Pb,
Zn, Cd), gaze toxice. În industria de aluminiu produsul de poluare cel mai nociv este fluorul. Industria
materialelor de construcţii poluează atmosfera cu pulberi care dispersează pe mari suprafeţe din jur
(cimentul). Dintre pulberile cu nocivitate ridicată amintim pulberea de azbest (fabricile de frâne pentru

3
autovehicule, industria extractivă). Industria chimică elimină în atmosferă: fluor (industria
îngrăşămintelor chimice), plumb (industria colorantilor, detergenţilor), acid sulfuric şi bioxid de sulf
(fabrici de îngrăşăminte, fabrici de hârtie, industrie textilă), hidrogen sulfurat (fabrici de mătase
artificială, fabrici de cauciuc sintetic)

NATURA AGENTILOR POLUANTI

Poluantii atmosferici reprezinta o paleta f larga de substante deosebite atat ca natura chimica,
cat si ca efecte realizate asupra omului sau mediului.
Clasificarea cea mai folosita tine cont de starea de agregare a poluantilor (si nu de natura
chimica), avand ca pregnant character operational atat pt estimarea concentratiilor, cat si a efectelor
produse.
Aceasta clasificare stabileste 2 categorii de poluanti:
- Suspensiile din aer care cuprind poluantii dispersati in aer sub forma de substante in stare
de agregare lichida sau solida
- Gazele si vaporii poluanti, aflati in amestec in aer sub forma de dispersie moleculara
(gazoasa).

1.SUSPENSIILE DIN AER SAU AEROSOLI

Reprezinta poluanti aflati dispersati in aer sub forma de particule solide sau lichide.
Cele mai raspandite suspensii sunt cele solide (pulberile), dar si suspensiile lichide pot
reprezenta uneori poluanti atmosferici.
Tinand seama de varietatea mare a aerosolilor, de proprietatile lor fizico-chimice, de efectele
biologice, exista numeroase clasificari ale acestora. Printer cele mai raspandite clasificari ale sistemelor
aerodispersate este cea in care aerosolii se impart in 3 categorii:
1. Aerosolii cu dimensiuni mai mari de 10 µm, care sedimenteaza in aer imobil cu viteza
uniform accelerate, conform legii gravitatiei si care nu difuzeaza
2. Aerosolii cu dimensiuni intre 10-0,1 µm, care sedimenteaza in aer imobil, cu viteza uniforma
si difuzeaza putin in aer imobil
3. Aerosolii cu dimensiuni intre 0,1-0,001 µm care in aer imobil nu sedimenteaza deoarece
impulsul pe care il primesc de la ciocnirea cu moleculele de aer intrece forta de gravitatie.
Aceste particule difuzeaza f puternic in atmosfera si se deplaseaza permanent, fiind animate
de miscari browniene.
Actiunea particulelor in suspensie asupra organismului uman:
Agresivitatea suspensiilor depinde de 3 elemente caracteristice:
- Concentratia in atmosfera este principalul element definitor al actiunii nocive; cu cat
concentratia este mai mare, cu atat riscul pt sanatate este mai crescut
- Dimensiunea particulelor in suspensie determina nivelul pana la care patrund in aparatul
respirator si proportia in care se retin in plaman
- Natura chimica a substantei din care sunt alcatuite suspensiile determina tipul de effect
nociv. Din acest punct de vedere se distinge:
o Actiunea toxica specifica – este realizata de pulberi, care patrunse in organism
provoaca o intoxicatie cu mecaism fizico-patologic, tablou clinic si aspect anatomo-
patologic characteristic, indiferent de calea de patrundere (Pb sau compusii Pb, Cd,
Hg etc)
o Actiunea alergica- provocata de alergenii din atmosfera este extreme de raspandita.
Agentii sensibilizatori sub forma de aerosoli pot fi gasiti in orice mediu de viata sau
de munca; in locuinta, in atmosfera libera sau in mediul de munca

