Curs 3

Adaptarea
Reprezinta un proces complex prin care un organism isi modifica forma, structura si
functiile in stransa concodranta cu anumite conditii de mediu.
In general se disting 3 faze prin care trece organismul uman
1. Acomodarea : faza considerata a fi reversibila. In acest sens, un exemplu de
acomodare este cresterea numarului de hematii si a procentului de homoglobina din
sange la deplasarea la altitudine mare cu o presiune scazuta a oxigenului utilizata in
tratarea anemiilor si convalescentelor in statiunile de munte. Se considera si
imunitatea pe care o dau anumite boli infectioase organismului uman/
2. Aclimatizarea : reprezinta adaptarea prin modificari fiziologice la noi conditii
geografice in special conditii climatice. Exemple : adaptarea europeanului intr-o tara
situata intr-o regiune calda si umeda si vice-versa.
3. Naturalizarea : supravietuirea si reproducerea in conditii neschimbate de
existenta cu modificari fiziologice si la urmasi.
Homeostazia : homoios - asemanator, stazie- stare. Aceasta este proprietatea
organismelor vii determinata de reglajul neuroendocrin de a-si mentine in limitele
functionale.
Stres - adaptare, se poate evidentia ca reglajul neuroendocrin determina o
proprietate naturala a organismelor vii de a mentine in limitele organismului
functional diferiti parametrii fizico-chimibi, bio-chimici sau fiziologici constanti.
Aceasta proprietate poarta numele de homeostazie ea fiind cunoscuta in literatura
de specialitate si sub numele de intelepciunea organismului. In domeniul
balneoclimatologiei este foarte importanta homeotermia in cadrul mecanismelor de
termoreglare care prezinta constanta termperatura interna a corpului independent
de temperatura mediului exterior. Aceasta proprietate este asigurata prin
mecanismele reflexe antagonice dintre care unele produc asa-zisa caldura interna
iar altele cedeaza caldura acumulata spre exterior. Ele sunt reglate de centrii
nervosi corticali si centrii hipotalamici pe baza excitatiilor termice pe care le
primeste pielea din mediul exterior.
Climatoterapia este reazliata prin deplasarea si tratamentul in cadrul statiunilor
balneoclimaterice ceea ce implica reactiile pacientului la noile conditii de viata.
Ritmuri cosmice si biologice. Reactiile umane la conditiile de mediu au loci n cadrul
unor ritmuri cosmice concordante sau discordante cu ritmuri fiziologice proprii.
Adaptarea la factorii naturali de mediu care prezinta variatii ritmice la un anumit
interval se manifesta printre altele si printr-o sincronizare a functiilor biologice
interioare ale omului cu cele exterioare ale mediului. Fenomenele ritmice cosmice

ale astrelor apropiate cu precadere Luna si Soarele dar si fenomenele din atmosfera
determinate in mare masura de Luna si Soare sau conditiile locale, influenteaza la
randul lor bioritmurile fiintelor vii ale oamenilor, animalelor sau plantelor. Unele
corelatii sunt evidente in timp ce altele sunt mai greu de stabilit datorita
complexitatii lor astfel ca altele trec neobservate sau sunt considerate fara
corespondent cel putin pana in prezent. Exemple de modificari si adaptari:
deplasarea cu avionul pe glob de la e - v sau invers prin schimbarea rapida a mai
multor fuse orare determina dereglari in ritmul veghe - somn; petrecerea unui timp
mai indelungat in interiorul pamantului in afara ritmului zi-noapte, produce
dereglarea ritmului veghe-somn si chiar dezorientarea temporara. Pentru
balneoclimatologie foarte importante sunt fenomenele anuale, semi anuale si
diurne. Cele anuale sunt exprimate fizic prin variatia principalilor biologici in
functionarea diferita a unor organe in raport cu sezonul, temperatura corpului fiind
mai scazuta iarna si primavara si mai ridicata vara, drept pentru care ritmul cardiac
este mai ridicat vara si mai lent iarna. Fenomenele periodice de o zi sunt legate de
rotatia Pamantului in jurul axei sale care determina variatia parametrilor geofizici
respectiv a parametrilor meteorologici, campul electric atmosferic si campul
gomagnetic. Toate acestea se ascociaza cu perioada de rotatie siderala a planetei
Marte. Astfel de fenomene determina bioritmul circadian si biomiral, o zi - o noapte.
Acesta este foarte important pentru organismul uman si anume in ritmul veghe
somn temperatura corpului, pulsul, compozitia sangelui. Fenomenele anuale sunt o
expresie a miscarii Pamantului cu evidentierea celor 4 anotimpuri la temperaturi
variate. Variatiile din cursul unui an se datoreaza incalzirii inegale a temperaturilor
aerului si solului, a nebulozitatii, a umezelii relative si absolute precum si presiunii
atmosferice. Se aprecieaza faptul ca momentul de functionare zilnica al unui organ
varieaza foarte mult cu sezonul. Astfel ritmul cardiac este mai rapid vara atunci
cand si temperatura este mai mare si mai lent iarna. Deasemenea temperatura
corpului este mai ridicata toamna si mai scazuta iarna si primavara atunci cand si
procesele metabolice sunt incetinite. Deasemenea viteza de crestere a parului este
maxima in luna iulie si minima in luna ianuarie datorita discrepantelor termice.
Pentru un balneoclimatolog fenomenele bioritmice anuale si diurne sunt deosebit de
evidente, ele putandu-se masura spre deosebire de cele cu perioade mai mari sau
mai mici a caror corelare este deocamdata relativa dar care pot avea efecte
indirecte prin variatii electromagnetice asupra ogranismului uman.
Factorii genetici ai climatului si influenta lor asupra vietii si a calitatiii acesteia
1. Factorii cosmici
Radiatia cosmina este o radiatie corpusculara si electromagnetica provenita direct
din spatiul cosmic sau rezultata in urma unor reactii nucleare ale radiatiei
extraterestrea cu nucleele atomilor in atmosfera. Prima este detectata la 10-30 km
inaltime iar cea de-a doua la inaltimi mai mici chiar si la nivelul suprafetei terestre.
Cele cu energie sub o anumita limita, urmeaza liniile de camp magnetic, fiind
deviate spre poli. Asadar, intensitatea radiatiei cosmice este mai mare la poli.

2. Radiatia solara, influenta activitatii solare asupra ogranismelor vii

Este o emisie si propagare in spatiu a unor unde si a unor particule care
influenteaza mediu interplanetar.
Radiatia corpusculara, reprezentata de vantul solar, raze solare provenite din
eruptii, care constituie sursa de energie a Soarelui. Radiatia electromagnetica se
propaga sub forma unor unde electromangnetice cu lungimi diferite de unda, de la
103 microni, radio, infrarosii, vizibile, ultraviolete pana la raze X.
La trecerea prin atmosfera radiatia isi schimba intensitatea si compozitia spectrala,
datorita difuziei si absorbtiei. Fluxurile radiative (radiatia directa difuza, globala,
efectiva, reflecatata) formeaza impreun bilantul radiativ (diferenta dintre energia
primita) si cea emisa sau reflectata de suprafata terestra.
Elementele bilantului radiativ prezinta variatii temporare si spatiale in functie de
mai multi factori si anume: inaltimea Soarelui, lungimea zilei care determina suma
zilnica si lunara de energie si nebulozitatea si transparenta aerului.
Actiunea radiatiilor asupra organismului uman
Patrunderea radiatiilor solare in piele depinde in cea mai mare masura de lungimea
de unda a radiatiei si de pigmentarea pielii. Cladura primita de om este dependenta
de unghiul solar si de pozitia corpului expus la soare. Spectrul solar prezinta efecte
biologice diferite, in functie de lungimea de unda.
Astfel, partea vizibila a spectrului (4000 A - 7500 A) interval cunoscut sub numele
de radiatie solara luminoasa, este perceputa la nivelul celulelor retinei, apoi
impulusul luminos este transmis pe cai nervoase la centrii ptici din hipotalamus si
de aici sunt stimulate hipofiza si celelalte glande cu secretie interna, cu atat mai
mult cu cat cantitatea de radiatie este mai mare. Totalul de energie in spectrul
vizibil demonstreaza ca stimularea hipotalamusului este posibila, cu lungimi de
unda de la indigo la rosu, dar in mod diferit. Intunericul complet influenteaza in sens
regresiv schimbarile structurale, celulele neuroglandulare si functiile hipofizei.
Parte de spectru cuprinzand radiatiile infrarosii calorice (7500 A - 30.000 A)
penetreaza superficial pielea (maxim la 7500 A, 99% din radiatie este absorbita
dupa penetrarea a cativa milimetri). Efectele locale sunt eritemul, care se manifesta
imediat si dispare dupa cateva minute nefiind urmat de depigmentare.
Radiatia infrarosie este absorbita de conjunctiita si cornee, provocand fotooftalmie
in mod rapid. Foarmarea cataractei prin expunere cronica la radiatii infrarosii paoate
provoca leziuni pe retina. Efectele generale sunt cele produse de caldura. Aceasta
produce modificare in reglarea termica, activeaza circulatia sangvina, produce
sudoritate, dar si insolatie, soc caloric.
Cele mai semnificative sunt efectele biologice ale ratiatiilor ultraviolete fie locale

