BALNEOLOGIE ŞI CLIMATOLOGIE

Recuperarea medicală s-a desprins din Medicina Internă, sub numele iniţial de
Balneologie (prima catedră de Balneologie la Facultatea de Medicină din Cluj 1932) apoi
Balneofizioterapie, al căror obiect de studiu şi tratament erau diferite suferinţe viscerale
(digestive, reno-urinare, cardio-vasculare, respiratorii etc.) şi somatice (mai ales cele de tip
reumatismal). Ulterior, progresul ştiinţific şi tehnic au făcut ca să fie utilizate în scop
terapeutic şi alte forme de factori fizici, asociaţi factori terapeutici naturali, conducând la
extinderea denumirii specialităţii în Recuperare, Medicină Fizică, Balneoclimatologie si
din 2016 Medicina Fizica si de Reabilitare.
Contextul geografic şi bogatul arsenal de factori terapeutici naturali (bioclimă
diferită, numeroase şi variate surse de ape minerale terapeutice, gaze naturale terapeutice,
nămoluri, microclimat de salină, lacuri sărate, etc.) fac ca Balneologia şi Climatologia să
fie practicate cu mult succes pe teritoriul României.
Studii clinice şi de laborator desfăşurate de-a lungul timpului, atât in Institutul
National de Recuperare, Medicină Fizică Balneologie, cât şi în staţiunile balneare, au
demonstrat acţiunea terapeutică, care a rezistat probei timpului şi exigenţelor pacienţilor,
care se întorc an de an în staţiuni pentru tratament balnear si de recuperare.
Terapia balneoclimatică care poate fi integrată şi programelor de recuperare ca
metodă particulară terapeutică, cercetările din diferite sectoare de patologie (respiratorie,
cardiovasculară, digestivă şi hepato-biliară, urinară, ginecologică, reumatismală,
suferinţele post-traumatice, ale coloanei vertebrale, neurologice, etc.) demonstrând efectul
favorabil pe termen mediu şi lung asupra pacienţilor cu patologii simple sau asociate.
Definiţie
Balneoclimatoterapia reprezintă o specialitate terapeutică de tip conservator care
utilizează ca instrumente de tratament factorii naturali de cura, într-o metodologie
complexă de tratament.
Factori naturali de cură, folosiţi în cadrul balneoclimatoterapiei, în scop
profilactic, curativ şi de recuperare sunt reprezentaţi în tabelul următor: [62, 64]
Factori naturali de cură Tratament
Climatul Climatoterapie
Apele minerale terapeutice În cură externă = balneaţie externă
În cură internă = crenoterapie
Lacurile Particular este lacul sărat helioterm (SOVATA)
Microclimatul de salină, grotele Speleoterapie
Nămolurile terapeutice = peloide Peloidoterapie= utilizare de namol terapeutic
Metodologia peloidoterapiei cuprinde: 1. onctiunea cu
namol (generala); 2. Aplicatii locale; 3. Baia de namol
Gazele naturale terapeutice Emanaţii de bioxid de carbon = mofete
Emanaţii de acid sulfhidric = sotfatare
Plaja (nisipul, soarele, aerosolii Cura de soare = Helioterapie
marini şi apele minerale marine) Tratamentul pe nisip = Psamoterapie
 Toate aceste categorii terapeutice nu acţionează izolat, ci se asociază şi se
particularizează după zona geografică de origine, căpătând particularităţi terapeutice. De
exemplu, balneaţia externă în apa lacului Techirghiol asociată cu peloidoterapia
(oncţiunea cu nămol sau baia la cadă cu nămol), diferă de balneaţia externă în apa lacului
Sovata (lacul sărat helioterm), asociată cu peloidoterapia (oncţiunea cu nămol sau baia la
cadă cu nămol) de lac din Sovata, sau de balneaţia externă în apele carbogazoase sau
sulfuroase sau minerale din Călimăneşti sau de balneatia externa la Felix (unde se
asociază şi factorul termic al apei naturale termale).
Acţiunea factorilor balneoclimaterici are un caracter fazic, constatându-se două
tipuri principele de reacţii:
1. Reacţia ţintită pe diferite organe sau sisteme, a unui anumit element terapeutic;
