SEXOLOGIE MEDICALA- curs 1

1.1 DEZVOLTAREA SEXOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ MULTIDISCIPLINARĂ

ISTORIA SEXOLOGIEI
“PULSIUNILE ANIMALE DEVIN INSTINCTE UMANE SUB INFLUENTA RELATIEI EXTERIOARE”– HERBERT
MARCUSE
Sexologia trebuie abordata astazi prin prisma unei perspective inter disciplinare precum: biologia,
antropologia, genetica, anatomia si fiziologia, psihologia, istoria, sociologia, economia, sistemul artelor,
dreptul, morala, religia,etc.
Cunostintele despre sexualitatea umana au existat de foarta multa vreme, fiind abordate de catre
religie, morala, medicina, psihologie, psihanaliza,etc., principalul subiect fiind instinctul sexual si
comportamentele legate de el.
Istoria medicinii inregistreaza multe preocupari legate de anatomia si fiziologia organelor sexuale
in perioada antichitatii-primul tratat european despre arta si seductie este al lui Ovidiu “Ars Amatoria”
In China Evului Mediu aparea un prim tratat de sexologie=“Su-Nui-Jing”, iar in Tunisia a aparut un
manual al dragostei,echivalent arab al Kamasutrei.
Locul nasterii primelor studii stiintifice legate de organele sexuale umane a fost Italia,prin Leonardo
da Vinci, care a facut o prima descriere a org.sexuale interne, a actului sexual si a graviditatii.
In aceeasi perioada au fost descrise organe care si astazi poarta numele descoperitorilor : foliculii
de Graaf; Glandele lui Bartholin; glandele lui Cowper.
In 1642=primul manual de cazuistica a disfunctiilor sexuale,de abatele de Brantonne: “Viata
doamnelor galante” / in Italia,Sinibaldus scria un manual despre anatomie si stimulare erotica.
In 1735 Karl von Linne (botanist suedez) clasifica plantele dupa nr.de structuri reproductive- sistem
atacat de biserica deoarece se considera ca Dumnezeu nu putea ingadui existenta staminei si pistilului in
aceeasi floare.
Samuel Tissot publica “Onanismul”, descriind posibilele pericole ale masturbarii ; ca urmare ~150
de ani urma sa dainue teama de “nebunia masturbarii”, care a ramas o tema dominanta a educatiei
sexuale pana astazi.
Marchizul de Sade (intemnitat la Bastilia din motive de moralitate) , scria fantezii bizare despre
masturbare si artificii ale placerii, luand in deradere rationamentul uman in comportamentul oamenilor.
In 1822- prima campanie pentru contraceptie - Francis Place
Primele studii stiintifice au fost realizate de S.Freud (1856-1939). El suprapunea Instinctul sexual
pulsiunii vietii,numindu- l Eros,si il opunea instinctului mortii,denumit Thanatos. Din conceptia sa retinem
si notiunea de libidou ,considerat energia sexuala a vietii,si care contureaza 5 stadii de dezvoltare si
maturizare a pulsiunii sexuale,ducand la modelarea personalitatii umane . S.Freud descria dezvoltarea
sexualitatii umane si perversiunile.
Intre 1896-1963 = apare psihosexologia; prima organizatie ptr.drepturile homosexualilor ;
Societatea ptr.lupta impotriva bolilor venerice(Germania,1902)
Psihosexologia - are ca scop cunoaşterea particularităţilor comportamentale ale celor doua sexe în
stabilirea, functionarea si dezvoltarea relatiilor interpersonale – erotico-sexuale, interactive si de
intercunoastere (Psihologia vietii de cuplu, 2002).
Un merit important il are si medicul englez Henry H.Ellis (1859-1939), care a incercat sa compileze
mai multe studii asupra sexualitatii.
Publica in 1896 “Studii in psihologia sexului”, considerand si femeile ca fiind fiinte sexuale ca si
barbatii. El a aratat deschidere si fata de deviatiile sexuale, considerandu-le inofensive.
In 1907 Iwan Bloch afirma ca sexologia trebuie sa devina o disciplina de sine statatoare
In 1908-apare prima revista de sexologie
In Germania, Richard von Krafft Ebing a studiat patologiile sexuale, dar nu s-a putut mentine
obiectiv sau intelegator ;
Magnus Hirschfeld (1868-1935) are merite deosebite in studiile despre sexualitate.
El a fondat in 1919 primul institut de sexologie din lume (cu sectii de ajutor medical , consiliere
psihologica, departament de etnologie, consiliere conjugala si sexuala. Au fost facute primele operatii de
schimbare de sex. A fost inchis in 1933 si redeschis in 1996. A fost un pionier al sexologiei si un sustinator
al homosexualilor.
In 1938-este fondat Institutul de cercetare a sexualitatii la Universitatea Indiana –SUA de catre
Alfred Kinsey, considerat parintele sexologiei. El a publicat 2 carti: ”Comportamentul sexual al masculului
uman” si “ Comportamentul sexual al femelei umane”
In 1966 - Master si Jonson publica in studiul “Raspunsul sexual uman “ conceptul de model al
raspunsului sexual (in 4 faze : excitatie / platou / orgasm / rezolutie ), care se mentine si astazi ca model de
referinta. Ei exploreaza si disfunctiile sexuale, pentru care elaboreaza tehnici terapeutice.
In 1974 -prima intalnire a psihosexologilor organizata de OMS,urmata de un raport privind educatia
si tratamentul in sexualitatea umana. Au urmat conferinte internationale de sexologie, s-au constituit
asociatii de psihosexologie in toata lumea.
In 1977 –la Congresul international de sexologie din Spania a fost adoptata “declaratia drepturilor
sexuale”
In 1997,F.Macnab reconsidera ciclul de raspuns sexual,dpdv.al psihosexologiei,ca avand 6 faze:
dorinta sexuala , trezirea sexuala , excitarea sexuala, orgasmul, satisfactia si postludiul.
Au luat fiinta: Asociatia internationala de Sexologie; Federatia Europeana de sexologie ; Federatia
asiatica de sexologie Consiliul American de Sexologie, alte asociatii locale.
Exista si Asociatia pentru medicina sexualitatii din Romania, infiintata in 2000 si afiliata la ESSM din
2005.

