Andrologie curs IV

Patologia sexualităţii
masculine

Sef Lucrari Dr. Scarneciu Ioan

 Tulburările de libido

• Libido în terminologia comună reprezintă dorinţă sexuală sau apetit

sexual. Definiţiile mai tehnice, cum ar fi cea elaborată de Carl Jung, sunt
mai generale, definind libido-ul ca energia liberă creativă sau psihică pe
care un individ o consumă în scopul dezvoltării personale sau
individualizării. Testosteronul este hormonul care stă la baza libidoului la
oameni.
 Tulburările de libido

Absenţa sau diminuarea libidoului

• Primitivă – lipsa iniţială a apetitului sexual + anorgasmie  frigiditatea
masculină

• Secundară – a avut o perioadă de activitate sexuală normală asociată apoi

cu scăderea potenţei si diminuarea libidoului
 Tulburari de libido

Cauze functionale sau organice:

1. Cauze funcţionale
• subnutriţia
• surmenajul fizic sau psihic
• tensiune psihică
• medicamente, toxice

2. Cauze organice
• insuficienţele endocrine (testiculare – primare simptomul Klinefelter,
secundare, terţiare ; hipofizare – prolactinoame)
• tulburări generale grave – boli infecţioase, boli neoplazice
• stări de inhibiţie psihica – boli psihice, timiditate, diverse temeri selectiv
pe considerente sentimentale, estetice, etice, sociale
• factori educaţionali – mamele hiperprotectoare, religia, lipsa de
cunoştinţe, frica de situaţiile penibile
 Tulburari de libido

Personalitatea bărbatului
• bărbaţii preocupaţi de alte probleme care neglijează problema sexuală
• fobii
• aversiuni sexuale (sindrom consta in aversiunea persistenta si recurenta
fata de toate sau aproape toate contactele cu organele genitale ale
partenerului sexual, cauzand o stare accentuata de stress si de probleme
relationale)
Personalitatea femeii
• partenere autoritară, dominatoare
• partenerele foarte dezinhibate, teama
de sarcină
• scăderea atracţiei pentru parteneră:
- isi schimba greutatea
corporala, îmbătrâneşte, lipsa de
îndemânare, dezinteresul, conflicte,
infidelitatea
 Tulburările de erecţie
• Disfuncţia erectilă (DE) masculină, cunoscută anterior sub
termenul de impotenţă, este definită ca imposibilitatea de a
obţine o erecţie suficientă pentru un act sexual satisfăcător.
• Deşi disfuncţia erectilă este considerată o patologie
benignă, ea are un impact negativ semnificativ atât asupra
pacienţilor, a performanţelor lor socio-profesionale, cât şi
asupra vieţii de cuplu

• Disfuncţia erectilă a fost întâlnită:

- 7% dintre bărbaţi pentru grupa de vârstă 18-29 de ani
- 9% pentru grupa de vârstă 30-39 de ani
- 11% pentru grupa de vârstă 40-49 de ani
- 18% pentru grupa de vârstă 50-59 de ani.

În funcţie de rasă problemele în menţinerea erecţiei au fost maxime la rasa

albă, moderate la rasa neagră, minime la rasa hispanică.

Prevalenţa disfuncţiei erectile la nivel mondial a depăşit 500 de milioane de

bărbaţi.
 Tulburările de erecţie
România ocopă locul I ca prevalenţă a disfuncţiei erectile între ţările est europene!

Prevalenţa disfuncţiei erectile creşte odată cu vârsta, dar nu este în mod necesar o
consecinţă a procesului de îmbătrânire.

Impactul social al disfuncţiei erectile este semnificativ.

Disfuncţia erectilă este rareori diagnosticată, datorită reticenţei pacienţilor şi a
personalului medical de a aborda aspecte legate de funcţia sexuală.

Disfuncţia erectilă este o problemă importantă de sănătate publică.

I. Disfuncţia erectilă primară

Disfuncţia erectilă primară se defineşte ca absenţa erecţiilor eficiente

începând cu perioada copilăriei sau pubertăţii.

Disfuncţia erectilă primară poate fi subdivizată în trei categorii de bază:

• malformaţii ale aparatului erectil implicând corpii cavernoşi

• dezechilibre endocrine
• traumatisme ale organelor genitale survenite în copilărie sau la
pubertate.