2. Reacţia generală, nespecifică, în timpul curei balneare („criza balneară"), cât şi
post cură.
Criza balneară este definită prin următoarele caracteristici:
• Viraj vegetativ de adaptare cu expresie clinică şi biologică la acţiunea
excitantă a factorilor fizici
• Reacţii de tip adaptativ neuro-vegetative, neuro-psihice, endocrine
• Reacţiile nespecifice care depind de nivelul reactivităţii individuale, astfel că
la acelaşi excitant pot fi declanşate reacţii adaptative moderate sau marcate,
iar evoluţia poate fi favorabilă sau nefavorabilă, prin decompensare.
Astfel efectul Balneoclimatoterapiei constă în:
• Realizerea unei terapii de reglare nespecifică
• Acţionează prin diferiţii factori naturali pe verigile fiziopatologice şi
simptomatice, antrenând organismul (prin modificări ale reactivităţii în scopul
antrenamentului reacţiilor adaptative pentru termoreglare) [64]
• Aria de utilizare terapeutică pentru balneoclimatoterapie cuprinde toate
sectoarele terapeutice (fiecare cu indicaţii şi contraindicaţii):
I. profilactic (de tip primar sau secundar)
II. curativ
III. de recuperare.
Prescripţia de cură balneară se face doar de către medicul de Recuperare
medicală şi se are în vedere evaluarea completă a pacientului, respectiv efectuarea triajul
balnear, absolut necesar. Se vor parcurge următoarele etape:
a. examenul clinico-funcţional şi biologic (stabileste diagnosticele complete ale
bolilor (principal si asociate) pentru care pacientul este dirijat în staţiunea
balneară, coroborate cu datele clinico-biologice;
b. explorările speciale paraclinice (biologice, functionale si radioimagistice): CT
cranian pentru AVC, exemplu endoscopia pentru o suferinţă gastrică, ecografia
pentru afecţiuni hepato-biliare sau renale etc.;
c. identificarea existenţei contraindicaţiilor pentru cura balneară, respectiv prezenţa
riscului de decompensare (de exemplu: insuficienţa cardiacă cu risc de
decompensare, insuficienţa renală în stadii iniţiale, dar cu risc de decompensare,
HTA stadiu IIl, DZ cu risc de decompensare, BPOC, etc.), bolile asociate (boli
psihice in stadii care putându-se acutiza sau decompensa devin contraindicaţii
2
 pentru cura balneoclimaterica;
d. tratamentele anterioare curei balneare (intervenţiile chirurgicale, tratament
medicamentoas, fizioterapie, cure balneare anterioare şi evoluţia post-cură, alte
forme de terapie stimulativă;
e. terenul pacientului, prezenţa unor reacţii adverse terapeutice (de tip alergie sau
intoleranta), a unor efecte secundare, contraindicaţii sau polipragmazia. [63]
Ajuns în staţiune, orice pacient este consultat de medicul de Recuperare al bazei
de tratament. Acesta are cea mai mare competenţă în balneologie, pentru că el cunoaşte
cel mai bine caracteristicile, efectul şi indicaţiile şi contraindicatiile factorilor naturali de
cură locali, ştie să îi indice factorii terapeutici si metodologia de aplicare şi stie să
recunoască simptomele „crizei balneare” (care dacă sunt exagerate şi devin negative si
pot intrerupe cura balneara), va ştii să întrerupă sau să modifice prescripţia terapeutică).
Aceşti factori naturali se utilizează în procesul de sanogeneză în două modalităţi
care se completeză şi se suprapun, acţionand cumulativ şi complementar:
I. Climatoterapia
II. Balneoterapia
Climatoterapia reprezintă acţiunea diverselor tipuri de climat şi utilizarea lor în
scop profilactic şi curativ, în asociere de obicei, cu alte metode de tratament
(balneoterapia, peloidoterapia, electroterapia, masajul, kinetoterapia).[63, 65]
Definiţie şi termeni
Climatul este „totalitatea fenomenelor meteorologice ce caracterizează starea
medie a atmosferei, într-un anumit loc şi pe o anumită perioadă intr-un an sau mai multi
ani".
Regimul multianual al vremii exprimă influenţa radiaţiei solare, a condiţiilor