2.1 ANATOMIA SEXUALA FEMININA SI MASCULINA FIZIOLOGIA AP.GENITAL UMAN ♂ (ejacularea,erectia)

si ♀ (ciclul menstrual,procreatia)
Din considerente didactice vom face acest studiu ptr. perioada adulta a ♂ si ♀ , termenul de
“anatomie sexuala” fiind unul socio-cultural , el cuprinde atat organele de reproducere cat si acele parti ale
corpului carora in cursul actului sexual li se confera o importanta diferita in functie de comportamentul
sexual al fiecarui individ.
APARATUL REPRODUCTIV MASCULIN
Organele reproductive masc. se dezvolta in lunile 3-4 sub actiunea T si DHT.
Zonele ext.vizibile sunt corpul penisului, care se termina prin gland, acoperit de un repliu cutanat-
preputul, si scrotul (contine testicolele)
Corpul penian este format din 3 formatiuni cilindrice erectile, care dau penisului rigiditatea necesara
indeplinirii functiei de copulatie: 2 corpi cavernosi si corpul spongios al uretrei (cu o importanta mai redusa
pentru rigiditatea penisului,el protejeaza uretra si o mentine deschisa ptr.ejaculare).
Glandul este o expansiune de tes.erectil, cu o bogata inervatie senzoriala, servind mai mult ca tampon in
timpul intromisiunii.Corpii cavernosi sunt legati de pubis prin ligam.suspensor si sunt acoperiti de muschii
bulbo-cavernosi si ischio-cavernosi (contractia lor realizeaza erectia rigida). Ei sunt acoperiti de tunica
albugineea (colagen si elastina),care fuzioneaza la nivelul liniei mediane, gradul sau de distensie fiind
esential ptr. mentinerea erectiei.
Corpii cavernoşi sunt formaţi în interior din tesut spongios(spatii sinusoidale interconectate, limitate de
trabecule= fibre musculare netede, cu vase si nervi, inclusi intr-o stroma de colagen si elastina).
KINSEY a efectuat un studiu pe subiecti intre 20-59 ani si a aratat ca dimens.penisului in flacciditate
oscileaza intre 9,7-15,5cm/ in erectie10-19,9 cm. Dupa Mahoney, lungimea si circumferinta prezinta si
diferente rasiale.
PERSAL:”Penisul este acela din toate organele corpului ale carui dimensiuni se raporteaza cel mai
putin la dezvoltarea fizica generala”
Scrotul este o punga musculo-cutanata care inveleste testiculele. Fibrele musculare netede se
contracta la teperatura scazuta si se relaxeaza la caldura.
In timpul actului sexual scrotul se contracta ,si impreuna cu contractia canalului spermatic ridica
testiculele la perineu.In interiorul testicolului se formeaxa celule sexuale masculine=spermatozoizii si se
secreta hormonul masculin = testosteronul.
 O succesiune de canale (din~1000 tubi seminiferi prin canalele spermatice trecin veziculele
seminala si apoi,prin canalele ejaculatoare ,ajung în uretra posterioara) transporta spermatozoizii spre
exterior,iar penisul ( partea copulativa), introduce spermatozoizii in vagin.
Epididimul este o formatiune tubulara care porneste de la nivelul rete testis , se continua cu canalul
deferent ce se deschide in veziculele seminale, in zona retrovezicala. Acestea secreta fluidul necesar
conservarii echilibrului acido-bazic favorabil spermatozoizilor si fructoza necesara motilitatii acestora.
Prostata este o glanda situata imediat sub vezica urinara,ce se dezvolta in adolescenta sub actiunea
DHT; ea inconjoara prima parte a uretrei si bulbul uretral. In timpul ejacularii secreta o cantitate mica de
lichid cu aspect laptos , cu pH bazic, care ajuta la supravietuirea spermatozoizilor.
Glandele bulbo-uretrale Cowper sunt situate sub prostata; in timpul excitatiei sexuale secreta un
fluid lubrefiant alcalin , ce se poate exterioriza la nivelul meatului (poate contine spermatozoizi care au
ramas pe uretra de la o ejaculare anterioara ). Acest fluid va umecta varful penisului usurand alunecarea lui
in timpul contactului sexual si creind un mediu alcalin favorabil .
Activitatea sexuala normala a barbatului implica 4 componente:
 impulsul sexual,
 erectia ,
 orgasmul si
 ejacularea,
dependente de integritatea morfologica a aparatului genital, contextul hormonal adecvat si prezenta unui
echilibru intre sistemul neurovegetativ simpatic si parasimpatic ; deficientele la un anumit nivel reprezinta
disfunctii sexuale
Atat mucoasa glandului cat si preputul , mai ales in zona din jurul frenului, contin multe terminatii
nervoase , care excitate, produc erectia.
Erectia este realizata prin umplerea rapida cu sange a vaselor spongioase si mentinerea lui sub
presiune prim contractarea fibrelor musculare netede din jurul sinusurilor venoasa.
Capacitatea unui barbat de a realiza erectie si de a fi pregatit pentru copulatie se numeste potenta.
Penisul erectat se numeste falus.
Erectia penisului se produce spontan, fara excitatie specifica sexuala, dar de cele mai multe ori ea
are loc in urma unei excitatii sexuale.
Intrarea penisului in erectie este un fenomen vascular, dependent de stimularea fibrelor nervoase para-
simpatice care pleaca din centrul erectiei, sacrat si toraco-lombar =relaxarea struct. valvulare situate la
jonctiunea dintre arteriole si spatiile vasculare erectile din corpii cavernosi si spongios.
In general sistemul parasimpatic actioneaza in sens proerectil, iar cel simpatic antierectil.
Formatiunile centrale implicate in controlul erectiei sant: cortexul cerebral, sistemul limbic , rinencefalul,
cu implicarea unor neuromediatori si neurotransmitatori (dopamina, ocitocina, serotonina).
Ejacularea reprezinta procesul de eliminare al lichidului spermatic (fiziologic in 2 etape) si are loc
normal numai cand penisul se afla in erectie.
Sperma are o culoare alb-galbuie si o consistenta gelatinoasa.Un ejaculat normal elimina 2-3 cmc
de sperma,cu un continut de 200-350 milioane de spermatozoizi si nu contin substante nutritive. Ei raman
activi si mobili in fluidul seminal la temperatura camerei timp de 24 ore dupa ejaculare , sau 48-72 ore in
tractul reproductiv feminin. Coagulati, pot fi pastrati timp indelungat, pastrandu-si intacta capacitatea de
reproducere.
In timpul contactului sexual sunt proiectati in partea de sus a vaginului , spre orificiul extern al
colului. In acest mediu acid multi mor in cateva ore . Cei ramasi incep ascensiunea prin col, corpul uterin,
trompe ,in cautatrea ovulului, cu ajutorul miscarii cozilor, cu o viteza de 1mm/min (in 4 ore ajung din vagin
in trompa, dar raman doar ~2000, iar scopul nu este atins decat de unul singur).
Posibilitatile lor de deplasare sunt limitate prin epuizarea care survine dupa un anumit nr. de ore,
nr.lor mare din ejaculat fiin considerat o masura de precautie.
Erectia si ejacularea se pot produce si noaptea, involuntar, mai frecvent in adolescenta.
APARATUL REPRODUCTIV FEMININ
 Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externa =vulva = si un grup de organe interne
localizate in pelvis=vaginul, uterul, trompele Faloppe si ovarele.
Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital. Dimensiunile si forma lor constituie
adesea un criteriu de atractie pentru barbati. Ele sunt alcatuite din lobi, lobuli si acini glandulari si au in
mijlocul fetei convexe o proeminenta ~cilindrica, numita mamelon, inconjurat de o zona mai pigmentata,
areola. Structura musculonervoasa a acesteia permite erectia mamelonului cand este stimulat.
Vulva reprezinta deschiderea in afara a organelor genitale, fiind constituita din mai multe elemente:
muntele lui Venus, labiile mari si mici, clitorisul, himenul, glandele Bertholin si Skene, bulbii vestibulari si
perineul.
Aparatul erectil este reprezentat de clitoris si bulbii vaginei.
● Clitorisul este un organ nepereche cilindric, alcatuit din: radacina, corp si gland (este omologul penisului,
de dimens.mai reduse).
El este capabil sa intre in erectie,stimularea lui ca urmare a excitatiei duce la lubrefierea vaginului
in 10-30 sec; aceasta stimulare (direct sau indirect) il face vasocongestiv si ii dubleaza dimensiunile.
● Bulbii vaginei sunt 2 formatiuni erectile situate pe partile laterale ale locului de intrare in orificiul
vaginal.
● Vaginul este un canal adaptat pentru copulatie ( primirea spermatozoizilor) si pentru trecerea fatului si a
anexelor sale in timpul nasterii.Are o L~12cm si diametrul ~2cm.
Mucoasa cutanata a vaginului permite marirea suprafetei de contact in timpul actului sexual si
mentinerea lichidului spermatic depus.Ea se modifica in raport cu secretiile de hormoni sexuali.
 O excitare adecvata alungeste vaginul cu 4-5 cm. si il dilata aprox.2 cm.
 Lubrefierea si largirea vaginului indica dorinta sexuala. In 1950 Gräfenberg descrie “punctul G”- o
zona in lungul uretrei , la~ 5 cm.de la intrarea in vagin (asimilata prostatei masculine), a carei
stimulare ii creste dimensiunile si este insotita de senzatii erotice puternice,iar dupa orgasm,din
aceasta zona se elimina un licid clar, inodor(0.25-25 ml.)
 Trompele sant 2 conducte musculo-membranoase ce servesc ca loc de intalnire a celor 2 celule
sexuale (ovulul si spermatozoidul) si constituirea initiala a oului.
● Ovarele sunt organe pereche de 5/3/1,5cm. si 6-8 g, cu functie germinativa (produc ovulele) si
hormonala (secreta hormonii sexuali feminini = E , P si A).
In ovarul fetitei nn se gasesc asa-numitii foliculi primari(~400.000) purtatori ai celulelor sexuale♀.
De la varsta de 2-3 ani nu se mai formeaza foliculi primari (ovule),spre deosebire de spermatozoizi,care
iau nastere in tot cursul vietii la barbat. Foliculii cresc, se muta spre suprafata ovarului, si in fiecare luna
unul dintre acestia (foliculul matur) va pune in libertate un ovul (cea mai mare celula a organismului
uman=0,1mm).
Ovulatia este independenta de contactul sexual, producandu-se cu aceeasi frecventa la virgine ca si
la femeia activa sexual : in ~30 ani fertili , se matureaza ~360 ovule.
In faza a doua a ciclului, ovisacul devine corp galben, care evolueaza diferit daca ovulul este sau nu
fecundat. In lipsa fecundarii, el se sufera fenomene de fibroza, devenind ” corpus albicans.”
Uterul este un organ cavitar in forma de para,de 6-8/4-5/3 cm., format din 3 tunici:
• seroasa(peritoneu+tes.conjunctiv),
• musculara(miometru,format din 3 straturi de fibre musc.netede),
• mucoasa(endometru,format din epiteliu si corion).
Uterul indeplineste 3 functii:
• progestativa(de dezvoltare a oului si embrionului) ,
• gestativa(asigura nidatia si placentatia)
• menstruala .
El are si alte functii
• secretie externa (produce o secretie mucoasa) ;
• secretie interna (produce Pg,VIP,etc);
• antimicrobiana.
Structura si functiile uterului sant influentate de numerosi hormoni.
● Estrogenii au efect proliferativ asupra musculaturii netede,cresc sinteza de Pg, care in faza
preovulatorie amplifica inotropismul miometrului,facilitand inaintarea spermatozoizilor ajunsi in uter si
a ovulului in trompa.Ei cresc si nr.receptorilor oxitocinei in miometru. In timpul actului sexual
eliberarea oxitocinei creste,deci si intensitatea contractiilor uterine.
● Progesteronul scade contractilitatea uterina si scade si debitul sanguin uterin.
Odata stabilita la pubertate, viata sexuala se raporteaza dupa o ciclicitate perfecta,cu f.scurte
neregularitati peripubertare si peri-menopauzice, pana la menopauza, activitatea ritmica a
gonadostatului imprimand o activitateciclica la nivelul organelor ”tinta”
Se descriu astfel:
• ciclul ovarian(maturarea foliculilor ovarieni=ovulatie /involutie) ;
• ciclul uterin (fazele proliferativa si secretorie a endometrului);
• alte cicluri : -cervical,-vaginal,-tubar,-mamar, precum si- ciclurile organice generale si psihice.
Aparitia ciclica lunara a menarhei este un fenomen dictat de secventa secretorie ciclica a
hormonilor gonadotropi hipofizari si, consecutiv , a hormonilor ovarieni –estrogeni si progesteron.
- Ciclul secretor gonadotrop al FSH si LH la femeie este innascut,fiind programat genetic inca din etapa
perinatala.Aceasta programare isi are sediul in hipotalamus,devine manifesta la pubertate si depinde
de o secretie ciclica si pulsatila de Gn-RH prin mecanisme fiziologice feed-back pozitive si negative
(lungi si scurte).
- Ciclul ovarian este reprezentat de variatiile sterolilor produsi in foliculul dominant.Scaderea brusca a
valorilor acestora cu cateva zile inainte de menstruatie ,va determina aparitia fluxului menstrual.
Gametogeneza are 2 etape: per.germinativa (formeaza ovocite de ordin I) si per. de
crestere(formarea ovulului matur di foliculul de Graaf,cu 23 de cromozomi ).
- Ciclul uterin (menstrual) are mai multe faze,in raport cu ritmul de secretie Estrogen / Progesteron :
• proliferativa (preovulatorie, foliculara) ;
• intermediara (ovulatorie) ;
• secretorie (luteala,postovulatorie);
• menstruatia (20-70cmc)
- Ciclul vaginal este reprezentat de modificarile epiteliului (asemanator celui malpighian) sub aspectul
acidofiliei si al proliferarii/descuamarii straturilor.
- Ciclul cervical este reprezentat de modificarile glerei cervicale :estrogenii îi confera un aspect
translucid,si abundent ,iar progesteronul o reduce si ii creste vascozitatea.La ovulatie cantitatea este
maxima(120 ml/zi)are pH alcalin, iar uscata cristalizeaza “in frunza de feriga”Ea creeaza o bariera
mecanica si chimica ptr.microorganismele din vagin si formeaza un mediu favorabil trecerii
spermatozoizilor,in 1/3 super.a vaginului creaza un pH mai alcalin.
- Ciclul tubar –sub actiunea E prolifereaza epiteliul si creste contractilitatea musculaturii ; P creste
activitatea Wis cadeW epiteliala Wis cade motilitatea tubei.Aceste modificari favorizeaza migratia,nidatia si
clivajul oului fecundat.
- Ciclul mamar –E determina proliferarea canaliculara,P adauga o activitate proliferativa acinoasa.
Alte modificari ciclice pot apare la diverse nivele :
• cardiovascular (permeabilitatea vasculara);
• digestiv ;
• urinar (tonus);
• neuropsihice(migrene);
• cutanate(herpes,foliculita).
Mirosul organelor genitale ale femeii se modifica pe durata ciclului menstrual. Astfel,mirosul “mai
placut”al secretiilor vaginale este estrogen-dependent.
• Este stiut ca mirosul organelor genitale ale femeii sanatoase declanseaza o misterioasa si puternica
atractie sexuala pentru barbati .In raport cu fazele cicului menstrual in secretiile vaginale apar acizi
organici volatili. Una dintre substantele odorante din secretia vaginala degajata preovulator a fost
numita”ëxaltolid”.
PROCREATIA
Este rezultatul formarii oului in procesul fecundarii. In timpul coitului, pH-ul vaginal este putin
ridicat de catre secretiile alkaline din tractul genital ♀ si de alcalinitatea lichidului seminal. In urma
ejacularii , in vagin si pe suprafata colului ajung milioane de spermatozoizi.
Glera cervicala (sub actiunea E) permite viabilitatea spermatozoizilor < 7 zile.
Ovulul este captat de pavilionul trompei si condus apoi spre ampula tubara. Intalnirea dintre
spermatozoid si ovul are loc in 1/3 externa a trompei.
Fecundatia(conceptia)=fenomenul de fuziune al ovulului cu spermatozoidul si formarea oului
=zigotul,printr-un proces de citoliza enzimatica.
Migratia=transportul oului din trompa uterina in cavitatea uterului. La 3-4 zile de la fecundare,in faza
de morula, oul trece in cavitatea uterina.El prezinta 2 categorii de celule:periferic trofoblastul, central
embrionul.
Nidatia=implantarea produsului de conceptie in endometru,la aproximativ 21 zile de la
menstruatie.Trofoblastul fuzioneaza cu epiteliul uterin prin liza celulelor endometriale invecinate si va
forma viitoarea placenta. Ea este un adevarat organ endocrin, va secreta gonadotrofine coriale, E, P,
TSH, ACTH, STH, PRL, somatomamotrofina corionica.
In primele 3 luni produsul de conceptie se numeste embrion, apoi devine fat.
Sarcina la termen are o durata de 280 de zile, dar viabilitatea produsului de conceptie este posibila mai
devreme.

2.SEXUALITATEA NORMALA
2.1.Determinismul comportamentului sexual

Definitia sexului nu este usoara .

Sexul individului este o rezultanta a proceselor de sexualizare din etapele –genetica, embriofetala, perinatala,
pubertar-hormonala si psiho- comportamentala, care determina unidirectionarea si aparitia unor caractere specifice
feminine sau masculine,in etape care urmeaza o succesiune riguroasa.
1)Sexul genetic - Celulele somatice au o formula cromosomiala diploida, cu 44 crs.autozomi si 2 crs.sexuali (homogami
XX sau heterogami,XY), acestia definind sexul genetic.Crs. sexual X este prezent atat in cariotipul feminin cat si in cel
masculin.
Gonozomul Y este orhigenetic, decide dominanta elementelor masculine.
2)Sexul gonadic - Din ziua 37-a intra-uterina ia nastere epiteliul germinativ din corpul Wolff embrionar,care va forma
apoi progonada,o structura ambisexuala. Aceasta va evolua in zilele 45-56 catre gonada unisexuata Prezenta crs.Y are o
mare forta masculinizanta si determina organizarea tesutului testicular, indiferent de nr.crs.X. Gonozomul X contine
gene morfogenetice si functionale esentiale pentru edificarea fenotipului.
Un gonozom X in plus la cuplul XX sau Y la cuplul XY nu schimba sexul gonadic.
Un X in plus la cuplul XY nu schimba orhigeneza,dar testiculul rezultat nu realizeaza gametogeneza(vezi sdr.XO, XXX,
XXY).
3)Sexul gonoforic intern - Dezvoltarea tractului genital intern din canalele Wolff (la femeie) si Müller (la barbat) .incepe
odata cu gonada primordiala.
Gonoforiile interne parcurg si ele o faza ambisexuata , apoi din ziua 57 evolueaza catre un sex unic.Diferentierea este
completa la sfarsitul lunii a 3-a ,embrionul avand un sex gonoforic intern in concordanta cu cel gonadic.
4)Sexul genital extern - Evolueaza diferit(in functie de sex),din luna a3-a, din cei 3 muguri genitali (1 anterior si 2
laterali). Edificarea completa se incheie la sfarsitul lunii a 5-a si in momentul nasterii va fi sexul legal al copilului,
inregistrat la starea civila.
Pentru formarea tractului genital masculin este absolut necesara prezenta testiculelor,care inving tendinta evolutiv
pasiva in sens feminin.
5) Diferentierea sexuala a sistemului nervos - se produce in perioada perinatala si consta din programarea unei functii
ciclice hipotalamo-hipofizare privind secretia de LH si FSH la femeie Lipsa acestei secretii ciclice sub
actiunea testosteronului induce “modalitatea”masculina de secretie continua a gonadotrofinelor.
 In aceasta etapa se adauga si programarea in centrii hipotalamici a comportamentului sexual de tip feminin sau
masculin, adica sexualitatea neuropsihica.
Masculinizarea nervoasa, odata realizata,devine definitiva.
6) Sexul pubertar (hormonal)-Etapa pubertara (11-16 ani) este marcata de aparitia primului ciclu menstrual la fetite si a
primului ejaculat la baieti.
Maturarea sexuala pubertara presupune maturarea gonadelor,producerea de elemente germinale(ovule sau
spermatozoizi) si inundarea organismului cu hormoni sexuali cu o imensa predominanta,in functie de sex (estrogeni /
androgeni).
Apar caracterele sexuale secundare specifice: talia,conformatia bazinului, sistemul muscular,dispozitia pilozitatii si a
tesutului adipos,glandele mamare, vocea,mersul,etc.
Determinismul transformarilor sexuale si functia sexuala este sub dependenta hormonilor sexuali (androgeni,
estrogeni, gestodeni),secretati de glandele genitale,placenta si glandele suprarenale.Androgenii si estrogenii sant
biosintetizati indiferent de sex,din progesteron si derivatii sai,avand ca precursor colesterolul.Secretia glandelor sexuale
este sub influenta hormonilor gonadotropi din hipofiza (LH.FSH.LTH ). Hipotalamusul stimuleaza hipofiza anterioara,deci
si productia de ACTH,TSH,STH si determina involutia epifizei si a timusului. Exista un prag minim hormonal,optim,si unul
maxim, la limita nocivitatii.
Hormonii sexuali influenteaza comportamentul sexual pe 2 cai :
-asigura o anumita reactivitate a circuitelor nervoase centrale hipotalamo-limbo corticale
-asigura morfogeneza genitala si somatica,caracterele sexuale secundare fiind strict dependente de hormoni.
Dintre toti hormonii, numai androgenii au capacitatea de “organizare” a modelului comportamental sexual. Ei
diferentiaza un comportament sexual masculin cat si unele caractere sociale nelegate direct de copulatie (agresivitate,
tendinta de initiativa si dominanta ).
Comportamentul sexual feminin depinde mai degraba de absenta androgenilor (acestia le cresc dorinta sexuala,
hipertrofiaza clitorisul si-i cresc sensibilitatea). Totusi, la om, experienta dobandita in cursul vietii (cu toate cutumele
sociale, religioase, morale, educationale,etc) are rol esential in dezvoltarea unui model comportamental, in generarea
nepotrivirilor psihosexuale.