4
 o Actiunea fotodinamica- este produsa de pulberi anorganice (As, Cr, Ni etc) sau
organice (hidrocarburi policiclice aromatice). De asemenea inhalarea de aerosoli
radioactivi are efect cancerigen
o Actiunea infectanta. Pulberile pot vehicula si o serie de germeni patogeni, rezultati
fie din germenii eliminate de oameni si care ajung sa adere pe particule de praf (praf
bacterian), fie in conditii de productie unde rezulta din prelucrarea unor produse
animale contaminate
o Actiunea iritanta poate fi produsa – in masura mai mare sau mai mica- de orice
suspensie din aer care poate produce fenomene de inflamatie aseptica la niv
aparatului sau sa suprasolicite mecanismele de clearance pulmonary. Intensitatea
fenomenelor iritative depinde de natura si concentratia pulberilor.
o Actiunea fibrozanta sau pneumoconiogena cuprinde fenomenele patologice care
apar in urma expunerii la anumite categorii de pulberi. Imbolnavirea produsa este
caracteristica inhalarii pulberii respective ca agent etiologic si are un aspect clinic si
anatomopatologic bine conturat si specific, in aceasta categorie intrand
pneumoconiozele.

2.GAZELE SI VAPORII POLUANTI

Gazelle si agentii poluanti patrund in organism predominant pe cale respiratorie, cea cutanata si
digestive fiind secundara. La nivelul alveolar, se realizeaza o suprafata enorma de contact cu toxicele din
aer. Prin membrane alveolo-capilara, difuziunea in circulatia generala se face extreme de usor, iar
barierele opuse de organism sunt f putin eficiente.
Toxicele pot afecta toate tesuturile (toxice protoplasmatice sau universale) sau pot leza cu
precadere anumite organe sau tesuturi (toxice cu actiune electiva). Se disting in mod classic gaze cu
actiune asfixianta, care au drept effect toxic hypoxia sau anoxia, gaze cu actiune narcotica si gaze cu
actiune sistemica, toxicitatea acestora manifestandu-se selective asupra anumitor organe sau sisteme.

Factori de care depinde toxicitatea gazelor si vaporilor toxici

Toxicitatea unei substante care polueaza aerul sub forma gazoasa, tine in primul rand de natura
chimica si deci de potentialul toxic al substantei. Acesti factori caracterizeaza substanta dpdv toxicologic.
Pe primul plan sta structura chimica a toxicului si puterea lui de reactive cu celulele din organism. In
afara de aceste proprietati, tinand seama de compozitia chimica, in determinarea toxicitatii unei
substante, intervin si o serie de proprietati fizice cum ar fi solubilitatea, volatilitatea, tensiunea vaporilor,
punctual de fierbere, starea de agregare etc. astfel, in cazul gazelor si vaporilor toxici, solubilitatea joaca
un rol de prima importanta.
In functie de solubilitatea in apa si grasimi, se face patrunderea in organism, distributia in
diferitele organe si viteza de eliminare pe cale respiratorie. O alta proprietate fizica de mare importanta,
este volatilitatea, trecerea in stare de vapori fiind in functie de aceasta proprietate.
Proprietatile caracteristice diferitelor gaze determina in ultima instant efectul pathogen. Astfel
distingem:
- Gaze iritante cu efect predominant pe aparatul respirator (SO 2, NO2, NH3, Cl2 etc)
- Gaze asfixiante (CO2, CO etc)
- Gaze toxice specific
- Gaze cu efect narcotic