fizico-chimice, geografice şi a circulaţiei atmosferice, care diferă şi variază pe parcursul
unui an calendaristic.
Topoclimatul reprezintă climatul particularizat prin zona geografică şi parametrii
de variaţie ai climei în acel teritoriu geografic.
Clima României este caracterizată în primul rând de poziţia geografică (paralela
45° latitudine nordică şi meridianul 25° longitudine estică) şi are un caracter temperat-
continental, caracterizat prin:
 patru anotimpuri distincte (in ultimii 10 ani, fenomenul de încălzire globală şterge
diferenţele între anotimpuri);
 variaţii termice şi pluviometrice mari, de la vară la iarnă;
 variaţii termice diurne marcate, variaţii termice diurn-nocturn mari;
 arcul carpatic conferă o distribuţie particulară, spaţială a factorilor climatici şi
protejează aria din interiorul Carpaţilor (podişul Transilvaniei, Transilvania în
general).
„Clima" este un factor terapeutic prin diversele sale componente de acţiune (şi
variabilitatea mai multor factori meteorologici, cosmici, telurici) şi prin efecte asupra
organismului uman, obiectivat în dinamica reacţiilor de homeostazie şi manifestări pe
3
diferite nivele de integrare şi reglare.
„Clima", ca factor terapeutic îşi găseşte locul şi motivaţia specifică în cele trei arii
terapeutice - profilactic, curativ şi de recuperare.
Climatul defineşte regimul mediu multianual al proceselor şi fenomenelor
meteorologice caracteristice unei regiuni; caracteristicile sale sunt date de următorii
factori:
1. radiaţia solară, factor astronomic care condiţionează viaţa pe pământ şi generează
energie radiantă
o radiaţii de natură electromagnetică
o radiaţii de natură corpusculară (microparticule atomice de tipul electroni,
protoni, neutroni, particule alfa)
o radiaţia cosmică a spaţiului terestru (nuclee atomice, cuante), în funcţie de
lungimea de undă spectrul solar cuprinde diferite categorii de radiaţii:
o radiaţii ultraviolete, între 0,29-0,40 µm;
o radiaţiile vizibile, între 0,40-0,75 µm;
o radiaţiile infraroşii, între 0,75-30 µm.
Climatul Romăniei are un bilanţ radiativ pozitiv în cursul perioadei calde
(procesele de primire / cedare a radiaţiei solare, prin înmagazinarea căldurii) şi negativ în
sezonul rece (pierde căldura). Asociat, dinamica bilanţului termic de suprafaţă determină
variaţia anuală şi diurnă a elementelor meteorologice.
2. circulaţia generală atmosferică a maselor de aer, determinată de încălzirea
diferenţiata a diferitelor regiuni ale globului, a suprafeţelor de apă faţă de uscat,
modificări de presiune sau egalizarea caracteristicilor maselor de aer.
3. factorii fizici, respectiv condiţiile geografice (altitudine, relief, vegetaţie) şi
condiţiile geologice
o suprafaţa subiacentă terestră este o suprafaţă activă, energia radiantă solară fiind
absorbită de scoarţa terestră, apoi cedată atmosferei, această deplasare extrem
de dinamică definind topoclimatul.
o Relieful şi variaţiile lui modifică caracterele climatului, care prin creşterea
altitudinii determină:
a. scăderea temperaturii şi a tensiunii vaporilor de apă
b. creşterea nebulozităţii
c. creşterea cantităţii de precipitaţii
d. creşterea vitezei vântului.
Clima acţionează global şi simultan asupra organismului, dar are efecte diferite
asupra unor sisteme şi organe, puţin sesizate sau capabile să producă dezechilibrul
homeostazic al organismului.
Cele mai evidente schimbări se constată la variaţii bruşte de vreme, ceea ce arată
că elementele climatice de primă importanţă în reacţiile de răspuns al organismului sunt
parametrii climatici care definesc „vremea”:
1. temperatura aerului
2. umiditatea
4
 3. radiaţia solară prin helio şi aeroterapie
4. mişcările aerului
5. presiunea atmosferică

