ECHILIBRUL ÎN NATURĂ

Elevi :
Bute Violeta
Dumitrache Mădălina
Epure Renata
Ivașcu Elena
Clasa: a XII-a B
Colegiul Național ” Alexandru Ioan Cuza „
 ECHILIBRUL ECOLOGIC
Echilibrul ecologic reprezintă ansamblul stărilor și interrelațiilor dintre elementele
componente ale unui sistem ecologic, care asigură menținerea structurii, funcționarea și dinamica
ideală a acestuia.
În sens ecologic, prin echilibru ecologic (dinamic, biologic) se înțelege starea în care
un sistem biologic (individ, populație, biocenoză) sau mixt (ecosistem) se menține în aproximativ
aceleași limite, prezentând slabe fluctuații în timp și spațiu ca urmare a interdependenței
indivizilor sau a părților care îl compun.
Echilibrul ecologic de obicei același lucru cu echilibrul natural, reprezintă starea în
care se află un ecosistem natural în care lanțul trofic este corect echilibrat.
Existența echilibrului ecologic a fost constatată empiric încă din trecut, dar analizată
și fundamentată teoretic în secolul al XX-lea, ca urmare a distrugerilor provocate de intervențiile
umane în lanțul trofic și de dezvoltarea unei științe a echilibrului natural al viului, ecologie.
Ca urmare a dezechilibrului ecologic provocat de țările industrializate atât pe
teritoriul lor cât și pe teritoriul altor state s-a putut constata că natura nu dispune întotdeauna de
mijloace pentru refacerea echilibrului ecologic, în foarte multe situații fiind necesară intervenția
recuperatoare a omului.
Apa este parte integrantă din patrimoniul public și constituie un factor determinant
în menținerea echilibrului ecologic.
Menținerea echilibrului ecologic presupune adoptarea unei strategii, aplicarea unor
instrumente de ordin economic, tehnic, juridic și instituțional care să asigure protejarea efectivă și
durabilă a mediului înconjurător.
 MEDIUL
Mediul, precizat la nevoie drept mediul
înconjurător sau mediul ambiant, este o noțiune care
se referă la totalitatea condițiilor naturale de pe
Pământ sau dintr-o regiune a sa, în care evoluează
ființele sau lucrurile. Dintre aceste condiții fac parte
atmosfera, temperatura, lumina, relieful, apa, solul,
precum și celelalte ființe vii. Mediul are un rol foarte
important în procesul evoluției ființelor vii, care, la
rândul lor, sunt un factor de transformare a mediului.
  Rolul atmosferei în păstrarea
echilibrului natural al Pământului
Învelişul gazos care înconjoară
planeta Terra (Pământ), este În cadrul atmosferei terestre
cunoscut sub denumirea de se deosebesc cinci straturi principale,
atmosfera acesteia. Viaţa pe planetă între care nu există o delimitare
este asigurată de existenţa precisă, împărţirea lor făcându-se
atmosferei, energiei solare şi a după caracteristicile termice,
câmpul magnetic planetar. compoziţie chimică, direcţie de
Atmosfera are rolul de a absorbi deplasare şi densitate.
energia de la Soare, de a recircula apa
şi alte chimicale şi prin forţe
magnetice şi electrice asigură un
climat moderat. Atmosfera
protejează de asemenea faţă de
radiaţiile cu energie mare şi de vidul
cosmic.
 Atmosfera terestră nu are forma planetei, ci are o formă de sferă uşor
turtită, formă determinată de mişcarea de rotaţie a planetei.
 Datorită expunerii alternative a atmosferei la radiaţia solară (din cauza
rotaţiei în jurul axei) diferenţele de temperatură cauzează diferenţe ale
densităţii aerului şi astfel apar deplasări ale aerului, atât pe orizontală cât şi
pe verticală, denumite vânt.
 Compoziţia atmosferei variază atât cu altitudinea cât şi cu latitudinea. Se