sau generale de tip A, lungimi cuprinse intre 4000 A - 3150 A si de tip B 3150 A 2800 A, in timp ce tipul C mai mic de 2800 A inregistrandu-se la generatorii de
ultraviolete.
Efectele asupra pielii umane sunt fotoeriterm, o inrosire a pielii, urmata de
fotopigmentare. Daca intensiatatea este mare, se formeaza basici cu lichid ce se
pot infecta. In acest caz se constata o dilatare a vaselor de sange ale pielii,
producerea de coniferare a pielii, fenomen de adaptare la stres. Mecanismele de
actiune ale radiatiei ultraviolete asupra pielii constau in conversia provitaminei D in
vitamina D si transportarea ei in sange, cu actiune asupra fixarii calciului. Fascicolul
UV, de tip B, intre 3030 A - 2970 A are actiune specific antirahitogena.
Raspunsul pielii umane la aceasta parte este de spectru numit fotosensibilitate, este
mai mult sau mai putin pronuntat in functie de : culoarea pielii, varsta, sex, sezon.
Fotosensibilitatea descreste de la piept, abdomen, spate, catre obraz si extremitati
acolo unde si pielea este mai subtire si cu o concentratie mai mare de vase de
sange.
Efectele generale asupra organismului uman si cresterea secretiei gastrice, gastrite
modificare ale tensiunii sangelui datorita dilitarii vaselor capilare. Efecte asupra
metabolismului sunt: schimbari de continut in substante minerale si proteine,
reducerea capacitatii repsiratorii, hipertiroidism. Este de retiunt ca intensitatea
radiatiilor UV crestere odata cu inaltimea Soarelui, fiindc mai mare la amiaza si mai
mica dimineata si seara, dar si in functie de altitudinea geografica, concentratia de
UV fiind mai mare in zonele mai inalte datorita rarefierii aerului.Efectul principal
fiind reducerea functiilor metabolice. Acest lucru explica printre altele de ce in zona
montana inalta talia organismelor in special a plantelor este mica.
Pentru helioterapie, doza de iradiere este importanta (doza este in functie de
intensiatatea si timpul de expunere) si ea depinde de momentul din zi, de anotimp
si de zona geografica, doza de iradiere fiind mai mare la Ecuator si mult diminuata
catre polii geografici.
Radiatia ultravioleta
Soarele radiaza energie intr-un spectru extrem de larg de lungimi de unda. Radiatiile
ultraviolete, care au o lungime de unda mai mica decat radiatia din domeniul vizibil
sunt responsabile de arsurile provocate de expunerile la Soare sau de alte efecte
asupra sanatatii umane.
Din fericire pentru sanatate pe Pamant, stratul de ozon din stratosfera ne protejeaza
de cea mai mare parte a radiatiilor ultraviolete produse de Soare. Ceea ce strabate
insa stratul de Ozon din atmosfera poate cauza umeroase probleme de sanatate, in
special pentru persoane care petrec mult timp afara la radiatia solara: zbarcirea
pielii, imbatranirea acesteia(cataracta, suprimarea sistemului imunitar, cancere de
piele).

Din cauza acestor efecte asupra sanatatii, expunerea la radiatii UV trebuie limitata
pe cat posibil ceea ce presupune evitarea orelor in care intensitatea este maxima,
de exemplu la altitudinea geografia a Romaniei, intervalul de intensitate maxima se
incadreaza intre 11 - 15.
Ozonul stratosferic
Stratul de ozon absoarbe o mare parte din radiatia UV, insa procesul de absorbtie
depinde de luna din an si alte fenomene naturale. O mare problema a aprut cu
deprecierea stratului de ozon, datorata substantelor care au dus la distrugerea
ozonului (CFC - clorofluocrocarbonati), razultand astfel miscroarea puterii de
absortie a radiatiilor UV prin micsorarea grosimii stratului de ozon.
Ora expunerii
Soarele este la cea mai mare inaltime pe cel la amiaza, atunci cand ajunge la zenit,
moment in care si intensitatea radiatiei UV este maxima. La crepuscul, dimineata si
seara, unghiul de incidenta a razelor solare este mai mic ceea ce demonstreaza ca
razele Soarelui parcurg un drum mai lung spre atmosfera sub un unghi mai mare
fata de verticala, iar intensitatea radiatiei se reduce gradat.
Luna din an
Unghiul format de razele Soarelui variaza cu anotimpul, producand si variatii mari
ale radiatiei UV. Intensitatea radiatiei UV tinde sa fie maxima in lunile de vara atunci
cand pozitia pe orbita si inclinarea axe terestre favorizeaza o inaltime mare a
Soarelui pe bolta cereasca.
Latitudinea
Un efect important asupra radiatiei UV, il are forma elipsoidala a Pamantului care
imprima radiatiei solare un anumit unghi de incidenta cu suprafata terestra.
Intensitatea radiatiei solare este maxima la ecuator, acolo und razele solare parcurg
un drum mai scurt spre atmosfera. Grosimea stratului de ozon este mai mica la
tropice fata de la latitudinile mijlocii datorita circulatiei descendente a aerului de
unde rezeulta ca si absorbtia ozonului este mai slaba la tropice. La latitudinile mari
Soarele este mai jos pe cer deci razele calatoresc mai mult prin atmosfera si
expunerea la radiatie UV este radusa. Se recomanda o helioterapie eficienta doar
dimineata si seara atunci cand concentratia de UV este mai mica iar concentratia de
aerosoli mai mare. Intervalul optim este 8 - 11 repectiv 16 - 19.
Altitudinea
Influenteaza concentratia de UV, odata cu inaltimea si gradul de rarefiere se
modifica. Expunerea la radiatie UV creste odata cu altitudinea deoarece exista mai
putin aer in atmosfera care absoarbe radiatia. De exemplu, daca la nivelul
suprafetei terestre, greutatea unui m3 de aer este de 1,293 kg, la 40 km altitudine

greutatea unui m3 de aer este de 4 kg, ceea ce explica influenta deosebita pe care
o are gravitatia o are asurpa rarefierii aerului.
Conditiile de vreme / transparenta si nebulozitatea
Un rol important il are stratul de nori care reduce concentratia de UV intr-o masura
mai mare sau mai mica in functie de grosimea norilor sau de continutul acestora de
apa sau cristale de gheata. Astfel intr-o zi noroasa de vara in care cerul este
acoperit cu nori foarte subtiri si formati din cristale de gheata ce reflecta lumina, se
pot produce arsuri si intr-o zi noroasa de vara.
Reflexia
Unele suprafete, zapada, nisipul, iarba sau apa, reflecta o parte din radiatia UV care
ajunge la nivelul lor. Datorita reflexiei intensitatea radiatiei UV in zonele de reflexie
poate fi mult mai mare decat la umbra. De exemplu zapada proaspata din zona
montana inalta care prezinta un coefiecient de reflexie foarte mare a radiatiei UV de
peste 95% drept pentru care se recomanda la practicarea sporturilor de iarna,
folosirea ochelarilor de soare.
Curs
Influenta activitatiii solare asupra organismelor
Relatia trebuie privita corelat cu periodicitatea de aproximativ 11 ani a petelor
solare, isolate sau grupate in dreptul carora temperature suprafetei soarelui scade
cu aproximativ 1500gC fata de temperature medie de aproximativ 600gK. Aceste
pete solare se foarmeaza in cuprinsul cronosferei datorita magnetismului solar. Pe
de alta parte in timpul maximelor se intensifica radiatia corpusculara si
electromagnetica la suprafata Pamantului declasandu-se furtuni magnetice si
cresterea gradului de ionizare a atmosferei. Acestea influenteaza in mod indirect
starea de sanatate a organismului uman. Efectele cele mai representative sunt
bolile cardio-vasculare, persoanele cele mai afectate sunt cele varstnice.
De asemenea, in cadrului unui ciclu de 11 ani, se apreciaza un numar maxim de
epidemii datorita dezvoltarii in paralel cu intenstitatea vantului solar, a bacteriilor
saprofite si mai ales patogene: difteria, holera, gripa, ciuma, tifosul recurent, dar
totodata si productii maxime de vinuri.
Factorii geologici si fizico-geografici care influenteaza viata organismelor
Latitudinea, este factorul care determina variabilitatea climei si a elementelor sale
si drept urmare influenteaza intr-o foarte mare masura viata organismelor.
Campul geomagnetic al Terrei
Caracteristicile geologice si solurile