7) Sexul psihosocial –comportamental (psihologic)- Este definit de criterii comportamentale si se realizeaza prin
actiunea combinata a factorilor educationali,a obiceiurilor si a experientei traite a individului. Psihosexualitatea unei
persoane se coreleaza in buna masura cu etapa dezvoltarii ei somatice.
Dupa Wilkins, comportamentul sexual al individului “se construieste”, ca si limba materna.
Masculinitatea si feminitatea indivizilor respectivi nu este totala, deoarece la fiecare sex se gasesc elemente de
ordin morfologic,fiziologic,hormonal si psihoafectiv ale sexului opus,intr-un grad variat de intensitate.
Discordanta intre diferitele elemente definitorii ale sexului determina cea mai mare parte a intersexualitatilor
(Ex=sdr.Turner, sdr.Klinefelter, 3X, hermafroditismul, discordanta intre sexul genetic si cel genital extern,
transsexualismul, trairea sentimentului de a apartine la sexul opus).
PROCESUL DE SEXUALIZARE NORMALA.
ETAPE DE DEZVOLTARE SI REGRES ALE SEXUALITATII

Comportamentul sexual este necesar perpetuarii speciei, insa, spre deosebire de animale, sexualitatea omului nu se
desfasoara numai in scop reproductiv, ci se coreleaza strans cu satisfactiile psihologice si somatice rezultate in urma actului
sexual. Mecanismele psiho –neuro-endocrine care regleaza comportamentul sexual au ca finalitate realizarea copulatiei.
Declansarea si intretinerea mecanismelor implicate in realizarea comportamentului sexual au 2 componente :
-o componenta dinamogena, innascuta (cu determinism neuro-endocrin)= instinctul sexual. Acesta are ca suport
structuri neuro-endocrine puse in slujba reproducerii si conservarii speciei. El este unul dintre instinctele fundamentale ale
omului, reprezentand un sistem de tendinte naturale care determina si dirijeaza un tip de comportamente ,numite
sexuale(asociate cu actul sexual,copulatia).
-o componenta directionala,dobandita =impulsul sexual ,care se formeaza pe parcursul vietii in functie de stimulii din
mediul extern si de experienta traita a individului .
Suma factorilor innascuti si a celor dobanditi poarta numele de motivatie sexuala (vezi teoria lui Freud despre
libidou ca “o pulsiune a vietii”-Eros si reluata de Jung ca “energie psihica”)
Dorinta sexuala este o pornire a individului sanatos catre sexul opus in scopul perpetuarii speciei. Si totusi,oamenii pot
supravietui si fara viata sexuala.

Centrii comportamentului sexual

- Centrii hipotalamici –hipotalamusul este considerat centru al motivatiei sexuale,in interiorul acestuia stabilindu-se doua
zone de activare si o zona de inhibitie a comportamentului sexual. -Structurile limbice-moduleaza reactivitatea
structurilol hipotalamice privind comportamentul sexual si imprima conduita heterosexuala.
- Neocortexul -influenteaza profund fiziologia si patologia comportamentului sexual.
- Centrii medulari ai erectiei:
- toracolombar (T12-L1)stimulat de centri nervosi superiori prin intermediul stimulilor psihogeni (vizuali, olfactivi,
auditivi, imaginativi, de memorie, etc) ;
- sacrat (S3-S4-S5) alcatuit din fibre parasimpatice care deservesc si mictiunea si defecatia (raspund la stimuli
propioceptivi si exteroceptivi ai organelor genitale, rectului, vezicii urinare).
Libidoul este influentat si de starea sistemului nervos vegetativ (simpatic, parasimpatic). Mecanismele psihonervoase au un
rol important si in comportamentul sexual, multe cazuri de patologie sexuala avand la baza tulburari psihice si nu leziuni
neurologice.
Instinctul sexual (motivatia sexuala) este conditionat psihic si rolul principal in aceasta conditionare revine sistemului
nervos central.
Trebuie subliniat faptul ca instinctul sexual si iubirea, dragostea, sant comandate diferit =instinctul sexual are un
determinism hormonal, cu interventia scoartei cerebrale si zonelor subcorticale, in timp ce iubirea este numai rezultatul unor
prelucrari afective cu sediul in talamus.
Adevaratul coordonator al sexualitatii este mediul social.
Societatea influenteaza atat ritmul raporturilor sexuale cat si gradul si tehnicitatea lor, facand totodata si o discriminare
intre normal si anormal.
Actul sexual trebuie situat in cadrul său istoric, politic, religios, economic sau estetic, si astfel sunt lamurite legaturile
dintre sexualitate si celelalte fenomene sociale. Astfel,prin natura lor,dorintele omului nu vor putea fi niciodata satisfacute
pe deplin. Ele se vor lovi de bariere fundamentale,atat biologice ,cat si socioculturale, principiul placerii intrand in conflict cu
principiul realitatii.
De aceea, epoci intregi sunt caracterizate mai mult prin moravurile lor sexuale decat prin cele consacrate de morala
publica.

Evolutia si manifestarile psihosexuale la diferite varste

Omul,de la nastere si pana la disparitia sa naturala, parcurge mai multe etape ale dezvoltarii sexuale.
Evolutia si involutia sexuala se desfasoara in mai multe etape ale vietii :
- copilaria,
- pubertatea,
- adolescenta,
-varsta adulta,
- batranetea
COPILARIA
Copilaria reprezinta perioada vietii de la nastere pana la aparitia pubertatii(12 ani la fete si 13 ani la baieti) , grupata in 3
faze: prima, a doua (3-7ani) si a3-a copilarie.
Prematuritatea sexuala a omului este lunga. Desi in aceasta perioada nu se poate vorbi de o relatie genitala cu
sexualitatea, s-a demonstrat ca exista o sexualitate infantila .Manifestarile sexuale infantile corect canalizate vor determina
la adulti,o viata sexuala normala, manifestarile sexualitatii la adult fiind,de fapt,repercursiuni ale fenomenelor din copilarie.
Dupa Freud,”suptul este un act sexual si constituie principala forma a sexualitatii infantile”. Suptul la san,ca si suptul
degetului, determina o placere care ramane in comportamentul sexual -in sarut- dovada a erotizarii infantile.
La 2-3 ani zona erogena principala se localizeaza la nivelul mucoasei anale, astfel,contractiile dureroase de defecare sant
asociate unei senzatii de placere. Aceasta placere pare sa inaugureze erotizarea durerii, care se permanentizeaza la sadici si
masochisti. Dupa Freud, pedepsele corporale trebuie sa fie evitate la toti copiii, care se expun pericolului de a-si dezvolta
libidoul pe cai colaterale.
Dupa varsta de 4-5 ani , zona erogena sufera o noua deplasare- datorita frecarilor vestimentare,copilul isi concentreaza
atentia catre organele genitale, devenind constienti de sexul lor. Apare compexul Oedip (Electra la fete), in care elementul
incestuos are o importanta de prim ordin(acestea vor fi refulate in inconstient prin educatie, dar pot reapare la adult, ca un
fenomen de regresiune a instinctului sexual.
De o importanta deosebita este si relatia afectiva mama-copil, viata familiala, tot ce tulbura aceste relatii avand
repercursiuni grave pentru viata sexuala adulta.
Copilaria are o perioada de latenta in jurul varstei de 7 ani, care ii permite sa-si foloseasca energia pentru scolarizare.
Organele genitale ale copilului au caracter infantil si sunt lipsite de functii sexuale.
La fete ovarele incep sa se dezvolte la 8 ani, iar primele semne pubertare apar intre 9 si 10 ani (rotunjirea bazinului si
dezvoltarea sanilor). Intre 10-12 ani incepe dezvoltarea organelor genitale externe, clitorisul devine erectil.
La băieti ,intre 10-12 ani incepe cresterea mai pronuntata a penisului si testiculelor. Baiatul poate avea erectii (dupa o
criza de lacrimi violenta determinate de vasocongestie specifica).
La copiii intre 10-12 ani pot apare jocurile sexuale. La aceasta varsta ei trebuie sa primeasaca o educatie in familie si in
scoala care sa le dezvolte sentimentul pudorii, al rusinii, al retinerii si ratiunii,l a nivelul lor de intelegere.

PUBERTATEA
Pubertatea se caracterizeaza prin accelerarea transformarilor fizice, sexuale si psihice- la fete devine evidenta odata cu
prima menstruatie(12-14 ani), la baieti odata cu prima ejaculare(13-16 ani).
Cresterea in inaltime are loc in trepte,(initial mai rapid la fete), se definesc caracterele sexuale (primare, secundare si
tertiare).
- La fete- se dezvolta aparatul erectil, pelvisul se largeste, grasimea se depune pe solduri si fese, sanii se tumefiaza, apare
parul axilar, se contureaza emotivitatea si motivatia, sensibilitatea si impulsul sexual..
- La baieti- se accelereaza cresterea organismului,penisul creste in lungime lent si in salturi, in circumferinta mai rapid
intre14-16 ani. Prostata si veziculele seminale cresc rapid, la 15 ani incepe spermatogeneza ; apare parul pubian, apoi
mustata; incepe schimbaea vocii, apoi pigmentarea scrotului. Erectiile spontane sant mai frecvente. Aparitia primei ejaculari
este semnul maturitatii sexuale. Apare acneea juvenila.
Excitatia erotica la aceasta varsta este conditionata in primul rand de mediul social si cultural in care traieste puberul.
Relatiile dintre baieti si fete sant distantate din cauza decalajului cronologic privind debutul pubertatii la cele doua sexe.
Baietii fac colectie de poze obscene, nuduri, se intereseaza de literatura de sexologie. Trezirea pulsiunii sexuale este in
contradictie cu posibilitatile de concretizare a sexualitatii. Dragostea se contureaza ca o traire tainica, imaginativa, uneori cu
manifestari bizare.

- ADOLESCENTA-este considerata ca un fenomen psihosocial in care copilului ii este transmis statutul de adult.
Adolescenta este o perioada de exaltare care,in conditiile civilizatiei actuale se intinde pe un interval de 7-9 ani (intre 15-
22 ani la fete si 16-25 ani la baieti) si in care individul incepe sa se afirme pe plan sexual,psihoafectiv si social.
In aceasta perioada se definitiveaza atractia catre sexul opus,dar se pastreaza si posibilul homosexualitatii,determinat
atat de interdictiile sociale si familiale care reprima actul heterosexual,cat si de educatia baietilor de catre persoane de sex
masculuin.In aceasta perioada, libertatea excesiva,ca si atitudinea prea rigida a parintilor ,nu si-au dovedit eficienta.
Este o perioada dificila prin transformarea personalitatii si prin conflctele interioare ce pot aparea ,este o perioada de
cautari si uneori de confuzii. Desfasurarea instinctului sexual merge mana in mana cu intarirea intereselor profesionale,cu
aparitia dorintei de independenta si cu imbogatirea vietii afective.
Cresterea organismului ,dezvoltarile sistemului neurovegetativ si endocrin ajung in faza lor finala.Organele genitale
ating dimensiunile corespunzatoare unui adult si sant capabile pentru intretinerea de raporturi sexuale si
procreere.Dragostea se concretizeaza ca o traire complexa,de atasament pentru persoana iubita.
Adolescentul este chinuit de stari afective cum ar fi curiozitatea,teama,anxietatea in legatura cu inceperea vietii sexuale.
Dupa majoritatea psihologilor, este preferabil ca adolescentii sa intarzie cat mai mult posibil actul sexual, acest fapt fiind in
interesul dezvoltarii nestingherite si armonioase a personalitatii lor sipentru a evita stimularea precoce a secretiei testiculare
sau ovariene (maturizarea deplina are loc la 18-22 de ani la fete si la 21-25 de ani la baieti) .
Adolescentul manifesta mult interes pentru aspectul corporal propriu,adesea se foloseste de forme
exterioare(freza,vestimentatie)pentru a atrage atentia asupra lui.
Adolescentul se afla intr-o discrepanta in ce priveste maturitatea biologica, sexuala, cu maturitatea profesionala si
sociala,fiind confruntati cu o explozie necontrolata a sexualitatii.
Virginitatea tinde astazi sa fie considerat ca ceva desuet, desi pastrarea ei impune respect .Dintre vietuitoare doar omul
are himen,pierderea integritatii sale se numeste deflorare.
- La fete, impulsul sexual,difuz in pubertate,devine acum evident Ele cauta permanent mijloace de infrumusetare baieti cu
alti ochi.In general trec prin adolescenta mai echilibrate decat
baietii, avand in grija si realizarea profesionala. Apar intrebarile legate de
pastrarea virginitatii / inceputul vietii sexuale.

-La baieti, dorinta sexuala este iminenta,apare initial ca o necesitate.

Erectia spontana esta frecventa, poate apare la orice discutie colaterala.
Dragostea apare ca latura psihica a impulsului sexual,cu rol constructiv pentru personalitatea sa.
Primul contact sexual adesea nu lasa o impresie deosebita :
-la baieti poate esua datorita ejacularii rapide
-la fete poate fi legat de sentimente de manie si regret, fiind retrait ca un eveniment dureros.
Dezvoltarea capacitatii de a iubi,trairea intensa a impresiilor sexuale au loc fara ca ele sa se constituie intr-un eveniment
legat de ideea reproducerii. Nu de putine ori adolescentii practica autoerotismul (onania), in aceasta perioada existand un tip
special de narcisism,inconstient,care se manifesta prin placerea de a se admira.
Realizarea educativa este conditionata de ruperea legaturii initiale,care asigura copiilor pozitia de adulti,ei trebuie sa
aiba in permanenta impresia ca sant liberi in actiunile si hotararile lor.
Goethe :”Copiii sunt binecrescuti daca parintii sunt bine educati”

MATURITATEA- este perioada adulta care urmeaza adolescentei, pâna in momentul in care incep sa apara diferite procese
de degenerescenta (conventional pana la 60 de ani).
La adult, odata cu ajungerea la maturitatea biologica, sexualitatea capata forme mai complexe,trebuind abordata atat pe
plan fiziologic,cat si in stransa legatura cu factorii sociali. Femeia si barbatul au intense preocupari casnice, de serviciu,si
alaturi de ele,preocupari sexuale.
Maturitatea sexuala inseamna sa doresti persoana pe care o iubesti, intre dorinta si placerea sexuala existand o stransa
legatura.
Spre deosebire de animal, la om detasarea de instinct se manifesta prin neconditionarea vietii sexuale de catre un anumit
timp propriu (rut), ea devenind o activitate permanenta.
La om,trairea actului sexual,in afara scopului reproductiv,devine scop in sine,pentru procurarea placerii, in contextul
unui mediu social dat. Libidoul in aceasta perioada presupune dorinta si sacrificiu.
Organismul la aceasta varsta are un aspect somatic matur cu diferente in functie de sex,care se va pastra pentru o perioada
mai lunga de timp.
Optimul functiei sexuale la femeie este intre 20 si 35 de ani, iar la barbat intre 25 si 45 de ani. Barbatul are apogeul sexual
la 30 de ani, dupa care cantitatea de hormoni secretata de testicule se diminueaza progresiv,ca si excitabilitatea sexuala.
Femeia pastreaza o “doza “mai mare din narcisismul primar ,ea dispunand de un caracter intuitiv concret,practic,si chiar
conservator al gandirii si afectivitatii,cu rol important in perpetuarea speciei.
In Orientul antic exista credinta ca sexualitatea femeii este de 8 ori mai mare decat a barbatului. Pe masura ce femeia
avanseaza in varsta,capacitatea ei se perfectioneaza,in timp ce potenta barbatului scade progresiv.
BATRANETEA- este o perioada normala a cilului vietii.
Ea consta dintr-un regres progresiv al organismului determinat de modificari structurale si functionale ale tuturor
organelor,si care sfarseste cu moartea.
Astfel,dupa varsta de 40 de ani are loc o scadere anuala a functiilor cu 0,5%-1,3%.
Conventional se admite ca batranetea incepe de la varsta de 60 de ani.
 Factorii genetici programeaza modificarile care survin odata cu inaintarea in varsta,iar factorii de mediu influenteaza
calitatea si durata vietii.Ei sant geoclimatici,alimentari,psihici si socio-comportamentali.In cadrul agresiunilor
patologice,bolile cronice detin un loc de prim-plan.
Adeseori varsta biologica nu corespunde cu cea cronologica. Aceasta neconcordanta este pusa pe seama sistemului de
intretinere alimentara a organismului, a unor abuzuri la care concura factori nocivi de mediu (alcool,tutun,poluare), a
stresului,etc.
Sexualitatea persoanelor in varsta este asemanatoare celor de varsta adulta, dar este necesara o adaptare progresiva a
capacitatilor fizice si psihologice.

