ELEMENTE DE

FIZIOTERAPIE SI
ELECTROTERAPIE
Fizioterapia - ansamblul aplicatiilor
terapeutice având la bază utilizarea
agentilor fizici.
agenţi fizici naturali: apă, ape minerale,
litorale, nămoluri, gaze terapeutice,
climă
agenţi fizici artificiali: curentul electric,
undele electromagnetice, proceduri
termoterapice
 Fizioterapia are la bază urmatoarele
principii:

 -Principiul Non Nocere.

 -Principiul holistic
 -Principiul individualizării
 Balneologia – ştiinţa care se ocupă cu descoperirea,
studiul şi aplicarea în practica medicală a agenţilor fizici
naturali
 Factorii naturali pot acţiona singuri sau asociaţi,
rezultând următoarele forme de terapie:
 -hidroterapia – imersii parţiale sau generale- dacă se
asociază factorul termic –hidrotermoterapia; daca se
asociază şi mobilizări –hidrokinetotermoterapia
 balneoterapia – terapie cu ape minerale – cura internă
(crenoterapie) sau cură externă (băi în ape minerale)
 peloidoterapia – terapia cu nămol
 -climatoterapia (helioterapia, aeroterapia, cura de
teren etc)
AGENŢII FIZICI NATURALI
1. Clima

„totalitatea fenomenelor
meteorologice ce caracterizează
starea medie a atmosferei, într-un
anumit loc şi pe o anumită perioadă
de ani”
 factori: radiatia solară, circulaţia gen atmosferică,
suprafaţa subiacentă

a)radiatia solara -radiaţii de natură -electromagnetică (radiatii X si gamma)

-corpusculară (microparticule
atomice – electroni, neutroni, protoni)
- cosmică
Suma proceselor de primire şi cedare a radiaţiei solare formează
bilanţul radiativ; pozitiv în perioada caldă şi negativ în sezonul
rece, când predomină pierderea căldurii.
b) circulaţia generală atmosferică rezultă din încălzirea diferenţiată a
regiunilor globului, ceea ce determină apariţia diferenţelor de
presiune atmosferică.
c) suprafaţa subiacentă este zona din apropierea solului unde
energia radiantă provenită de la soare se transformă în căldură,
este absorbită de scoarţa terestră şi redată atmosferei. În acest fel
masele de aer îşi modifică proprietăţile şi ia naştere topoclimatul
sau climatul local.
Caracteristicile fizico-chimice ale
aerului atmosferic

a) Compozitia chimică
 raport normal al amestecului de gaze: azot-78%,
oxigen-21%, bioxid de carbon-0,03%, ozon 1-2
mg/100 m³ aer, gaze rare (argon, heliu, neon
kripton), iod.
 In conditii de poluare (monoxid de carbon,
amoniac, impurităţi-efecte nocive)
 Aerosolii terapeutici naturali sunt
dispersii ale unor subst solide sau lichide
într-un mediu gazos;
 se resorb rapid la nivelul căilor resp si
determină efecte favorabile locale şi
generale asupra organismului.
 aerosoli marini (conţin iod, sodiu, clor,
brom), aerosolii salini (clorură de sodiu)
şi aerosolii terpenici (pădurile de
conifere).
b) Parametrii fizici ai atmosferei
- temperatură, presiune atmosferică,
curenții de aer şi vânturile, precipitaţiile,
durata strălucirii soarelui, aeroionizarea
 aeroionii -complexe moleculare
purtătoare de sarcini electrice negative
sau pozitive, de dimensiuni variabile,
detectabile în aer, care rezultă în urma
unor procese fizice complexe (ionizare).
Aeroionizare atmosferică

 Ionii atmosferici sunt pozitivi sau negativi, gazoşi,

solizi sau lichizi, de dimensiuni mici, mijlocii sau
mari. Sunt generaţi de radiaţia cosmică sau solară,
de substanţele radioactive din sol, aer, apă
 Condiţiile care favorizează creşterea numărului de
ioni atmosferici : cascadele, erupţiile vulcanice,
furtunile de praf şi zăpadă, descărcările electrice. În
natură, ionizarea medie este de 500-600 ioni mici şi
mijlocii/cm³, cu predominenţa ionilor pozitivi. Cu
cât numărul ionilor mici negativi este mai
mare, cu atât zona respectivă are un aer
atmosferic pur. În zonele poluate, ionii mici se
fixează pe nuclee de condensare şi dau naştere
ionilor mari, cu încărcătură pozitivă, cu efecte nocive
asupra organismului uman.
 ionii mici cu încărcătură negativă:
-efecte favorabile asupra sistemului
nervos și mecanismelor de apărare
ale organismului
-întârzie îmbătrânirea
 Procesul de adaptare la diverse tipuri de climă se
numeşte aclimatizare.

În cazul existenţei modificărilor patologice, datorită

unor afecţiuni, organismul nu-şi poate mobiliza
mecanismele de protecţie, creându-se astfel
condiţii favorabile decompensării (cardiace,
respiratorii etc).
 Din această cauză, indicarea unei cure într-o
staţiune balneoclimaterică trebuie făcută după un
consult medical prealabil, menit să stabilească
indicaţiile şi contraindicaţiile diferitelor bioclimate,
în funcţie de rezervele funcţionale ale
organismului
 Meteorosensibilitatea este
reactivitatea particulară a
organismului uman (sănătos sau
bolnav) la schimbările atmosferice,
exprimată prin tulburări subiective
şi obiective. Gradul de reactivitate
se manifestă încă din copilărie şi
poate fi influenţat pe parcursul
vieţii.
 Particularitatea unor afecţiuni de a prezenta exacerbări
ale simptomatologiei subiective şi obiective sub
influenţa factorilor meteorologici poartă numele de
meteorotropism.
 afecţiuni meteorotrope :
-bolile reumatismale
- boli cardiovasculare(hipertensiunea arterială,
angina pectorală, infarctul de miocard)
- digestive (boala ulceroasă)
- respiratorii (astmul alergic).

Pacienţii cu astfel de afecţiuni trebuie să evite

efectuarea tratamentelor balneoclimaterice în
sezoanele cu instabilitate meteorologică şi cu
temperaturi scăzute.
 Indicii bioclimatici -pentru a obiectiva relaţia
dintre elementele climatice şi organism.
- indicele de confort termic – se bazează pe
relaţia între temperatură, umiditate şi vânt; există
o zonă de neutralitate (indiferenţă) termică, în
care organismul uman sănătos, îmbrăcat lejer, în
stare de repaus, nu pierde şi nu primeşte căldură;
sub temperatura minimă a zonei de neutralitate,
organismul resimte disconfort prin răcire şi sunt
stimulate reacţiile de termogeneză, iar peste
temperatura maximă, disconfortul prin încălzire
stimulează termoliza.
 - indicii de stres bioclimatic
 stresul pulmonar – reflectă acţiunea cantităţii de
vapori de apă din aer, exprimată prin tensiunea
vaporilor asupra alveolelor pulmonare şi a mucoaselor
căilor respiratorii superioare; vara, aerul este încărcat
cu vapori de apă şi apare tendinţa de hidratare a
mucoaselor (indicele are un caracter hidratant), iar
iarna indicele are un caracter deshidratant; primăvara
şi toamna indicele este echilibrat.
 stresul cutanat – este expresia acţiunii temperaturii
şi vântului la nivelul pielii; în lunile de vară, indicele are
valori reduse (hipotonic), iar iarna valorile sunt
crescute (hipertonic).
 stresul bioclimatic global – reprezintă suma celor
doi indici anteriori;
APE MINERALE
Ape minerale