EFECTELE POLUARII AERULUI ATMOSFERIC ASUPRA

STARI DE SANATATE

5
Poluanti:
 IRITANŢI (oxizi de sulf, oxizi de azot, substanţe oxidante, clorul şi compuşii săi, amoniac,
pulberi în suspensie). Sunt reprezentați de gaze iritante și suspensii. Efectul lor dominant se
realizează la nivelul aparatului respirator putând produce intoxicații acute cu leziuni ale
mucoasei oculare și ale căilor respiratorii. Alte efecte: creșterea semnificativă a mortalității,
agravarea bronșitei cronice. Efectele cronice sunt: bronșitele cronice, emfizemul pulmonar,
astmul bronșic.
 ASFIXANŢI (oxid de carbon, hidrogen sulfurat, acid cianhidric, cianuri, nitriţi, etc). Cuprind
acele substanțe al căror efect patogen predominant îl reprezintă hipoxia sau anoxia, prin
blocarea aparatului transportului sau utilizării oxigenului în procesele metabolice. Efectele
acute: hipoxie, modificări senzoriale și psihomotorii. Apare fenomenul de ischemie, până la
infarctul miocardic acut. Efecte cronice: alterări miocardice grave, arteroscleroza,
malformații congenitale, deficit ponderal important la nou născuți.
 TOXICI SISTEMICI(plumb, cadmiu, mercur, arsen, fluor, pesticide).
 Sunt agenți poluanți a căror acțiune se exercită asupra diferitelor organe și sisteme
ale organismului uman,efectul fiind specific substanței în cauză.
 Provin din:procese industriale, mijloace de transport
 Sunt: Plumbul, Fluorul, Mercurul, Cadmiul.
 Fluorul(F), mercurul (Hg) și cadmiul(Cd) produc intoxicație mai frecvent pe cale
hidrică.
 Pb=poluant ubicuitar
 Plumbul în aer provine din :-industria de extragere și prelucrare a plumbului și a
compușilor de plumb; -gazele de eșapament ale autovehiculelor ce folosesc benzină
cu adaos de tetraetil sau tetrametil plumb ca antidetonant.
 Se găsește sub formă de:vapori și suspensii.
 Expunerea la plumb este:-profesională(medicina muncii-saturnism) -neprofesională
 Din 0,35mg Pb pătrunse zilnic în organism 0.31mg provin din alimente,0,02mg
provin din apă și 0,02 mg provin din aer. Dar plumbul ingerat se absoarbe doar 5-
10%, pe cand plumbul inhalat se absoarbe 30- 50%.
 Cele mai mici creșteri ale nivelului de poluare a aerului cu plumb reprezintă riscuri
însemnate privind absorbția de Pb.
 Se depozitează în oase, mai ales în oasele lungi
 Expunerea neprofesională la Pb doar în situații excepționale duce la intoxicație
SATURNIANĂ (fenomenul PICA)
 Absorbția crescută de Pb determină:
o tulburări nervoase(iritabilitate,insomnie,cefalee)
o tulburări digestive(inapetență,grețuri,tulburări de tranzit intestinal,dureri
abdominale)
o tulburări articulare
o tulburări cardiovasculare
 Nivelurile crescute de plumb în organism se manifestă prin tulburări nervoase
(iritabilitate, insomnie, cefalee), digestive (greturi, vărsături, dureri 25 abdominale,
tulburări de tranzit), articulare, cardiovasculare.
 Efecte asupra fătului - favorizează avortul spontan, naşteri premature.
 FIBROZANŢI (oxizi de fier, pulberi de asbest, bioxid de siliciu, beriliu, poluanţi
iritanţi).Cuprind grupe de substanțe care, pătrunse în plămân, determină reacții fibroase, de
ex. silicoza.

6
  ALERGIZANTI – sunt responsabili de creșterea frecvenței bolilor alergice și în mod deosebit a
alergiilor respiratorii. Factori alergizanți: polenul, produși volatili, praful din casă. Dezvoltă
astmul bronșic.
 CANCERIGENI (hidrocarburi policiclice aromatice, nitrozamine, nitrozamide, amine
aromatice, pesticide organice, tutun, substanţe anorganice: Pb, Ni, Cd, Cr). Sunt în general
substanțele chimice. Dintre cancerigenii găsiți ca poluanți atmosferici unii sunt organici, alții
anorganici.
 Cancerigeni organici: hidrocarburile policiclice aromatice – dezvoltă cancerul
bronhopulmonar, cancerul vezical, angiosarcom hepatic.
 Cancerigenii anorganici: arseniu, nichelul, crom, cadmiu, azbest - dezvoltă plăci
pleurale și peritoneale, cancerul bronhopulmonar.
 Fumatul este un important factor în cancerogeneza pulmonară. Nu toti fumătorii fac
cancer pulmonar, dar la fumători incidenţa cancerului pulmonar este de 10 ori mai
mare faţă de nefumători, 90% din cazurile de cancer pulmonar sunt fumători.
 Tutunul este cancerigen prin următorii factori: în urma arderii la temperaturi de
600-800°C se produc gudroane şi hidrocarburi policiclice care produc lezarea
bronşiilor. Nu nicotina, ci această multitudine de gudroane şi hidrocarburi sunt
cancerigene. Tutunurile prost fermentate au ciuperci, care produc alfatoxine cu
efect puternic cancerigen. Foiţa de ţigaretă degajează prin ardere derivati de
benzpiren cu efect cancerigen. Fumătorii de ţigarete fac mai frecvent cancer
pulmonar decât fumătorii de pipă sau ţigări de foi.