Testosteronul are un rol important în dezvoltarea peniană atât

prepubertar cât şi în timpul pubertăţii. Este de notat că o clasă de
pacienţi cu disfuncţie erectilă primară este aceea la care există şi
tulburări endocrine.
II. Disfuncţia erectilă psihogenă

1.Factorii psihologici asociaţi disfuncţiei erectile

• Depresia - Simptomele sexuale sunt prezente marcant în tulburarea depresivă
majoră, incluzând scăderea libidoului, disfuncţie erectilă, tulburări ejaculatorii şi
o scădere a satisfacţiei şi plăcerii sexuale. Tratamentul medicamentos
antidepresiv - efecte adverse asupra libidoului, calităţii şi capacităţii menţinerii
erecţiei şi/sau asupra plăcerii sexuale
• Anxietatea de performanţă - apare în condiţiile unor preocupări exagerate
legate de performanţa sexuală şi de satisfacerea partenerei în timpul actului
sexual, in caz de esec creste nivelul de anxietate de performanta
• Tulburări ale relaţiei de cuplu - Problemele care apar de regulă în cupluri sunt
comunicarea deficitară între parteneri, stabilirea de scopuri diferite,
înstrăinarea, infidelitatea

Disfuncţia erectilă are un impact covârşitor şi asupra vieţii partenerei, nu doar

asupra vieţii bărbatului.

Evitarea actului sexual, gesturile de tandreţe tot mai rare, angajarea în diverse
comportamente compensatorii, precum statul la birou până târziu, stările de
iritabilitate sau de deprimare sunt factori care contribuie la deteriorarea marcantă
a calităţii vieţii partenerei
III. Disfuncţia erectilă neurogenă

Disfuncţia erectilă neurogenă apare în anumite condiţii patologice ce întrerup

reţelele neurale centrale sau nervii periferici implicaţi în funcţia sexuală.

Clasificare:

• Periferică - secundară distrugerii inervaţiei senzitive ce duce informaţia locală

la creier. După prostatectomia radicală sau cistoprostatectomie poate apărea o
disfuncţie erectilă de tip neurologic, prin leziuni în plexul pelvin sau în nervii
cavernoşi localizaţi pe faţa postero-laterală a prostatei, dar poate fi şi vasculară,
prin lezarea arterelor ruşinoase.
• Spinală – traumatisme ale măduvei spinării se pot solda cu tulburări de
ejaculare, de orgasm şi de funcţie erectilă
• Supraspinală (centrală) – se produce prin deficit de excitaţie sau prin inhibiţie
crescută a căilor autonome centrale. Disfuncţia erectilă de cauză cerebrală
poate fi datorată următoarelor entităţi: tumori cerebrale, accidente vasculare
cerebrale, encefalită, boală Parkinson, demenţă, degenerescenţă oliovo-ponto-
cerebrală, epilepsie.
IV. Disfuncţia erectilă vasculară
 
Poate fi:
• arterială
• veno-ocluzivă
• mixtă

diminuarea fluxului arterial, împreună cu scăderea perfuziei cavernoase duce

la ischemie/hipoxice --- alterarea endoteliului, muşchiului neted, nervilor şi
microvascularizaţiei, ducând la fibroză.

Celulele endoteliale sunt foarte sensibile la ischemie şi hipoxie, fiind adesea

afectate în boli ca:
• diabet
• uremie
• ateroscleroză
• hipertensiune arterială
• boală coronariană.
V. Diabetul zaharat

Diabetul zaharat reprezintă, alături de bolile cardiovasculare, cea mai frecventă

cauză de disfuncţie erectilă organică
Prin neuropatie senzitivă autonomă, insuficienţă vasculară (micro- şi
macroangiopatie)

VI. Afecţiuni peniene

Incluzând antecedentele de priapism, traumatismele peniene şi boala Peyronie

pot determina disfuncţie erectilă datorită fibrozei spaţiilor sinusoidale ale
corpului cavernos, ocluzia arterelor intracavernoase sau mecanismelor
neurogene.
VII. Disfuncţia erectilă medicamentoasă

Medicaţia antihipertensivă
Spironolactonă – efect antiandrogenic
Medicaţia psihotropă (Antipsihoticele,Antidepresive,Antidepresive triciclice)
VII. Endocrinopatiile şi disfuncţia erectilă

Aproximativ 95% din concentraţiile serice de testosteron derivă prin eliberare

directă de la nivelul testiculului, numai 5% rezultă prin producţie la nivelul
glandelor CSR.
Testosteronul acţionează fie ca atare, fie prin intermediul metaboliţilor săi
principali, DHT şi estradiolul.