consideră că atmosfera terestră reprezintă un amestec mecanic de mai multe
substanţe aflate în stare gazoasă, lichidă şi solidă. Componenţii gazoşi ai
atmosferei formează ceea ce se denumeşte aer. În general aerul conţine, în
volume, ~78% azot, ~21% oxigen, ~0,93% argon, iar restul este format din
gaze inerte, dioxid de carbon şi cantităţi variabile de vapori de apă.
Componenţii în stare lichidă ai atmosferei sunt reprezentaţi de particule fine
de apă, iar cei solizi sunt reprezentaţi de gheaţă, particule de diferite
dimensiuni de naturale sau artificiale.
 Ca urmare a activităţii vieţuitoarelor, dar în special a oamenilor, compoziţia
atmosferei se modifică continuu.
 RADIAȚIILE ULTRAVIOLETE
 Cum ne protejăm de
radiaţiile ultraviolete?
SPF – factorul de
protecţie solară (Sun
Protection factor) este o
unitate de măsură care
indică cât timp poţi sta la
soare fără a provoca
arderea pielii. În prezent
este calculat numai pentru
radiaţiile UVB, cele UVA
nu au fost cuantificate
deoarece nu produc
aceleaşi efecte nocive
asupra organismului
uman. Totuşi, marea
majoritatea a produselor
de protecţie solară afirma
că protejează pentru toate
tipurile de radiaţie UV!
Există o concepţie
greşită legată de SPF
 Pot plantele să sufere
arsuri solare?
Plantele sunt întotdeauna
expuse la radiaţii
ultraviolete şi dispun de
mecanisme pentru a face
faţă daunelor induse de
acestea. Dar expunerea lor
la un nivel ridicat de UV-B
– le „supără” chiar şi pe
plante, principalul efect
fiind asupra procesului de
fotosinteză  De exemplu,
unele soiuri de orez sunt
mai rezistente la UVB aşa
cum rase diferite de
oameni pot produce
cantităţi diferite de
melanina pentru protecţia
pielii, astfel ca plantele
diferă.
Fitoplanctonul marin este
Sunt razele soarelui mai intense la altitudini mai mari?
Radiaţii UV cresc cu creşterea altitudinii (intensitatea radiaţiilor
ultraviolete este cu 20% mai mare la 5000 de metri comparativ cu cea de la
nivelului mării).
 ROLUL TEMPERATURII ÎN PĂSTRAREA
ECHILIBRULUI NATURAL AL PĂMÂNTULUI
Temperatura este o mărime fizică a
unui sistem care exprimă cantitativ proprietatea de
mai cald sau mai rece a sistemului respectiv.
Astfel, materialul cu o temperatură mai ridicată
este mai cald, iar cel cu o temperatură joasă mai
rece. Temperatura este un parametru care
caracterizează viteza cu care se mișcă atomii ce
alcătuiesc o substanță.
Temperatura provine din radiația solară ca și
din lumină cu care acționează împreună. Temperatura
aerului determină direct intensitatea proceselor
biochimice în partea aeriană a plantelor și acționează
indirect asupra acestora prin influența asupra regimului
termic al solului și formarea umidității în stratul aerului
de lângă sol, precum și asupra evaportației. Creșterea și
fructificarea plantelor depind atât de temperatura
aerului cât și de cea a solului.
 ROLUL LUMINII ÎN PĂSTRAREA
ECHILIBRULUI NATURAL AL PĂMÂNTULUI
 Lumina are importanţă ecologică maximă.
Sursele cosmice de lumină sunt Soarele şi
stelele aflate în afara sistemului nostru solar.
Izvorul de lumină şi energie termică provine
din reacţiile termonucleare. Lumina venită  Lumina are importante efecte în dirijarea
de la Soare este cea mai importantă. Ea este ritmurilor de viaţa diurn şi anual, precum şi
produsă de radiaţiile cu lungime de undă de parcurgerea diverselor stadii de dezvoltare.
0,39-0,76 microni şi reprezintă principala Ea acţionează asupra organismelor prin
sursă de energie pentru viaţa de pe Pământ. compoziţia, intensitatea şi durata ei diurnă
şi anuală.