Radioactivitatea solului si a aerului

Caracteristici geomorfologice
Suprafetele de apa. Climat oceanic si marin (ofera conditii optime pentru
practicarea helioterapiei si talasioterapiei)
Peisajul biogeographic. Padurile. Deserturile (acestea ofera conditii diferite de
umiditate si de nebulozitate)
Factorii fizico-chimici si meteorologici care influenteaza organismele vii
Compozitia aerului. Atmosfera terestra prin caracteristicile sale chimice (alcatuirea
predominanta in proportie de peste 99% din azot si oxigen dar si din vapori de apa
sau ozon) influenteaza si determina intr-o mare masura. Oxigenul indispensabil
vietii este un element si un factor deosebit de important care prezinta o variabilitate
destul de mare odata cu cresterea altitudinii. Azotul poate provoca in cantitati
sporite asa-zisa betie de azot constata in special la aviator in zborul la mare
altitudine sau la scafandri. Bioxidul de carbon in anumite situatii poluante poate
duce la dipsnee la concentratii foarte mari de 2-3 procente iar la o concentratie de
peste 4 procente senzatia de constrictive toracica si dureri abdominale. La
concentratii de peste 8% poate duce la pierderea constiintei iar peste 10% devine
mortal.
Aerosolii. Atmosfera terestra din punct de vedere fizico-chimic poate fi considerata
aerocoloidal in care particulele foarte fine, solide sau fluide intr-un cuvant aerosolii
sunt dispersate printre moleculele de aer ale gazului. In functie de marimea si
sarcina electrica a particulelor de aerosoli, acestia au capacitatea de a patrunde la
diferite niveluri a aparatului respirator. Activitatea chimica a aerosolilor se aplica in
asa-zisa terapie de inhalatie (aerosoloterapie) in cadrul statiunilor balneoclimatice,
permitand astfel o patrundere mai adanca a substantelor terapeutice in plamani.
Poluarea chimica cu gaze toxice, poate provoca tulburari nervoase si poate
contrubui la aparitia de leziuni pulmonare. Fumul, praful si aciditatea aerului au o
actiune nociva asupra organismului uman si nu numai. Poluarea cu particule
anorganice determina numeroase afectiuni in special boli de plamani dintre care
cea mai cunoscuta este silicoza, boala frecventa in special in randul minerilor expusi
in mod continu la praf toxic. Poluarea cu substante organice (polen, spor de ciuperci
otravitoare sau diferite micro-organisme, virusuri, bacterii, etc.) pot provoca alergii,
infectii, bronsite, astm, boli de piele dar si sensibilitate alergica.
Conditiile meteorologice cele mai favorabile poluarii chimice sunt calmul atmosferic,
ceata, situatii caracteristice in general pet imp anticiclonic (dimineata) iar conditiile
geografice cele mai favorabile sunt amplasate in vai si depresiuni. Astfel formele de
relief in care frecventa bolilor induse de poluare si conditiile meteorologice este mai
mare in special in depresiunile intramonante inchise cu inversiuni de temperature
sau in vaile largi si adanci. Acest lucru explica de ce in Romania in depresiunile

Giurgeu si Ciuc de inregistreaza o frecventa de pana la 70% mai mare decat media
nationala in cazul bolilor alergice, bronsitelor sau a astmului.
Efectele poluarii sunt in functie de tipul de poluanti dar si in functie de fibrozanti la
care se adauga acei compusi axsifianti (monoxidul de carbon sau hidrogenul
sulfurat). Efectele induse de acesti compusi pot fi directe (iritatie) sau pot fi
axsifiante, cancerigene sau mutagene. In timp indelungat, efectele poluarii se pot
vedea si asupra invelisului biopedogeografic respective asupra vegetatiei, covorului
vegetal sau solurilor. In Romania cea mai ampla modificare a peisajului datorita
poluarii chimice s-a inregistrat in depresiunea colinara a Transilvaniei, in perimetrul
localitatii Copsa Mica, acolo unde pe fondul poluarii excesive de la jumatatea sec
XX, covorul vegetal a disparut de pe versantii din apropiere, solurile au fost poluate,
panza freatica ceea ce a determinat o crestere a numarului de cazuri de cancer sau
mutatii genetice. Acest lucru ia atras numele de cel mai poluat oras al Europei la
sfarsitul secolului XX.
Electricitatea atmosferei si ionizarea
Atmosfera terestra este sediul fenomenelor electrie ale caror mainifestari sunt cele
mai diverse. Manifestari detectabile numai cu aparatura de inalta precizie,
aparatura folosita in present in cadrul statiunilor balneoclimatice.
Influenta campului electric asupra organismului uman nu este ins ape deplina
elucidata. Exista legaturi intre tulburarile campului magnetic la cresterea
impulsurile atmosferice.
Ionizarea si conductibilitatea aerului
Aerul atmosferic exterior sau cel din cadrul incaperilor contine paricule purtatoare
de sarcini electrice numite ioni atmosferici care prin deplasarea in campul electric
sunt pozitivi sau negative dupa starea de agregare ei fiind gazosi, solizi sau lichizi,
iar dupa dimensiuni acestia pot fi mici, mijlocii si mari.
Intr-o masa de aer curat concentratia de ioni mici este intre 800-1400 ioni/ml iar de
ioni mari 400-700 ioni/ml.
Efectele biologice ale ionilor
In balenoclimatologie, s-a stabilit faptul ca ionii de oxigen din aer care exercita o
actiune stimulenta si normalizanta a diferitelor organe.
Actiunea ionilor nu are un efect direct. Acestia pot ajunge pana la nivelul celuleor
cerebrale. Luptand impotriva suboxigenerii care este una dintre principalele cauze
ale imbatrinirii, ionii negativi pot impiedica sau poat intarzia procesul de imbatrinire,
in felul acesta specialistii in balneoterapie recomanda aeroionoterapia in congestia
pulmonara, astm, gripa, tulburari respiratorii de natura alergica, turlburari
endocrine, insomnii, reglarea ritmului cardiac, tulburari cardio vasculari, exeme,

urticarie, straile de oboseala in general.

Masele de aer. Ciclonii. Anticiclonii
Masele de aer, fronturile atmosferice, ciclonii si anticiclonii determina variatii de
presiune, modificari bruste ale aerului si drept urmare pot genera modificarea starii
de moment a vremii si implicit poate influenta prin desfasurarea lor calitatea vietii.
Vremea este starea fizica a atmosferei in continua schimbare caracterizata in
totalitatea valorilor elementelor meteorologice la un moment dat si prin variatia
succesiva a acestora intr-un anumit interval de timp. Cele mai semnificatice efecte
asupra organismului uman sunt cele determinate de variatiile bruste si neprevazute
care pot genera afectiuni neasteptate pentru persoanele meteosensibile
accentuand bolile reumatismale, cardio vasculare sau chiar bolile digestive. In
general se aprecieaza faptul ca patrunderea unei mase de aer rece si uscat legata
de un anticiclon care antreneaza o presiune a atmosferii, a numarului de ioni,
coduce la o reactie a organismului manifestata prin hiperternsiune arteriala,
crestearea PH-ului, provocand hiberglicemie, modificarea continutuli de potasiu,
calciu, fosfor sau clor in sange, ceea ce dtermina reactivarea sistemului nervos si a
sistemului muscular.
Substantele oxidante aduse de mase de aer reci determina in schimb o stare de
calm, somnolenta, uneori de apatie. Masele de aer cald determina fenomene
inverse de vasodialatatie, PH scazut, pretetie de apa la nivelul tesuturilor si
permeabiliatate marita a peretilor capialari. Aceste mase de aer pot antrena
proliferarea micro-ogranismelor si producerea de infectii sau scaderea glicemiei. La
nivel psihic apare o stare de nervozitatea de urmata insomnie si oboseala. Scoala
de balneoclimatologie din Franta arata faptul ca fronturile calde au efecte asupra
sistemului nervos central in sensul ca determina cresterea irascibilitatii, scaderea
atentiei, scaderea capacitatii de concentrare si insomniedar si asupra sistemului
cardiovascular, determina tahcardie si cresterea tensiunii arteriale. Astfel de fronturi
pot avea influenta asupra compozitiei sangelui (cresterea de calciu, iod
plasmatic,PH, glicemie). Toate aceste aspecte determina in final scaderea imunitatii
si cresterea sensibilitatii alergice. La trecerea fronturile reci, efectele se manifesta
prin scaderea ternsiunii arteriale, inmultirea creizelor anchinoase, predispozitia la
tromboze, afectiuni respiratorii, crize de astm, stari alergice, accentuarea durerilor
reumatice, scaderea glicemiei si chiar a numarului de leucocite.
In general, fronturile calde, masele tropiale, aionizarea pozitiva, scaderea
continutului de substante ionizante, predomina reacatii adverse, distructive in
sensul ca genereaza accelerarea proceselor de oxidare, cresterea consumului
energetic si cresterea starii de oboseala.
Fronturile reci, masele polare , cu aeroionizare negativa au o actiune tonifianta de
refacere declansand scaderea metabolismului, a proceselor oxidative, a consumuui
energetic, sunt recomandate in curele de aeroionizare.