Hipogonadismul la bărbaţi este un sindrom care rezultă din incapacitatea

testiculului de a produce nivele fiziologice de testosteron şi un număr cores-
punzător de spermatozoizi ca urmare a modificărilor survenite la diferite nivele
ale axului hipotalamo-hipofizo-gonadal.

Acesta are două cauze:

• afectare testiculară primară – cu nivele de testosteron scăzute, afectare a

spermatogenezei şi nivele de gonadotropină ridicate;
• afectare testiculară secundară – cu nivele de testosteron scăzute şi nivele de
gonadotropină normale sau scăzute.
VIII. Alte cauze

1. Toxicele
• Consumul acut de alcool în doze mici poate creşte
libidoul, în doze moderate şi crescute având efect
sedativ central. Disfuncţia erectilă apărută la
alcoolici poate avea ca substrat insuficienţa
hepatică, disfuncţia gonadală, polineuropatia.
• Fumatul acționează prin mecanisme de
vasoconstricţie, scăderea perfuziei arteriale
peniene şi furt venos urmate de scăderea presiunii
intracavernoase.
• Utilizarea cronică de cocaină, heroină şi metadonă
pot creşte incidenţa disfuncţiei erectile.

2. Disfuncţia erectilă postradioterapie are ca principal

factor incriminat cel vascular şi ea se poate instala între o
lună şi câţiva ani de la tratament.

3. Disfuncţia erectilă în IRC terminală (IRCT)

 Diagnosticul clinic al disfuncţiei erectile
Disfuncţia erectilă se clasifică după gravitate în: uşoară, moderată şi severă.

Teste şi evaluări obligatorii

1. Anamneza medicală şi sexuală sunt cele mai importante elemente în evaluarea

disfuncţiei erectile.(insuficienţa erecţiei, debut,modificarea libidoului, ejaculare,
orgasm, durere genitală indusă sexual, funcţia sexuală a partenerei etc.)
2. Chestionarele pentru intensitatea şi impactul disfuncţiei erectile
3. Evaluarea constituţiei fizice (dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, pilozitate,
constituţie ginoidă, obezitate sau caşexie, existenţa ginecomastiei)
4. Evaluarea sistemului cardiovascular se recomandă de asemenea măsurarea
tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace, pulsul periferic şi abdominal
5. Evaluarea sistemului nervos (parestezii, dureri, tulburări de sensibilitate.)
6. Evaluarea sistemului genitourinar, cu focalizare pe examinarea penisului,
testiculelor

Teste diagnostice recomandate

• Evaluarea axei hipotalamo-pituitaro-gonadale prin determinarea nivelului de

testosteron
• Glicemia à jeun
 Examinarea Doppler după farmacoerecţie indusă
medicamentos

Agenţi farmacologici utilizaţi. Inducerea farmacoerecţiei se face prin injectarea în

corpii cavernoşi de PGE1.
Pacientul este examinat după ce apare tumescenţa peniană, apoi la 10, 20, 30, 60
de minute. Sunt urmărite viteza medie sistolică, unghiul penis coapsă.

Stimularea vizuală sexuală

tehnică ce combină stimularea erotică vizuală, dar şi auditivă, cu investigaţia
Doppler indusă medicamentos

Tumescenţa peniană nocturnă

montarea de benzi la nivelul penisului sau Rigiscan

Cavernosometria şi cavernosografia
 Tratamentul DE
Este unul multimodal şi se desfăşoară pe mai
multe nivele.

Linia I de tratament o constituie terapia orală a

disfuncţiei erectile simultan cu recomandări de

• modificare a stilului de viaţă şi controlul

factorilor de risc.
• renunţarea la fumat, alcool şi droguri,
• o dietă sănătoasă asociată cu exerciţii fizice
sunt elemente care pot duce la o ameliorare
a calităţii vieţii în general şi a funcţiei
erectile în special.