 Compoziţia, intensitatea şi durata de

iluminare în ecosisteme se schimbă în
funcţie de mai mulţi factori: unghiul de
cădere a razelor solare, transparenţa
atmosferei, nebulozitatea etc. Prezenţa
norilor, a ceţii, a unor gaze în atmosferă
micşorează intensitatea luminii, care devine
difuză. Lipsa lor face ca luminozitatea să fie
 Rolul informaţional al luminii se
materializează prin perceperea de
către vieţuitoare a unor semnale
ale lumii exterioare ce implică
anumite activităţi în cadrul
ecosistemelor. Unele plante la
sosirea serii îşi închid florile, iar
dimineţta le deschid, de exemplu
păpădia, măcrişul . Altele îşi
deschid florile seara şi le închid
dimineaţa, de exemplu regina
nopţii, tutunul.Aceste modificări
morfofuncţionale sunt provocate
de variaţii ale intensităţii luminii
şi sunt cunoscute sub numele de
fotonastii. La animale, prezenţa
sau absenţa sau intensitatea
diferită a luminii stimulează sau
încetinesc activităţi trofice, de
reproducere, de apărare etc.
(Pârvu, 1999)
 Lumina are un rol deosebit
pentru viaţa plantelor. Prin
lumină, energia soarelui se
integrează în plantă sub formă de
energie potenţială. Lumina
condiţionează desfăşurarea
procesului de fotosinteză, apariţia
organelor florale, înflorirea,
fructificare, rezistenţa la cădere.
Energia luminoasă este absorbită
de clorofilă, care, prin procesul
de fotosinteză, transformă
dioxidul de carbon luat din frunze
şi apa absorbită de către rădăcini
în monozaharide.
 ROLUL SOLULUI ÎN PĂSTRAREA
ECHILIBRULUI NATURAL AL PĂMÂNTULUI
ROLUL APEI ÎN PĂSTRAREA ECHILIBRULUI
NATURAL AL PĂMÂNTULUI
 DEZECHILIBRE NATURALE: ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ

Activităţile umane zilnice necesită utilizarea combustibililor fosili (petrol, cărbuni

şi gaze naturale) pentru producerea energiei şi pentru transport. Aceste procese
conduc la emisii de gaze de seră, în special dioxid de carbon, fiind considerate
responsabile pentru afectarea climei. Din peisajul zilnic al lumii nu lipsesc furtuni
puternice, inundaţii, secetă şi valuri de căldură.  Din cauza gazelor de seră emise
deja în atmosfera, suntem predispuşi la o încălzire cu 1,2- 1,3 ºC a temperaturii în
următoarele decenii. Pentru a evita deteriorarea ireversibilă a planetei,
temperatura de la suprafaţa pământului nu trebuie să crească cu mai mult de 2°C
faţa de nivelul din perioada preindustrială.  Comisia Europeană a declanşat o
campanie prin care învaţă consumatorii ce ar putea să facă pentru a opri
încălzirea globală.
UE pledează pentru un acord global privind schimbările climatice după 2012.
Acesta este motivul pentru care Uniunea lansează un apel la adresa ţărilor
dezvoltate pentru a reduce, până în 2020, emisiile generate cu 30% faţă de
nivelurile înregistrate în 1990. Responsabilii europeni pledează pentru utilizarea
tehnologiilor curate de ardere a cărbunelui, pentru creşterea eficienţei energetice
şi pentru promovarea utilizării surselor de energie care protejează mediul.
 CONSECINȚELE ÎNCĂLZII GLOBALE
Dacă efectele încălzirii globale nu vor fi încetinite, scenariile Agenţiei
Europene de Mediu arată că Romania se va confrunta, în câteva zeci de ani, cu
deşertificări, teritorii invadate de ape, fenomene meteo extreme şi disparitia unor
specii de animale şi plante. Specialiştii mai sustin că, în cazul în care procesul de
încălzire globală nu va fi redus, nivelul Mării Negre ar putea creşte alarmant. In aceste
condiţii, Delta Dunării ar putea fi inundată total, iar oraşe precum Tulcea, Galaţi,
Brăila şi Sulina ar urma să fie parţial inundate. Totodată, zona litorală a Mării Negre
între Sulina şi Vama Veche este în pericol. Încălzirea globală aduce cu ea fenomene
extreme, care au început să apară şi în Romania, unde înregistrăm cam 10 tornade pe
an, dar de intensitate mai mică decât cele din Statele Unite.