In urma unor cursuri in UK, s-a constatat faptul ca schimbarile de vreme

determinate de traversarea ciclonilor insotiti de fronturi calde si reci care
antreneaza o serie de reactii bilogice, determina separarea a unor factori biologici
unele favorabile altele nefavorabile, a caror sunt datorate de catre pozitia fronturilor
atmosferice din interiorul unui ciclon.
Grupa 1 de favorabililtate este constituita la maximum in zona subtropicala, polara,
arctica si la minimum la
. Grupa noua de favorabilitatea prezinta in minimum in
zonele tropicalel si subtropicale si un maximum in sectoarele subpolare de
drepresiune mare.
Pe teritoriul Romaniei , grupa noua se intalneste in zona montana cu precadere la
peste 1200 altitudine iar ultima grupa de favorabilitate in depresiunile intramontane
cu inversiuni de temperatura sau in zonele deluroase si de campie din partea de
vest.
Aceasta repartitie de grupe de favorabilitate, explica de ce statiuniile care practica
aeroterapia prin aeroionizare sunt localizate in zona montana inalta la peste 1200
altitudine vestite fiind statiunea Paltinis, Voineasa, Baile Tusnad, Stana de Vale din
muntii Apuseni. In cadrul acesto statiuni, aeroterapia este recomandata in special
pentru tratarea afectiunilor digestive, cardio-vasculare, sau afectiunile nervoase.
Curs 4
Elemente climatice
Dat fiind faptul ca mediul climatic actioneaz printr-un complex de factori
permanenti, relatia sa cu organismul uman este destul de greu de stabilit atat la
nivel calitativ dar si la niver cantitativ. Din aceasta cauza cu exceptia datelor
meteorologice excesive si care nu au fost puse in variatie cu manifestarile
meteorologice, au fost folosite si unele cercetari cu ajutorul camerelor climatice.
Primul element climatic temperatura aerului
Aceasta prezinta pe glob oscilatii latitudinale, altitudinale dar si variatii temporale,
diurne sau anuale.In balneoclimatologie, temperatura aerului poate fi masurata prin
pierderea de caldura pe care o suporta un corp sau un organism cu temperatura
cunoscuta in prealabil de 36,5 gC.Aceasta este valoarea de racire masurata cu
ajutorul frigorimetrului, criometrului sau frigrografului. Pentru temperatura corpului
uman se foloseste un termometru de maxima si un termometru electronic cutanat.
Frigrograful, reprezinta organul de control termic pentru cura pacientului in aer liber
in conditii de calm in pozitia culcat si usor imbracat.Aparatul este legat in functie de
temperatura cutanata la productie constanta de caldura. In functie de sensibilitatea
termica si de diferiti parametri climatici se pot stabili conditiile de efectuare a
climato-terapiei dar si clasificarile regionale de natura bioclimatica.Functiile
endrocrinologice dar si celelalte functii biologice ale organismului sunt influentate

de schimbarile de temperatura ale mediului inconjurator mai ales in cazul in care

aceste schimbari se produc brusc.
Organismul uman cu sange cald (organismul homeoterm) are capacitatea de a-si
pastra temperatura corpului constanta doar intre anumite limite. Aceasta
proprietate poarte numele in climatologia medicala de homeostazie termica.
Organismul uman este inzestrat cu un mecanism pentru mentinerea bilantului
termic dependent de piele respectiv de sistemul nervos periferic al pielii dar si de
reteaua fina de capilare sanguine de stratul de grasime sau de par si de continutul
in apa al corpului. Celule corpului contin circa 70% apa pentru cresterea sau
scaderea termperaturii cu un grad C, este necesara o energie termica considerabila
dar si pentru cresterea temperaturii.
Activitatea musculara poate determina cresterea temperaturii cu 1-2 gC. La o
temperatura joasa a mediului inconjurator, contratia fibrelor musculoare poate
produce frison. Ficatul este si el un organ producator de caldura prin multitudinea
de procese chimice care au loc la nivelul sau.
Pierderea de caldura a organismului uman depinde de diferite mecanisme dintre
care 4 au o imporatanta mai deosebita :

1. Conductia : transferul de caldura de la corpul uman la orice substanta sau

corp mai rece din exterior cu care vine in contact provocand in principal
vasoconstrictie.

2. Convectia : este responsabila de pierderea totala de caldura in proportie de

aproximativ 15%. Acest proces rezulta din incalzirea si umezirea stratului
subtire de aer de 1-2 mm de la contactul cu pielea si inclouirea lui cu un aer
mai rece si mai uscat.

3. Radiatia caldurii : suprafata corpuluise comporta ca un corp asa-zis negru

drept pentru care acest proces este responsabil de 60% din pierderea totala
de caldura.

4. Evaporatia apei din piele si din plamani : 25% din pierderea totala de caldura
in general la o temperatura a mediului de peste 28-29 gC. Rata de evaporatie
depinde de temperatura exterioara, de diferenta de presiunea partiala a
vaporilor de apa de pe suprafata umeda, dar si de stratul de aer din imediata
vecinatate, de viteza curentilor de aer dar si de permeabilitatea
membranelor. Transpiratia depinde de cresterea temperaturii a mediului
inconjurator dar si de influxul brusc de aer tropical (vara), de baile fierbinti
sau de inductia electromagnetica cu inalta frecventa practicata in
termoterapie dar si in anumite cazuri de stari emotionale.
Bilantul termic de crestere a productiei de caldura de realizeaza :

cresterea a fluxlui de sange in piele si tesuturile subcutanate

cresterea secretiilor si incetarea transpiratiei

vasodilatatia pielii prin stimularea sistemului nervos

La o temperatura normala in camera, temperatura medie a pielii este in general

urmatoarea :

suprafata abdominala are aproximativ 37 gC

frunte 31 gC

piept 38 gC

la nivelul coapsei 32,8 gC

partea inferioara de piciorului 31,8 gC

mana 31,5 gC

axila 36,5 gC

Ritmul biologic al temperaturii inregistreaza un maxim seara si un minim dimineata.

La barbati maximul prin si principal este in jurul orei 15 si un mediu la 21 iar un
minim la ora 6.
La femei apare un singur maxim la 22:30 si un minim in jurul orei 4:30.
Aceste diferente constau in ritmul diferit al proceselor metabolice generatoare de
caldura.
Temperatura corpului poate fi afectata insa si de alti factori :

umezeala mare poate produce discomfort la o temperatura scazuta

accentuand senzatia de frig, iar la o temperatura ridicata da senzatia de
nabuseala datorita imposibilitatii evaporarii transpiratiei.

miscarile aerului produc o scadere a temperaturii corpului si o diferenta mai

mare in temperatura diferitelor parti ale corpului.

imbracamintea poate influenta intr-o masura deosebita termoreglarea.

Aceasta termoreglare este influentata si de varsta, de exemplu la copii
termoreglarea este defectoasa, la varstnici termoreglarea este mai scazuta
(variatiile de temperatura din mediul exterior pot influenta puternic
temperatura corpului drept pentru care varstnicii sunt cei mai expusi).

Mecanismul aclimatizarii este un proce fizic complex care depinde de mediul termic

iar expunerea poate usura aceasta adaptare.

Oamenii sanatosi expusi la flutuatii termice ale termperaturii mediului, prezinta un
control eficient al temperaturii pielii adaptandu-se mai usor la frig iarna si la caldura
vara. In general insa, efectul acelorasi factori este diferit vara si iarna. Receptarea
stimulilor este insotita de o schimbare gradata a raspunsului la acesti stimuli,
aceste proces poarta numele de obisnuinta el fiind un proces invers celui de
domesticatie. In conditiile de stres rece, se declanseaza mecanismul de crestere a
cantitatii de caldrua produsa in organism prin : intensificarea metabolica, contratiile
muschilor striati, utilizarea proteinelor alimentare pentru termoreglarea chimica dar
si prin utilizarea proteinelor pentru termoreglarea fizica.
Diminuarea pierderilor de caldura in mediu se poate face prin :

vasoconstrictie, concentrarea sangelui

suprafata de iradiere, se poate reduce prin ghemuire dar si prin utilizarea de

imbracaminte groasa care sa retina cat mai multa caldura

Se admite faptul ca in general omul este mai rezistent la hipotermie decat la

hipertermie. Totusi la temperaturi de sub 24 gC mecanismul de reglare a
temperaturii corpului inceteaza, acesta incepand sa piarda caldura pana la
egalizarea temperaturii sale cu cea a mediului inconjurator. Frigul poate provoca
degeraturi, urticarie, nervite, nevralgii si in anumite cazuri maladii infectioase.
In conditii de stres cald, organismul isi intensifica modalitatile de pierdere a caldurii
prin radiatie, convectie, conductie sau alte procese. La stresul cald metabolismul
creste ajungand pana la 7000 kcal in 8 ore, la muncitorii neantrenati care lucreaza
la un mediu cald. Caldura prin activitatea germenilor determina reducerea secretiei
gastrice si a puterii de evaporare a organismului, favorizand o frecventa mare a
maladiilor infectioase intestinale. Limita ambiantei termice la care un om intra in
hipertermie este destul de variabila, aceasta poate ajunge la grad termic intr-un aer
perfect uscat insa omul nu poate supravietui intr-un ambient ce depaseste 36-36,5
gC. Sugarii sunt mai expusi datorita termoreglarii insuficiente. Starea de comfort a
organismului depinde insa nu numai de temperatura aerului ci si de alti factori
meteorologici sau nemeteorologici.
Temperatura aerului si turismul in Romania
Temperatura ocupa un loc important in cadrul factorilor climatici care influenteaza
turismul, evolutia temporala sau spatiala fiind legata in primul rand de regimul
radiatiei solare. Temperatura aerului este luata in considerare in cazul manifestarii
sale excesive atunci cand devine inadecvata activitatilor de recreere la fel si iarna
atunci cand temperatura poate cobora la valori mai mici de -15 gC. In felul acesta,
temperatura aerului poate influenta practicarea sporturilor de iarna dar si
helioterapia precum si simpla petrecere a timpului in aer liber.

Pe teritoriul Romaniei, temperatura mdie anuala in regiunile deluroase si de campie

are urmatoare 3 paliere de favorabilitate :

1. Conditii foare favorabile practicarii diferitelor forme de turism, atunci cand

are valori mai mare de 10 gC.

