ELEMENTE DE

FIZIOTERAPIE SI
ELECTROTERAPIE
Fizioterapia - ansamblul aplicatiilor
terapeutice având la bază utilizarea
agentilor fizici.
agenţi fizici naturali: apă, ape minerale,
litorale, nămoluri, gaze terapeutice,
climă
agenţi fizici artificiali: curentul electric,
undele electromagnetice, proceduri
termoterapice
 Fizioterapia are la bază urmatoarele
principii:

 -Principiul Non Nocere.

 -Principiul holistic
 -Principiul individualizării
 Balneologia – ştiinţa care se ocupă cu descoperirea,
studiul şi aplicarea în practica medicală a agenţilor fizici
naturali
 Factorii naturali pot acţiona singuri sau asociaţi,
rezultând următoarele forme de terapie:
 -hidroterapia – imersii parţiale sau generale- dacă se
asociază factorul termic –hidrotermoterapia; daca se
asociază şi mobilizări –hidrokinetotermoterapia
 balneoterapia – terapie cu ape minerale – cura internă
(crenoterapie) sau cură externă (băi în ape minerale)
 peloidoterapia – terapia cu nămol
 -climatoterapia (helioterapia, aeroterapia, cura de
teren etc)
AGENŢII FIZICI NATURALI
1. Clima

„totalitatea fenomenelor
meteorologice ce caracterizează
starea medie a atmosferei, într-un
anumit loc şi pe o anumită perioadă
de ani”
 factori: radiatia solară, circulaţia gen atmosferică,
suprafaţa subiacentă

a)radiatia solara -radiaţii de natură -electromagnetică (radiatii X si gamma)

-corpusculară (microparticule
atomice – electroni, neutroni, protoni)
- cosmică
Suma proceselor de primire şi cedare a radiaţiei solare formează
bilanţul radiativ; pozitiv în perioada caldă şi negativ în sezonul
rece, când predomină pierderea căldurii.
b) circulaţia generală atmosferică rezultă din încălzirea diferenţiată a
regiunilor globului, ceea ce determină apariţia diferenţelor de
presiune atmosferică.
c) suprafaţa subiacentă este zona din apropierea solului unde
energia radiantă provenită de la soare se transformă în căldură,
este absorbită de scoarţa terestră şi redată atmosferei. În acest fel
masele de aer îşi modifică proprietăţile şi ia naştere topoclimatul
sau climatul local.
Caracteristicile fizico-chimice ale
aerului atmosferic

a) Compozitia chimică
 raport normal al amestecului de gaze: azot-78%,
oxigen-21%, bioxid de carbon-0,03%, ozon 1-2
mg/100 m³ aer, gaze rare (argon, heliu, neon
kripton), iod.
 In conditii de poluare (monoxid de carbon,
amoniac, impurităţi-efecte nocive)
 Aerosolii terapeutici naturali sunt
dispersii ale unor subst solide sau lichide
într-un mediu gazos;
 se resorb rapid la nivelul căilor resp si
determină efecte favorabile locale şi
generale asupra organismului.
 aerosoli marini (conţin iod, sodiu, clor,
brom), aerosolii salini (clorură de sodiu)
şi aerosolii terpenici (pădurile de
conifere).
b) Parametrii fizici ai atmosferei
- temperatură, presiune atmosferică,
curenții de aer şi vânturile, precipitaţiile,
durata strălucirii soarelui, aeroionizarea
 aeroionii -complexe moleculare
purtătoare de sarcini electrice negative
sau pozitive, de dimensiuni variabile,
detectabile în aer, care rezultă în urma
unor procese fizice complexe (ionizare).
Aeroionizare atmosferică

 Ionii atmosferici sunt pozitivi sau negativi, gazoşi,

solizi sau lichizi, de dimensiuni mici, mijlocii sau
mari. Sunt generaţi de radiaţia cosmică sau solară,
de substanţele radioactive din sol, aer, apă
 Condiţiile care favorizează creşterea numărului de
ioni atmosferici : cascadele, erupţiile vulcanice,
furtunile de praf şi zăpadă, descărcările electrice. În
natură, ionizarea medie este de 500-600 ioni mici şi
mijlocii/cm³, cu predominenţa ionilor pozitivi. Cu
cât numărul ionilor mici negativi este mai
mare, cu atât zona respectivă are un aer
atmosferic pur. În zonele poluate, ionii mici se
fixează pe nuclee de condensare şi dau naştere
ionilor mari, cu încărcătură pozitivă, cu efecte nocive
asupra organismului uman.
 ionii mici cu încărcătură negativă:
-efecte favorabile asupra sistemului
nervos și mecanismelor de apărare
ale organismului
-întârzie îmbătrânirea
 Procesul de adaptare la diverse tipuri de climă se
numeşte aclimatizare.

În cazul existenţei modificărilor patologice, datorită

unor afecţiuni, organismul nu-şi poate mobiliza
mecanismele de protecţie, creându-se astfel
condiţii favorabile decompensării (cardiace,
respiratorii etc).
 Din această cauză, indicarea unei cure într-o
staţiune balneoclimaterică trebuie făcută după un
consult medical prealabil, menit să stabilească
indicaţiile şi contraindicaţiile diferitelor bioclimate,
în funcţie de rezervele funcţionale ale
organismului
 Meteorosensibilitatea este
reactivitatea particulară a
organismului uman (sănătos sau
bolnav) la schimbările atmosferice,
exprimată prin tulburări subiective
şi obiective. Gradul de reactivitate
se manifestă încă din copilărie şi
poate fi influenţat pe parcursul
vieţii.
 Particularitatea unor afecţiuni de a prezenta exacerbări
ale simptomatologiei subiective şi obiective sub
influenţa factorilor meteorologici poartă numele de
meteorotropism.
 afecţiuni meteorotrope :
-bolile reumatismale
- boli cardiovasculare(hipertensiunea arterială,
angina pectorală, infarctul de miocard)
- digestive (boala ulceroasă)
- respiratorii (astmul alergic).

Pacienţii cu astfel de afecţiuni trebuie să evite

efectuarea tratamentelor balneoclimaterice în
sezoanele cu instabilitate meteorologică şi cu
temperaturi scăzute.
 Indicii bioclimatici -pentru a obiectiva relaţia
dintre elementele climatice şi organism.
- indicele de confort termic – se bazează pe
relaţia între temperatură, umiditate şi vânt; există
o zonă de neutralitate (indiferenţă) termică, în
care organismul uman sănătos, îmbrăcat lejer, în
stare de repaus, nu pierde şi nu primeşte căldură;
sub temperatura minimă a zonei de neutralitate,
organismul resimte disconfort prin răcire şi sunt
stimulate reacţiile de termogeneză, iar peste
temperatura maximă, disconfortul prin încălzire
stimulează termoliza.
 - indicii de stres bioclimatic
 stresul pulmonar – reflectă acţiunea cantităţii de
vapori de apă din aer, exprimată prin tensiunea
vaporilor asupra alveolelor pulmonare şi a mucoaselor
căilor respiratorii superioare; vara, aerul este încărcat
cu vapori de apă şi apare tendinţa de hidratare a
mucoaselor (indicele are un caracter hidratant), iar
iarna indicele are un caracter deshidratant; primăvara
şi toamna indicele este echilibrat.
 stresul cutanat – este expresia acţiunii temperaturii
şi vântului la nivelul pielii; în lunile de vară, indicele are
valori reduse (hipotonic), iar iarna valorile sunt
crescute (hipertonic).
 stresul bioclimatic global – reprezintă suma celor
doi indici anteriori;