RISCURI GENERATE DE PRINCIPALII POLUATI SI EVALUAREA LOR

Poluantii majori sunt: bioxidul de sulf (SO2), oxizii de azot (NOx), ozonul (O3), monoxidul de
carbon (CO), pulberile si fumul. Gradul de penetrare al cailor respiratorii depinde de proprietatile fizice si
chimice ale diverselor substante. Gazele f solubile (SO 2, Cl2, formaldehida) sunt absorbite la niv cailor
aeriene superioare, in timp ce gazelle putin hidrosolubile (NO 2 sau O3) pot atinge alveolele pulmonare.
Pulberile ce au dimensiuni mai mari de 10 µm sunt retinute in tractusul respirator superior, in timp ce,
cele cu dimensiuni mici pot patrunde mai profund in caile respiratorii, si cele f mici (< 1µm) ajung la niv
alveolelor pulmonare.
Acesti poluanti pot afecta organismele vegetale, pot modifica elichibrele ecologice si in primul
rand echilibrul uman.
Valori ghid OMS oferite de Agentia pt calitatea aerului:
POLUANTI VALORI GHID PT SANATATE DURATA DE EXPUNERE
3
350 µg/m 1h
Bioxidul de sulf SO2 125 µg/m3 24 h
3
50 µg/m 1 an
Bioxidul de azot NO2 400 µg/m3 1h
3
150 µg/m 24 h
Ozonul O3 150-200 µg/m3 1h
3
100-120 µg/m 8h
Monoxidul de carbon CO 100 mg/m3 15 min
3
10 mg/m 8 luni
Plumbul Pb 0,5-1 µg/m3 1 an
3
Stirenul 800 µg/m 24 h
Toluenul 8 mg/m3 24 h