Metode de intervenţie psihologică în

disfuncţia erectilă
 Terapia orală - Inhibitorii de fosfodiesterază 5 (PDE5)
Cea mai nouă linie terapeutică
nechirurgicală
Viagra ® (Sildenafil citrat)
• primul preparat de acest fel utilizat
pentru tratamentul disfuncţiei erectile,
fiind şi singurul preparat aprobat de
catre FDA pentru tratamentul
hipertensiunii arteriale pulmonare
• Erecţia este eficientă după 30-60 min. şi
aceasta se poate menţine până la 12
ore. Eficient în prezenţa stimulului sexual
Cialis ® (Tadalafil)
• poate fi eficientă şi după 30 de min., dar Levitra ® (Clorhidrat de vardenafil
eficacitatea maximă o atinge după 2 ore, trihidrat)
• Are structură chimică similară cu
efectul tabletei menţinându-se 36 de ore
• Eficacitatea tadalafilului nu este sildenafilul, astfel încât proprietăţile
modificată de consumul de alcool şi farmaco-cinetice sunt asemănătoare
alimente bogate în grăsimi
 Tratamentul de substituţie cu hormoni androgeni

Recomandări:

• bărbaţii cu simptomatologie caracteristică şi cu nivele scăzute de testostron

pentru menţinerea caracteristicilor sexuale secundare, ameliorarea funcţiei
erectile, a masei musculare şi a densităţii osoase
• bărbaţi cu nivele de testosteron scăzute şi libidou diminuat pentru
îmbunătăţirea libidoului
• bărbaţi cu nivele de testosteron scăzute şi funcţie sexuală diminuată pentru
amelio-rarea funcţiei erectile.
 
Nu recomandă sau contraindică admninistrarea de testosteron la:

• bărbaţii asimptomatici cu nivele scăzute de testosteron

• bărbaţi cu cancer de sân sau prostată
• bărbaţi cu PSA >3 ng/ml sau nodul palpabil la tușeul prostatic fără investigaţii
urologice suplimentare
• bărbaţi cu hematocrit > 50%, apnee obstructivă netratată din timpul somnului,
adenom de prostată cu IPSS > 19, insuficienţă cardiacă severă.
 Linia a II-a de tratament al DE

Dispozitivele cu vacuum

• Producerea erecţiei se realizează

prin crearea unei presiuni negative
în jurul penisului, ceea ce va duce la
creşterea afluxului sangvin la nivelul
corpilor cavernoşi.
• După îndepărtarea dispozitivului cu
vacuum, erecţia este păstrată prin
blocarea întoarcerii venoase cu
ajutorul unui inel elastic montat la
baza penisului
• Păstrarea vacuumului este necesară
pentru aproximativ 3 minute
 Dispozitive cu vacuum

Se introduce penisul în
interiorul cilindrului şi prin
activarea pompei se creează
vacuum.

Prin vidul creat în interiorul

pompei sângele se acumulează
în penis, erecţia apărând în
câteva minute.

Se aplică inelul de tensiune

la baza penisului şi se
îndepărtează cilindrul.

Odată cu îndepărtarea inelului de

tensiune, penisul revine la
starea flască.
Injecţiile intracavernoase

Administrarea intracavernoasă a unor

medicamente pentru a produce erecţie a fost
utilizată prima dată în scop diagnostic. Ulterior
metoda a câştigat valenţe terapeutice, devenind,
până în era inhibitorilor de fosfodiesterază 5,
terapia de primă linie în cazul disfuncţiei erectile
psihogene sau organice.

Durata maximă acceptabilă a erecţiei induse

medicamentos: <4 ore

tourniqué (garou) la baza penisului,

asepsie locală, injectarea substanţei
pe faţa laterală a penisului, se
suprimă tourniqué-ului după 2-5
min de la injectare.
 Injecţii intracavernoase

Zona corectă
de injectare Aceste

diagrame

ilustrează
Secţiune transversală prin penis
tehnica

injecţiei

intracavernoase.
Terapie intrauretrală cu
Alprostadil

În poziţie şezândă sau în ortostatism, se Se introduce treptat aplicatorul în uretră. Este

tracţionează în sus penisul, comprimând important să se introducă aplicatorul până la gâtul
în acelaşi timp glandul de la vârf spre său pentru a asigura absorbţia completă a
bază. Prin această manevră se întinde şi substanţei active.
se deschide uretra.