1. de masă
2. terapeutice
Apele minerale terapeutice
 provenienţă -sursă naturală sau forată artificial
 acţiune terapeutică verificată şi ştiinţific recunoscută
 se folosesc în cură internă (ingestie – crenoterapie)
cură externă (băi)
inhalaţii
irigaţii
injecţii
 apele minerale terapeutice au statut de medicament şi nu pot fi
prelucrate prin adăugare sau extragere de substanţe, cu
excepţia bioxidului de carbon.
condiţii:

 mineralizarea apei (conţinut de săruri minerale dizolvate) – mai

mare de 1 g/l;
 în compoziţia lor - elemente chimice cu acţiune farmacologică
cunoscută, în proporţii minim necesare; oligoelementele cu
valoare curativă sunt: fier, fluor, brom, iod, bariu, sulf, mangan,
aluminiu, arsen, stronţiu;
 temperatura lor la izvor să fie mai mare de 20°C, ceea ce le
conferă caracterul de ape termale; din acest punct de vedere
apele minerale pot fi: hipotermale (t = 20-35°C),
izotermale (t = 36-41°C)
hipertermale (t peste 42°C);
 - să conţină gaze dizolvate, cu efecte biologice cunoscute, în
concentraţii admise ca având valoare terapeutică
 A. Apele oligominerale
(acratice)
 mineralizare sub 1 g/l
 conţin elemente chimice cu acţiune farmacologică cunoscută.
ape acratopege (t sub 20°C )-(Olăneşti, Călimăneşti, Slănic
Moldova)
 cura internă- efect diuretic – indicații: litiaze renale, cistite,
uretrite
ape acratoterme (t peste 20°C )-Felix
 cura internă- efect antispastic- indicații: afectiuni digestive
 cura externă- efecte antispastice, antialgice, decontracturante,
sedative,vasodilatatorii. Indicații: afectiuni aparat locomotor
(reumatisme inflamatorii, degenerative, posttraumatice)
 : afecțiuni ginecologice
B. Apele carbogazoase(peste 1 g/l CO2)
(Borsec, Buziaş, Covasna, Vatra Dornei,Tuşnad)

cură internă
efecte
la nivelul tubului digestiv
 stimulează secreţia salivară, gastrică,
intestinală, pancreatică şi biliară;
 cresc motilitatea gastrică şi intestinală;
la nivelul aparatului excretor
 cresc diureza
Indicatii:
 gastrite hipoacide
 hipotonii gastrice şi intestinale
 tulburări hiposecretorii biliare şi pancreatice;
 litiaza renală şi infecţii urinare.
cură externa
Efecte - datorate bioxidului de carbon*
 vasodilataţie periferică cutanată;
 scăderea frecvenţei cardiace;
 scăderea tensiunii arteriale;
Indicatii
 hipertensiunea arterială stadiul I şi II;
 sechele după infarctul de miocard – stadiul II-III (după minim 3 luni de
la infarct, cu condiţia să nu existe tulburări de ritm şi pacientul să fie
echilibrat hemodinamic);
 arteriopatii periferice (trombangeita Burger);

*acesta poate fi folosit şi sub formă de emanaţii naturale (mofete).

C. Apele alcaline si alcalino-teroase

 apele alcaline - ionul bicarbonic legat de Na+şi K+

 apele alcalino-teroase- ionul bicarbonic legat de
Ca++şi Mg++
 cură internă- efecte la nivelul tubului digestiv
*inhibă secretia gastrică (administrate
inainte de masă)
*stim. secretia gastrică (administrate în
timpul meselor)
*cresc secretia biliară (efect coleretic)
indicaţii:
 gastrite cronice cu hipo sau hiperaciditate;
 ulcer gastric sau duodenal necomplicat, în perioada de
acalmie;
 afecţiuni hepato-biliare (datorită efectului coleretic);

Alte moduri de administrare:

-inhalaţii ( în afecţiunile ORL şi bronho-pulmonare), datorită
efectului de fluidificare şi favorizare a eliminării secreţiilor
bronşice);
-comprese sau băi locale în afecţiunile dermatologice pruriginoase
(mai ales apele alcalino-teroase).
 D. Apele clorurate-sodice
(NaCl peste 1g/l)

a) ape hipotone (NaCl sub 15g/l)

Cura internă -Efecte - stimularea secreţiei şi motilităţii stomacului şi intestinului.
Dozarea crenoterapiei trebuie să fie bine individualizată, pentru a
evita efectele negative ale aportului crescut de ioni de sodiu şi clor asupra
metabolismului electrolitic.
b) apele hipertone (NaCl peste15g/l) (ape sărate)
cură externă, băi parţiale sau generale cu ape sărate încălzite (acţiunea complexă
a factorilor termici, mecanici şi chimici ai apei) --afect aparat locomotor
(posttraumatice, reumatice, inflamatorii)
Inhalaţii-efecte secretolitice la nivelul căilor resp sup; afect ORL, bronhopulmonare
Irigaţii vaginale –efecte antiinflamatorii la nivelul mucoasei vaginale
Staţiunile unde se practică cura externă cu ape sărate :
 - pe litoral – valorificând apa mării: Eforie Nord, Mangalia, Neptun, lacul
Techirghiol;
 - staţiuni cu lacuri sărate: Amara, Ocna Sibiului, Sovata, Lacul Sărat;
 - staţiuni cu ape minerale sărate concentrate din bazine subterane: Băile
Govora, Slănic Moldova, Sărata Monteoru, Slănic Prahova.
E. Apele minerale iodurate

 conţinut minim 1mg iod/l.

 Crenoterapia cu ape iodurate hipotone sau izotone
este indicată în :
 afecţiuni endocrine – în special cele tiroidiene, atât
hiper cât şi hipofuncţionale;
 afecţiuni metabolice de tip aterosclerotic şi în
hiperuricemii (guta), fiind dovedit efectul iodului
asupra metabolismului lipidic şi al acidului uric.
 Cura externă se justifică datorită proprietăţii iodului
de a traversa bariera cutanată. Afecţiunile care
beneficiază de cura externă sunt:
 reumatismele degenerative;
 afecţiuni neurologice periferice;
 afecţiuni circulatorii periferice pe fond aterosclerotic;
 afecţiuni dermatologice (micoze cutanate).
 Sub formă de irigaţii vaginale sunt folosite în diferite
afecţiuni ginecologice (la Govora), iar sub formă de
inhalaţii, pulverizaţii se indică în inflamaţii cronice ale
căilor respiratorii (la Bazna).
F. Apele minerale sulfuroase