Andropauza- este perioada de instalare in mod fiziologic a declinului sexual.

Varsta medie de instalare este la 55-60 de ani, dar cu limite foarte largi.
Nu dispar functiile testiculara, spermatogeneza, an drogeneza, ci numai diminua.
Libidoul este initial accentuat, apoi se mentine la un nivel acceptabil, iar capacitatea fecundanta se pastreaza uneori
pana la varste octogenare.
Climacteriul viril se manifesta prin diminuarea libidoului, prin rarirea raporturilor sexuale, erectiile devin incomplete si
de scurta durata,I ar ejacularea este precoce, cu oligospermie. Apar tulburari neurovegetative si psihice, barbatii devin
capriciosi, susceptibili si anxiosi. Este perioada propice aparitiei hipertrofiei de prostata,prin dezechilibrul hormonal estro-
testosteronic.
Tratamentul este unul de supleere, adica de administrare a testosteronului,la care se adauga tratament
sedativ,tranchilizant,anxiolitic,antidepresiv.
O activitate sexuala sanatoasa poate include o mare varietate de forme care sa exprime dragostea si grija,si astfel sexul
nu se reduce la simplul contact sexual.
Menopauza-reprezinta oprirea definitiva a menstruatiilor si defineste o etapa
biologica, fiziologica ,in viata femeii,caracterizata prin declinul functiilor genitale.
Se realizeaza trecerea de la perioada de activitate reproductiva la senescenta (intre 44 si 53 de ani).
Climacteriul are mai multe perioade:
- premenopauza (4-6 ani), caracterizata prin reducerea, si apoi disparitia fertilitatii. Apar ciclurile anovulatorii,scad
estrogenii si progesteronul.
- menopauza propriu-zisa- sistarea menstrelor poate surveni brusc, sau pot apare neregularitati menstruale.
- postmenopauza (3-5 ani dupa oprirea menstrelor)- cresterea foliculara se mentine, dar foliculii nu depasesc stadiul
preovulator. Sub influenta LH-ului, la nivel ovarian se produc cantitati mici de estrogen si androgeni (apar semne de
masculinizare), cresc concentratiile celorlalti hormoni hipofizari (TSH,ACTH,GH,melanocortina).
Tulburarile vasomotorii se remit la administrarea de estrogeni.
Osteoporoza secundara deficitului estrogenic este o complicatie frecventa.
Ateroscleroza apare ca urmare a tulburarii metabolismului lipidic.
Apar modificari regresive ale tractului genito-mamar.
Uterul isi reduce dimensiunile si devine dur, mucoasa vaginala si uretrala se atrofiaza. Sanii devin mici si flasti.
Tratamentul substitutiv vizeaza corectarea tulburarilor imputabile carentelor estrogenice :
-tulburarile neurovegetative
-atrofia vulvo-vaginala
-imbatranirea cutanata
-osteoporoza
-hipertensiunea arteriala si accidentele coronariene
-cresterea ponderala.
Preparatele pot contine doar etinilestradiol sau pot fi asociate cu un progestativ sau
un androgen.

CONTRACEPTIA
AVORTUL
Definitia Dictionarului Etimologic Român :
avórt (avórturi), s.n. – întrerupere a gravidității. Lat. abortus (disparut), modificat de contaminarea cu fr. avorter.
Avortul se practică de foarte mult timp si constituie si astazi un fenomen social, atât la noi in tară cât si in
strainătate,reprezentând încǎ, unica metodă de control a fertilitatii pentru multe femei.
El rămane o entitate “paradoxală”,atât datorita polemicilor ( trecute , prezente, si probabil viitoare ) pe care le
creează intre curentele “pro “ si “contra “de sustinatori, cât si datorita comportamentului actual al cuplurilor (unele
care renunta frecvent la sarcinile nedorite prin avort, altele care folosesc metode contraceptive pentru a nu recurge
la avort, si altele care fac - de multe ori dupa avort/uri – numeroase investigatii/tratamente,pana la fertilizarea “in
vitro”, pentru a obtine o sarcină ).
Deşi polemica asupra avortului are aspecte religioase, ştiinţifice, morale şi politice, o mare parte din dispută se
concentreză în jurul discreţiei familiei în luarea deciziilor, in contextul legislatiei si a ideilor societăţii despre relaţiile
sexuale, mărimea familiei, relaţiile familiale, perpetuarea unor traditii .
Termenul medical de avort defineste întreruperea cursului sarcinii, spontană sau provocată, înainte ca produsul de
concepţie să fie viabil.
O.M.S. consideră actualmente avort, orice făt care are sub 500g şi sub 22 săptămâni de gestaţie. În Romania,
avortul este considerat ca fiind întreruperea intempestivă a cursului sarcinii sub 24 săptămâni (160 zile sau 6 luni),
sau expulzia unui făt sub 500g.
Termenul de “avort la cerere”, defineste acceptul legii la cererea femeii de a intrerupe cursul normal al sarcinii.
Majoritatea tarilor admit procedura pentru varsta maxima de gestatie de 12 saptamani.(exceptie:Olanda-24
sapt; Suedia -18 sapt; Turcia, Iugoslavia-10 sapt).
Legislatia noastra actuala permite intreruperea voita a cursului sarcinii pana la varsta de 14 saptamani ,iar pentru
persoanele minore, semnatura unuia dintre parinti.
Exista desigur pareri diferite referitoare la avort si in randul adolescentilor, mai ales a celor care si-au inceput
viata sexuala. Multi considera adesea ca nu este necesara o protectie continua impotriva sarcinilor nedorite, sau
că ,daca se intampla ca aceasta sa apara, exista posibilitatea legala de a apela la o manevra abortiva,f ara a se
informa in ce consta efectiv. Se ajunge asfel ca un numar suficient de mare de adolescente sa apeleze la avort ca
mijloc de control a fertilitatii, inainte de a folosi o metoda de contraceptie.

PLANIFICARE FAMILIALA –necesitate-

In ciuda numarului mare de sarcini avortate, diversele studii internationale
preconizeaza ca populatia se va dubla in urmatorii 40 de ani, cu un ritm mai
rapid in tarile mai putin dezvoltate economic (de 2 ori mai repede), fapt ce
poate duce la epuizarea oricaror resurse necesare intretinerii.
Aceste date inclina tot mai mult catre folosirea metodelor de control voluntar a
fertilitatii , care ies astfel din sfera medicala propriu- zisa si ajung sa aiba tangente
atat politico-sociale si economice, cat si cu cu sfera religiei si a constiintei individuale,
in cadrul unui proces de validare si schimbare continua a valorilor personale.
Apare notiunea de planificare familiala, ca drept fundamental al oamenilor de a
decide numarul de copii doriti si distanta dintre nasteri, aspectul fiind atat biologic, cat
si social.
Se contureaza in timp, si se accentueaza, si alti termeni, ca : educatie sexuala,
sexualitate, sanatatea reproducerii, contraceptie, consiliere, etc.
Desi a existat un anumit control al nasterilor si practici contraceptive inca din lumea
antica si medievala, ele nu au constituit un fenomen de masa , si nici preocuparea unor
institutii publice, asa cum sunt ele astazi.
In acest context se afirma importanta rolului identitatii psihosexuale ,cu mentiunea ca
o sexualitate permanenta nu trebiuie sa insemne si o maternitate permanenta.
Dovezile istorice ne arata ca aproape cu 3000 de ani i.d.Hr., exista practica
contraceptiei (China antica, Egipt, Etiopia, Roma Antica, Grecia,etc-), ca idee de
planificare a reproducerii umane. Cele mai vechi metode de contraceptie (in afara
abstinentei) sunt coitus interruptus, metodele de bariera si metode pe baza de plante.
Desi se stie ca antichitatea a folosit metode de contraceptie, in perioada moderna
timpurie acestea au fost uitate sau ignorate, fapt ce a persistat pana la inceputul
sec.XX- in sec.XVIII si XIX s-a inregistrat o rata a natalitatii f.ridicata, Europa moderna
incercand astfel o repopulare a continentului, dupa catastrofa demografica ce a
inceput dupa marea epidemie de ciuma din 1348.
Sec.XX aduce cu sine preocupari pentru descoperirea celei mai sigure metode de
contraceptie.
Dupa prezervativul din ierburi al lui Fallope, in sec.XIX este creat primul prezervativ
din cauciuc de catre Charles Goodyear, iar in 1924 Ogino defineste perioada fertila a
ciclului menstrual.
Primul DIU a aparut in 1928, fiind creat de ginecologul german Grafenberg, din
intestin si sarma de argint.
Contraceptia hormonala a urmat in 1954, cu progestativele monodozate folosite de
Gr..Pincus, M. Chang si J.Rock, iar pilula combinata din 1960.

CONTRACEPTIA SI CONTRAGESTIA
Chiar si in aceasta era a informatiilor multiple, numeroase cupluri isi incep viata sexuala fara a avea notiuni despre
perioadele de maxima fertilitate si posibilitatea de a evita o sarcina nedorita,despre infectii cu transmitere sexuala.
De aceea si astazi numarul femeilor care recurg la avort este destul de mare.(un studiu recent situeaza Romania pe
locul 2 in Europa ca nr.de cupluri active sexual care nu se protejeaza (~25%).
Ca parte componenta a sanatatii, sanatatea reproducerii reprezinta starea de bine
fizic, social si mental in legatura cu viata de cuplu si reproducerea.
Ea acopera o gama larga de preocupari, pornind de la sanatatea functionala a
aparatului genital feminin si masculin (cu etapele de dezvoltare si regresie), trecand
prin aspecte legate de viata sexuala ( igiena sexuala, ITS/HIV, sarcina/avort,
contraceptie /contragestie, boli ale aparatului genital, eupareunia /disfunctii sexuale ),
ajungand la aspecte bioetice, moral-legale si terapii posibile.
Fiecare cuplu si fiecare individ are dreptul fundamental de a hotari liber si
responsabil cand / sau daca vrea copii; o posibilitate de a controla numarul nasterilor
este folosirea unei metode de contraceptie.
CONTRACEPTIA în LUME

 În toata lumea , aproximativ 45% dintre cei care sunt casatoriti și capabili de a avea copii utilizeaza metode
contraceptive.
 În 2007, DIU au fost folosite de aproximativ 17% din femeile de varsta fertila în tarile în curs de dezvoltare si
9% în tarile dezvoltate = mai mult de 180 milioane de femei din intreaga lume.
 Abstinenta in perioada fertila este folosita de aproximativ 3,6% din femeile de varsta fertila, cu utilizare mai
mare de 20% în zone din America de Sud.
 În 2005, 12% din cupluri foloseau o formă de contraceptie masculina (prezervative sau o vasectomie), cu
rate de până la 30% în lumea dezvoltată.
 Datele din 2012 arata ca 57% din femeile de vârstă fertilă au vrut să evite sarcina (867 de 1520 milioane de
euro)- aproximativ 222 de milioane de femei, dar nu au putut să acceseze controlul nasterilor (53 de
milioane au fost în Africa sub-sahariana si 9.7000.000 au fost în Asia).
 Multe tari limitează accesul la controlul nasterilor ca urmare a motivelor religioase și politice.