10 secunde

10 minute
Ridicând şi întinzând penisul
până la lungimea sa
maximă, se masează ferm ,
cu ambele mâini, cel puţin 10
secunde. Aceasta va asigura Ridicaţi-vă şi plimbaţi-vă timp de 10 minute, până
distribuţia adecvată a se obţine erecţia. Această activitate creşte fluxul
medicamentului de-a lungul sangvin la nivel penian şi îmbunătăţeşte calitatea
pereţilor uretrei. erecţiei. Nu începeţi activitatea sexuală cel puţin
timp de 10 minute.
Linia a III-a de tratament al DE
Abordul chirurgical al disfuncţiei erectile are indicaţie în urma eşecului
alternativelor medicamentoase locale şi generale.

1.Rezervoarele implantabile pentru eliberare locală de substanţe vasoactive

constau dintr-o canulă implantată la nivelul corpilor cavernoşi conectată la un
rezervor şi o minipompă montată la nivelul scrotului.
2.Chirurgia reconstructivă a patologiei arteriale şi venoase
3.Protezele peniene maleabile
4.Protezele peniene gonflabile
 Priaprismul
Priapismul este definit ca o erecție persistentă, patologică, pe o perioadă mai
mare de 4 ore, fără a fi neapărat legată de stimularea sexuală, și care nu
cedează în mod spontan sau după ejaculare

Urgenta urologica!
Etiologie
 
1. Cauzele priapismului veno-ocluziv

• injecţiile intracavernoase reprezintă cauza cea mai frecventă

• Anticoagulantele, unele medicamente antihipertensive, psihotropele, unii
hormoni
• Afecţiunile neurologice
• Neoplasmele - Infiltrarea neoplazică
• Nutriţia parenterală

2. Cauzele priapismului arterial

Traumatismele. Prin lezarea traumatică a arterei cavernoase se pot produce

fistule arterio-cavernoase urmate de priapism arterial.
 Priaprism

Priapismul poate interesa populația masculină de orice vârstă, vârfurile de

incidență fiind la pacienții cu vârste între 5 și 10 ani, respectiv între 20 și 50
de ani. La varsta tanara apare la pacientii cu siclemie

Pacienţii cu priapism veno-ocluziv prezintă:

• erecţii complete, rigide, dureroase, cu scăderea dorinței sexuale, sau
după administrarea de injecții intracavernoase; în mod caracteristic,
erecţia interesează doar corpii cavernoşi
Pacienţii cu priapism arterial, prezintă:
• erecţii nedureroase, adesea incomplete, survenite de regulă după un
traumatism penian, sau în regiunea perineală
Tratament
 
• Obiectivele tratamentului sunt: obţinerea detumefierii, reducerea durerii și,
mai ales, prezervarea potenţei
• Durata priapismului este cel mai important element în aprecierea evoluţiei
ulterioare a bolnavului, o intervenție precoce fiind esențială în păstrarea
funcţiei erectile; cele mai bune rezultate se obțin dacă se intervine în
primele 12-15 ore.

1.Tratamentul priapismului veno-ocluziv

• Injectarea intracavernoasă de fenilefrină
• Puncţia evacuatorie şi lavajul corpilor cavernoşi
• Aspiraţie urmată de injectarea de soluție diluată de fenilefrină
• Tratament chirurgical
-Şuntul caverno-glandular percutanat (Winter)
-Şuntul caverno-glandular deschis (El-Ghorab, Ebbehodj)
-Şuntul caverno-spongios (Quackel)
2. Tratamentul priapismului arterial
• embolizarea selectivă a arterei ruşinoase interne
 Tulburări de ejaculare
Ejaculat scăzut sau absent. Poate să apară în caz de:
• ejaculare retrogradă
• obstructie de ducte ejaculatorii
• agenezie de vezicule seminale
• intervenţii chirurgicale retroperitoneale sau la nivelul colului vezical
• afecţiuni neurologice
• incapacitatea de a obţine orgasmul
• diabet zaharat,medicamentos (medicamente antidepresive,
antihipertensive, antipsihotice, alcool) sau idiopatic.
Anejacularea – lipsa totală a ejaculării anterograde sau retrograde
Senzaţia de orgasm ramane normală
Actului sexual poate fi repetat de mai multe ori.
Anejacularea primară – lipsa ejaculării după masturbare sau act sexual.
Anejacularea secundară – se instalează după o perioadă normală – psiho­genă,
obstrucţii.
Ejacularea întârziată – stimularea prelungită a penisului.
Surmenajul fizic şi psihic
Nu există atracţie pentru partenere sau mediu inadecvat
Alcool, tioridazina, guanetidina, estrogeni
Cauze asemănătoare cu anejacularea
Ejacularea retrograda
• sperma trece retrograd prin colul vezical în vezică.
• Compresia uretrei în timpul orgasmului în scop contraceptiv
• Orgasm normal sau diminuat
Cauze:
• neorologice – neuropatia diabetică
• Medicamente + alfa 1 blocanţii
• Obstrucţii uretrale – strictura uretrală, valve uretrale
• Incompetenţa colului vezical după rezecţia sfincterului vezical intern
• rezecţia colului vezical, prostatectomie
Ejacularea astenică