 Contin sulf sub formă de hidrogen sulfurat, sulfuri

sau sulfaţi.( Călimăneşti, Căciulata, Cozia )
 Efecte:
 creşterea secreţiei gastrice şi intestinale, stimularea
peristaltismului intestinal;
 stimularea secreţiei biliare (efect coleretic),
stimularea evacuării bilei din vezica biliară (efect
colagog), fluidificarea bilei;
 efect hipoglicemiant şi hipolipemiant;
 efect diuretic.
indicaţiile crenoterapiei sunt:
 gastro-duodenite cronice cu hipoaciditate;
 constipaţie cronică;
 afecţiuni biliare (colecistite cronice,
colelitiază);
 diabet zaharat;
 ateroscleroză;
 litiaze urinare.
 Este indicat ca apele sulfuroase să fie folosite cu precădere la sursă,
pentru că hidrogenul sulfurat se oxidează, apare precipitatul de sulf,
care dă apei un aspect tulbure; cu cât oxidarea este mai mare, cu atât
calităţile terapeutice ale apei sunt mai scăzute.
 Cura externă cu ape sulfuroase are ca indicaţie majoră afecţiunile
reumatismale degenerative, datorită intervenţiei sulfului în
metabolismul cartilajului articular.
 Băile cu ape sulfuroase sunt folosite şi în cazul afecţiunilor
dermatologice: eczeme, alergodermii, psoriazis, urticarii. Hidrogenul
sulfurat şi sulfaţii din apele minerale traversează bariera cutanată şi
determină efecte keratolitice, desensibilizante şi antihistaminice.
 Pentru cura externă cu ape sulfuroase, bolnavii sunt îndrumaţi către
staţiunile: Herculane, Pucioasa, Olăneşti, Amara, Călimăneşti.
TERMOTERAPIA
•metodă ce foloseşte în scop terapeutic factorul
temperatură

• excitantul termic poate fi utilizat prin

intermediul următorilor vectori: apa (sub diferite
forme de agregare), lumina, aerul, parafina,
nămolul, nisipul, radiaţiile infraroşii, undele
scurte, microundele, curent electric
 NOȚIUNI DE TERMOREGLARE
• Termoreglarea – ansamblul mecanismelor prin care organismul uman îşi
menţine valorile homeostatice ale temperaturii nucleului central
• Temperatura corpului – rezultatul echilibrului între productia si pierderea
de căldură
• om – organism homeoterm (își mentine constantă temp într-un mediu cu
temp variabilă)
• comportamentul termic al viscerelor interne („miez”) este diferit de
periferie („coaja”- mușchi şi tegument). Astfel:
• - centru – temp 37,3-37,5º C – controlată de hipotalamus
• - nu e influenţată de temperatura mediului
• - periferie – temperatură variabilă numai în anumite limite ( ex- 36,5º
C axilă, 33º C genunchi, etc
•
În transferul de căldură dintre organism și mediu intervin:
- țesutul subcutanat – strat izolator . El are conductibilitate termică
scăzută comparativ cu alte țesuturi. Datorită țesutului adipos mai
dezvoltat, izolarea termică este mai bună la femei.
- Rețeaua vasculară subcutanată care penetrează stratul de grăsime
prin vase capilare, acesta fiind sistemul care disipă căldura. La acest
nivel există numeroase anastomoze arterio-venoase aflate sub
influența sistemului nervos simpatic. Sistemul nervos simpatic
reglează debitul local care poate crește mult în vasodilatatie
maximală. Zonele expuse ale corpului sunt mai bogate în astfel de
anastomoze.
• măsurarea temp – intrarectal
- intravaginal
- la niv cavității bucale- reflectă cel mai fidel temp
centrală datorită reţelei vasculare bogate de la
nivelul mucoasei linguale
! dacă măsurarea temp. se face imediat după
masă/băut – rezultatele pot fi uşor influenţate
Normal – temp la niv bucal -36,7±0,2º C
• - la niv pavilion ureche – (senzor infrarosu)
Variaţii fiziologice ale temperaturii corporale
• - ritm somn-veghe – dimineata (36,4º C ) temp e mai mică decât seara
(37,5º C )
• - sex – la femei în perioada ovulaţiei creşte temp centrală cu 0,5-1º C
odata cu cresterea secretiei de progesteron
• - ritmul ingestiei de alimente – (în timpul digestiei se produce o
cantitate mare de căldură)
• - vârstă – nou nascut (sistem nervos central imatur, glande sudoripare
nedezvoltate)
• - vârstnici(modificări la nivelul SNC, modificări ale funcţiei şi
structurii tegumentare, modificări de comportament)
• - variaţii sezoniere şi zonă geografică
• - zona de neutralitate termică în aer -26-30º C
• - temp confort termic –om dezbrăcat 28º C , îmbrăcat 21º C
 TERMOGENEZA (productia de căldura)
• Termogeneza – producerea de căldură de către organism
• - se realizează prin reacţii celulare de tip redox (oxidoreducere)
• - în repaus şi la o temp ambiantă de 24-30º C (neutralitate), 70% din
producţia calorică este asigurată de viscere, adică prin termogeneză
centrală
• - în efort – termogeneza e asigurată 100% prin activitate musculară
• - la frig – termogeneza e asigurată în cea mai mare parte prin contracţie
musculară şi poate creşte prin frison termic* şi prin mişcare voluntară
• * frison termic – set de contracţii ritmice, involuntare, care încep de la
nivelul centurii scapulare şi cuprind tot corpul; consumul de O2 creşte cu
500% pentru perioade scurte; este mediat de nervi somatici şi necesită
integritatea hipotalamusului anterior şi măduvei spinării
• la scăderea temp mediului, apare vasoconstricţie cu scăderea disipării
căldurii în mediu; dacă nu e suficient, e stimulată termogeneza, cu
intensificarea proceselor metabolice, creşterea tonusului muscular,
apariţia frisonului termic şi declanşarea unor reacţii motorii voluntare
(mişcare)
• termogeneza este stimulată de:
- contracţia musculaturii striate
- activitatea sistemului nervos vegetativ simpatic (vasoconstricţie
periferică, eliberare şi oxidare de acizi graşi)
- activitatea tiroidei (stimulează oxidările biologice la nivel mitocondrial)
• mecanismele activate prin frig: frison termic, foame, secreţie de
adrenalină, noradrenalina, hormoni tiroidieni, vasoconstricţie
periferică, piloerecţie
 TERMOLIZA
-se realizează prin 4 procese fizice:
• 1. Iradierea – transfer de energie calorică de la corpurile calde către
cele reci, fără contact direct între ele

• este cea mai importantă formă de termoliză în repaus (60%)

• - intensitatea iradierii depinde de capacitatea tegumentului de a

emite radiaţii şi de gradientul termic dintre organism şi mediu; este
influenţat doar de haine
• 2. Conducţia – pierderea directă de căldură prin contactul dintre obiectele cu
temperaturi diferite
• - în repaus, prin conducţie se realizează 3% din termoliză
• - aerul este rău conducător pt energia calorică, ceea ce face ca zona de
neutralitate termică a acestuia pt organismul uman, în care schimburile de
căldură prin contact direct sunt aproape nule, să fie întinsă
•
• 3. Convecţia – pierderea de căldură în mediul înconjurător prin curenţii de
convecţie (deplasarea stratului de aer încălzit din jurul corpului și înlocuirea lui cu
aer mai rece)
• - în repaus asigură 12% din termoliză
• - include şi pierderile de căldură de la nivelul căilor resp, prin aerul respirat
• - în apă, pierderea de căldură este mult mai rapidă decât în aer, datorită
conductibilităţii şi capacităţii termice mai mari
• - prezenţa ţesutului adipos – reduce procentul de termoliză prin convecţie
•
4. Evaporarea
• - în repaus, prin evaporare se realizează 25% din termoliză (13% prin tegument şi 12% prin
respiratie)
• - intensitatea ei depinde de: - temperatura mediului
- efort fizic
- suprafaţa cutanată de schimb
- temp tegumentului
- prezenţa curenţilor de aer
- gradul de saturare al mediului cu vapori de apă
• se realizeaza prin 2 procese: perspiratia insensibila (evaporarea apei care difuzeaza la nivelul
tegumentelor și mucoasei cailor resp)
sudoratia
• - la temp mediu peste 34,5-35º C , evaporarea devine principalul mijloc de termoliză prin
activarea glandelor sudoripare
• - la om, termoliza prin evaporare la nivelul aparatului respirator este de mică importanţă
(comparativ cu unele mamifere care fac hiperventilaţie)