CONTRACEPTIA-generalitati
Nu exista nici un mijloc anticonceptional ideal si universal valabil, fiecare metoda avand avantaje si dezavantaje.
Cea mai buna metoda este aceea care corespunde din punct de vedere medical si este utilizata cu regularitate
de catre o persoana multumita de metoda respectiva
Hotararea de a folosi o metoda contraceptiva ar trebui sa fie urmata de consultul unui medic de specialitate
(sanatatea reproducerii nu este deocamdata la noi o specialitate aparte, de ea se ocupa diverse specialitati :
urologia, obstetrica-ginecolocia, planificarea familiala ,endocrinologia, psihiatria, psihologia, sexologia, medicina
legala, etc).
Organizatia Mondiala a Sanatatii a emis criteriile de eligibilitate pentru utilizarea metodelor contraceptive,
conform carora o anumita metoda poate /sau nu poate fi folosita de o anumita persoana in anumite conditii legate
de varsta, stari fiziologice,boli asociate.
Au fost emise patru grupe de criterii privind indicatiile utilizarii metodelor contraceptive :
-Clasa I –metoda poate fi folosita fara restrictii \ metoda se poate folosi
-Clasa II –in general,metoda poate fi folosita /

-Clasa III –folosirea metodei in general, nu este recomandabila, cu exceptia situatiei in care alte metode
contraceptive fie nu sunt disponibile, fie nu sunt acceptabile -riscurili teoretice depasesc beneficiile
-Clasa IV –metoda nu trebuie folosita- riscul este inacceptabil pentru sanatate
Metodele de contraceptie au fost grupate in mai multe categorii,in functie de mecanismul de actiune ; ele au o
eficienta diferita,cele moderne (folosite corect si continuu) se apropie de 100%.
1)-Metode naturale - coitul intrerupt
- metode bazate pe recunoasterea perioadei fertile
 - metoda amenoreei de lactatie
2)-Metode locale si de bariera - prezervativul (masculin /feminin)
- cupola cervicala /diafragmele
- spermicidele
3)-Dispozitivele intrauterine - cu Cupru
- cu progestativ
4)-Contraceptia hormonala - combinata (estroprogestativa)
- monohormonala (numai progestativ)
-Se pot administra oral, parenteral, intravaginal sau ca implant intradermic
5)-Contraceptia de urgenta
6)-Metode chirurgicale - ligatura tubara
- vasectomia
7)-Metode noi -RU 486 ;
-vaccinul contraceptiv ;
-inelele vaginale
8) Metode ptr. viitor - Cip-ul contraceptiv (levonorgestrel ptr. 16 ani)
- Vaccinul contraceptiv, Vasalgel( injectie intrapeniana)
- Prezervativul cu grafen, nanoparticole, cu aplicator

METODE NATURALE
A) Metode bazate pe recunoasterea perioadei fertile

- Ajuta cuplurile sa identifice perioada fertila (pentru reproducere sau pentru evitarea sarcinilor). Perioada fertila
poate incepe cu 3-6 zile inaintea ovulatiei (viata spermatozoidului) si se termina la 24 de ore dupa ovulatie (viata
ovulului), stiind ca ovulatia are loc cu 14 zile inainte de data urmatoarei menstruatii (viata corpului galben). In timpul
fazei fertile, cuplurile se abtin sa faca sex (abstinenta periodica), sau folosesc o metoda aditionala.
1) Metoda calendarului (Ogino-Knauss /1920-1930) – se inregistreaza datele menstruatiilor timp de minim 6 cicluri
(mai ales pentru ciclurile neregulate).
Se aplica o formula de calcul :
-prima zi a perioadei fertile = nr.de zile al ciclului cel mai scurt -18
-ultima zi a perioadei fertile = nr.de zile al celui mai lung ciclu -11
Femeile care au majoritatea ciclurilor cu lungime de 26-29 de zile , evita contactul sexual neprotejat in zilele 8-18.
Pentru ciclurile neregulate această perioadă calculată va fi foarte lungă (Ex: pentru ciclurile cu lungime de 25-35 de
zile, perioada fertilă va fi cuprinsă între zilele 7-24)

2)Metoda temperaturii bazale

–se masoara temperatura in fiecare dimineata, inainte de coborarea din pat, cu acelasi termometru (pe scala 36-
38ºC) , in acelasi loc (axilar, vaginal, rectal).
La ovulatie temperatura creste cu 0,2-0,5 oC.
Perioada fertila incepe in ziua in care temperatura bazala incepe sa creasca , urmata de 3 zile consecutive cu valori
crescute ale temperaturii.
Deoarece metoda nu da indicatii predictive asupra ovulatiei, abstinenta incepe in prima zi de menstruatie si
dureaza pana dupa trecerea a 3 zile consecutive cu valori crescute ale temperaturii
Scaderea temperaturii nu este totdeauna decelabila.
3)Metoda mucusului cervical (Billinngs /~1970)-autoobservarea modificarilor aspectului, cantitatii, consistentei si
culorii (transparentei) mucusului vaginal “recoltat” in fiecare zi, la nivelul vulvei, cu degetele sau cu o hartie igienica
(!!-raporturile sexuale zilnice scad aprecierea corecta) : la ovulatie mucusul este filant, fluid, elastic, clar.
4) Metoda simpto-termala- asociaza masurarea temperaturii bazale, tehnica Billinngs, simptome subiective si
obiective resimtite de femei in preajma ovulatiei, cum ar fi : dureri in micul bazin, mastodinii,etc.
Daca se cerceteaza prin palpare si consistenta colului uterin, acesta, in preajma ovulatiei sufera un proces de
inmuiere, de ramolire, in restul ciclului fiind mai ferm.
In cazul unei corecte interpretari a acestor date, procentul sarcinilor nedorite este sub 3 %.
B) Amenoreea de lactatie-se aplica post-partum, ca metoda singura pentru maxim 6 luni de la nastere , in
conditiile in care femeia nu este inca menstruata , iar copilul primeste exclusiv san, atat ziua, cat si noaptea.
Dupa 6 luni de la nastere se asociaza o alta metoda contraceptiva, in functie de statusul femeii (alapteaza), si de
interactiunea metodei cu calitatea laptelui.
 C) Coitul intrerupt –este cea mai veche si mai uzitata metoda (de la biblicul Onan), dar cu un esec mare, de 10-
20%, deoarece lichidul preejaculator poate contine spermatozoizi (~20 milioane), depinde de experienta barbatului.
Avantajele si dezavantajele metodelor naturale :
• nu suporta costuri suplimentare,
• nu presupun introducerea in organism a nici unei substante straine,
• le poate aplica orice persoana,
• dar trebuie o buna cunoastere a corpului uman si experienta mai indelungata.

METODE LOCALE SI DE BARIERA

A) METODE MASCULINE
Prezervativul (Condomul)
Folosirea unei protectii pentru penis este amintita in Egipt i.e.
In 1564, Fallopius descria metoda,utilizand ca material initial intestinul de oaie.
De-a lungul timpului, o varietate de materiale a fost folosită pentru confecţionarea
prezervativelor, de la corn şi baga (din care se făceau, în Japonia medievala
prezervative ce acopereau doar glandul penian), până la materiale mult mai flexibile,
precum pânza de in impregnata cu diferite substanţe, pielea foarte subţire, intestinele
sau vezica urinara a animalelor domestice, iar cel mai recent, materiale plastice şi
cauciuc, natural sau sintetic
Denumirea de prezervativ apare in secolul XVIII, legata de I.T.S., iar fabricarea in
masa incepe in 1840 ,din latex.
Prezervativul este o metoda eficienta- folosita corect si continuu= 97%
- folosita obisnuit= 86%
Eficienta metodei este legata de experienta in utilizare, dar mai ales de tehnica de
montare
-momentul montarii
-sensul derularii
-mentinerea rezervorului pentru sperma
-erectia penisului la montare / extragere
-tipul prezervativului / lubrefierea
Avantajele si dezavantajele :

• -este singura metoda care protejeaza impotriva ITS /SIDA,

• -are eficienta buna, costuri reduse, accesibilitate,
• -poate fi utilizat si ca tratament (tulburari de erectie, ejaculare, lubrefiere vaginala),
• -dar interfera cu actul sexual, poate da alergii (la spermicid,foarte rar la latex), poate reduce placerea
sexuala
B) METODE FEMININE (vaginale)
prezervative feminine ; diafragma ; capisoane cervicale ; spermicide vaginale ; bureti vaginali.
1)Prezervativele feminine (bucle vaginale)
Au fost produse initial in Marea Britanie, cu un cost ridicat.
Sunt confectionate din poliuretan si au forma unui cilindru gol, inchis la un capat .
Are dimensiuni de 15o /70 mm. Se introduce in vagin inainte de intromisiune si este de unica folosinta.
2)Diafragma (pesar) - au fost folosite frecvent inainte de pilule, DIU(sec.XIX).
Este o calota hemisferica din cauciuc, cu margini elastice si suple, de diverse marimi (diametrul intre 50-105 mm).
Dupa forma inelelor metalice folosite la margini, exista trei tipuri de diafragme :
-arc spiralat ;
-arc plat ;
-arc semioval
Se monteaza inainte de contactul sexual, pe fata superioara se adauga spermicid.
Se poate mentine in vagin 3-7 zile. Se spala dupa fiecare utilizare.
3)Capisoanele (capele) cervicale
- datorita dificultatilor de montare si extragere au o utilizare redusa.
Exista actualmente trei tipuri :
-capisonul Prentif (degetar) in 4 dimensiuni
-vimula (clopot) in 3 dimensiuni
-Bolta Dumas (~diafragma) in 5 dimensiuni
Avantajele si dezavantajele capisoanelor, diafragmei:
• utilizarea nu depinde de barbat,
• sunt eficiente la utilizarea corecta,
• nu interfera cu actul sexual ,
• dar - necesita consult de specialitate periodic pentru stabilirea marimii,
- necesita manipularea sferei genitale ;
- diafragma -favorizeaza cistitele.(prin presiunea de pe uretra),
-poate produce alergii( la cauciuc,spermicid)
4)Spermicidele vaginale –sunt produse chimice (nonoxynol-9, menfegol) tensio-active, care distrug membrana
spermatozoidului,sau le impiedica miscarea.
Se prezinta sub diverse forme : crème, geluri, foite, ovule, tablete efervescente, spray-uri.
Se monteaza cu 10-15 minute inainte de contactul sexual (cu /fara aplicator),iar spalatura vaginala se face la minim
6 ore dupa actul sexual .
Fiecare contact sexual necesita o noua doza de substanta spermicida.
5)Buretele vaginal (Jost)- este un cilindru de 45 /35mm, cu o bresa de extragere la un capat si impregnat cu
spermicid.
Se monteaza cu un aplicator inainte cu 6-72 ore (umezit /uscat) si poate fi mentinut pana la 72 de ore.
Avantajele buretelui contraceptiv
• Se poate cumpara din orice farmacie si nu necesita prescriptie medicala;
• Nu este necesara o montare speciala;
• Ofera o alternativa fiabila la contraceptivele hormonale, cum sunt pilulele;
• Nu afecteaza hormonii naturali ai unei femei;
• Poate fi folosit de femeile care alapteaza;
• Ofera o doza imediata si continua de spermicid pentru o perioada de 24 de ore;
• Permite oricat de multe acte sexuale iti doresti pe o perioada de 24 de ore de utilizare fara sa fie necesare
spermicide suplimentare;
• Nu interfera cu spontaneitatea sexuala deoarece poate fi introdus in vagin cu 24 de ore inainte si poate fi
purtat timp de 30 de ore dupa inserare;
• Se potriveste confortabil pe colul uterin si de obicei nu poate fi perceput de catre partener;
• poate fi folosit numai atunci cand este necesar;
• Dimensiunile sale mici pot permite sa se poarte discret in geanta;
Dezavantajele buretelui contraceptiv
In general, majoritatea femeile nu prezinta efecte secundare atunci cand utilizeaza buretele. Cu toate acestea,
posibile neajunsuri includ:
• Unele femei se plang ca buretele face sexul prea uscat; folosirea unui lubrefiant pe baza de apa poate reduce
uscaciunea vaginala;
• Din moment ce buretele nu se poate dizolva, trebuie indepartat;
• Buretele poata cauza iritatii vaginale;
• Nu poate fi folosit de femei (sau parteneri) care sunt alergice la sulfiti/sulfamide sau poliuretan;
• Nu poate fi folosit in primele 6 saptamani dupa nastere;
• Poate fi dificil pentru unele femei sa introduca sau sa indeparteze buretele;
• Daca tragi prea tare sau prea repede de siretul buretelui, acesta se poate rupe.
irita tesutul vaginal si creste riscul de HIV si alte boli cu transmitere sexuala;
• Femeile care utilizeaza buretele contraceptiv pot avea un risc usor crescut de sindrom de soc toxic;
• Persoanele care sunt sensibile la Nonoxynol-9 pot experimenta iritatii, care pot include arsuri locale,
mancarime, roseata sau eruptii cutanate; de obicei, aceste simptome vor disparea treptat, in termen de
cateva zile pana la o saptamana.
• Unele femei pot avea o reactie la buretele contraceptiv care sa le declanseze o secretie vaginala abundenta,
care este adesea confundata cu infectia.
DISPOZITIVELE INTRAUTERINE ( Steriletele)

Au in istoric tot Egiptul Antic-se foloseau pietre montate intrauterin la camilele de transport. Istoria in uzul uman
incepe la inceputul sec.XX , fiind confectionate initial din osul toracic al pasarilor , apoi in 1909, Richter creeaza un
inel din matase chirurgical ;
 - urmeaza dispozitive din diverse metale (Au) .
Din ~1950 sant din plastic,cu diverse forme si marimi , iar din ~70 li se adauga Cu, Ag, apoi hormoni.
In 1974, din motive juridice , in America se retrag de pe piata cele in forma de spirala.
Se monteaza intrauterin, de preferinta imediat dupa menstruatie, de catre un cadru medical specializat.
Sunt metode foarte eficiente (97-99%), dar pot avea si unele efecte secundare , legate de favorizarea infectiilor
genitale si cresterea duratei si cantitatii sangerarii menstruale.
La ora actuala ,ocupa locul II printre metodele moderne reversibile utilizate, dupa cele hormonale.
CONTRACEPTIA HORMONALA

In secolul XIX, Hoberlandt observa ca hormonii ovarieni secretati in timpul sarcinii

inhiba ovulatia Abia dupa descoperirea estrogenului(1929), si apoi a progesteronului
(1932), se propune si folosirea acestora pentru inhibarea ovulatiei.
Primul derivat semisintetic (Noretisterona) a fost obtinut in 1950, din niste radacini
de plante din Mexic.
Prima testare clinica s-a facut in 1952 in Puerto-Rico , iar primul contraceptiv
combinat aparut pe piata a fost in America ( Enovid) in 1959.
Contraceptivele hormonale se prezinta sub diverse forme :
- Pilule - monohormonale
- combinate -macrodozate / normodozate / microdozate
-monofazice / bifazice / trifazice

- Injectabile -monohormonale
-combinate
- Implante
- Inele vaginale
- DIU cu progestativ

1) Contraceptivele orale combinate ( COC)–se gasesc in diverse combinatii estroprogestative (de sinteza), cel mai
folosit estrogen fiind etinilestradiolul, apoi mestranolul ; cantitatea de estrogen din pilule le confera si incadrarea
in grupa de dozaj
Progestativul din pilule este diferit , in functie de acesta consideram si efectul anti-androgenic al acestora,
principiu folosit in tratamentul unor patologii genital

Mecanismul de actiune al COC este acela de a inhiba ovulatia printr-un efect de feed-back negativ asupra
centrilor hipotalamici responsabili pentru secretia de LH-RH

La nivel hipofizar, estrogenii si progestativele au efect inhibitor asupra sintezei si secretiei de FSH si LH, iar local ,
progestativul modifica aspectul mucusului cervical.

Estrogenul din pilula poate induce scaderea tolerantei la glucoza, cresterea riscului aterogen,
hipercoagulabilitate, retentie hidrosodata, cefalee, tensiune mamara, cresterea nivelului acizilor biliari,etc)

Progestativul din COC contrabalanseaza unele din efectele negative ale estrogenului , dar poate avea si el efecte
secundare (pozitive sau negative).

Astfel, el poate favoriza aparitia starilor depresive, cefalee, pigmentarea fetei, uscaciune vaginala, manifestari de tip
hiperandrogenic.

Exista mai multe generatii de progestative sintetice, firmele producatoare incearca sa limiteze cat mai mult efectele
nedorite, si in acelasi timp sa aduca beneficii non –contraceptive femeilor.