Caracteristicile fizice ale aerului

a. Aeroionizarea = suspendarea în aer a particulelor foarte fine de ioni
 Se defineşte ionizarea medie = 500-600 ioni mici şi mijlocii/cm3 pe fiecare
polaritate şi cu predominanţa celor (+)
 Variază cu altitudinea ( temperatura, viteza vântului) şi cu umezeala
relativă
• pe Litoral: 600-1300 ioni/cm3 cu predominanţa celor (+)
• zone radioactive (Băile Felix) = 2000 ioni/cm3 cu predominanţa
celor (-)
b. Chimismul aerului ( compoziţia normal este O2 < 21%, N2 = 78%, CO2 = 0.03%,
Ar = 1%, gaze inerente (inclusiv H2 şi ozon) = 0.01%)
 prezenţa aerosolilor terapeutici naturali
o marini cu Iod şi NaCI (aerosolii marini = aerosoloterapie marină)
o salini cu NaCI (aerosolii salini = salinoterapie sau speleoterapie)
Indicii bioclimatici sunt parametri care evaluează cantitativ şi calitativ relaţia
climă-organism, adică influenţa elementelor şi componentelor climei asupra organismului
uman sănătos şi bolnav, astfel:
- Indicele de confort termic: exprimă relaţia şi influenţa complexă si asociata a
temperaturii, umidităţii şi vântului; se defineşte zona de neutralitate termică
cuprinsă între 16,8° şi 20,6° (intervalul în care organismul nu schimbă căldură cu
mediul înconjurător, se află în echilibru termic stabil); are cea mai confortabila
valoare în climatul de deal şi în momentul de maximă încălzire al anului (luna
iulie); scade în câmpie datorită inconfortului prin încălzire şi pe litoral datorită
vântului ce determină inconfort prin răcire; scade odată cu creşterea altitudinii şi
dispare la peste 1000 m.
a. Inconfortul prin răcire apare prin scăderea temperaturii sub zona de
neutralitate, când se declanşează reacţii de termogeneză pentru adaptare
termică
b. Inconfortul prin încălzire apare prin creşterea temperaturii peste limita
maximă de confort, cand apar reacţiile adaptative de termoliză.
2. STRESUL BIOCLIMATIC = indice legat de valorile medii ale temperaturii,
umidităţii şi vântului, scoţând în evidenţă starea medie de echilibru a sistemelor de
reglare a organismului; acţionează stresor, prin dezvoltarea de mecanisme de
autoapărare si adaptare pentru menţinerea homeostaziei (adica proprietatea
organismelor de păstrare constantă a temperaturii centrale prin dezvoltarea
mecanismelor de termoreglare)
STRESUL BIOCLIMATIC GLOBAL = SCC+ SCP

5
  STRESUL CLIMATIC CUTANAT (SCC) reprezinta suma senzaţiilor de
căldură şi frig, reacţii produse în timpul termoreglării sub acţiunea variaţiei
temperaturii şi a variaţiei curenţilor de aer.
 STRESUL CLIMATIC PULMONAR (SCP) reflectă schimburile respiratorii
cu mediul, prin absorbţia de O2 şi eliminarea de CO2 (tensiunea vaporilor
exercitată pe pereţii alveolelor pulmonare şi ai căilor respiratorii superioare,
prezenţa vaporilor de apă influenţând nivelul stresului pulmonar
• indice de inconfort deshidratant în sezonul de iarnă, stresul realizându-se prin
tendinţă de deshidratare a mucoaselor atunci când temperatura scade;
• indice de inconfort hidratant, vara, când aerul este încărcat cu vapori de apă, iar
stresul se realizează prin tendinţa de hidratare a mucoaselor pe fondul încălzirii
atmosferice
Bioclimatul poate influenţa în sens pozitiv sau negativ funcţionarea organismului
în cursul curei balneare.
Aclimatizarea exprimă posibilitatea, capacitatea şi disponibilitatea de acomodare
şi adaptare la variaţiile climatice. Ea se poate produce facil la adultul tânăr (rezervă
funcţională şi adaptativă mare, dar este mult mai zgomotoasă la vârstnici şi copii, care
prezintă reacţii adaptative mai intense.
Meteorosensibilitatea este reactivitatea mărită la schimbările meteorologice,
instalate de obicei brusc, fiind prezentă atât la persoane sănătoase cât şi la persoane cu
diverse patologii şi deficienţe în reacţiile de aclimatizare, precum:
• exacerbarea crizelor astmatice sau anginoase, a crizelor dureroase reumatismale
• variaţiile mari ale valoriilor tensiunii arteriale,
• fenomene colicative (renale, biliare, ovariene), crampe musculare, contracturi,
redori şi fenomene inflamatorii monoarticulare sau poliarticulare,
• categorii de infecţii, intercurenţe, tulburari ale somnului.
Meteoroterapia defineşte tratamentul cu factori naturali în condiţii locale (fără
deplasări în alte regiuni) şi care solicită mult mai puţin organismul
Climatoterapia defineşte tratamentul cu factori naturali într-o atmosferă diferită
de cea a activităţii zilnice (zona din care provine pacientul), determinând reacţiile
biologice adaptative în funcţie de limita de variaţie a parametrilor climatici.
Complexul de factori climatici se ordonează după tipul de acţiune:
1. acţiune termică, determinată de temperatură aerului plus componenta radiaţiei
solare calorice, umezeală, viteza vântului, combinaţie care influenţează procesele
de termoreglare;
2. acţiune biologică, fotochimică şi imunologică, rezultate după radiaţia luminoasă şi
ultravioletă;
3. acţiune barică, datorată variaţiei presiunii atmosferice şi a presiunii parţiale a
oxigenului, în special la altitudini mari; cura de altitudine se indică în anemii,
fiind contraindicată în bolile cardio-respiratorii cu risc de decompensare;
4. acţiunea factorilor electrici: aeroioni şi aerosoli.