•
• termoreglarea este realizată într-o primă etapă prin reacţii
involuntare, comandate la nivelul hipotatalamuslui şi asigurate de
sistemul neuroendocrin. Când aceste reacţii sunt depăşite, apar
reacţii voluntare de tip comportamental

• Există două tipuri de reactivitate constituţională la factorul termic:

• - tipul macrokinetic – include persoanele cu extremităţi calde şi
tendinţa la vasodilataţie periferică. Ele reacţionează la excitanţii calzi
şi reci prin răspunsuri intense, rapide, de durată scurtă. La
supradozarea excitantului termic cald, reacţia de apărare a
organismului este puternică. De aceea, acestor persoane li se
recomandă ca tratamentele calde să fie de scurtă durată şi aplicate
pe o suprafaţă redusă.
• - tipul microkinetic – corespunde persoanelor cu extremităţi reci şi
tendinţa la vasoconstricţie periferică. Răspunsurile lor la excitanţii
calzi şi reci sunt lente, de intensitate scăzută, cu durată mare. La
supradozarea excitantului termic cald, reacţia de apărare a
organismului este redusă, apare tendinţa la stază venoasă,
somnolenţă, apatie, colaps. De aceea tratamentele hiperterme
trebuie să aibă durată mică.
EFECTELE FACTORULUI
TERMIC
ASUPRA
ORGANISMULUI UMAN
Există două tipuri de reactivitate constituţională la factorul termic:
• tipul macrokinetic – include persoanele cu extremităţi
calde şi tendinţa la vasodilataţie periferică. Ele
reacţionează la excitanţii termici (calzi/reci) prin
răspunsuri intense, rapide, de durată scurtă.
• tipul microkinetic – corespunde persoanelor cu
extremităţi reci şi tendinţa la vasoconstricţie periferică.
Răspunsurile lor la excitanţii termici (calzi/reci) sunt
lente, de intensitate scăzută, cu durată mare.
Reactia organismului la aplicarea factorului termic se apreciază după:
• Frecventa cardiaca (FC)
↑ cu 10-20 b/min a FC în timpul unei proceduri de termoterapie
generala = reacție favorabilă
↑ la 120-140 b/min a FC sau pulsul devine neregulat în timpul unei
proceduri de termoterapie generala = reacție nefavorabilă
• Frecventa respiratorie – raport puls/frecventă resp > 4 = toleranță
proastă la procedura de termoterapie
• Intensitatea reactiilor subiective (durere la aplicațiile reci, arsură la
cele calde)
• Reactia dermovasculară
REACTIA DERMOVASCULARA (RDV)
• modalitatea de modificare (răspuns) a circulatiei superficiale la aplicarea
locală a factorului termic
• se realizează prin reflexe locale, fără a implica modificarea temp centrale

• aplicarea de rece: vasoconstrictie locală ( 1-2 min), însoţită de paloare teg.

Apoi - vasodilatație arteriolară, capilară, venulară cu hiperemie* de tip
activ, de intensitate şi durată variabilă.
• Urmează - vasodilatatie capilară cu stază* sanguină şi vasoconstricţie
arteriolară şi venulară (hiperemie pasivă) –tegumentele devin violacee

• aplic de cald – vasoconstricție locală cu durată mică (10-20 sec), hiperemie

activă, apoi hiperemie pasivă cu vasodilatație capilară şi venulară
• HIPEREMIE = exces de masa sanguină într-un
țesut/organ/teritoriu
• HIPEREMIE diferită de ISCHEMIE (reducerea/suprimarea
circulatiei locale)
• Hiperemia poate interesa artere, vene, capilare
• Hiperemie – activă (congestie) - ↑ masei de sânge în
artere si capilare; circulatia venoasă este normală
- pasivă (stază) - ↑ masei de sânge în vene
si capilare; circulatia arterială este normală
HIPEREMIA ACTIVĂ FIZIOLOGICA
• Cresterea masei de sânge se realizează prin cresterea debitului
sanguin arterial si dilatarea arteriolelor mici, datorită stimulilor
neurovegetativi vasodilatatori la nivelul arterelor zonei
interesate

• Exemple : efort muscular

: hiperemia mucoasei gastrointestinale în perioadele
de digestie
: stări neurovegetative particulare (stări emotive)
HIPEREMIA ACTIVĂ PATOLOGICA
• Cea mai frecventă tulburare circulatorie și se însoțește de manifestări
clinice
• Cauze: factori fizici – căldură, frig
: factori chimici- alcool, etc
: factori biologici- virusuri, bacterii

Dilatarea arteriolară se datorează relaxării musculaturii din peretele

arterial
Excesul de sânge arterial și capilar în regiunea afectată → culoare
roșie vie = ERITEM
HIPEREMIA PASIVĂ (STAZA SANGUINA)
• Cresterea masei sanguine în vene și capilare prin încetinirea și/sau
reducerea cantitativa a fluxului sanguin venos în conditiile unei
circulatii arteriale normale

• Cauze: obstacol în circulația de întoarcere (tromboze, flebite, tumori,

aparate gipsate, pansamente compresive)

Excesul de sânge venos și capilar în regiunea afectată → culoare roșie

violacee = CIANOZA
Pentru punerea in evidenta a reactiei dermovasculare:
metoda Dalmady – se aplică digitopresiune tegumentară cu policele,
timp de 3 secunde:

- Persistenta petei albe 3-5 sec ►Normoreactivi

- Persistenta petei albe 8-9 sec ►Hiporeactivi (reactie slabă)
- Persistenta petei albe 1-2 sec ►Hiperreactivi
• RDV bună - vasodilataţie cu aflux de sânge, culoare roz - roşiatică a
pielii, încălzirea tegumentului chiar la aplicaţii reci, senzaţia de plăcut,
dispariţia în 2 - 5 sec. a unei pete albe post digitopresiune
tegumentară ( metoda Dalmady)
• RDV negativă: piele de găină, tegument palid- cianotic, senzaţia de
frig sau chiar frisoane, posibilitate asocierii de semne generale
(moleşeală, cefalee, inapetenţă, insomnii), dispariţia în 8 - 9 sec a unei
pete albe post digitopresiune tegumentară ( metoda Dalmady)
Apariţia şi intensitatea reacţiei dermovasculare depind de:
• Intensitatea factorului termic
• Starea iniţială a organismului din punct de vedere al echilibrului caloric şi al
conductibilității tegumentare
• Rapiditatea aplicării factorului termic
• Rapiditatea acomodării organismului
• Existenţa fact adjuvanţi mecanici sau chimici supraadăugaţi
• Diferenţa între temp tegumentară şi cea a vectorului termic
• Nr. de aplicaţii termice de aceeaşi intensitate ( cu cât sunt mai numeroase,
cu atât reacţia dermovasc apare mai lent şi este mai puţin vizibilă datorită
acomodării tegumentului)
• Contracţii musculare active, concomitente cu aplicațiile termice
• Integritatea sistemului nervos implicat în recepţia şi transmiterea stimulului
termic
• Reactia dermovasculară este oglinda reacţiilor întregului organism, pt
că întreaga circulație răspunde la aplicația factorului termic, chiar
dacă aplic se face doar local, pe zone limitate. Aceste răspunsuri ale
circulației generale la un factor termic local se numesc reacții
consensuale.
• reacții identice cu cea dermovasculară se întâlnesc la nivelul întregului
tegument şi mucoaselor, chiar dacă de intensitate mai mică, fără ca
hiperemia activă să fie vizibilă şi la nivelul vaselor profunde ale
viscerelor.
Efectele fact termic asupra
aparatelor şi sistemelor
a. asupra sistemului nervos
• SNC – căldura – efect relaxant - prin stim centrilor termici hipotalamici
Frigul – efect excitant
• procedurile de scurtă durată (reci/calde/alternante) cresc excitabilitatea
nervilor periferici
• proced de lungă durată (mai ales cele reci) – scad excitabilitatea până la
anestezie
• SNV – aplic reci cresc tonusul simpatic
- aplic calde cresc tonusul parasimpatic
b. asupra sistemului circulator
Cald
- în afară de efectul direct, vizibil asupra circ superficiale, apar şi alte efecte:
• Cresterea frecventei cardiace (FC)
• creşterea volumului circulator
• creşterea vitezei de circulație a sângelui
• scaderea rezistenţei vasculare periferice
• creşterea debitului cardiac
• creşterea travaliului cardiac
• scaderea tensiunii arteriale sistolice și diastolice
• ! dacă aplic caldă se prelungeste, scade viteza de circ sang, TA sistolică
revine la normal iar TA distolică rămâne la valori mici
Rece
• vasoconstricţie periferică
• scade debitul circulator periferic
• scade viteza de circulație sanguină
• creşte rezistenţa vasculară periferică
• scade debitul cardiac
c. asupra sângelui
Cald
Scade vâscozitatea sângelui
• scade nr de hematii şi leucocite
• se modif pH sanguin spre alcalin datorită eliberării de CO2 prin piele şi prin
hiperventilaţie şi eliminarea de produși acizi de metabolism prin sudoraţie
şi urină
Rece
Creste vâscozitatea sanguină
• creşte nr hematii şi leucocite (prin mobilizare sângelui din depozite)
• se modif pH sg spre acidoză (prin activarea mecanismelor de termogeneză
care cresc arderile metabolice cu eliberare de CO2 alveolar şi sanguin)
d. asupra aparatului respirator
Cald
• creşte frecventa resp ; la peste 40°C apare respiratia neregulată
Cheyne-Stokes
Rece
• sub 18-20°C -respiratii ample cu creşterea duratei inspirului şi
expirului

e. asupra sist endocrin

- aplic alternante cald/rece – cresc activitatea glandelor hipofuncţionale
f. asupra musculaturii
Cald
• aplic de durată scurtă –cresc randamentul muscular
• aplic durată lungă – au efect de relaxare musculară cu scăderea
tonusului musc și a capacității de contracţie musculară
• creste elasticitatea tesutului conjunctiv
Rece
• aplic durată mică – înlătură oboseala musc, cresc randament musc
• aplic durată lungă – apar contractii tonico-clonice
• scade elasticitatea tesutului conjunctiv
g. asupra metabolismului
Cald
• cresc arderile pt glucide şi lipide
Rece
• stimularea metabolismului prin intrarea in actiune a mecanismelor de
termogeneză

h. asupra inflamaţiei
Cald
• -ameliorează inflamația cronică
Rece
• scade inflamatia acuta
i. asupra aparatului digestiv
Cald
• Scade peristaltismul și secrețiile digestive
Rece
• Crește peristaltismul iar secrețiile digestive initial sunt scăzute , apoi
cresc după 20-30 min
• Adaptarea organismului la cald
• - la temp mediului peste 25°, instalate treptat, scade gradientul extern (Ge) (diferenţa
dintre temp mediului şi cea tegumentară)
• - scăderea Ge duce la scăderea pierderii de căldură către mediu→ ↑ temp perif →↓ Gi
(diferenţa dintre temp centrală şi cea periferică) → ↓ transportul energiei calorice
dinspre centru spre perif. Se activează mec de vasodil perif prin care se încearcă
restabilirea Gi. Astfel temp centrală e menţinută constantă până când temp mediului
creste peste 30. În acest moment, pierderea de căld prin vasodil devine ineficientă, se
produce acumul de căld în org şi temp centrală tinde să depăşească 37,3°. Acest fapt
determină excitarea centrului antitermic, care inhibă centrul termogenetic, accentuând
vasodil perif, iar pe de altă parte, pe cale simpatică e activată secretia sudoripară.
Aceasta e activată şi direct prin intermediul centrilor hipotalamici sudoripari, excitaţi de
temperatura centrală crescută. Astfel se pun în funcţiune mecanismele de termoliză
• - temp mari, peste 38°, aplicate brusc (de ex băile hiperterme) excită termoreceptorii
cutanati, care activează pe cale aferentă, rapid, centrii hipotalamici; răspunsul e
vasodilatie periferică rapid instalată cu revenirea la normal a temp centrale
• - în apă – nu este funcţional şi eficient mecanismul de sudoraţie; vasodilatia brusc
instalată la temp mari va determina tot brusc, apariţia vasoconstricţiei compensatorii la
nivelul organelor interne (rinichi, intestin, cord) → HTT e contraindicată în suferinţe
vasculare preexistente
• Adaptarea la rece
• la temp mediu sub 25° → excitarea receptorilor cutanați → activarea
centrului termogenetic care comandă cele 3 tipuri de răspunsuri:
somatic, vegetativ, endocrin
• la temp sub 18° intră în acţiune mecanismele de termogeneză
centrală (intensificare metabolică) şi periferică (frison termic)
HIDROTERMOTERAPIA (HTT)
• Metodă terapeutică ce folosește apă în cura externă, la
diferite temperaturi și în diverse stări de agregare
• Apa utilizată poate fi simplă (dulce), minerală
(balneoterapie), apa de mare
• Dacă imersia este însoţită de mobilizări, denumirea terapiei
devine hidrotermokinetoterapie.(HTKT)
• În cadrul HTT, organismul beneficiază de acţiunea complexă a
factorilor: mecanici
chimici ai apei
termici
 I. Factorii mecanici :
a. Forţa ascensională (portanța hidrostatică)- este rezultanta dintre forţa
arhimedică (FA) şi greutatea corpului (G).
Principiul lui Arhimede: „ un corp scufundat într-un fluid, este împins
vertical, de jos în sus, cu o forţă egală cu greutatea fluidului dislocat de
corp”.
FA = ρ x V x g
ρ – densitatea fluidului
V – volumul corpului
g – accelerația gravitațională
( 9,81 m/ s2
Fascensională = FA- G
FA < G - corpul coboară
FA > G - corpul urca
FA = G - corpul pluteşte.
• Cea mai evidentă acțiune a imersiei este scăderea greutății aparente
a corpului, în strânsă legătură cu densitatea fluidului Există un raport
foarte bine stabilit între greutatea reală (în aer) și greutatea aparentă
(în apă) apărut ca efect al legii lui Arhimede. Astfel:
 în apa obișnuită, în imersie totală, greutatea corpului este egală cu
8,8%, iar a unui membru cu 3,5% din greutatea reală
În apele litorale, de salinitate medie, greutatea aparentă a corpului
variază astfel:
• În imersie totală până la baza
gâtului, greutatea corpului este
6-7% din greutatea reală