2. Conditii favorabile atunci cand se inregistreaza valor de 9-10 gC.

3. Conditii cu faborabilitate medie si mica atunci cand coboara la valori mai mici
de 9 gC.
In felul acesta, din punct de vedere al scale conditiilor climatice care favorizeaza
turismul in regiunile deluroase si de campie sunt :

Conditii foare favorabile mai mare de 18 g C

Conditii favorabile 17-18 gC

Conditii cu favorabilitate medi 16-17 gC

Conditii cu favorabilitate mica nu depaseste 16 gC

In zonele montane in sezonul estival, temperatura medie a aerului are urmatoarele

conditii de favorabilitate :

1. Conditii foarte favorabie mai mari de 11 gC

2. Conditii favorabile 8-11 gC
3. Conditii cu favorabilitate medie 5- 8 gC
4. Conditii cu favorabilitate mica sub 5 gC
In scala conditiilor climatice anuale favorizante turismului in regiunile deluroase si
de campie, au fost luati in calucl si alti pramaetri de temperatura, in afara de
temperatura medie anuala si a aerului si anume :

numarul mediu annual de zile cu temperaturii medii sau egale 20 gC

numarul mediu anual de zile cu temperaturi mai mari sau egale 18 gC

numarul mediu annual de zile cu temperaturi mai mari sau egale cu 15 gC

numarul mediu annual de zile cu temperaturi mai mari sau egale cu 10 gC

Acesti prametrii sublinieaza caracteristicile reale ale climei, frecventa zilelor cu

diferite temperaturi caracteristice fiind o consecinta directa a variatiilor neperiodice
ale temperaturii aerului.

In scala conditiilor climatice estivale favorizate turismului din regiunile deluroase si

de campie, apare ca prametru climatic specific si numarul mediu sezonier de zile cu
temperaturi medii mai mari sau egale 20 gC, iar in scala conditiilor climatice
estivale favorizante turismului in regiunile ..
Durata de stralucire a Soarelui. Insolatia. Nebulozitatea
Ratiatia solara directa difera foarte mult pe suprafata terestra. Ea inregistreaza
valori mari la Ecuator, valoi reduse la poli si medii in zonele temperate insa cu mari
variatii in decursul unui an. Din cantitatea toatala de energie emisa de Soare,
Pamantul nu primeste decat a doua miliarda parte datorita distantei dintre cele 2
corpuri de aproximativ 150 mil. km, catitate care este insa suficienta pentru a
asigura baza resurselor de energie terestra. Cantitatea de energie este raporatata la
consumul energatic al societatii insa aceasta cantitate primita sau cedata variaza
foarte multe latitudinal in cazul radiatiei primite scazand destul de mult de la
ecuator catre poli, in timp ce variatia radiatiei cedate sunt insa diferente foarte mici
datorita albedoului mare al zapezii din zona polara.
Latitudinea geografica
0

0,339

Radiatia primita

Radiatia cedata

0,271

10

0,334

0,282

20

0,320

0,284

30

0,297

0,284

40
50
60
70
80
90
Cantitatea de energie solara receptata pe suprafata globului este repartizata in mod
inegal in functie in primul rand de forma Pamanatului (geoid) care face ca unghiul
de incidenta al razelor solare sa se reduca continu, de la ecuator spre poli dar si in
al doilea rand datorita repartitiei inegale a nebulozitatii.

Latitudinea

60gN 50g N 40gN 30gN 20gN 00 10gS 20gS

Nebulozitatea
Coeficientul de transparenta
0,70

61 58 50 40 42 48 56 46 49
0,80 0,77 0,75 0,72 0,70 0,70 0,70 0,70

Contitatea anuala posibila de radiatie solara

183 172
Cantitatea anuala reala de ratiatie solara directa

105 128 148 168 172 183 187

41 54 74 91 100 95 82 80 88

Curs 6
Nebulozitatea
Partea vizibila a spectrului prin lumina zilei influenteaza pozitiv stimuland
hipotalamusul si glada de secretii interna in special hipofiza.
Radiatiile infrarosii au mai ales efecte calorice determinand modificari in reglarea
termica, determinand sudoratie si vasodialatatie.
Radiatiile ultraviolete produc in schimb efecte biologice si chimice la nivelul pielii
dar si in metabolismul mineral in special in metabolismul calciului. Principalele
efecte negative sunt insolatia, cefalee, greata dar si fotooftalmie, fotodermie si
periterm, dar si modificari ale presiunii sangelui sau chiar agravarea unor afectiuni
anterioare in special dureri reumatismale, accidente cerebrale sau miocardice,
leziuni pulmonare, meningita, toate acestea agravandu-se la o expunere
indelungata la Soare. De asemenea, se poate face insolatie chiar si in conditii de
nebulozitate dar numai in prezenta unei radiatii difuze accentuate mai ales in
sectorul litoral prin asociere cu radiatie reflectata mare si in prezenta unor curenti
de aer care diminueaza senzatia de caldura. Lipsa luminii produce in schimb
rahitism, declansarea unor maladii infectioase sau agravarea tuberculozei. Dpdv al
practicarii turismului in Romania, nebulozitatea medie prezinta urmatoarele limite
de favorabilitate: conditii de favorabilitate in regiunile deluroase si de campie cu
valori ale nebulozitatii mai mici de 5 zecimi; conditii favorabile, atunci cand
nebulozitatea inregistreaza valori cuprinse intre 5 si 6 zecimi; favorabilitate medie
intre 6 si 7 zecimi; iar cand nebulozitatea este mai mare de 7 zecimi favorabilitatea
pentru turism este mica.
Aceleasi limite de favorabilitate sunt caracteristice si pentru nebulozitatea sezoniera
din anotimpul estival atat pentru regiunile montane cat si pentru regiunile deluroase
sau de campie. Pentru anotimpul de iarna, in scala conditiilor climatice hibernale,
favorizante turismului in regiunile montane apar urmatoarele limite :

daca durata medie sezoniera cu nori este mai mica de 7 zecimi, conditiile
sunt favorabile

7 si 8 zecimi, conditii favorabile

8 si 9 zecimi, favorabilitatea este medie

mai mare de 9 zecimi, maxim 10 zecimi, favorabilitatea este mica si foarte

mica

Numarul mediu de zile cu cer senin cu nebulozitate intre 0-3 zecimi, completeaza de
asemenea regimul nebulozitatii sale totale si este invers proportional cu
nebulozitatea totala.
Numarul de zile cu cer senin reprezinta un alt parametru climatic cu o influenta
deosebita asuprea practicarii turismului.
Pentru scala conditiilor climatice estivale, favorizante turismului, se remarca
urmatoarele limite :

in regiunile deluroase si de campie, numarul mediu sezonier de zile cu cer

senin trebuie sa fie mai mare de 40 pentru a se incadra in scala conditiilor
deosebit de favorabile turismului

pentru conditii favorabile, numarul de zile cu cer senin trebuie sa fie cuprins
intre 30-40 zile

pentru conditii cu favorabilitate medie, intre 20-30 zile

daca numarul este mai mic de 20 zile apar conditii cu favorabilitate mica
pentru turism

In scara conditiilor climatice anuale favorizante turismului :

in regiunile deluroase si de campie, numarul mediu anual de zile cu cer senin

trebuie sa fie mai mare de 120 pentru a intruni conditii foarte favorabile
turismului

conditii favorabile 90-120

conditii medii 60-90

conditii mici, mai mic de 60

In regiunile montane, in anotimpul de iarna, se remarca insa urmatoarele limite :

numarul membru sezonier de zile cu cer senin trebuie sa fie mai mare de 24
pentru conditii foarte favorabile turismului

conditii favorabile, 22-24 zile

conditii medii 20-22 zile

conditii mici, mai mic de 20 zile

Vara, la munte, pentri a fi conditii favorabile turismului, numarul de zile cu cer senin
trebuie sa fie mai mari cu 20; cond. favorabile 15-20; favorabilitate medie 10-15;
mai putin de 10, favorabilitatea este mica si foarte mica.
In concluzie, atat nebulozitatea cat si durata de stralucire a Soarelui, prezinta valori
diferite dar si limite diferite de favorabilitate, atat in functie de treapta de relief dar
si in functie de tipul de turism practicat. Astfel daca turismul heliomarin din zona
litorala este deosebit de pretentios la durata de stralucire a Soarelui; in zona
montana, acolo unde se practica turismul pentru sporturi de iarna sau pentru
drumetii, nebulozitatea sau durata de stralucire a Soarelui nu prezinta
inconvenimente atat de mare.
Umezeala aerului. Precipitatiile atmosferice. Stratu de zapada
Marimile care definesc umezeala aerului si sunt utilizate in balneoclimatologie,
evidentieaza cantitatea de vapori de apa, capacitatea de saturare a aerului in apa,
dar si relatia cu organismul uman.
Tensiunea vaporilor de apa reprezinta presiunea vaporilor de apa intr-un volum de
aer dat fiind exprimata atat in meteorologie cat si in balneclimatologie prin
umezeala absoluta si umezeala relativa. Umezeaza absoluta reprezenta densitatea
vaporilor de apa continuti in aer exprimandu-se in g/m3, iar umezeala relativa
reprezinta raportul dintre tensiunea reala (e) si tensiunea maxima/tensiunea de
saturatie a vaporulor de apa (E).
Umezeala relativa prezinta o importanta relativa intrucat intra alaturi de
temperatura in componenta indicelui de comfort termic. Variatia zilnica si anualaa a
tensiunii vaporilor de apa urmareste aproape paralel valorile temperaturii aerului,
cantitatea vaporilor de apa fiind mai mare atunci cand temperatura este mai
ridicata (ziua si vara, atunci cand si evaporatia este mai intensa). Umezeala relativa
prezinta o variatie inversa cu cea a temperaturii, minima fiind la amiaza si vara iar
maxima noaptea tarziu sau spre dimineata atunci cand se inregistreaza minima de
temperatura in majoritatea regiunilor.
Precipitatiile atmosferice, atat la nivel catiativ cat si in ceea ce priveste regimul de
. dpeind de circulatia atmosferica generala dar si de canditiile strict locale. O
vreme cu precipitatii intretine o umezeala ridicata care influenteaza la randul sau
organismul uman prin incetinirea evaporatiei cutanate sau evaporatiei pulmonare.
Asociata cu temperatura aerului, se poate aprecia asa-zisa umezeala psihologica, cu
atat mai greu de suportat cu cat temperatura inregistreaza valori foarte mari sau