faza pulsatorie este afectată, faza de emisie este normală.

• Senzaţia orgasmică prezentă, lipsesc contracţiile ritmice în cazul etiologiei
neurologice şi sunt prezente în obstrucţiile uretrale.
• Nu are consecinţe asupra fertilităţii

Ejacularea dureroasa
Durere la nivelul perineului, uretrei, meatului uretral
Cauze:

• obstrucţia ductelor ejaculatorii, prostatita, uretrita, disfuncţii nervoase sau

psihogene
• ejaculare involuntară în somn cu sau fără erecţie şi cu orgasm
Ejacularea precoce – ejaculare înainte sau la scurt timp după
penetrare
La tineri – stresul – tulburare funcţională trecătoare
Partenera senzuală
Abstinenţa sexuală
Vagin uscat nepregătit prin preludiu
Cauze organice – caracter ereditar, infecţii cu hiprersecreţia glandelor anexe
Nu afectează fertilitatea dacă se produce intravaginal
Cauze psihogene, organice congenitale sau dobândite
Dependenţa sau nu de partenere asociată sau nu cu DE
Priligy
Diagnostic
Anamneza
Evidentierea DZ tip I sau II , neuropatii, traumatisme , infecţii, operaţii
Urinarea şi ejacularea – debut, evoluţie, ejaculări nocturne
Informatii din sfera psiho-sexuală
Examenul obiectiv al organelor genitale:
TR – tonus sfincter anal, prostata, veziculele seminale
Neurologic – reflexul bulbo-cavernos
Reflexe – cutanate, cremasteric, periferice
Paraclinic – urina şi dupa orgasm
• Ecografia abdominală şi transrectală
• Uroflometrie
• Stimulare vibratorie
• Cistoscopie
 Tratament
• Infertilitatea prin tulburări de ejaculare – se recoltează spermatozoizi pentru
tehnici asistate de reproducere– inseminare sau reproducere în vitro – ICSI
Ejacularea retrogradă
• Tratamentul etiologic acolo unde e cazul
• Tratamentul simptomatic în absenţa leziunilor neurologice, uretrale sau
efectului farmacologic
• Ejaculare cu vezica plină

Anejacularea
• stimularea peniană vibratorie
• Electroejacularea
• Aspirarea spermei din ductele deferente
• Lavajul tractului seminal
• În caz de obstrucţie a căilor seminale – TESE (extracţia spermatică testiculară)
 Tratament
Ejacularea precoce
• Tehnici de întârziere
- control voluntar
- oprirea mişcărilor copulaturii
- strângerea glandului
- prezer­vativ +/- Xilina
• tioridazina, anafranilul, sedative uşoare
• sprayuri anestezice, creme si prezervative, pentru a reduce din sensibilitate.