6
 Cele mai practicate şi îndrăgite forme de climatoterapie sunt:
• aeroterapia (briza de aer)
• helioterapia (baia de soare), talasoterapia (baia de valuri), băile de nămol
(peloidoterapia) sau baile de nisip (psamoterapia).
• cura de teren (plimbare la acelaşi nivel sau in pantă, drumeţia)
• diferie programe de exercitii fizice adaptate, monitorizate de
fiziokinetoterapeut (kinetoterapia, aerobicul, fittnessul) în aer liber sau climat de
salină, precum si in climat marin si/sau asociat cu apa de la retea sau apă sărată sau
minerală (diferite tipuri de hidrokinetoterapie, aquagym), apa termala.

TIPURI DE BIOCLIMĂ
în lume recunoscute sunt 3 tipuri de bioclimă: tropicală, temperată, polară (artică)
în România sunt 3 tipuri de bioclimă
1. bioclima sedativ-indjferentă (de cruţare) - climă continental moderată şi continental
temperată din regiunile de şes şi deal.
2. bioclima excitantă- solicitantă - climă continental temperată (climă de câmpie)
• de stepă, Podişul Moldovei şi Dobrogea,
• de litoral maritim.
3. bioclima tonică- stimulentă cuprinde regiunile cu climă de munte.

În tabelul de mai jos sunt prezentate în paralel caracteristicile şi indicaţiile tipurilor