foarte mici. Umezeala calda in afara faptului ca reduce evaporarea (piederea de

caldura), favorizeaza dezvoltarea insectelor, vectorilor, parazitilor si microbilor.
Astfel, umezeala calda explica frecventa mare a maladiilor din zona tropicala a
Amazoniei, a Bazinului Zaliului sau a maladiilor din Asia de Sud si S-V. Umezeala
rece, a fost admisa ca o cauza a durerilor reutmatice, desi in prezent tot mai mult se
considera ca aceste dureri ar fi mai degraba un raspuns la schimbarile complexe si
bruste de vreme. De asemenea, se constata agravarea crizelor astmatice. Umezeala
rece face ca prin cresterea capacitatii pielii de a absorbi vaporii de apa, sa creasca
foarte mult condictibilitatea termica a pielii. Astfel, hainele se pot umezi in timp,
creeand si accentuand senzatia de disconfort termic iar cresterea umezelii peretilor
cladirilor dupa ploi indelungate si turbulente atmosferice, determina un microclimat
inconfortabil prin mari pierderi de caldura. Umezeala calda/rece, atunci cand este
mare, intretine asa-zisi aerosoli microbieni cu o putere de diseminare si penetreare
mar, puterea fiind superioara aerosolilor uscati pentru diferite maladii contagioase,
in primul rand pentru gripa.
Ploaia si zapada spala si purifica atmosfera poluata chimic sau microbian, insa
polueaza astfel solul si antreneaza agentii infectiosi in apa subterana, izvoare sau
puturi. Ploaia si zapada pot determina la pacientii sensibili anumite stari psihice
incomfortabile. Totusi, zapada este un factor estetico-peisagistic tonifiant in special
pentru sistemul nervos dar si pentru sistemul muscular.
Presiunea atmosferica
Presiunea atmosferica devine un factor de stres biologic doar in cazul altitudinilor
ridicate atunci cand efectul sau se combina cu efectul altor parametrii meteorologici
de temperatura scazuta sau umezeala ridicata, generand boala de altitudine numita
si raul de munte. Aceasta stare meteoro-patologica, cuprinde un ansamblu de
reactii fiziologice induse ca urmare a expurnerii intr-un mediu hipobaric caracteristic
atmosferic marilor inaltimi. Astfel, in conditiile hipoxiei progresive de altitudine,
componentele sistemului nervos genereaza primele simptome de disfunctionalitate
fiziologica ce afecteaza treptat echilibrul functional al intregului organism. In aceste
sens, s-a constatat ca la altitudini de 2000 m, sistemul nervos central, se gaseste
intr-o stare de hiperexcitabilitate atat in timpul zilei cat si in timpul noptii. Aceasta
se datoreaza cresterii pragului de hiperexcitabilitate a simturilor cutanate care
amplifica gradul de sensibilitate la nivelul tuturor organelor. La altitudini mai mare
de 2000m, aceasta stare de hiperexcitabilitate nervoasa se agraveaza treptat,
pentru ca la altitudini de 4000m si 6000m sa isi inverseze manifestarile,
transformandu-se intr-o stare de hipoexcitabilitate atat somatica cat si vegetativa,
caracterizata prin cresterea cronaxiei populare. De asemenea se mai caracterizata
si prin diminuearea campului vizual stereotopic, anularea sensibilitatii cutanate la
presiune, disparitia simtului gustati si in ultimul rand, atenuarea functiilor auditiv si
vestibulare ca urmare a modificarilor biochimice, in special a scaderii glucozei
produsa la nivelul creierului. La altidudintii de peste 6000m, organismului uman
incepe sa manifeste primele semne clmatice si intoleranta hipoxia. Mai intai

medificari deosebite ale statrii psihice, manifestate prin eurofie, veselie, explozii
emotionale, insubordonare, aparitia halucinatiilor, ideilor fixe, chiar si agresivitate.
De la aceasta altitudine, argumentarea devine groaie si adaptarea la oi situatii se
face incomplet si tarziu. De asemenea, deplasarea devine greoaie datorita ca
urmare a slabei oxigenari a sangelui care ajunge la nivelul muscular. Pe acest fon
neuro-motor, apar manifestari de tip astemic, reprezentate prin oboseala mintala,
scaderea capabilitatiii de memorare, diminuarea pragului percepiti senzoriale care
in final degenereaza intr-o stare de stupoare, letargie, paralizie, iar in care nu se
administreaza artificial oxigen se poate ajunge la coma sau chiar la moarte.
La nivelul aparatului respirator, efectul hipoxiei datorat cresterii altitudinale a
presiunii partiale a oxigenului, se comina cu asa-zisul coeficient respirator, datorata
proportiei de amestec de gaze din compozitia aerului inspirat, ca urmare a scaderii
altitudinale a presiuni atmosferice.
Din aceasta cauza, la inceput se declanseaza asa-zisul mecanism de restructurare a
functiei respiaratorii, mecanism caracterizat prin medificarea amplitudinii si
frecventei respiratiei, iar apoi prin accentuarea hipoxiei, se activeaza mecanismele
de reglare a respiratiei care modifica procesele de difuziune si transport a gazelor
de nivel celular.
Hiperventilatia, caracterizata prin cresterea debitului respirator dintr-o anumita
unitate de timp ce apare ca p reactie reflexa, asociata frecvent cu
hiperexcitabilitatea nervoasa de la mare altitudine. Ea se declanseaza dupa un
interval de 1-2 ore, la altitudini cuprinse intr 0-2000m, in cateva minute intre 25003000m inaltime si aproape instantane la inaltimi mai mari de 5000m,, iar odata
instalata pana ce ajunge sa se stabilizeze la un nivel maxim ce caracterizeaza stare
de aclimatizare hipoxica a respiratiei.
Amplificarea hiperventilatiei determina si reducerea corespunzatoare a capacitatii
vitale care se diminueaza in media 4-7% la altitudini cuprinse intre 1500-2000m, cu
10-15% la altitudinii cuprinse intre 2500-4000m si intre 20-25% la peste 60007000m.
Hipocapnia de altitudine reprezinta un proces fiziologic derivat hipoxiei ce se
datoreaza scaderii presiunii partiale a dioxidiului de carbon din sange in vederea
limitarii efectelor hiperventilatiei care astfel ar determina eliminarea in exces a
bioxidului de carbon in sange, afectand grav coeficinentul schimbului gazos al
organismului uman. Ca urmare a modificarii gazoasa impusa de hipocapnia de
altitudine, in mediu sanguin se produc o serie de reactii compensatoriimenite sa
inbunatateasca nivelul de aprovizionare cu oxigen a tesuturilor vitale. Astfel, in faza
reactiei immediate prin mobilizarea sangelui restant din organele rezervoare
(splina) se constata o usoara intensificare a productiei de hematii noi care la randul
sau determina si cresterea numarului de leucocite provocand prelungirea timpului
de coagulare a sangelui a carui efect patogen se manifesta prin tendinta aparitiei

starii septice in orice rana deschisa. Din acest motiv populatia indiana din Muntii
Anzi, prezinta o rata ridicata a infectiilor iar sperata de viata este deosebit de mica
fiind cuprinsa intre 40-50 ani.
Hiperventilatia si hipocapnia determina in mod inevitabil si deprecierea starii
functionale a aparaturlui cardio-vascular care actioneaza cu atat mai brusc cu cat
ascensiunea este mai rapida. In primul stadiu, scaderea oxigenului din sange
determina cresterea frecventei cardiace, marimea volumului historic pompat de
inima, dar si cresterea debitului cardiac precum si intensificarea tensiunii arteriale,
iar prin cumularea tuturor acestor efecte, dtermina cresterea travalilui inimii. In al
doilea stadiu, sistemul cardio-vascular da semne de oboseala care determina
hipertrofierea cardiaca expirmata prin cresterea demensionala a cordului drept. In
aceste sens, stiudiile de patologie (cardio-vasculare) au aratat faptul ca
morbiditatea de gen care caracterizeaza populatiile care traiesc la mare altitudine,
atinge proportii alarmante, cum ar fi 12/1000 din totaul populatiei. In plus, dat fiind
avegura modificariilor fiziologice indusa de scaderea de presiune atmosferica la
nivelul sistemului endocrin se va instala o stare generala de inhibitie, responsabila
pentru diminuarea activitatii glandei endocrine si a glandei tiroide, a secretiilor
lactare dar si a fertilitatii naturale, ceea ce face ca populatiile care traiesc la mari
altitudinii in Munti Anzii si Muntii Hiamalaia, sa inregistreze valori are mortalitatii
infantile, valori care ajung pana la 99 la mie in Peru sau intre 120-150 la mie in
state predominant montane ca Bolivia, Nepal, Butan.