• În imersie toracică (jumătatea

sup a toracelui ) 15-30%

• În imersie pelvină (până la pubis)

50-80% din greutatea reală
!! Scăderea aparentă a greutății
oferă avantajul ușurării mișcării
b. Rezistenţa apei este rezultanta forţelor de frecare între corpul scufundat şi
forţa ascensională a apei.
- depinde de:
sensul mișcării – când mișcarea se produce de sus în jos (în sens opus
fortei arhimedice), rezistenta creste
suprafața corpului – cu cât suprafața corpului crește și mișcarea se
execută cu viteză mai mare, cu atât crește și rezistența prin frecare
viteza de execuție
densitatea apei
vâscozitatea apei
Alternanța dintre forta arhimedică și rezistență poate fi folosită pt creșterea
mobilității articulare și a forței musculare.
Cu cât densitatea și vâscozitatea apei sunt mai mari, cu atât tonifierea
musculară este mai rapidă și mai importantă.
c. Presiunea hidrostatică -este presiunea executată de apă
datorită straturilor superficiale de fluid.
p= ρxgxh

ρ – densitatea apei
g – accelerația gravitațională (9,81 m/ s2 )
h – adâncimea la care se calculează față de suprafața liberă a
lichidului

Caracteristici:
- crește odată cu adâncimea
- variază direct proporțional cu densitatea fluidului
- într-un plan orizontal are aceeași valoare în oricare punct al planului
- acţionează într-un punct din fluid, din toate direcţiile cu aceeaşi
intensitate, și astfel ea realizează o presoterapie asupra tegumentelor,
favorizând resorbţia edemelor.
În timpul mișcărilor se realizează un adevărat masaj al segmentelor,
prin frecarea lor de fluid.
Sub acțiunea presiunii hidrostatice crește întoarcerea venoasă și
secundar debitul cardiac prudență la pacienții cu insuficiență
cardiacă
II. Factorul termic este reprezentat de temperatura apei.
- proprietatile termice ale apei:
• capacitate termică mare – înmagazinează şi transportă o cantitate
mare de căldură
• termoconductibilitate mare – capac de a transmite energia calorică în
unitatea de timp. Apa cedează şi primeşte rapid căldură (apa e de 25
de ori mai termoconductibilă decât aerul)
• temp de indiferenţă mare – (temperatura de indiferenţă a apei =
temperatura la care receptorii cutanaţi pentru rece şi cald sunt minim
excitaţi; senzaţia resimţită de subiect este de confort termic. Valoarea
temperaturii de indiferenţă a apei este de 34-35°C)
• II. Factorul chimic este reprezentat de compoziţia specifică a apelor
minerale sau a celor litorale.
Reguli gen de practicare a HTT
• inspecţia bolnavului
• nu se aplica după mese abundente
• pauză 2 h între proceduri
• aplic de HTT rece se face pe teg încălzite

Indicaţii HTT contraindicatii

• Artroze a. absolute:
• afecţ reum ale părţilor moi: bursite, tendinite infecții și soluții de continuitate teg
• afecţiuni neurologice incontinența urinară
• afecţ ginecologice conjunctivite
• afecţ posttraumatice insuficienta cardiaca/resp decompensată
• afecţ dermatologice alergie la clor
• reumatism inflam cronic în afara puseelor acute b. relative – epilepsie, varsta a treia
Baza materiala necesara :
- Căzi -formă obișnuită/ treflă

- Bazine
- Piscine
Materiale utilizate în imersie:
a. Dispozitive fixe – masa de reeducare, plan înclinat, scaune, parcursul
de reeducare, bare de sprijin, aparate de tractiune, suporturi pt imersie

b. Dispozitive mobile pentru:

- Plutire –veste, colaci, flotoare gonflabile, covor plutitor
- Creșterea rezistentei la mișcare – labe scafandru, palmare, flotoare
- Masaj – dușuri subacvale
Aspecte tehnice ale ședințelor de HKT
- Se va respecta principiul progresivității ca durată și grad de dificultate.
Durata inițială 10-12 min/zi, crește treptat la 30 min/zi
- Alegerea exercițiilor – în funcție de obiectivele urmărite dar și în
funcție de vârstă, stare generală și capacitatea de colaborare a
pacientului
- Reeducare pe uscat – mobilizări pasive, active asistate, active libere,
active cu rezistență
- Reeducare în apă – în succesiune inversă
- https://www.youtube.com/watch?v=RZlcEVH8Alk&ab_channel=Sulta
naRoland
- https://www.youtube.com/watch?v=CFHmpMVsvhE&ab_channel=KI
NEOS34
• https://www.youtube.com/watch?v=YQLtCiu5AFs&ab_channel=CERS
CAPBRETON
• https://www.youtube.com/watch?v=xqQSygXi3r8&ab_channel=Sulta
naRoland
• https://www.youtube.com/watch?v=dvlObD1GaO4&ab_channel=Clin
icaMedicalaHipocrat2000
• https://www.youtube.com/watch?v=IpX5tKPSAYc&ab_channel=Aqua
kine
CRIOTERAPIA
Crioterapia - metodă ce se bazează pe aplicarea
frigului ca agent terapeutic (cryos – gr. frig)
Efectele crioterapiei
a. Efect analgezic – se obține prin :
 scăderea excitabilității receptorilor cutanați pentru durere
(nociceptori) și scăderea vitezei de conducere prin fibrele
nervoase ce transmit sensibilitatea dureroasă (fibre C și Aδ )

 cresterea secreției de endorfine

 efectul ‘’ controlului de poartă” (vezi TENS)

b. Efecte vasomotorii – scăderea temperaturii cutanate sub 34-35°C
determină vasoconstricție arteriolară și capilară care scade fluxul
sanguin tegumentar. Ca urmare, se reduce reacția inflamatorie și se
limitează formarea edemului. (efect antiinflamator)

Dacă se prelungește aplicatia de rece, apare o vasodilatatie

paradoxală, urmată apoi de o alternanță vasoconstricție-vasodilatație
(“Hunting response” = mecanism de apărare care scade acțiunea
frigului și evită leziunile tegumentare ce pot să apară la temperaturi
scăzute.
c. reducerea spasticităţii şi a spasmului muscular

Spasticitatea este creşterea tonusului muscular în leziunile de

neuron motor central (accidente vasculare cerebrale,
traumatisme cranio-cerebrale sau vertebro-medulare etc)

Spasmul este răspunsul normal la durere sau traumatism, şi se

manifestă prin creşterea tonusului muscular într-o anumită zonă,
cu scopul aparent de a limita mişcarea şi progresia leziunii.
 Forme de aplicare
A. Proceduri locale
 comprese reci - îmbibate în apa rece si gheață ; se schimba
din 5 în 5 min. Durata aplicării - 15-20 minute.