7
 Tricloretilenul 1 mg/m3 24h

Bioxidul de sulf – este unul dintre principalii poluanti ce rezulta in combustia de origine fosila
(carbune, petrol). Din combustie rezulta 75% din bioxidul de sulf atmosferic, din procesele industrial se
produc 14% bioxid de sulf atmospheric si din transporturi 11%.
Lantul petrolier, de la rafinare pana la utilizarea combustibilului sau a carburantilor este
responsabil de aproximativ ½ din emisiile de bioxid de sulf. In general emisia se asociaza cu fumul si se
afla la originea smogului.
Continutul de SO2sufera variatii sezoniere: iarna este mai mult din cauza incalzirii localurilor si a
situatiilor anticiclonice, care blocheaza poluantii la nivelul solului.
Bioxidul de sulf poate sa oxideze rezultand trioxidul de sulf (anhidrida sulfurica). Dizolvata de
apa, aceasta anhidrida se transforma in acid sulfuric, ce are un effect coroziv bine cunoscut si participa la
aparitia ploilor acide (precipitatii f acide, cu pH mai mic de 5,6).
Efectele poluarii cu sulf: efectele corozive si erosive asupra numeroaselor materiale se cunosc,
cele mai vulnerabile sunt: otelul, nichelul, cuprul, gresia, calcarul si marmura. Coroziunea este neglijabila
asupra otelului inox si a aluminiului.
Acidifierea solului antreneaza o solubilitate crescuta a metalelor toxice, in special a aluminiului.
Poluarea cu sulf si sanatatea: episoade de poluare acuta, de scurta durata s-au insotit de o
crestere a mortalitatii in marile aglomeratii urbane si au impus programe de cercetare a preventiei.
Este important sa se insiste asupra picurilor de poluare si a efectelor nocive asupra subiectilor
atinsi deja de bronsita cronica.
Un studio efectuat timp de 8 ani (la Paris) a aratat un exces de mortalitate de 20% gripa,
pneumonie acuta, in perioada de poluare cu valor ice au deposit 400 µg/m3/zi de SO2.
Diverse studii au stabilit o relatie statistica intre bolile respiratorii, diminuarea functiei
pulmonare si concentratiile medii de SO2.Concentratiile de SO2 >250-300 µg/m3/zi s-ar putea insoti de o
crestere a patologiei respiratorii acute. Pragul de SO 2 din aer este 250 µg/m3 aer.
Oxizii de azot si ozonul
Unii poluanti ai aerului, sub actiunea razelor solare sunt capabili sa reactioneze cu oxigenul pt a
produce derivati toxici oxidanti, ce au o reactivitate crescuta cu mediile biologice. Acest smog oxidant
sau ceata fotochimica devine f insemnat in cadrul procesului de poluare si constituie un grup complex
slab cunoscut de produsi chimici primari (oxizi de azot si hidrocarburi) si secundari (ozon, aldehide,
peroxi-acetil-nitrati P.A.N)
Surse: oxizii de azot sunt emisi in primul rand de circulatia auto, care genereaza 76% din totalul
NOx. combustia si procesele industriale sunt responsabile de 18% si respectiv 6% de cantitatea de oxizi
de azot.
NO se afla in concentratii mari in gazele de esapament ale autovehiculelor. El se transforma
rapid in NO2.
Ozonul (O3) se gaseste in mod normal in cantitati mici in atmosfera, se formeaza in urma
descarcarilor electrice sau a reactiei oxigenului molecular cu cel atomic.
Ozonul este format in troposfera sub actiunea razelor ultraviolet, pornind de la oxigen si multe
surse (CO, hidrocarburi, metan) un loc important detinandu-l NO 2.
Variatiile poluarii oxidante: deoarece ozonul apare in urma reactiilor fotochimice complexe,
formarea este mai rapida in prezenta luminii solare. Concentratiile ozonului sunt minime noaptea si
maxime dupa amiaza.
Efectele poluarii oxidante asupra sanatatii: expunerea in vitro la oxizi de azot diminua puterea
de inactivare a macrofagelor din alveola pulmonara. La concentratii apropiate de cele existente in aerul
atmospheric urban, s-au observat pe rumagatoare si maimute modificari biochimice si celulare difuze
ale aparatului respirator. Cele mai afectate au fost zonele mai profunde ale aparatului respirator, s-au