....De asemenea efectul presiunii atmosferice se

insumeaza si cu efectul concentratiei mari de radiatii ultrviolete. Astfel, odata cu
altitudinea pe fondul rarefierii aerului concentratia de radiatii ultraviolete este din
ce in ce mai mare cu efecte deosebite in special la nivel celular. Astfel, sunt
incetinite procesele metabolice ceea ce explica printre altele talia mica a
organismelor de la altitudini mari.

Curs
24.04.2015
Regimul vantului si vanturile locale
Vantul reprezinta cel mai important element meteorologic vectorial deosebit de
variabil atat in timp cat si in spatiu, el fiind conditionat se contrastul baric orizontal
creeat in candrul circulatiei generale a atmosferei.
Deplasarea curentilor de aer dintr-un loc in altul, respectiv regimul vantului, este
determinata in principal de dezvoltarea diferitelor sisteme barice si in primul rand

de activitatea centrilor de actiune barica.

Vantul se caracterizeaza prin doua elemente extrem de variabile atat in timp si cat
in spatiu :

1. directia din care bate vantul, apreciata dupa 16 sectoare ale orizontului
2. intensitatea/viteza, reprezentand distanta parcursa de particulele de aer intro anumita unitate de timp si exprimata in m/s
Observatiile meteorologice asupra directiei si vitezei vantului se efectueaza la
inaltimea standard de la 10m deasupra solului. In Romania regimul vantului este
determinat de particularitatile circulare a atmosferei dar si de particularitatile
suprafetei active si in special rolul barajului orografic al Carpatilor care determina
prin orientare si inaltime o circulatie regionala si locala a aerului.
Pe teritoriul Romaniei, vitezele medii anuale ale vantului depasesc urmatoarele
praguri in :

8m/s, pe crestele cele mai inalte ale Carpatilor la peste 2000m altitudine.

6-8m/s, in sectoarele montane cuprinse intre 1700-2000m altitudine

4-6m/s, intre 1400-1700m altitudine

in depresiuni si zonele deluroase, viteza se reduce treptat in raport cu

conditiile locale de adapostire aerodinamica

In zonele cu relief usor fragmentat cele mai mari viteze medii ale vantului se
inregistreaza in zona litorala si mai cu seama deasupra intinderii de apa ale Marii
Negre. In Delta Dunarii, pe litoralul Marii Negre, in zona mai inalta a podisului din
NV, in podisul Central Moldovenesc, dar si pe culoarele intre acestea, viteza medie a
vantului depaseste 4m/s. In cadrul Campiei Romane, viteza medie a vantului
depaseste 3m/s, in anumite sectoare din Campia Olteniei si aproape in totalitate in
extremitatea estica in Campia Baraganului. Valori asemanatoare sunt specifice celei
mai mari parti al podisului Moldovei si al Dobrogei, extremitatile vestice ale Campiei
de Veste si sudul Banatului Campia Banatului si Dealurile Banatului. In podisul
Transilvaniei, exceptat partea mai inalta a podisului Tarnavelor, valorile anuale a
vitezei vantului sunt de 1-2m/s. Cele mai mic valori >1m/s, se inregistreaza in
depresiunile adapostite din cuprinsul subcarpatilor (Getici). In toate unitatile
mentionate exista si deosebiri locale astfel pe formele concave ale reliefului valorile
medii anuale ale vitezei vantului pot fi mai mari decat cele specifice, in timp ce
convexitatile viteza vantului se poate reduce la sub 1m/s.
In Romania, cea mai mare frecventa o au vanturile care se inscriu in primele 5
grade ale scarii Beaufort, insa in conditii deosebite (deplasarea teritoriului, unor
centre barice, trecerea unor sfere) se pot inregistra si vanturi a caror viteza se pot

inregistra si pe scara Beaufort. Astfel s-au intalnit viteze maxime ale vantului care
au depasit 55m/s in Moldova sau 40m/s in Dobrogea in ianuarie 1956, atunci cand
in estul Romaniei s-a inregistrat viscolul secolului. Pe culmile muntilor, viteza
vantului poate depasi frecvent 55m/s (Vf. Omu 60m/s) in special in timpul iernii.
Viteza vantului are mare importanta astfel are influenta asupra temperaturii
resimtita de corpul uman. Astfel s-a calculat ca un vant care sufla constant cu
numai 5m/s poate atenua temperatura aerului intr-o zi de vara de la 30gC, la 2223gC. In timpul iernii insa, este suficient ca vantul sa sufle cu 2m/s pentru ca in loc
de -3, -4 gC, temperatura sa fie simtita ca -17,-18gC.
Gradul Beaufort
0
1
2

Denumirea vantului Pe uscat

Calm
Fumul se inalta
vertical.Frunzele nu
se misca
Adiere
Fumul este purtat de
cant, dar aceasta nu
actioneaza girueta
Briza usoara
Se simte adierea pe
fata. Girueta incepe
sa se orienteze.
Frunsele fosnesc din
cand in cand.
Pavilionul si flamura
incep sa fluture usor
Briza moderata
Drapelele falfaie.
Frunzele se misca
continuu. Granele
incep sa se clatine.
Vant moderat
Se ridica praful.
Ramurele se misca
vizibil. Granele se
onduleaza. Flamura
se intainde, land o
pozitie orizontala
Briza racoroasa
Arborii mici se
leagana. Varful
tuturor arborilor se
misca
Briza tare
Agita crengile mari,
sarmele de telegraf
suiera, dificultati in
folosirea umbrelei
Vant tare
Agita copacii in
intregime. Egreu de
inaintat impotriva
vantului
Vant puternic
Rupe crengile din
copaci. Nu se poate

Viteza (km/h)
<1,6
1,6 4,8
6,4 11,3

12,0 19,3

20,9 29,0

30,6 38,6

40,2 49,9

51,5 61,1

62,8 74,0

Furtuna puternica
(vijelie)

10

Furtuna puternica

11

Furtuna violenta
(tempesta)

12

Uragan

inainta impotriva
vantului
Provoacausoare
75,6 86,9
avarii ale
construciilor (darama
hornuri, smulge
olane)
Copacii sunt scosi
88,5 101,4
din radacina. Au loc
avarii considerabile
ale constructiilor
Rar intalnita.
103,0 120,7
Distrugeri pe sacara
larga
>120,7

Vanturile periodice. Musonii

Cel mai important dintre acestia, este musonul indian. Se afla in afara zonei
dominata de prezenta alizeelor datorita continentului asiatic. Contrastele termice si
barice legate de marea intindere a uscatului Asiei, creeaza premizele formarii unor
dintre cele mai cunoscute vanturi ale globului. Acestea sunt vanturi sezoniere,
denumirea provenind din limba araba de la cuvantul mausin cu semnificatia de
anotimp. In timpul verii partea centrala si sudica a Asiei se incalzeste excesiv,
temperatura aerului ajungand in foarte multe locuri la 50gC. Ca urmare a acestui
fapt, deasupra acestor regiuni, se va contura o vasta zona depresionala spre care
converb, masele de aer umed, dens si racoros de pe oceanele care marginesc
tarmurile sudice si s-e ale Asiei. In felul acesta se formeaza musonul de vara.
Vanturile musonice puternince strabat partea centrala si nordica a Oceanului Indian
aducand ploi bogate in India, Bangladej, Birmania, tarile Peninsulei Inochina dar si
partea arhipelagului indonezian. Ploile musonice favorizeaza obtinerea a doua sau
trei recolte pe an in aceste regiuni in care traiesc aproape 2 miliarde de oameni
ceea ce reprezinta aproape 24% din populatia planetei. Insa in acelasi timp, de
musonii de vara se leaga si formarea ciclonilor tropicali care genereaza mari
calamitati in special inundatii. In semetrul rece al anului situatia atmosferica sufera
schimbari radicale fata de sezonul cald. In acest semestru in partea centrala si
nordica a Asiei, ia nastere un maxim barometric ca urmare a presistentei a aerului
rece, dens si uscat in timp ce deasupra oceanelor limitrofe se vor forma o serie de
arii depresionale. Spre aceste depresiuni se vor indrepta si masele de aer rece de pe
continentul asiatic, dand nastere musonului de iarna. Pe cat de umed si bogat in
precipiatii este musonul de vara, pe atat de sarac in umezeala este musonul de
iarna. Astfel vreme de 6 luni, din octombrie aprilie, seceta este principalul
fenomen climatic din Asia de sud si s-v. Intensitatea acestui muson este la fel de

mare ca si acelui de vara schimband si el directia alizeelor ceea ce duce la

desfiintarea calmului ecuatorial. In felul acesta, alizeul de n-v din emisfera nordica
este impins spre sud trecand in emisfera sudica iar alizeul de s-v din emisfera
sudica este impins spre nord trecand astfel in emisfera nordica. Musonii
ecuatoriali.Influenta se resimte pana in Madagascar, pe tarile Mozambicului si chiar
in nordul Australiei. In aceste regiuni, musonul de vara nu este uscat, doarece
traversand Oceanul Indian, se incarca cu foarte multa umezeala, aducand ploi
bogate.
Principalele vanturi locale din Romania cu efect bioclimatic

Brizele de mare (este un vant care se formeaza in zona litoralului, in timpul

zilei, datorita insolatiei foarte puternice drept pentru care uscatul se
incalzeste foarte mult. O parte din caldura acumulata se degaja in aerul
deasupra care devine mai usor ridicandu-se, locul sau fiind luat de aerul de
deasupra marii, mari rece si mai umed, astfel apa se incalzeste mai greu. Se
va forma astfel in timpul zilei un circuit in altitudine dinspre uscat spre mare,
iar la suprafata marii si uscatului un asa-zis circuit de compensatie dintre
mare spre uscat)