Cele mai folosite progestative in COC sunt : levonorgestrel, desogestrel, norgestimat,

acetat de ciproteron, dienogest, gestoden, drospirenona

Atentionari legate de utilizarea COC si unele afectiuni asociate (care plaseaza femeile in clasele III-IV ale eligibilitatii
OMS) :

• antecedente de accidente trombo –embolice,

• cancerul mamar diagnosticat,
• DZ tip Idezechilibrat,
• HTA,
• otoscleroza,
• hemoragiile genitale nediagnosticate,
• tumori hipofizare,
• cefaleea nediagnosticata,
• litiaza biliara,
• interventiile chirurgicale recente (6 saptamani).
Fumatul creste considerabil riscul cardiovascular la femeile care urmeaza tratament cu COC.

Pilulele contraceptive se prezinta deobicei pe folii cu 21 de tablete, cele cu 28 tb.au 21-24 active hormonal.
Initierea metodei trebuie facuta de un specialist in contraceptie, administrarea incepe deobicei odata cu prima zi a
menstruatiei , cu pauze de 7 zile intre folii (21 tb./folie) , in aceeasi perioada a zile i(diferenta de maxim 12 ore);

- se continua cat timp doreste utilizatoarea;

- urmarirea pacientelor se face in functie de criterii stabilite international (G,TA, cicluri menstruale, sani,etc)

2) O alternativa contraceptiva pentru unele dintre femeile cu diverse afectiuni (legate mai ales de estrogen), cat si
in perioada de alaptare este pilula monohormonala (POP /numai cu progestativ –levonorgestrel sau desogestrel).

Exista pe piata doar 2 preparate (Exluton ; Cerazette)

Mecanismul de actiune al POP este in principal pe mucusul cervical, inhibarea ovulatiei se produce doar la 50% din
cicluri, de aceea trebuie respectata ora de administrare (maxim 2 ore diferenta ) si administrarea continua, fara
pauze intre folii.

3)Contraceptive hormonale injectabile

–Exista mai multe tipuri, cel mai folosit este DMPA (Depo-Provera) ,apoi

NET-EN (Noristerat) – ele contin doar progestativ.

 Se administreaza 1 /12 sapt. ,au un efect mai bun pe inhibarea ovulatiei.

Studiile stiintifice au demonstrat cateva beneficii in urma administrarii contraceptivelor injectabile care sunt
prezentate in ghidurile OMS pentru planificare familiala:

• reduc menstruatiile abundente si dureroase;

• amelioreaza sindromul premenstrual;
• protectie impotriva cancerului mucoasei uterine;
• previn aparitia fibroamelor uterine;
• au un efect protectiv impotriva bolilor inflamatorii pelvine simptomatice si a anemiei prin deficit de fier;
• reduc simptomele endometriozei (durere pelvina, sangerare vaginala neregulata).
4) Alte contraceptive hormonale

-Implantul

- Inelul contraceptiv

-Plasturele contraceptiv

Sunt metode contraceptive noi, care evita ciclul enterohepatic de metabolizare a componentelor.

CONTRACEPTIA DE URGENTA

Se foloseste dupa un contact sexual neprotejat, posibil fertilizant, sau la folosirea incorecta a altei metode :

–pilula de urgenta (in primele 72 de ore)

-dispozitivul intrauterin(in primele 5 zile)

METODE CHIRURGICALE

Sunt metode definitive, reversibilitatea este aproape nula.

Ele se efectueaza de catre cadre medicale specializate, respectand conditiile manevrelor si cu acordul scris al
doritorului.

♀ 1) Ligatura tubara –exista mai multe tehnici

ligatura + sectionare

termocoagulare

electrocoagulare /

aplicarea unor inele, clame

♂ 2)Vasectomia – sectionarea ductelor deferente transscrotal

CONSILIEREA IN CONTRACEPTIE

Difera de consultatia medicala obisnuita prin faptul ca decizia folosirii contraceptiei

si alegerea unei metode apartin utilizatorului / cuplului.

Consilierea respecta anumiti pasi :

S – salut (date personale)

I – intreaba (nevoi personale,probleme)

N - nareaza (despre metodele contraceptive)

A – alege (alegerea metodei)

 I - informatii (despre metoda aleasa-mecanism de actiune, avantaje / dezavantaje ,

administrare, etc)

A – a doua vizita (controlul periodic, aprovizionare )

IGIENA SEXUALA

Igiena corporala nu poate fi completa daca se neglijeaza igiena genitala, acest fapt avand si conotatii fiziologice

Igiena organismului in general si cea a organelor genitale in special, difera in decursul vietii , o atentie deosebita
fiind necesara in perioada de activitate genitala .

IGIENA GENITALA FEMININA

1) Perioada 7-14 ani – cea mai importanta perioada, in care apar bolile infecto-contagioase, tulburarile de
crestere ,deformari ale coloanei vertebrale.

Apar transformarile legate de pubertate, prima menstruatie, caracterele sexuale secundare. Educatia sexuala a
fetitei (in familie, scoala), se va face in asa fel incat sa evite trezirea prea timpurie a instinctului sexual.

Igiena sexuala este legata mai ales de perioada menstruala, prin efectuarea bailor locale zilnice cu apa calduta si
sapun, folosirea tampoanelor igienice, care vor fi schimbate periodic.

2) Perioada maturitatii sexuale –este perioada fertila,in care organele sexuale functioneaza pentru reproducere

Perioada vietii sexuale este perioada celor mai frecvente ITS (+SIDA).

De aceea , se evita contactul sexual neprotejat, mai ales cu parteneri necunoscuti.

Igiena locala are in vedere atat evitarea contactelor sexuale in perioada menstruatiei, cat si baile locale , folosind
sapunuri neiritante.

In timpul menstrei se folosesc tampoane igienice, in functie de caracterul sangerarii.

Igiena postcoitala se diferentiaza si in functie de folosirea unei metode contraceptive, mai ale a celor locale si de
bariera.

3)Perioada de menopauza –odata cu incetarea functiilor ovariene pot apare o serie de tulburari neplacute( bufeuri,
transpiratii, iritabilitate).

Se pot face bai generale caldute,gimnastica ,tratament medicamentos.Igiena sexuala cuprinde ingrijirea organelor
genitale externe si a vaginului,,rezolvarea eventualelor afectiuni locale ,si in al doilea rand igiena raporturilor
sexuale.

Barbatul trebuie sa-si spele zilnic cu apa si sapun organele genitale, insistand la nivelul preputului glandular, in
cutele caruia se pot depozita secretii dezagreabile, unele iritante .

Este indicata spalarea organelor genitale dupa fiecare contact sexual.

In timpul pubertatii si a polutiilor nocturne se indica schimbarea lenjeriei, practicarea unui sport.

Educatia sexuala trebuie sa inceapa acasa, si se continua in unitatile de invatamant

Societatea trebuie sa asigure materiale de studiu si informatii sexuale corecte , pe intelesul tuturor, indiferent de
varsta sau mediu.

Datorita particularitatilor anatomice, atat infectiile genitale cat si cele urinare sunt mai frecvente in cazul femeilor,
fiind favorizate si de modificarea pH-ului vaginal in anumite situatii (stress, raceli, imunodepresii, sarcina).

Unele dintre aceste infectii pot determina dispareunie, pot duce la infertilitate.
 ♀ ITS mai frecvente la femei

1)Uretritele – Neisseria Gonorheae (disurie,B IP)

-E.coli (“cistita lunii de miere”/menopauza)

-Clamydia trachomatis (BIP,sterilitate,probleme fetale)

- rar : Mycoplasma homini si genitalium ; Ureaplasma urealiticum ; Herpes simplex

Tratament = Antibiotice (Tetracicline, Nitrofurantoin, Clotrimazol ) /se trateaza ambii parteneri

2)Trichomoniaza – o parazitoza ce determina prurit si usturimi locale

T = Metronidazol, Tinidazol

3)Candidoza – apare mai frecvent la persoanele obeze, c u DZ, gravide, dupa tratament antibiotic.

T =local cu Clotrimazol,Nistatina, Ketoconazol

♂ ITS mai frecvente la barbati

1)Uretrite nespecifice –Clamidia trachomatis

- Ureaplasma urealyticum

Semne=disurie, scurgeri uretrale , apoi epididimita, infertilitate

2) Gonoreea - dureri la mictiune,s curgere vascoasa, abundenta , inrosirea meatului uretral extern , apoi
inflamarea vezicii urinare, prostatei, epididimului .

Poate da complicatii :-locale (stricturi uretrale),

-oftalmologice,

-artrite septice.

3)Trichomoniaza si candidoza –sunt rare,d etermina uretrite usoare

♂ ITS prezente egal la ambele sexe ♀

1) Herpesul genital –HSV (tulpinile 1 si 2)- Dupa infectia initiala , devine latent in neuroni, de unde se reactiveaza
in conditii de stress, imunodepresie.

T= Acyclovir , Famciclovir

2)Condiloamele genitale-HPV –Sunt excrescente conopidiforme rozalii, nedureroase

T=crioterapie, chirurgie locala cu laser /-Podofilina /-Vaccin (subtipurile 16,18 si 6,11)

3) Sifilisul –are trei stadii :

-I- 21 de zile de la infectare- sancru sifilitic (ulceratie nedureroasa, cu pereti rigizi )+ ggl.locali

-II- la 6-8 saptamani (1-6 luni)-latent,s e poate mentine 2 ani

-III-plurivisceral, afecteaza sistemul nervos

T=Antibiotic (Penicilina G, cefalosporine).

4)HIV / SIDA- Din 1981 a facut~21 milioane de victime,(~0,6% din populatia globului).
 SIDA reprezinta stadiul final al bolii (dupa incubatie, infectia acuta si infectia latenta) –este o boala incurabila,
care beneficiaza de tratament antiretroviral pentru prelungirea vietii.

FIZIOLOGIA ACTULUI SEXUAL.

EXCITATIA SEXUALA
Corpul omenesc posedă anumite suprafete care stimulate, produc senzatii erotice = zone erogene. Ele sunt
amplasate in mai multe părti ale corpului si nu raspund cu aceeasi intensitate la un anumit tip de
stimulare,diferentele sânt si in functie de sex si de perceptiile individuale.
-La femeie, senzualitatea sa este dispersată, astfel că pielea aproape in totalitatea sa raspunde mai mult sau
mai putin la excitatiile erotice , in functie de zona topograficǎ (clitorisul, labiile mici, vestibulul vaginal – cu
zona G-, gld. mamare, buzele, limba,etc.)
- La bărbat, senzualitatea este mai bine centrată in jurul organelor genitale ( -penisul -glandul -zona
tegumentara perineala spre anus, etc)
Unele persoane prezinta si alte zone sensibile excitabile, ca: ochii, urechile, gâtul, ombilicul, abdomenul,
s.a., ce pot determina senzatii erotice, indeosebi dacă exista un teren psihic adecvat.
In general, pregatirea unui act sexual depinde de priceperea si atitudinea barbatului fata de femeie, de
felul cum stie sa descopere zonele erogene cu cea mai mare sensibilitate si de priceperea de a le pune in
valoare excitabilitatea.
Toate demersurile fizice si psihice se bazeaza pe actiuni succesive care duc la pregatirea si
desfasurarea actului sexual.
Un anumit rol il au si feromonii sexuali, substante steroide cu miros de mosc sau cetone, la om fiind
prezente in smegmǎ, secretiile vaginale si sudoarea apocrina. Astfel, simtul olfactiv, care percepe
feromonii, va influenta centrii comportamentului sexual din hipotalamus.
In general zonele cele mai sensibile la mângâiere sunt acelea de trecere a mucoaselor spre piele si zonele
unde pielea nu este supusa frecarilor vestimentatiei (axila,partea interna a bratelor, coapselor,etc) .
Centrii voluptatii sexuale sunt intens stimulati de stimuli ritmici, caracterizati prin opriri si reluari.
Stimularea continuǎ duce la monotonie (Ex = scǎrpinatul pe cap).
Raportul sexual (relatia sexuala) reprezinta legatura fizică si psihică dintre douǎ persoane de sex
diferit in scopul realizării satisfactiei sexuale, care in principal, se bazează pe functionalitatea organelor
sexuale. Aceasta activitate lasa o poarta deschisă către atitudini si trăiri emotionale nicǎieri intâlnite.
Masters si Johnson (1966) au impărtit ciclul sexual in patru faze succesive :
1/de excitare ;
2/de platou ;
3/orgasmul ;
4/ faza de rezolutie.

Exista diferente a răspunsului in functie de sexe :

 la femei exista diferente privind intensitatea răspunsului sexual,
 la bărbati durata fazelor arata o mare varietate, dar intensitatea raspunsului pare a fi aceeasi.
Mai in detaliu, actul sexual cuprinde :
-”trezirea” dorintei sexuale -apetiul sexual –cu rol declansator decisiv - se realizeaza in principal
prin participarea organelor de simt (văzul, auzul, simtul tactil -zonele erogene; mirosul ; gustul )
-excitatia sexuala precopulatorie -preludiul
-erectia penisului / modificarile vaso-congestive vulvo-vaginale
-intromisiunea
-miscǎrile copulatorii ritmice
 -ejacularea
-orgasmul
-perioada refractarǎ la barbat
-faza postcoitalǎ–postludiul
In baza unei experiente individuale , se ajunge cu timpul la un comportament sexual selectiv, la care
contribuie atât sentimentele cât si educatia sexuala, bunele maniere si respectul reciproc.
- Preludiul –
In prezenta partenerului , primele stadii ale excitatiei pot fi controlate voluntar. Ritmul in care excitatia
sexuala atinge intensitatea maxima, difera in raport cu sexul si cu varsta: - barbatii sunt mai “excitabili”
sexual ;
- varsta cu durata minima ptr.obtinerea excitatiei maxime: 18-35 ani la ♂;
28-45 ani la ♀.
Delimitarea “exacta” a fazelor ciclului sexual are doar scop didactic, in realitate exista diferente
cantitative si calitative de la un individ la altul, in functie de multipli factori neuro-hormonali, tipologici,
psihici (temperamentul individului, instructia, conditia sociala, starea sa afectiva, timpul disponibil,
mediul ambiant, interesul fata de partener,etc.)
Dorinta sexuala a femeii, in general are aceeasi intensitate ca la barbat, insa nu se declanseaza in mod
spontan ca la acesta, ci recunoaste un crescendo care culmineaza cu actul sexual propriu-zis. Retinerea
sexuala a femeii este uneori rezultatul unor inhibitii de ordin religios sau moral, alteori este pur si simplu
voita, fiind una din modalitatile menite sa atraga sexual barbatul.
Jocurile erotice asigura excitatia sexuala precopulatorie.
In urma acestor pregatiri, se produce la barbat erectia penisului si alte modificari :vegetative,
contracturi musculare, creste pulsul si TA ;
- la femeie erectia clitorisului si golirea glandelor de la nivelul labiilor -lubrefierea si largirea
vaginului si alte modificari vasocongestive :contractii musculare ,congestia mucoasei nazale , cresc
frecventa cardiaca si respiratorie,TA.