dioboiclimă ale României:[62, 64, 65 ]
Caracteris Bioclima sedativ- Bioclimat excitant- Bioclimat Bioclima tonic-
tici indiferentă (de solicitant de câmpie excitant- stimulantă de munte
cruţare) de dealuri şi solicitant de
podişuri litoral
Altitudine 200-800 m < 200m 0-35 m 600-800-maxim1400m
Staţiuni Slănic Moldova, Slănic Amara, Lacul Sărat, Tot litoralul Tuşnad, Borsec,
important Prahova, Govora, Nicolina-laşi, Băile marin. Sinaia.Vatra Dornei, Lacul
e Băile Felix, Buziaş Asemanata cu Roşu, Cheia, Buşteni,
Olăneşti, Băile bioclima de Predeal, Păltiniş, Stâna de
Herculane, Bazna, campie Vale
Sovata, Moneasa,
Ocna Şugatag
Clima temperatură moderată veri fierbinţi, ierni relativ Aceleaşi, dar climat relativ rece, relativ
ierni destul de blânde, reci umezeala, umed
veri răcoroase umezeală moderată, presiunea nebulozitate destul de
umezeală şi dinamică i precipitaţii reduse aerului, viteza pronunţată, dar şi cu
confort termic cu valori stress cutanat, pulmonar vântului perioade de însorire marcată
maxime şi stress şi global crescut crescută viteza vântului crescuta
bioclimatic echilibrat confort termic moderat ridicată, cantităţi de precipitaţii
(relaxant) chiar scăzut (prin confort termic crescute
încălzire) relativ crescut aeroionizare (-) şi
aeropuritate crescuta
Tip de climatoterapie + Solicitarea intensă a stress disconfort termic, stress
terapie/ aerosoli vegetali + termolizei, sistemului bioclimatic cutanat şi pulmonar crescute,
acţiune aeroionizare (-) nervos central, crescut deshidratant
terapeutic saline (Slănic Prahova, sistemului nervos acţiune de mobilizare a
ă Târgul Ocna, Praid, vegetativ, glandelor cu mecanismelor de adaptare
7
 Cacica, Ocna Dej) secreţie internă pentru menţinerea
mofete = emanaţii de Creşterea capacităţii concentraţiei optime de O2
CO2 gaz uscat + imunobiologice de în sânge şi a mecanismelor
emanaţii de CO2 apărare nespecifică de termoreglare
artificial îmbunătăţirea puritate a aerului şi
(Covasna, Băile metabolismului aerosolizare (-) cu efecte
Tuşnad, Borsec, Calciului, cu favorizarea decongestive şi antialergice
Buziaş, Balvanyas) depunerii în os radiaţii UV cu rol în
sulfatarea = vapori de metabolismul vitaminei D2
H2O + CO2 + H2S cu şi Ca
acţiune vasodilatatoare
(Toria, Herculane)
Indicaţii persoane care nu Profilactice: profilactice:
suportă variaţii persoanele sănătoase cu predispoziţie pentru -surmenaj fizic şi intelectual
termice-barice-actinice îmbolnăviri pe teren constituţional stări de convalescenţă la
cure de odihnă deficienţe (organice si funtionale) ale bolnavi cu suficiente resurse
stări de convalescenţă aparatului locomotor cardio-respiratorii
boli reumatice pe fond nervos hiporeactiv -tulburări funcţionale
inflamatorii (poliartrită meteorosensibil itate neurovegetative pe fond
reumatoidă, reumatism potenţial alergic hiperreactiv
articular acut) tulburări metabolice -activitate în medii cu noxe
boli cardio-vasculare şi Curative: respiratorii
respiratorii în stare afecţiuni ORL repetate curative:
avansată şi cu rezerve -anemie secundară
rahitism, osteoporoză
funcţionale crescute -astm bronşic alergic,
boli reumatologice degenerative articulare şi
menopauză traheobronşite cronice
abarticulare
sechele post-traumatice ale aparatului TBC pulmonar şi
locomotor extrapulmonar
sechele datorate leziunii unităţii motorii -neurastenie cu forme
periferice hiperactive
ginecopatii inflamatorii cronice hipertiroidie benignă
astm bronşic, bronşită, bronsiectazii în rahitism
stadiu iniţial
TBC extrapulmonar (ganglionar, Indicată specific pentru:
osteoarticular) stabilizat aerohelioterapie
resorbţia exudatelor boli reumatologice
inflamatorii,
indicate pentru:
aerohelio-terapie + oncţiuni cu nămol rece
şi imersie în lac
dermatoze (eczeme,
ihtioze, psoriazis,
dermatite atopice)
-HTA gradul l
-bolnavi cu risc
metabolic lipidic
crescut
Indicaţii specifice
pentru:
aerohelioterapie
-talasoterapie =
climat de litoral +
baie de aer +
radiaţii solare
Contraind afecţiuni cardio-vasculare avansate afecţiuni cardio-respiratorii
icaţii - afecţiuni respiratorii cu deficit cronice cu rezerva
funcţional important funcţionala
boli neurologice centrale şi periferice -sarcină când gravida
asociate cu hiperreactivitate nervoasă TBC provine de la altitudine joasă
pulmonar stabilizat recent -vârsta înaintată cu tulburări

8
 boli endocrine pe fond hiperfuncţional aterosclerotice
fibromatoză uterină cu menometroragii reumatism degenerativ cu
tumori benigne cu potenţial de malignizare potential inflamator si
patologii cu risc de decompensare tulburări majore de
pacienti cu casexie, boli consumptive, termoreglare şi
neoplasm (forme sevee care necesita meteorosensibilitate mare
ingrijiri paliative) -convalescenţă cu denutriţie
importantă
Tabelul Nr. 1 Caracteristicile şi indicaţiile tipurilor de climă ale României