Brizele de uscat (se formeaza tot in zona litoralului, noaptea, doarece tarmul
se raceste iar apa ramane calda. In felul acesta, apare un fenomen invers
brizei de mare. Astfel apa radiaza o cantitate de caldura primita in timpul zilei
aerului de deasupra care ridicandu-se se va indrepta spre litoral. La nivelul
solului aerul mai rece de deasupra uscatului se va deplasa spre mare
inlocuindu-l pe cel cald)

Briza de vale (este un vant care se formeaza la munte fiind favorizat de

incalzirea mai rapida a versantilor in timpul diminetii fata de vaile si
depresiunile montane. Versantii vor trimite aceasta caldura aerului din
imediata vecinatate care incalzindu-se va deveni mai usor, se va ridica, locul
lui fiind luat de aerul rece din vale. Miscarea ascendenta a aerului,
favorizeaza norilor cumuliformi care genereaza asa numitele precipitatii
orografice)

Briza de munte ( se formeaza tot in cadrul zonelor montane in timpul noptii

atunci cand aerul racit prin radiatie de catre versanti mai greu si mai dens, se
va scurge gravitational spre vai, locul lui fiind luat de aerul din atmosfera
libera. Va aparea astfel o miscare descendenta a aerului dinspre munti spre
vai. Brizele de vale si de munte, prin actiunea lor, aduc o mare contributie la
atenuarea contrastelor termice, micsorand astfel apli. termice zilnice)

Feonul (vant a carui actiune se poate observa pe versantii nordici, ai

Carpatilor Meridionale, pe cei estici si sud-estici ai Carpatilor Orientali dar si
pe versantii exteriori ai Carpatilor de Curbura. Acest vant se formeaza atunci

cand o masa de aer trece pe deasupra muntilor sub influenta gradientului

baric format cu ocazia deplasarii unui ciclon. Pe versantii expusi vantului in
cazul Masivului Fagaras pe versantii sudici, aerul in miscarea sa ascendenta,
se mareste pana in momentul in care ajunge la altitudinea in care declaseaza
condensarea. Drept urmare se vor forma norii si vor cadea precipitatiile ce
vor duce la miscorarea umezelii aerului. Trecand in partea opusa a Masivului
Fagaras, aerul va avea o miscare descendenta, se va incalzi, va dispersa
sistemul norors si in consecinta nebulozitatea de va diminua iar precipitatiile
vor inceta. In Fagaras se formeaza cel mai reprezentativ feon din tara, numit
de localnici cantul mare sau mancatorul de zapada. Este un vant relativ
puternic cu o intensitate de peste 10m/s ce poate sa bata zile in sir, in orice
anotimp, insa intensitatea cea mai mare se inregistreaza primavara)

Crivatul

Nemirul (vant local, care apare in depresiunea Brasovului, fiind un vant

catabatic la fel ca si bora. Aerul rece al crivatului acumulat in partea estica a
Carpatilor Orientali, patrunde in vaile si trecatorile muntilor varsandu-se
gravitational in depresiunea Brasovului sub forma unui vant rece cu o viteza
medie de deplasare cuprinsa intre 10-20m/s)

Alte vanturi locale cu o influenta bioclimatica mai mica sunt in Crisana, Banat si
Oltenia. Austrul/saracila. Acesta este un vant uscat cu directie sud vestica fiind
aducator de seceta. In sudul Banatului este cosava, care sufla dinspre est si sud
est cu 25-30km/h. In partile sudice ale Munteniei in timpul verii sufla baltaretul,
cald si umed, prielnic pentru agricultura, aducator de precipitatii si umezeala mai
mare.
Regiunilor montane le sunt caracteristice o serie de vanturi locale specifice unor
anumite masive. Oradeanul, sufla pe versantii vestici ai muntilor Apuseni dinspre
vest si nord vest. Fagarasul, sufla in Bugeci si muntii Ciucas dinspre vest. Pe
versantii transivlaneni ai Carpatilor Orientali, sufla dinspre vest ardeleanul. In
timp ce in partile sudice apare munteanul. Si in tara Oltului, apare o serie de
vanturi cu specific local, sadeanul dinspre vest, mureseanul dinsre nord si
guranul dinspre sud.
Hidrometeori de risc si fenomene meteo speciale cu impact bioclimatic.
Trasnetul, tunetul si fulgerul, care insotesc furtunile, isi gasesc explicatia
stiintifica in existenta electricitatii in atmosfera. Transetul este o descarcare
electrica in scanteie care se produce in atmosfera terestra fie intre doi nori fie in
nor si pamant. Norii de furtuna se incarca in parte lor inferioara in special cu
sarcina negativa iar aceasta incarca prin influenta suprafetei pamantului cu
sarcina pozitiva. Cand norul se deplaseaza, zona de sarcina pozitiva de pe
pamant il poate urmari ca o umbra. In felul acesta norul si pamantul pot fi

considerati armaturile unui condensator in care tensiunea electrica atinge valori

de ordinul zecilor sau chiar sutelor de milioane de volti. Daca tensiunea dintre
doi nori sau intre nori si pamant devine suficient de mare, apare o descarcare
electrica suficient de puternica cunoscuta sub numele de trasnet. Exita mai
multe tipuri de trasnete, cele mai intalnite fiind trasnetul liniar, superficial si
globural. Tunetul este produs de aerul incalzit pana la aproximativ 30.000 gC,
atunci cand este traversat de fulger. Fenomenul luminos care insoteste trasnetul,
poarta numele de fulger, iar fenomenul acustic, poarta numele de tunet.
Lungimile pe care le pot atinge scanteile sunt de la cateva sunt de metrii si
cativa km. Diametrul scanteilor este de la mai putin de 1cm si 20 cm, in timp ce
fulgerul apoate avea si 1-3km. In majoritatea cazurilor, scanteia trasnetului la
inceput foarte mica, incepe in dreptul norilor sa se alungeasca in directia
pamantului, aceasta fiind o descarcare preliminara care creeaza in aer un asa-zis
canal conductor si care se deplaseaza spre pamant circa 50m cu o viteza ce
poate ajunge pana la 50.000 km/s. Dupa un timp foarte scurt de la disparitia
primei descarcari, apare o alta descarcare preliminara care se apropie si mai
mult de pamant si care se intrerupe din nou. Uneori au loc zeci de descarcari
preliminare. Dupa ce descarcarea preliminara ajunge la nivelul pamantului, sau
la un obiect aflat in legatura cu pamantul, apare o luminozitate foarte puternica
a canalului parcurs de scanteie, mai intai in dreptul pamantului iar apoi din ce
ince mai sus spre nori. Un fulger obisnui are intensitatea medie a curentului
cuprinsa intre 10-20kamperi si teinsiunea electrica cuprinsa intre 30 si 200 MW.
In calanul trasnetului, aerul este complet ionizat, substanta fiind aici sub forma
de plasma. Datorita degajarii unei cantitati mari de energie, intr-un interval
foarte scurt, in canalul subtire de plasma are loc un salt brusc al presiunii care
produce unde de soc acustica numita tunet. Fenomenul luminos care insoteste
descarcarea electrica poarta numele de fulger. Spectaculoase sunt fulgere
globurale de diverse forme si diametre cuprinse intre cativa decimetrii si cateva
zeci de metri care se deplaseaza in aer cu viteze relativ mici asezandu-se pe
diferite obiecte. Acesti hidrometeori prezinta un grad ridicat de periculozitate
intru-cat pot lua prin surprindere diferite activitati ale oamenilor inclusiv
activitatilor de ordin turistic. In Romania, harta hizokeraunica reflecta patru tipuri
de zone orajoase :

zona A (cea mai periculoasa), cu o frecventa de peste 15 zile orajoase pe an,

in vest, centru dar si cea mai mare parte a unitatilor montane din Carpatii
Occidentali si Carpatii Meridionali.

Zona B, 40-50 zile orajoase pe an in care se incadreaza cele mai multe

masive din Carpatii Orientali si subcarpati.

Zona C, estul si sud estul, cu precadere Baraganul si Dobrogea, 30-40 zile

orajoase pe an

Zona D, mai putin de 30 zile orajoase pe an, in care intra Delta Dunarii, zona

litorala a Dobrogei si cea mai mare parte a sectorului central al Campiei

Romane.
Paraziti atmosferici
O consecinta a descarcarii electrice din norii orajosi, este producere asa-zisilor
paraziti atmosferici, care fac imposibile auditile radiofonice. Parazitii atmosferici
fiind o urmare a descarcarii electrice din norii orajosi, receptia lor poate da indicatii
asupra distributiei in spatiu si timp a tuturor fenomenelor orajoase. Cu aparate
sensibile de radio-receptie, se pot semnala cateva mii de paraziti pe minut, unii
dintre ei proveniti din focare situate la cateva mii de km distanta, ceea ce inseamna
ca in medie pe intreaga suprafata a globului se produc in acelasi timp aproximativ
100 de fulgere/s. Cele mai multe se inregistreaza in zona tropicala, in perimetrul
ecuatorial, la care se adauga sectorul temperat continental de campie din centrul
Americii de Nord, centrul Asiei dar si parte centrala si de este a continentului
Europa.