8
observant o bronsiolita stenozanta. La niv alveolelor, biozidul de azot ar produce leziuni amfizematoase,
in timp ce ozonul ar provoca leziuni fibrozante.
S-au relevat legaturi intre niv atmosferic de fotoxidant si fenomenele de iritatie ocular sau
respirator, de jena toracica si tuse. Migrenele s-au corelat cu maxime orare cuprinse intre 100-580
µg/m3 de ozon.
Asmaticii par sa fie cei mai fragile la poluarea oxidanta, chiar la dozele observate de obicei in
mediul comunal. Frecventa crizelor de astm creste si sensibilitatea la un allergen a asmaticului este
crescuta prin inhalarea de ozon, volumul expirator este net diminuat.
Protectia fata de substantele oxidante: avertizarea asmaticilor si a bronsiticilor cronici la picurile
de poluare oxidanta este f importanta. Sfaturi: evitatea eforturilor fizice, ramanerea acasa, utilizarea
climatizoarelor, parasirea temporara a localitatii poluate. Evitarea eforturilor fizice in aerul exterior
constituie o alta masura.
O alimentatie bogata in fructe, legume, aporturile de vitamin E sunt recomandate pt a lupta
impotriva oxidantilor care accelereaza imbatranirea celulara si unele patologii degenerative.
Monoxidul de carbon: este markerul poluarii de catre automobile si in acelasi timp unul din
efluentii gazosi ai tuturor combustiilor. Avand in vedere volumul considerabil al gazelor de esapament
emis in fiecare zi, circulatia auto este sursa principala a CO.
Inspirat odata cu aerul difuzeaza traversand peretii alveolelor pulmonare, trece in sange si se
fixeaza pe hemoglobin pt a forma carboxihemoglobina si in felul acesta diminua aportul de oxygen in
tesuturi si muschi.
Expunerea cronica la CO si sanatatea: in cadrul poluarii atmosferice urbane, populatia nu este
expusa la o intoxicatie acuta, ci unei actiuni cronice a acestui gaz.
Sunt semne subiective, dificil de apreciat, putand fi cauzate si de alte toxice, tutunul si alcoolul.
Este vorba de: cefalee, vertij, oboseala, tulburari de vedere, diminuarea auzului, a mirosului, tulburari de
memorie.
Alte consecinte ale expunerii cronice la CO: tulburari cardiovasculare, tulburari neurosenzoriale.
Monoxidul de carbon favorizeaza depunerea colesterolului in peretii arteriali si in special in arterele
coronare, ceea ce reprezinta un risc de imbolnavire cardiovasculara.
Tulburarile neurosenzoriale sunt primele evocate, in special tulburarile de vedere (asa se explica
accidentele de circulatie produse de aceste persoane).Monoxidul de carbon actioneaza asupra auzului,
afectand urechea interna si creierul in zona corespunzatoare.
Zgomotul neplacut si emisia de monoxid de carbon fac din traficul rutier un agent stresant
important.
Persoanele expuse: este vorba in special de agentii de circulatie, vamesii, posturile de control,
mai ales daca postul de lucru este situate intr-un spatiu inchis (tunel, sub pod). Conducatorii
autovehiculelor sunt expusi la poluarea generate de vehiculele din mediu si de propriul vehicul din cauza
neetanseitatii motorului. Un sofer de taxi sau de autobus inhaleaza zilnic o cantitate de toxic din mediu
echivalenta cu 15 tigari fumate una dupa alta.
Plumbul: pe langa emisia industrial, plumbul atmospheric provine din circulatia auto.
Concentratia medie anuala recomandata de OMS este de 0,5-1,0 µg/m3, valoarea limita recomandata de
C.E.E este de 2,0 µg/m3.
Plumbul: patrunde in organism prin inhalare, dar si pe cale digestiva. Sursele de expunere la
plumb sunt multiple: aerul, apa, vegetalele, alimente de origine animal. Benzina cu plumb constituie o
sursa importanta de poluare a mediului.
Efectele plumbului asupra sanatatii:
Actiunea toxica esentiala a plumbului consta in perturbarea biosintezei de hemoglobin, carea
ntreneaza o anemie usoara. Plumbemia este un indicator de expunere recenta.

9
 Plumbul organic de origine industrial are un tropism particular pt celula nervoasa si este de 10
ori mai toxic decat plumbul anorganic.
Copii expusi la plumbul din mediu vor fi victimele tulburarilor neurologice subtile fara a prezenta
semne clinice evidente de encefalopatie saturnina. Simptomele usoare cuprind: oboseala, tulburari de
somn, dureri abdominale, constipatie si anemie.
Copii sunt mai expusi riscului de impregnare saturnina din urm motive: obiceiul de a se juca in
contact cu solul si praful contaminat cu plumb si datorita absorbtiei intestinale crescute. Este vorba de
absorbtia crescuta pt copilul denutrit, carentat in fier sau calciu.
Plumbul afecteaza mai intai dezvoltarea si cresterea tesutului nervos (efect ireversibil), ulteriori
afecteaza neurotransmitatorii (effect reversibil).Acesti copii sunt mai distrait, mai impulsive, mai putin
dotati.
Hidrocarburile: constituie un grup eterogen de poluanti:
Hidrocarburile aromate: benzenul este considerat cel mai periculos compus. Rezulta in special
din traficul auto: motoarele Diesel sunt emitatori slabi de benzene, invers fata de motoarele cu benzina.
In cazul expunerilor reduse, benzenul diminua multiplicarea celulelor sanguine. Poate sa survina
o anemie, dar mai ales o diminuare a globulelor albe. Puterea oncogene a benzenului se manifesta in
doze mari.
Efectele cronice ale expunerii prelungite : alterari celulare ale maduvei osoase si ale sangelui
periferic, doar un procentaj redus dintre acestia fac leucemie.
Hidrocarburile policiclice aromate (HPA): surse: combustiile industriale sau domestice,
incinerarea deseurilor, transporturi, fumat etc. Benzo(a)pirenul (BaP) este cel mai urmarit dintre acesti
poluanti potential cancerigeni.
Funinginea si pulberile: combustia industriala si vehiculele cu motor sunt responsabile de
emisiile de particule, desi activitatea umana simpla le produce in cantitati nebanuite.
Poluarea cu pulberi este lipsita de omogenitate. Studiul analitic al particulelor este f dificil si se
refera la talie, morfologie, compozitie. Impactul asupra sanatatii este diferit dupa parametrii lor.
Poluarea cu particule de catre vehicule: motoarele cu benzina echipate cu system catalytic emit
putine particule, dar esapamentul motoarelor cu benzina ce contine plumb, si in special cele diesel, emit
multe particule. Particulele din motoarele diesel au un nucleu de carbon elementar ce are la suprafata
hidrocarburi cu risc, de diferite greutati moleculare, a caror proprietati mutagene si cancerigene au fost
puse in evidenta pe animale.
Deplasarea si uzura unor parti ale autovehiculelor sunt la originea emisiei de pulberi.Este vorba
de frecarea pneurilor de sosea, placutelor de frana, discurile de ambreiaj etc.