 punga cu gheață
– scăderea temperaturii e rapidă (14-16°C)
- efectul dispare repede
- durata aplicării – 30 min
- ieftină, reutilizabilă
 masaj cu gheaţă (criomasaj)

- aplicarea concomitentă a excitantului

termic, sub forma unui cub de gheaţă
şi a manevrelor de presiune şi fricţiune,
timp de maxim 10 minute;
temp cutanată 15°C
-efecte: vasoconstrictie, scaderea
metabolismului la nivelul tesuturilor
lezate, scaderea contracturii musculare
https://www.youtube.com/watch?v=6CRarRzStrU&ab_channel=
myPhysioSAPayneham
 pungă gel rece (cold pack) -
- gel termosensibil, se ține 2 h la
congelator
- se aplică înfășurată în prosop
- durata 30 min
- temp tegumentară 5-10°C
- reutilizabilă
- poate fi aplicată și ca procedură caldă
 pungă cu gheață instant –conține două compartimente, unul cu
nitrat de amoniu cristale si unul cu apă; amestecarea lor= reacție
endotermică
- Temp cutanata 12-13°C

spray refrigerant
Dispozitive de crioterapie de tip:
- Aircast Cryo/CuffCooler -

- https://www.youtube.com/watch?v=lOHsqT9giy4&ab_channel=LHSC
Canada
- Compex Cold Form – pachet de gel introdus într-un manșon din
neopren conturat anatomic pentru genunchi/umăr/cot
- Dispozitiv Hyperice – format dintr-un manșon de neopren și
o pungă de gheață prevăzută cu o supapă prin care se
eliberează aerul din pungă pt o modelare optimă la nivelul zonei
de tratat

https://www.youtube.com/watch?v=IO3ql3Ho6Xc&feature=emb_logo
&ab_channel=Hyperice
-
Aerocrioterapia locală – CryoAir în comparație cu aplicarea
de gheață, este nedureroasă, mult mai rapidă, cu efect mai
profund - Profunzimea aplicării fluxului de aer la -32°C rezultă
într-o scădere a temperaturii zonei afectate cu 10-12°C
măsurată la 1 minut după aplicare. Efectul de răcire persistă
până la 30 minute după încheierea procedurii
https://topkineto.ro/articole/crioterapia-locala-cu-flux-de-aer-la-
32-grade-reduce-inflamatia-si-grabeste-refacerea
B. Proceduri globale
Criosauna - cabina individuala deschisa in care corpul este expus pana la
3 minute de la gat in jos la o temperatura de pana la -196°.
-se utilizeaza azotul lichid pentru a raci interiorul cabinei.
• In timpul unei proceduri de Criosauna, temperatura pielii scade rapid iar la
finalul ei, prin intensificarea circulatiei periferice, creste. Intrucat procedura
este foarte scurta (maximum 3 min), se raceste doar stratul superficial al
pielii, in timp ce temperatura organelor interne ramane neschimbata. Șocul
termic determina stimularea sistemului hipotalamo-hipofizo-adrenal, a
circulatiei sanguine, a neuropeptidelor (moleculele emotiilor) si a
endorfinelor (hormonul fericirii). Acesta stimuleaza toate functiile de
autoreglare si aparare ale corpului
• Socul termic scurt si controlat ajuta organismul sa-si regaseasca
echilibrul, diminueaza durerile, activeaza sistemul imunitar, stimuleaza
circulatia sangelui, imbunatateste metabolismul si grabeste procesul de
vindecare.
CONTRAINDICATII /ACCIDENTE/ PRECAUȚII
 afecţiuni cardiace – hipertensiune arterială
(aplicaţiile reci pot determina creşterea tensiunii
sistolice şi diastolice, motiv pentru care pacientul
trebuie monitorizat);
- infarct miocardic – se evită
crioterapia timp de 6 luni după accidentul coronarian;
 tulburări de sensibilitate cutanată (scăderea
percepției senzației de rece → risc de necroză tisulară
(degerătură)
 alergie / urticarie la frig – erupție cutanată (±prurit) pe
zonele expuse la rece , dar pot să apară și manifestări
generale (stare de rău, greață, dispnee, tahicardie, șoc
anafilactic)
!!!! Testare înainte de procedură – se aplică un cub de
gheață pe antebraț, 2-10 min; dacă apar modificări la
nivelul zonei de contact, crioterapia e contraindicată)
 sindrom Raynaud – (vasospasm la niv extremitatilor)
Degerături –superficiale (eritem, edem, flictene cu
lichid clar) sau profunde (tegumente cianotice,
anestezie locală, flictene cu conținut sanguinolent)
ELECTROTERAPIE
Electroterapia – parte a fizioterapiei ce utilizează diverse forme ale energiei
electromagnetice în scop terapeutic/diagnostic
Tipuri de curent electric folosite in practică
- Electroterapia cu curentul galvanic (constant sau continuu)
- Electroterapia cu curent de joasă frecvenţă
- Electroterapia cu curent de medie frecvenţă
- Electroterapia cu curent de înaltă frecvenţă
- Fototerapie ( radiații infraroșii, ultraviolete, luminoase, laser)
- Unde mecanice ( ultrasunete, unde de șoc extracorporeale ESWT)
- Câmpuri magnetice (magnetoterapia)
 FOTOTERAPIA
- "terapia cu lumină" reprezintă utilizarea terapeutică a energiei radiante luminoase.
--lumina este o radiaţie alcătuită dintr-un câmp electric şi un câmp magnetic, perpendiculare
între ele şi pe direcţia de propagare.
• Sursele de lumină
– naturale- Soarele. Expunerea totală sau parţială a corpului la acţiunea razelor solare
poartă numele de helioterapie (baie de soare).
-artificiale
• surse cu incandescenţă – sunt alcătuite dintr-un filament de wolfram închis într-un balon
vidat, adus la incandescenţă prin intermediul unui curent electric;
• surse cu descărcare în gaze – utilizează principiul descărcării electrice între doi electrozi,
plasaţi într-un balon de sticlă (cuarţ) ce conţine un anumit gaz sau amestec de gaze. Din
această categorie fac parte lămpile cu vapori de mercur şi cele cu vapori de sodiu.
Spectrul electromagnetic
• Spectrul electromagnetic reprezintă ansamblul radiaţiilor emise de univers. Ele sunt diferenţiate
după lungimea de undă (λ) şi frecvenţă (F).
• Lungimea de undă reprezintă distanţa dintre un punct al unei unde electromagnetice şi exact
acelaşi punct al undei următoare. Lungimea de undă variază de la valori foarte mari, de kilometri (
undele radio) şi până la valori foarte mici, de nano şi picometri , în cazul razelor gamma 𝛾 (1nm = 10-9
m, 1pm = 10-12 m).
• Frecvenţa undelor se măsoară în Hz şi reprezintă numărul de vibraţii/secundă. Cu cât lungimea de
undă este mai mare, cu atât frecvenţa undelor este mai mica
 RADIATIILE INFRAROȘII (IR)
• se mai numesc şi radiaţii calorice, deoarece au proprietatea de a fi
absorbite de ecrane sau corpuri interpuse şi de a se transforma în căldură.
Lungimea de undă este cuprinsă între 760 şi 500000 nm.
- Invizibile pentru ochiul uman, omul le simte sub formă de căldură
- IR sunt produse de orice corp material în care există vibrație moleculară,
inclusiv corpul omenesc
- Orice corp încălzit emite IR și cu cât este mai mare temperatura lui cu
atât este mai mare puterea de radiație termică
- După lungimea de undă :
• IRA λ = 760-1400 nm
• IRB λ = 1400-3000 nm;
• IRC λ = 3000 nm-1 mm;
- In terapie – se folosesc IRA si IRB
-mecanismele de actiune si efectele obtinute sunt dependente de lungimea lor de undă:
A-sunt RIR penetrante in functie de pigmentatie, de temperatura, de doza etc.
B-sunt RIR absorbite de catre epiderm si derm
C-sunt RIR absorbite doar la nivelul suprafetei tegumentului
- la suprafata pielii, IR suferă procese de reflexie, dispersie, refracție și absorbtie
- 63% din radiațiile IR sunt absorbite de piele și determină încălzirea țesuturilor
- Adâncimea de penetrare – între 0,1-5 mm
Efecte fiziologice:
Vasodilatație – prin acțiune directă asupra vaselor de sânge și indirectă prin eliberarea de
mediatori vasodilatatori; eritemul apare rapid și durează 20-30 min
Accelerarea metabolismului tisular
Creșterea activității glandelor sudoripare
Termice –prin timularea receptorilor termici cutanați și a fibrelor nervoase senzitive cu
apariția senzației de căldură
Efecte terapeutice:
antialgice
miorelaxante
biotrofice
Aplicațiile pe termen lung pot produce pigmentarea pielii.
• în secţiile de fizioterapie se folosesc două tipuri de generatoare de infraroşii:
luminoase şi non-luminoase .
• Diferenţa dintre cele două tipuri de surse constă în faptul că cele non-luminoase
generează numai infraroşii, în timp ce generatoarele luminoase emit în plus radiaţii
vizibile şi chiar ultraviolete.
• Cele mai frecvent, aplicaţiile de infraroşii se realizează cu ajutorul lămpii Solux
(putere între 500 şi 2000 W) sau sub forma băilor de lumină parţiale sau generale.
• Înainte de aplicarea procedurii – se testează sensibilitatea termică
• Lampa se plasează la 60-70 cm de zona de tratat (lămpile mari de
1000 W) sau la 45-50 cm lămpile mici (250-500 W)
• Fascicolul de IR trebuie să fie perpendicular pe zona de tratat
• Senzația resimtită de pacient trebuie să fie de căldură plăcută
• Ședințe zilnice, 5-20 min în funcție de indicații
• Indicaţii:
algii de origine diversă, mai ales reumatice sau posttraumatice;
procese inflamatorii cronice;
tulburări circulatorii periferice;
Afecțiuni dermatologice
plăgi postoperatorii, cicatrici vicioase
tulburări spastice ale aparatului digestiv, genito-urinar
În urma tratamentului cu infraroşii pot să apară:
• - arsuri - alterari sau chiar distrugeri celulare epidermale si aparitia flictenelor. se produc
de obicei când intensitatea radiaţiilor este prea mare sau când există tulburări de
sensibilitate ale pielii, astfel că pacientul nu poate aprecia corect gradul de căldură.
• - şoc electric – prin atingerea diferitelor părţi ale generatorului;
• - cefalee –
• - senzaţie de moleşală, lipotimii – prin scăderea valorilor tensiunii arteriale; pacientul nu
trebuie să treacă brusc în ortostatism.
• - afecţiuni oculare (cataractă) – în cazul în care nu s-a respectat protecţia ochilor
Contraindicaţiile tratamentului cu infraroşii:
neoplasme;
tuberculoză;
traumatisme recente;
hemoragii;
tulburări de sensibilitate ale pielii.
 LASER
„LASER” - acronim pentru Light Amplification by the Stimulated Emission of
Radiation ( amplificarea luminii prin emisia stimulată a radiaţiei). Laserul
foloseşte un proces numit emisie stimulată pentru a amplifica radiaţia
electromagnetică din spectrul vizibil.
• Folosit în: telecomunicaţii, tehnică aerospaţială, militară, medicină
(chirurgie, oncologie, oftalmologie, dermatologie , chirurgia plastică).
Radiaţia laser prezintă anumite caracteristici specifice care o diferenţiază
de lumina obişnuită . Acestea sunt:
• - monocromaticitatea - radiaţiile au o singură lungime de undă
• - coerenţa – razele sunt identice in timp si spatiu
• - direcţionalitatea – razele sunt paralele între ele