-Intromisiunea (copulatia)-
Reprezinta inceputul actului sexual prin introducerea penisului in erectie in vagin. Pentru realizarea
contactului sexual se alege o anumita pozitie convenabila , care tine de conformatia generala si speciala
a partenerilor, iar in unele situatii si de unele obiceiuri.
La inceputul activitatii sexuale reactia de placere nu se produce concomitent la ambii parteneri, ea
poate apare la femeie mai tarziu (sau deloc), tine si de experienta si concordanta cuplului.
Tipuri de sex- Actul sexual se petrece la nivelul organelor genitale si este heterosexual.
El poate fi numai genital sau se apeleaza concomitent si la alte organe, rezultand sex oral-genital;
sex genital-anal; sex oral-genital-anal sau numai sex anal.
Se poate face un anumit tip de sex, initial din curiozitate, iar daca aduce satisfactii, se repeta. In
unele tari diversele practici sant blamate, ele sunt admise in altele, unde exista adulti care consimt aceste
comportamente.
Termeni de mentionat :
-Cunningulus (cunnus= vulva) si – Fellatio (fellare=a suge)=stimularea org.genitale cu gura

Miscarile copulatorii ritmice - corespund ca etapa celei de platou descrisa de Masters si

Johnson. Este recomandabil ca intromisiunea să se faca numai dupa ce a avut loc lubrefierea vaginala.
In “Kama Sutra” sunt descrise peste 100 de pozitii si /sau tehnici de coit peniso-vaginal.
 Dintre acestea, mai importante sunt câteva : pozitia clasicǎ ”faţă in faţă”, cu diverse variante, in care
unghiul axei vaginului corespunde cu unghiul axei penisului in erectie.
Sunt descrise multiple alte pozitii, fiecare având avantaje / dezavantaje atât pentru bărbat cât si pentru
femeie, unele fiind recomandate / contraindicate in anumite stări fiziologice, particularitati anatomice locale
sau patologii asociate.
De exempu:
-pozitia misionarului (vir incubitus)- este contraindicata dacă erectia nu este fermă, dacă bărbatul este
greu si in sarcina avansata.
-pozitia cu femeia in hiperflexie –este indicata pentru barbatul cu penisul mai scurt, favorizeaza
fecunditatea, dar este contraindicata in sarcinǎ si in inflamatiile genitale, este incomodǎ la obezi.
-coitus inversus (pozitia Andromaca, vir succubus-femeia deasupra)- este indicatǎ la barbatul obez,
cardiac , cu dureri lombare, favorizeaza stimularea punctului “G”, dar este contraindicatǎ la femeile
obeze, in sarcinǎ, boli cardiace feminine., inflamatii genitale.
-pozitia à posteriori (pozitia leului)-favorizeaza mentinerea erectiei, dar este relativ incomodǎ ( fizic,
psihic)
-cohabitatio lateralis (anterioare sau posterioare)-indicata in boli cardiovasculare masculine si pentru
controlul ejaculării, in sarcină si in anumite forme de frigiditate
-barbatul sezând- amâna ejacularea, este indicata la cardiaci si in suferintele lombare, dar solicitǎ
femeia.
Orgasmul-
- este perceptia subiectiva a intensitǎtii maxime a stimulǎrii sexuale manifestatǎ printr-o senzatie paroxisticǎ
de plǎcere.
- Experienta orgasmica difera de la o persoanǎ la alta ; la aceeasi persoanǎ, intensitatea orgasmului diferǎ in
raport cu unele imprejurǎri,dar mai cu seamǎ cu etapele vietii.
- De regulă,durata unui orgasm este cuprinsǎ intre 3 si 10 secunde.
Orgasmul este comun bărbatilor si femeilor, si cel mai adesea este exprimat ca o plǎcere fizicǎ intensă,
manifestată la ambele sexe printr-o descărcare psihomotorie a tensiunilor apǎrute in urma excitatiei sexuale .
Momentului”extatic” ii urmează detenta nervoasa, manifestată pe plan somatic printr-o relaxare totala, iar
pe plan psihic printr-o stare crepusculară si de abandon.
Deosebirea intre bǎrbati si femei privind experienta orgasmică, constă in aceea că labarbati atingerea
momentului de vârf al excitatiei este urmat inevitabil de orgasm (si ejaculare) , pe când femeia poate”rata”
orgasmul, aceastǎ nereusitǎ fiind exprimată prin nervozitate, incordare musculară, cefalee.
Durata unirii sexuale este o problemă care tine de parteneri. Intr-un act sexual scurt, dar cu o trǎire psihică
intensă, bogată in sentimente, se poate găsi aceeasi satisfactie ca intr-unul de o duratǎ mai lungă .
Pǎstrarea unui tonus sexual bun pâna la o vârstă inaintată depinde de o viata sexualǎ echilibrată, fara
excese, de evitarea alcoolismului cronic si a altor droguri, de o stare generalǎ a sănătătii bună,s i de faptul că
odata cu inaintarea in vârsta cuplul trebuie sǎ-si mentinǎ un anumit ritm de viaţă sexuală. Trebuie precizatǎ
(acolo unde există), si diferenta de vârstǎ a partenerilor, stiut fiind faptul ca andropauza survine cu ~7-8 ani
mai tarziu decat menopauza si sotul trebuie sǎ facǎ fatǎ libidoului crescut al femeii din premenopauza.
Capacitatea si performantele sexuale sunt direct influentate negativ si de aparitia unor infirmitati fizice
(acute sau cronice) si terapiile aferente, ca si de unele conditii social-economice.
Actul sexual in diverse stǎri fiziologice
Un aspect aparte il reprezinta primul contact sexual.
 La fată are implicatii mai ales psihice,legate de pierderea virginitatii, si apoi fizice, legate de
deflorare.Ea are dreptul de a decide momentul inceperii vietii sexuale si ar trebui sa cunoascǎ notiuni
despre :igiena locala si boli cu transmitere sexuala, metode contraceptive, aparitia sarcinii.
La barbat primul act sexual este totdeauna incomplet, erectia poate fi incompleta si este insotit de
ejaculare precoce. Si baiatul ar trebui sa stie inainte de inceperea vietii sexuale notiuni de anatomie,
fiziologie si psihologie femininǎ, sǎ stie cum sǎ obtinǎ placere, sa aprecieze femeia nu neaparat dupa
experientele ei sexuale
Ambii parteneri ar trebui sǎ stie cǎ prietenia si comunicarea sant extrem de importante.
In timpul primului contact sexual pot apare si unele complicatii :-vaginismul (ruptura himenului poate
conduce la contractura muschilor perivaginali),si implicit “penis captivus.”
Actul sexual in timpul menstruatiei –toti autorii sânt de acord cu privire la intreruperea relatiilor
sexuale in aceastǎ perioadǎ fiziologicǎ prin care trece femeia-in afarǎ de considerentele biologice, este vorba
si de lezarea simtului estetic si predispozitia la infectii locale.
Femeia gravidă- Unii autori descriu trei categorii de comportament al gravidei :
-unele au un libidou crescut datorită sentimentului de siguranţă indus de sarcină ,ajung la un orgasm mai
intens (ele trebuie sa evite totusi raporturile sexuale prea frecvente si prea profunde).
-altele au o frigiditate tranzitorie datoratǎ constiintei maternitǎtii, care dominǎ instinctul sexual.
-in sarcina avansatǎ senzualitatea si interesul fata de actul sexual scad.
Crestera libidoului a fost notată spre finele trimestrului I si inceputul celui de-al doilea trimestru .
Obisnuit, lubrefierea vaginală in timpul sarcinii este mai importanta si permanenta.
Constatările autorilor impun totusi gravidelor si unele recomandări : -actul sexual trebuie limitat la un
raport la 6-10 zile in prima jumatate a sarcinii, la unul la 10 zile pana in luna a 7-a si abstinentǎ in ultimele 2
luni.
-tehnica copulatorie trebuie adaptatǎ, recomandându-se pozitiile posterioare,l aterale; se vor evita
intromisiunea profunda si miscǎrile brutale.
Exemple de poziţii sexuale recomandate în timpul sarcinii:
 Poziţia “Faţă în faţă”
 Poziţia “la marginea patului”
 Poziţia “misionarului inversat” sau “andromaca”
 Poziţia bărbatului în spatele femeii (“a posteriori”)
 Poziţia “spread-eagle” (variaţie a poziţiei bărbatul deasupra/în spatele femeii)
 Poziţia “noul misionar”
 Poziţia “şezând”
Actul sexual in post-partum –in aceasta perioadǎ femeia este fericitǎ ca mamǎ, dar ii trebuie o
perioadǎ pentru recuperarea fortelor si revenirea la normal a aparatului genital intern.
In general, femeile care au nǎscut revin la o activitate sexuala normalǎ in 6-8 sǎptǎmâni de la data
nasterii- in aceastǎ perioada se impune interzicerea raporturilor sexuale (si pentru a evita aparitia unor
hemoragii, dureri).
Autoerotismul (masturbarea, onanismul)
–reprezinta obtinerea senzatiilor sexuale prin stimularea organelor genitale , fara intermediul unui partener .
Termenul se poate folosi si pentru manevrele manuale din partea altei persoane, si când placerea sexuală
este produsa numai de gânduri, amintiri.
 In general acest obicei apare la pubertate si in adolescentă practicarea lui scazând odată cu incepera
activitatii sexuale normale.
Cand onanismul devine singura manifestare a vietii sexuale poartă numele de esential (nu intră in
discutie persoanele cu psihopatii).
Factorii care duc la aparitia masturbatiei la tineri sunt multipli –unele jocuri ale copiilor, anturajul ,
discutiile adultilor in fata copiilor, unii excitanti mecanici (imbrăcămintea strâmta, gâdilatul reciproc, etc)
,unele parazitoze, eczeme, lipsa igienei locale, viata sedentară, alimentatia excitantă, alcoolul, drogurile,etc.
La adulti se poate adăuga viaţa in locuri lipsite de contactul cu sexul opus, educatia sexuală primită de
la părinti, insatisfactia unui raport sexual.
Repetarea exagerată a masturbatiei duce cu timpul la epuizarea sistemului nervos ,si din cauza lipsei de
destindere se poate instala o nevroză cu elemente anxioase sau depresive.
Profilaxia masturbatiei este o problema importanta din punctele de vedere igienic, medical si social.
Atât exagerarea cat si subaprecierea acestei practici sânt puncte de vedere eronate si trebuie combǎtute.
Masturbatia se afla la limita dintre normal si anormal .
Conduita noastra in aceastǎ problemǎ trebuie sa fie echilibratǎ si plina de tact .Ca sǎ obtinem succese in
munca de educatie , vom cauta să atragem tinerii catre viata de colectiv si se va cauta evitarea tuturor
factorilor favorizanti amintiti.
Se vor cauta explicatii oportune stiintifice , prietenoase,a supra problemelor care-l framanta pe tânar. O
importanaţă deosebita o au regimul de viaţă si igiena corporalǎ, practicarea sportului, imbrǎcǎmintea lejerǎ,
alimentatia echilibratǎ, evitarea exceselor fizice si intelectuale.
Tratamentul vizează combaterea insomniilor,diminuarea excitabilitatii atunci când există –se
folosesc sedative (bromuri,barbiturice,extracte epifizare).
Excitabilitatea locală crescută poate fi diminuată cu diferite preparate medicamentoase sub formă de
unguente care contin analgezina.
Un rol hotǎrâtor il are educatia masturbantului, din care vor fi excluse amenintǎrile si se va insista pe
explicatiile stiintifice privind urmǎrile pe care le poate avea acest obicei asupra sǎnǎtǎtii si potentei sexuale
viitoare.
Stimularea functiei sexuale pe cale naturista
In cadrul naturii exista plante care, prin principiile lor active ajuta la intretinerea si stimularea functiei
sexuale. Ele au fost si mai sunt folosite, dar tratamentele sunt de lunga durata.
Pentru stimularea functiei sexuale :
-Busuioc salbatic (Prunella vulgaris) –infuzie-creste energia masculina
-Negrilica (Nigella sativa) –infuzie
-Priboi (Geranium macrorrhizum) –infuzie sau extractie alcoolica
-Salvie (Salvia officinalis) –vin din macerat
-Schinduf (Trigonella foenum-graecum) –infuzie decoct
-Scanteiuta (Anagallis arvenzis) –infuzie
-Sanziene albe (Galium mollugo) –infuzie sau pulbere de planta
-Ginseng- creste acuitatea senzoriala si capacitatea de memorare, scade timpul de formare al reflexelor
conditionate- 0,5-1 g pulbere de radacina sublingual, de 3 ori /zi
-Telina (Apium graveolens) –cruda sau in preparate culinare, combate starile de astenie psihica, fizica si
sexuala
-Scortisoara- are efect excitant, marind temperatura corpului-4-5g.odata
-Susan- “cel care prelungeste viata”-este bogat in vitamina E si stimuleaza in mod considerabil virilitatea.
Alimente care cresc libidoul
Unele dintre alimente cresc secretia de hormoni masculini si feminini, in timp ce altele imbunatatesc starea
de spririt sau stimuleza productia de sperma. In marea lor parte, produsele alimentare afrodisiace joaca un
rol important in cresterea fluxului sanguin.
Sexualitatea se bazeaza in mare masura si pe sistemul circulator si cel nervos. Prin consumul de
alimentele care cresc dorinta sexuala sunt stimulate aceste doua sisteme, se mareste cantitatea de sange care
circula spre organele sexuale, rezultand o stare amplificata de excitatie sexuala si o performanta mai buna in
dormitor.
Exemple:
-Telina-contine androsteron, un hormon masculin eliberat prin transpiratie, care stimuleaza sexual femeile
-Polenul de albine - contine peste 96 de substante nutritive-reduce disconfortul cauzat de sindromul
premenstural, previne afectiunile prostatei, mareste cantitatea de sperma
-Ghimbirul - stimuleaza circulatia sangelui catre toate zonele corpului
-Ciocolata neagra - contine teobromina - un alcaloid - care este similara cu cofeina, phenylethylamină şi
serotonină
-Stridiile crude - cele mai bune afrodisiace cunoscute- ajuta la cresterea productiei de sperma si
testosteron
-Ouale - sunt bogate in vitamina B6 si B5- lupta impotriva stresului

CICLUL DE RASPUNS SEXUAL NORMAL

Desi existǎ o similitudine la cele douǎ sexe privind reactiile organelor genitale si extragenitale in timpul
actului sexual , Master si Johnson au descris si unele particularitǎti ale fiecarui sex privind evolutia curbei
tensiunii sexuale in timpul celor patru faze amintite.
La bǎrbat – exista un singur tip de rǎspuns sexual in timpul copulatiei, cu mici variatii.
1/ Faza de excitatie si erectie- primul raspuns fiziologic la stimularea sexualǎ eficace este intrarea in
erectie a penisului (pana la 40 de ani survine deobicei in 3-8 secunde de la debutul unei excitatii).
Concomitent cu erectia se produce si o crestere vaso-congestivǎ a testiculelor si o ridicare a lor partiala
cǎtre perineu prin scurtarea cordonului spermatic.
Erectia poate dispare total sau partial dacǎ excitatia se prelungeste sau dacǎ apar unii stimuli nesexuali .