Staţiunile noastre balneare sunt amplasate în bioclimate diferite, chiar dacă

posedă factori balneari asemănători.
Indicaţia de trimitere corectă a bolnavului la tratament în staţiune balneară
trebuie să ţină cont obligatoriu de următorii factori:
a. caracteristicile celor 3 grupaje de bioclimă enumerate,
b. sensul efectelor biologice,
c. indicaţiile şi contraindicaţiile factorului natural de cură pentru
patologia completă şi complex-intricată a pacientului.

Microclimatului de salină este un micoclimat terapeutic particular,

deoarece:
I. are caracteristici speciale care vor sta la baza efectelor biologice: [60, 64]
1. temperaturi răcoroase apropiate de anotimpurile intermediare= 9-13°C
2. umezeală relativă crescută= 60-70%
3. curenţi de aer practic inexistenţi (viteza < 0.1 m/s)
4. ionizare moderată = 700 ioni/cm3, favorabilă ionilor (+) şi cu dispersie în
proporţie de 60-80%
5. caracteristici chimice:
i. prezenţa ionilor de Na+, Ca2+, Mg2+
ii. cantităţi de CO2 şi H2S
iii. pH uşor acid
6. efect sedativ, de cruţare, prin:
a. lipsa poluanţilor în aer
b. disconfort termic de răcire slab (ameliorat prin îmbrăcăminte)
c. indice de stress cutanat hipotonic moderat
d. indice de stress pulmonar echilibrat
II. Acţiunea terapeutică a microclimatului de salină (salinoterapie =
speleoterapiei) este în mod generic sedativ, de cruţare, prin indici de stres
respirator si tegumentar moderaţi şi puritate a aerului crescută şi constă
în următoarele:

9
 a. Mecanisme fiziopatologice:
i. Inhalarea aerosolilor de Na are rol osmotic şi decongestiv
ii. Inhalarea aerosolilor ionici de Ca, Mg are rol antiinflamator-
decongestionant, antialergic, spasmolitic
iii. Conţinutul crescut de CO2 ameliorează respiraţia, prin înbunătaţirea
inspirului şi expirului profund.
b. Mecanisme patogenetice
1. creşterea pragului de acţiune a acetilcoliei (reducerea acţiunii parasimpatice)
2. întreruperea eliberării de mediatori chimici
c. Efecte terapeutice (care influenteaza calitatea vietii):
1. Rărirea, până la dispariţie a crizelor astmatice
2. reducerea perioadelor de tuse şi dispnee
3. efect psihic favorabil, reducerea stressului, reechilibrare neuro-vegetativă (prin
reducerea componentei parasimpatice şi creşterea tonusului vagal)

Metodele de speleoterapie:
Durata: în medie 4 ore dimineaţa (dar se pot indica până la 16 ore/zi), 2-3
săptămâni, până la 1-3 luni,
Activităţi: repaus şi odihnă pe paturi, scaune, plimbare, alergare uşoară,
gimnastică medicală generală şi mai ales respiratorie, jocuri distractive, cu caracter de
moderat antrenament la efort, psihoterapie, activităţi de relaxare care să motiveze
pacienţii, mai ales copii să petreacă ore îndelungate în salină (jocuri de grup, tenis de
masă, tras la ţintă, topogan, amenajare de „Adventure park”), activităţi de citit în grup,
proiecţie film, etc.

Indicaţii:
e. infectii frecvente de cai respiratorii superioare
f. astm bronşic la copii şi adulţi cu debut cât mai precoce şi forme clinice
uşoare şi medii bronşite cronice simple
g. alergii ale căilor respiratorii superioare în afara puseelor
h. HTA
i. insuficienţă coronariană
Contraindicaţii:
a. TBC pulmonar
b. cord pulmonar cronic decompensat
c. insuficienţă cardiacă
d. status asmaticus
e. reumatism cronic inflamator şi degenerativ în puseele acute
f. pacienţi febrili, cu intercurenţe infecţioase

10
g. procese neoplazice în general, sau respiratorii (neoplasm bronho-pulmonar)
h. vârsta <3-4 ani
i. pacienţi vârstnici, cu astm bronşic, bronşice sau BPOC, complicate cu emfizem
pulmonar sau cord pulmonar cronic, se recomandă prudenţă.[64]
Saline în România:
 de agrement Praid, Târgu Ocna, Ocnele Mari
 amenajate şi acreditate pentru tratament: Turda, Cacica Slănic Moldova.