• -intensitatea foarte mare (consecinţă a coerenţei şi direcţionalităţii).

În funcţie de mediul activ, se diferenţiază laseri cu gaz (He-Ne, CO2), cu
mediu activ solid (rubin, granaţi), cu mediu activ lichid (coloranţi-
fluoresceina).
• Laserele terapeutice au lungimi de unda aflate in domeniul vizibil (
lumina rosie ) si infrarosu
• În fizioterapie, cel mai frecvent utilizaţi sunt laserul cu He-Ne, care emite
pe lungimea de undă 632,8 nm, în spectrul roşu , şi laserul cu
semiconductori Ga-As (arsen-galiu), cu lungimea de undă 904 nm, în
infraroşu
• Lumina pură a laserilor determină reacţii fotochimice în celule. Radiaţiile
laser sunt absorbite de către pigmenţii din piele (cromofori), sau din sânge
(hemoglobina), ducând la creşterea producţiei de energie celulară (ATP).
Aceasta determină normalizarea funcţiilor celulare, stimularea procesului de
cicatrizare, reducerea durerii şi a inflamaţiei .
•
• Efecte terapeutice

• a.biostimulant si trofic celular : creste sinteza proteica, creste

metabolismul energetic, stimularea tuturor functiilor celulare inclusiv a
diviziunii
• - asupra tesutului conjunctiv: creste nr fibroblasti si productia de colagen
• - tesut cartilaginos: creste nr celule cartilaginoase (regenerare cartilaj)
• - tesut osos: creste regenerarea osoasa favorizand consolidarea
fracturilor prin depunere de calciu, fosfor
• - tesut nervos : accelereaza regenerarea fibrelor nervoase
• - tegument: accelerarea epitelizarii
•
• b. efecte asupra ap cardiocirculator: vasodilatatie, creste fluxul sang
local (combate staza, favorizeaza resorbtia edemelor), favorizeaza
regenerarea microcirculatiei, efect antitrombotic

• c. efect antiinflamator si antiedematos – datorita modificarilor circulatorii

• d. efect de stimulare imunitara – creste nr leucocitelor cu stim

fagocitozei, reactiile imune sunt influentate pozitiv de aportul crecut de
substante nutritive si oxigen

• e. efect antialgic – prin ameliorarea metabolismului local, scaderea

transmiterii durerii la nivel central, stimularea secretiei de endorfine
• Indicaţiile laserterapiei cu putere mică sunt:
ulceraţii (de decubit, diabetice,corneene etc);
arsuri;
cicatrici cheloide;
durere cronică sau acută;
eczeme;
nevralgii, fibromialgii;
afecţiuni inflamatorii;
traumatologia sportivă (cotul tenismenului, tendinite etc).

Contraindicaţii şi precauţii:
sarcina;
pacienţi cu fotosensibilitate;
epilepsia;
cardiaci sau purtători de pacemaker (se evită zona toracală);
protecţia ochilor este absolut necesară, atât pentru pacient cât şi pentru terapeut;
precauţii la vârstele extreme şi la cei cu piele foarte uscată.