Priligy (dapoxetina), grup de medicamente inhibitori selectivi ai recaptării

serotoninei - se ia cu o ora pana la 3 inainte de contactul sexual

Ejacularea tardivă
• amfetamine (benzedrina),
• simpaticomimetice (efedrina)
Autostimulare
Poziţia coitală adecvată.
 Modificări patologice ale spermei
Hemospermia – prezenţa sângelui în ejaculat
• Sânge roşu proaspăt sau brun negricios degradat
• Traumatism, exces sexual , uretrita, leziune testiculară , epididimară,
prostatică.
Se efectuaza:
• Teste de inflamaţie, teste de coagulare, spermograma, spermocultura
• Ecografia testiculară şi prostatică, urografia
Poate aparea si in:
• Tumori benigne sau maligne
• Fără o cauza evidenta
Piospermia – puroi în ejaculat cu ocazia infecţiilor căilor spermatice
Spermatoree – lichidul spermatic cu conţinut de spermatozoizi se scurge
continuu.
• Inflamaţia veziculelor seminale şi prostatei, boli neurologice
Diagnostic diferenţial cu prostatoreea şi cu secreţia glandelor bulbo-uretrale în
faza de excitaţie sexuală.
 Modificari de volum spermatic
Parvisemia – fluid seminal sub 1 ml – poate fi cauzată de insuficienţe secretorii ale
glandelor accesorii ( prostată, vezicule seminale), disgenezie testiculară,
obliterarea parţială a canalelor ejaculatoare, ejaculare retrogradă, denervaţie
simpatică, absenţa deferentului sau a veziculelor seminale, o inhibiţie psihică sau
accidentală, de o recoltare incorectă sau de frecvenţa mare a raporturilor sexuale.

Multisemia – fluid seminal depăşind 8-15 ml – reflectă stări congestive prostatice

sau ale veziculelor seminale sau o perioada de abstinenţă prelungită.
Aspermia – absenţa totală a lichidului seminal – este destul de rară,

Se va examina şi urina post-ejaculatorie prin centrifugare timp de 10 minute la

200-300 gr pentru excluderea diag-nosticului de ejaculare retrogradă. Dacă urina
conţine mulţi spermatozoizi se vor administra substanţe simpaticomimetice, care
să favorizeze ejacularea anterogradă. Cea mai frecventă cauză a lipsei de emisie a
ejaculării este leziunea coloanei vertebrale. De asemenea, neuropatia diabetică
poate duce la aspermie.
 Tulburări de orgasm
Anorgasmia - incapacitatea de a obţine orgasmul
Deviaţiile comportamentului sexual
• Parafiliile = tulburări psiho-sexuale cu conduite aberante pentru alegerea
partenerului şi obţinerea plăcerii sexuale. Este o perversiune a sexualitatii
caracterizata prin cautarea regulata a excitatiei genitale si a placerii sexuale cu un
partener sau un obiect, care nu joaca in mod obisnuit acest rol
• Fetisismul – folosirea obiectelor pentru provocarea şi satisfacerea dorinţei
sexuale.
• Voyerismul – plăcerea de a urmări persoane în timpul actului sexual sau de a
spiona persoane care se dezbracă.
• Exibiţioniosmul – expunerea organelor genitale în public.
• Troilismul – se refera la relatii in care trei persoane (de exemplu un cuplu si un
iubit al unuia din ei) traiesc impreuna si au relatii sexuale. Asa numitul “menage a
trois”, “threesome”, “sex-party in trei”…
• Schimbismul – 2 cupluri
• Travestismul – îmbrăcarea hainelor sexului opus în scopul excitării
• Inversiunea sexuală (uranism, transsexualism) – renegă sexul real şi adoptă un
comportament caracteristic sexului opus.
Sadomosochismul – obţinerea plăcerii sexual prin agresiune
Masochismul – obţinerea plăcerii sexuale numai suportând suferinţe fizice
Pedofilia – activităţi sexuale cu copii
Erotismul uretral – introducerea obiectelor în uretră în scop erotic
Necrofilia – tentativa sau act sexual cu femei moarte
Zoofilia- Satisfacere a instinctului erotic în mod preferențial sau exclusiv
prin contact sexual cu animale
Satiriazismul – Nimfomania la bărbaţi. Persoanele atinse de această
afecţiune suferă de hipersexualitate copulativă
Narcisismul – iubirea de sine.
Violul – act sexual prin constrângere.
Incestul – act sexual între ascendenţi şi descendenţi cosanguini.
Homosexualitatea – atracţia psiho-sexuală pentru persoane de acelaşi sex.
Gelozia – frustrări reale sau imaginare în dragoste.
Erotomania – stare patologică care se caracterizează prin predominarea obsesiilor
sexuale
Prostituţia – activitate sexuală pentru recompensă şi nu pentru plăcere
sexuală.