LISTA poluanţilor atmosferici luaţi în considerare în evaluarea calităţii aerului înconjurător

1.Dioxid de sulf (SO2)
2.Dioxid de azot (NO2)
3.Oxizi de azot (NOX)
4.Particule în suspensie (PM10 şi PM2,5)
5.Plumb (Pb)
6.Benzen (C6H6)
7.Monoxid de carbon (CO)
8.Ozon (O3)
9.Arsen (As)
10.Cadmiu (Cd)
11.Nichel (Ni)
12.Hidrocarburi aromatice policiclice/Benzo(a)piren (BaP)
13.Mercur (Hg)

10
 MONITORIZAREA POLUARII AERULUI SI A EXPUNERI UMANE,

Poluanţii monitorizaţi, metodele de măsurare, valorile limită, valorile ținta, pragurile de alertă şi
de informare şi criteriile de amplasare a punctelor de monitorizare sunt stabilite de legislaţia naţională
privind protecţia atmosferei şi sunt conforme cerinţelor prevăzute de reglementările europene.
În prezent Reţeaua Naționala de Monitorizare a Calităţii Aerului (RNMCA) efectuează măsurători
continue de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon (CO), ozon (O3), particule în
suspensie (PM10 şi PM2.5), benzen (C6H6), plumb (Pb), arsen (As), cadmiu (Cd), nichel (Ni),
benzo(a)piren. Calitatea aerului în fiecare staţie este reprezentată prin indici de calitate sugestivi,
stabiliţi pe baza valorilor concentraţiilor principalilor poluanţi atmosferici măsuraţi.
În prezent în România sunt amplasate 148 staţii de monitorizare continuă a calităţii aerului,
dotate cu echipamente automate pentru măsurarea concentraţiilor principalilor poluanţi atmosferici.
RNMCA cuprinde 41 de centre locale (aflate la Agenţiile locale pentru Protecţia Mediului) care
colectează şi transmit panourilor de informare a publicului datele furnizate de staţii, iar după validarea
primară le transmit spre certificare Centrului de Evaluare a Calităţii Aerului (CECA) din cadrul Agenţiei
Naţionale pentru Protecţia Mediului.

 Metode de analiza a probelor.

Analiza poluantului atmosferic se realizeaza cu ajutorul unor metode, care se aleg in functie de
legislatia si standardele in vigoare, precum si de dotarea tehnica a laboratorului. Continutul de pulberi in
suspensie si de pulberi sedimentabile de determina prin metoda gravimetrica. Determinarea densitatii
particulelor din aer, precum si a naturii si dimensiunii particulelor sedimentabile se face cu
ajutorul microscopiei. Datorita cantitatilor mici de substante dispersate intr-un volum mare de aer, se
impune alegerea celor mai sensibile metode. O mare utilizare o au tehnicile spectrometrice, deoarece
majoritatea speciilor chimice se preteaza acestui mod de analiza, iar aparatura este usor accesibila.
Prin spectrometrie UV-VIS se determina in prezent imisii de poluantii gazosi  in probele de scurta durata
(de exemplu NH3, NO2, SO2, HCl, O3). Recent, ORD.592-2002 recomanda metode moderne mult mai
sensibile pentru deteminarea imisiilor de poluantilor gazosi prin masuratori continuue: fluorescenta in
UV pentru determinarea SO2 si chemiluminiscenta pentru NO2 si NOx. Spectrometria cu absorbtie
atomica (AAS) se foloseste pentru determinarea metalelor grele din pulberile din aer. Metoda
recomandata de ORD.592-2002 de monitorizare continua a CO este cea a spectrometriei in infrarosu
nedispersiva (NDIR). Aceste metode sunt utilizate in toata reteaua de monitorizare automata a calitatii
aerului din Romania. In ultimul timp, analiza cromatografica, in special cromatografia de gaze  (GC) se
foloseste din ce in ce mai mult in estimarea cantitatilor de hidrocarburi si solventi organici din atmosfera
atat din emisii, cat si din imisii.