Plantaţiile exotice, efect al încălzirii globale

Creşterea temperaturilor medii anuale a creat condiţii pentru dezvoltarea culturilor cu
specific  mediteranean în zone în care clima era considerată a fi temperat continentală
.
 Pe lângă toate acestea, plaiurile mioritice se vor confrunta şi cu apariţia unor zone deşertice. Mai afectate de
acest fenomen vor fi partea de vest a Olteniei şi partea de sud-est a Banatului, unde fenomenul a aparut deja.
Agenţia Europeană de Mediu a făcut public un raport din care reiese faptul că, în următorii ani, se vor înregistra
importante creşteri de temperatură în sudul şi estul continentului. Seceta va fi resimţită în toate anotimpurile
printr-o încălzire cu 5-7 grade Celsius şi o continuă scădere a precipitaţiilor, cu 20-40%. „Cele mai afectate
regiuni din România vor fi Dobrogea, Oltenia, sudul Munteniei şi Banatul. În lipsa unor măsuri urgente, este
posibil să asistăm la deşertificarea părţii de sud a ţării, în special în judeţul Dolj şi în Dobrogea. Alături de
Spania, Italia şi Grecia, România se află printre primele care vor fi afectate de aceste schimbări, care vor fi
vizibile încă din anii 2020-2030. Modificarea condiţiilor climatice va influenţa ecosistemele, aşezările umane şi
infrastructura în toate palierele vieţii economico-sociale din România”, atrage atenţia raportul.

Fenomenul El Nino, ce încălzeşte Oceanul Pacific, producând cantităţi mari de precipitaţii în Emisfera Nordică,
inundaţii catastrofale în America de Sud şi incendii în pădurile din Australia şi din Indonezia, va disparea către
jumătatea anului, potrivit Organizatiei Meteorologice Mondiale (OMM), din subordinea ONU. Anul acesta
(2010), El Nino a fost învinuit de ninsorile abundente din Statele Unite şi de seceta prelungită din Australia. Cel
mai recent ciclu al acestui fenomen a început în iunie 2009. Specialiştii consideră că el este cauza ploilor
abundente din Uganda care au produs alunecări de teren şi au distrus surse de hrană.Temperaturile mai ridicate,
provocate de El Nino, sunt urmate de obicei de o răcire generată de fenomenul cunoscut ca La Nina. Potrivit celui
mai probabil scenariu, temperatura Pacificului în regiunea tropicelor va scădea la nivelul normal până la mijlocul
anului, dupa ce în lunile noiembrie - decembrie a crescut cu 1,5 grade Celsius. OMM a avertizat că lunile martie -
iunie ar putea fi cele mai dificile, pentru că posibilitatea de a face prognoze precise este foarte redusă. Ultima
manifestare extremă a fenomenului El Nino, din 1998, a ucis 2.000 de oameni şi a provocat daune de miliarde de
dolari în agricultură şi în infrastructură, în Australia şi în Asia. (12 apr ilie 2010, Sursa: Ziarul de Iaşi).
 BIBLIOGRAFIE ȘI WEBOGRAFIE

• http://
proiecte.pmu.ro/teme_cercetare/Tema_1/index.
html#trasee
• https://
biblioteca.regielive.ro/referate/ecologie/influent
a-factorilor-de-mediu-asupra-organismelor-tere
stre-102138.html
• https://
ro.wikipedia.org/wiki/Echilibru_ecologic