Gazele terapeutice naturale

Efecul terapeutic se datorează:
a. Proprietăţilor gazelor naturale in forma uscata, emanate (în stare pură, gazoasă),
mai frecvent CO2 (utilizate în forma uscata tip Mofete)
b. Proprietăţilor CO2 (efectul chimic asociat presiunii hidrostatice şi factorului termic al
apei în care barbotează gazul natural, cand sunt utilizate în baie carbogazoasă)
Caracteristici ale microclimatului mofetelor amenajate:
1. T=12-22°C
2. umiditate relativă = 50-80%,
3. radioactivitate medie = 0.3|o/l
4. ionizare = 2000-15000 ioni/cm3
5. CO2=80-99vol%
Metodologie de mofetoterapie: bolnavii coboară în zona mofetei până la un nivel
măsurat în fiecare dimineaţă de personal specializat (limita unde se stinge chibritul, adică
până unde urcă nivelul de gaz CO2), nivel care să ajungă până la nivelul bazinului
(coborârea la un nivel mai jos pune în pericol starea de constienţă a pacientului, pierderea
cunostinţei fiind un accident grav!!)
Acţiune : absorbţia de gaze pe cale inhalatorie şi cutanată şi dizolvarea lor în
plasmă produce vasodilataţie arterială, având ca şi consecinţă:
• scăderea rezistenţei periferice şi a TA minime
• creşterea fluxul sanguin cutanat, a circulaţiei cerebrale, a preejecţiei şi
fracţiei de ejecţie, precum şi a raportului pre-ejecţie/ejecţie
Indicaţii specifice: profilaxia primara, secundară şi de recuperare a bolilor cardio-
vasculare

Contraindicaţii de ordin general ale curei balneare

Se referă la stări fiziologice şi patologice care nu sunt compatibile cu terapia prin
factori naturali:
• sarcina şi perioada de alăptare
• afecţiuni în stadiul acut
• afecţiuni cronice în fază de acutizare
• tumori maligne

11
 • bolile sângelui şi ale organelor hematopoetice
• hemoragii repetate
• stările caşectice indiferent de cauză
• purtătorii de germeni patogeni
• bolile parazitare
• epilepsie
• psihopatii
• alcoolism cronic
Contraindicaţii speciale ale curei balneare
1. stadiile avansate ale diverselor afecţiuni (fara rezerva functionala)
2. afecţiuni cu potenţial important de decompensare, complicatii, riscuri de
accidente.

Atenţie: indicaţiile şi contraindicaţiile trebuie cumpănite cu atenţie, fiecare

grupă de afecţiuni are şi contraindicaţii specifice, de care trebuie să se ţină seama în
prescrierea tratamentului balneo-climateric. Aici intervine hotărâtor medicul specialist de
Recuperare Medicala si Balneoclimatologie din staţiunea balneară care decide indicaţia.

Criza balneară (reacţia balneară)

• Reprezintă complexul modificărilor vegetative suferite de organismul uman,
determinate de acţiunea excitantă a factorilor naturali (fizici), utilizaţi în tratamentele
balneoclimaterice.
• Se manifestă prin reacţii nespecifice de tip adaptativ, care depind de nivelul
reactivităţii individuale: acelaşi excitant poate declanşa reacţii moderate sau marcate,
putând influenţa evoluţia unei patologii fie în sens favorabil, fie spre decompensare.
• Acestea au o evoluţie fazică (după unii autori, apar la interval de 7-10 zile) şi se
manifestă prin amplificarea simptomelor bolii. De exemplu, în afecţiunile aparatului
locomotor : accentuarea durerilor, stare de oboseală, mici subfebrilităţi.
• Necesită un examen medical pentru a se diferenţia de apariţia „acutizărilor" mai ales în
bolile reumatismale inflamatorii, accident care trebuie prevenit prin dozarea
adecvată şi supravegherea atentă a bolnavului.

12