Reteaua de monitorizare a aerului trebuie sa fie proiectata astfel incat cu datele obtinute sa poata fi
reprodus cat mai exact campul concentratiilor din zona. Pentru aceasta este nevoie de evaluarea
tendintei calitatii aerului si a strategiilor de control al surselor, precum si validarea modelelor de
dispersie. In proiectarea unei retele de monitorizare a aerului la nivel local trebuie sa se tina seama de:
 Numarul si pozitia punctelor de prelevare;
 Frecventa de recoltare a probelor;
 Baza instrumentala;
  Personalul necesar;
 Baza de date;
 Fluxul informational.

11
 CRITERII DE CALITATE A AERULUI:

Dioxidul de azot
Oxizii de azot provin în special din arderea combustibililor şi din traficul auto. Sunt toxici, în
special NO2, care provoacă, asfixiere prin distrugerea alveolelor pulmonare, căderea frunzelor la copaci,
reducerea vizibilităţii pe şosele ca urmare a formǎrii smogului, formarea ploilor acide etc.
Până la anumite concentraţii (praguri toxice), oxizii de azot au efect benefic asupra plantelor,
contribuind la creşterea acestora. Totuşi, s-a constatat că în aceste cazuri creşte sensibilitatea la atacul
insectelor şi la condiţiile de mediu (geruri).
La suprafaţa de contact aer-apă are loc transformarea gazelor acide în acizi tari care conduc la
creşterea acidităţii apei şi la încărcarea acesteia cu compuşi ai azotului.

Dioxidul de sulf
Dioxidul de sulf este deosebit de toxic, determinând efecte directe asupra florei şi faunei
(produce acidifierea solului şi degradarea construcţiilor). Prezintă un synergism ridicat cu praful, negrul
de fum etc., este foarte solubil în apă şi contribuie în mare măsură la producerea ploilor acide.

Pulberi în suspensie
Pulberile din atmosferă se clasifică după dimensiuni în două mari grupe:
· pulberi în suspensie cu diametre mai mici de 20 μm (component în atmosferă asemănător gazelor)
· pulberi sedimentabile cu diametre mai mari de 20 μm (după ce sunt emise înatmosferă se depun)
Natura pulberilor este foarte diversificată. Ele conţin oxizi de fier, în cazul pulberilor din jurul
combinatelor siderurgice, metale grele în cazul intreprinderilor de metale neferoase.
Poluarea atmosferei cu pulberi în suspensie are mai multe cauze: industria metalugică şi
industria siderurgică eliberează în atmosferă cantităţi însemnate de astfel de pulberi, centralele termice
care utilizează combustibili solizi şi traficul rutier.

Amoniac
Sursele de amoniac atmosferic sunt naturale şi artificiale. Aportul surselor naturale în poluarea
cu amoniac este relativ mic, de aproximativ 15 – 20 %. Dintre sursele artificiale cea mai importantă este
agricultura, iar din cadrul acesteia zootehnia de tip intensiv.
Amoniacul este un gaz incolor, cu miros caracteristic, înţepător, care se percepe la o
concentraţie de 20 ppm, fiind mai uşor decât aerul şi foarte solubil în apă. Are effect paralizant asupra
receptorilor olfactivi, motiv pentru care depistarea organoleptică este valabilă numai pentru o perioadă
scurtă de la intrarea în contact cu el.

12