2/ Faza de platou- creste circumferinta coroanei glandului , care devine rosu-violaceu;

- gld.Cooper emit 2-3 picaturi de lichid mucoid

3/ Faza de ejaculare si orgasm- Ejacularea este un act reflex al cărui centru este situat in măduva
lombară, iar cǎile aferente sunt cele ale plexului hipogastric.
Ea se produce in doua etape :
- expulzia lichidului seminal in afara glandelor sexuale accesorii (prostata, vezicule seminale, conduct
ejaculator) , in uretra posterioara.
 - progresiunea spermei (sub presiune) de-a lungul uretrei penisului pana la meat, datorita contractiilor
ritmice expulzive (initial la 0.8 secunde interval, apoi scad si ca frecventa si ca forta expulsiva).
4 /Faza de rezolutie- detumescenta penisului are loc in doua etape :
-reducerea dimensiunilor penisului din starea de erectie la 1si1/2 ale penisului nestimulat (rapid) ;
-revenirea la dimensiunile anterioare (mai lent).

La femeie - exista trei tipuri majore de rǎspuns sexual si de obtinere a orgasmului , care se inscriu in trei
curbe :
-C /-una violentǎ , abrupta in vârf ,asemanatoare orgasmului masculin.
-B /-una in platou, mai lentǎ, caracteristicǎ femeilor tinere, mai putin experimentate din punct de vedere
sexual -faza de platou prezinta mici fluctuatii catre orgasm, fara a se realiza unul intens.
-A /-modelul cu orgasme multiple(in dom)-in perioada de platou , intre orgasme nu exista perioade
refractare.
La femei,excitaţia sexuală se asociază cu prezenţa estrogenilor, dar şi a androgenilor (care acţionează
sinergic). Impactul simptomelor premenstruale (PMS), al sindromului premenstrual (PMDD) şi al
modificărilor legate de menopauză asupra funcţiei sexuale feminine este de multe ori important

Descrierea raspunsului sexual feminin ii apartine tot lui Masters si Johnson, si este corespunzator celor
patru faze :
1 /Faza de excitatie –survine când sânt atise zonele erogene feminine(cele mai sensibile sânt buzele si
clitorisul).In aceasta fazǎ clitorisul isi dubleazǎ dimensiunile,vaginul se lǎrgeste cu un centimetru si se
lubrefiaza,uterul creste in dimensiuni si se ridicǎ, mameloanele se contractǎ , creste usor ritmul cardiac si
TA.
2 /Faza de platou –Excitatia este maximǎ ,glandele Bartholin secretǎ 1-2 picǎturi de substantǎ
mucoida.
3 /Faza de orgasm- Orgasmul este semnalat prin mai multe contractii,intre care primele 3-6 au loc la 0,8
sec . In general femeia ajunge la orgasm mai lent decat barbatul (si excitatia e mai lenta)dar poate avea mai
multe orgasme intr-un act sexual. Date recente arata cǎ si femeile ejaculeaza (4 din 10), lichidul eliminat nu
trebuie confundat cu pierderile necontrolare de urina.
4 /Faza de rezolutie –are caracteristici specifice feminine=canalul cervical se lǎrgeste pentru
receptionarea spermei ;revenirea la normal a uterului,vaginului,labiilor,clitorisului se face lent.

Modelul Trifazic de raspuns sexual Kaplan

Modelul Kaplan este un model de răspuns sexual uman remarcat in anii 1970 de către terapeutul sexual
Helen Singer Kaplan și este unaul dintre multele modele fiziologice cognitive care abordează fiziologia
raspunsului sexual.
Această teorie încearcă să rezolve ciclul raspunsului sexual deoarece conceptualizează trei faze relativ
independente care includ : faza dorinței sexuale, congestia vasculară a organelor genitale sau faza "excitare"
și contracțiile musculare reflexe ale fazei orgasmului, care este, de asemenea, asociată cu faza de rezoluție.
Ca şi pionier în domeniul terapiei sexuale, Kaplan a criticat domeniul terapiei sexuale pentru
"incapacitatea de a aborda importanța tulburărilor dorintei sexuale ca o entitate clinica distincta si a sugerat
ca ciclul de raspuns sexual trebuie reconceptualizat ca trifazic, constând din dorinta, excitare și faza de
orgasm “.
 Adăugarea fazei dorinței a fost motivata de necesitatea unui model extins de raspuns sexual, deoarece a
reprezentat o critică a teoriei lui Master și Johnson.
1. Dorinta sexuala
Din punct de vedere etimologic, dorinta a fost definită ca un apetit specific, o unitate înnăscută
psihologic care modelează personalitatea, un instinct, o necesitate, iar cel mai general, ca "pofta" (Beck).
Dorinţa sexuală reprezintă un sentiment intern de a dori şi care are nevoie de intimitate sexuală , care de
multe ori include angajarea in comportamente sexuale care duc la satisfactia sexuala.
Aceasta prima etapă a modelului Trifazic Kaplan şi constă dintr-o manifestare psihologică care
interseaza sexul înainte de orice modificări fizice și corporale care se întâmpla practic.
2. Faza de excitatie - a fost inițial prima fază a modelului mai vechi dezvoltat de Masters și Johnson.
Aceasta este etapa în care începe excitarea ca răspuns la stimularea fizică, stimularea psihologica sau
ambele.
Faza de excitare poate dura minute sau ore.
Semnele includ creșterea frecvenței cardiace, respiratiei și fluxului sanguin în special în zonele genitale.
Datorita congestiei vasculare continue, barbatii pot obtine o erectie, iar femeile lubrefiere.

3. Faza de rezoluție cuprinde etapa orgasmica.

Un orgasm este un vârf de excitare sexuala, timp în care o serie de contracții ritmice, involuntare ale
organelor genitale și anus apar împreună cu sentimente foarte placute.
Un orgasm pot rezulta din: stimulare manuala, sex oral, act sexual, masturbare, masaj, fantezii, jucarii
sexuale sau orice număr de alte activități excitante.
În medie, orgasmul dureaza de obicei cateva secunde si este insotit frecvent de ejaculare la bărbați și, mai
rar la femei, de ejacularea feminina.
Această etapă finală a răspunsului sexual propus de Kaplan este faza ciclului in care există si o revenire la
starea de pre-stimulare.

Modelele de raspuns sexual -Discutii

Etapa dorintei Kaplan este de fapt etapa psihologica de răspuns sexual pre-fizic.
Ea a fost cel mai probabil ignorata înainte pentru că cel mai probabil au considerat că răspunsurile sexuale
au loc doar insotite de activitate fizică.
Acest lucru nu a fost dovedit, deoarece dorinta sexuala nu este întotdeauna prezenta în timpul activității
sexuale, iar Kaplan a înțeles acest concept.
Un exemplu în acest sens ar fi angajarea unui partener in activitati sexuale doar pentru a-si satisface
partenerul , deși el însuși nu poate simți dorința de a face acest lucru.
Această faza este fara îndoială un aspect important al modelului trifazic care este un model reenergizat al
ciclului de bază in răspunsul sexual.
Kaplan consideră că disfuncția sexuala se încadrează în una dintre aceste trei categorii și că acestea sunt
separate și distincte, fiind posibila funcționarea în mod corespunzător în două din cele trei faze, dar s-ar
putea găsi o problemă în a treia.
În cartea sa, "Evaluarea tulburărilor sexuale: Aspect psihologic si medical " Kaplan abordează aceste
probleme.
Scopul principal al disertației este de a evalua disfunctiile psihosexuale, deoarece aceste sindroame sunt
printre cele mai prevalente, îngrijorătoare și stresante plângeri medicale ale timpurilor moderne.
Conceptul Modelului trifazic poate fi aplicat la acest nivel, deoarece poate clasifica disfuncțiile sexuale în
sindroame separate, fata de tulburări care implică doar o anumita faza a ciclului menționat anterior.
Când o tulburare este diagnosticata corect, exista o sansa reala ca aceasta sa poate fi rezolvată în mod
corespunzător, datorita distincției si clarificarii diferitelor etape.
Această abordare este relevanta, deoarece recunoaste că deficientele in dorința, emoție și orgasm sunt boli
separate și fiindcă acestea sunt fiecare asociate cu un set diferit de cauze, prin urmare, ele vor răspunde la
intervenții terapeutice diferite și specifice (Kaplan).

Eupareunia –reprezintǎ indeplinirea unui act sexual satisfǎcǎtor pentru ambii parteneri.
 Cele mai multe femei nu doresc de la barbat “performante sexuale”,ele apreciaza mai cu seama calitatea
intâlnirilor sexuale,climatul psihic.
Fiecare partener trebuie sa fie gata sa se adapteze in raport cu reactia celuilalt,tranmitandu-si “telepatic”
starea senzuala si mentala.

Din punct de vedere psiho-afectiv-sexual exista unele deosebiri intre sexe :

La barbat libidoul este mai imperios si mai brutal ; sfera lui sexuala este mai localizata si mai bine
centrata in jurul organului erectil,excitatia psihica aparând pe planul al doilea.Asfel, orgasmul masculin se
obtine mai rapid, este mai intens si mai distins perceput.
La femeie libidoul este mai slab ca intensitate, dorinta ei sexuala fiind variabilǎ in timp (difera si in functie
de fazele ciclului menstrual) ;pentru ea excitatia sexualǎ este inainte de toate psihicǎ ;
-perioada detumescentei sexuale este aproapetot atât de lungǎ ca si tumescenta (de aici decurge pentru
barbat necesitatea respectǎrii atat a preludiului cât si a postludiului.

IMPLICATIILE MEDICO-LEGALE ALE SEXUALITATII

PROBLEME BIOETICE

Orice persoana are dreptul sa dispuna de corpul său, in limitele legii si potrivit bunelor moravuri .
In România,ca in orice alt stat democratic,este garantata libertatea sexuala. Ea se exprima prin dreptul
persoanei, indiferent de sex, de a lua hotarâri in privinta vietii sale
intime,fără temerea ca va fi pedepsita.
Libertatea sexuala este o parte a libertatii individuale si, ca si aceasta, nu este nelimitata. Ea se termina
acolo unde incepe libertatea sexuala a altei persoane.
Cu alte cuvinte, individul dispune de viata lui intimă fără a o ingrădi pe a altuia .
Depasirea acestei limite înfrânge atât normele morale, cât si pe cele juridice , care impun ca aceasta
libertate sa nu fie exercitata abuziv.
Nici un fel de constrângere nu este admisa de lege pentru ca o persoana sa accepte relatii sexuale pe care nu
le doreste.
Obiectul juridic al infractiunilor care privesc viata sexuala il formeaza relatiile sexuale care asigura
desfasurarea normala si morala a vietii intime. Persoanele care savârsesc infractiuni contra persoanei, a
pudorii, a bunelor moravuri, ajung de multe ori sa fie supuse expertizei medico-legale sexologice; o parte
dintre infractiuni sunt cuprinse în noul Cod Penal (2009) in capitolul ”Infractiuni impotriva libertatii si
integritatii sexuale”, Art.216-221.

-DETERMINAREA SEXULUI-
Expertiza de derterminare a sexului poate fi solicitata in legaturacu infractiunea de viol, in procesele de
divort, in cazul inregistrarii la oficiul starii civile, serviciului militar, a angajarii.
Ridica probleme deosebite cazurile de hermafroditism adevarat sau de pseudo-hermafroditism. In aceste
cazuri pot fi necesare, pe lânga examenul genital si explorari genetice, dozari hormonale, uneori examinari
psihologice si psihiatrice.

-APRECIEREA MATURITATII SEXUALE-

Se impune in caz de viol, seducere, ori in cazul casatoriei minorilor.In asemenea cazuri vine in discutie
stabilirea diagnosticului de pubertate precoce saude pubertate tardiva (exam. endocrinologic ,ginecologic
,psihiatric, medicina legala).

-DETERMINAREA CAPACITATII SEXUALE A BARBATULUI-

Se solicita in cazul delictelor sexuale si in procesele de paternitate(presupune posibilitatea barbatului de
a avea un act sexual “normal”, precum si posibilitatea de procreere.

-POTENTIA COEUNDI-
Reprezinta capacitatea de a executa actul sexual obisnuit (intravaginal), si presupune conformatia
normala a penisului, precum si erectia acestuia.
 Se pot formula concluzii ferme doar in cazul in care aceasta capacitate poate fi exclusa indubitabil.
(Ex :anomalii congenitale ale penisului, sechele posttraumatice, tumori,etc).Sunt mai greu de interpretat
cauzele din bolile psihice si in bolile generale acute sau cronice (este greu de interpretat direct).

-POTENTIA GENERANDI-
Reprezinta capacitatea de procreere a barbatului. Ea presupune testicule producatoare de spermatozoizi
normali si in cantitate suficientă, canale excretotii permeabile si reflex ejaculator netulburat (se examineaza
lichidul spermatic obtinut prin masturbare, asigurandu-se identitatea produsului).
-DETERMINAREA CAPACITATII SEXUALE A FEMEII-
Este rar solicitata in practica sexologiei medico-legale.
Este determinata de :
- capacitatea de coabitare
;-capacitatea de a fi fecundata ;
-capacitatea de a purta sarcina pana la termen ;
-capacitatea de a naste.

-EXPERTIZA VIOLULUI-
Violul este definit de Noul Cod Penal (in capitolul referitor la infractiunile impotriva libertatii si
integritatii sexuale –Art.216),ca “raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoana, savârsit prin
constrângere, punere in imposibilitate de a se apăra ori de a-si exprima vointa, sau profitând de
aceasta stare “,si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza orice alte acte de penetrare vaginala sau anală comise in conditiile
amintite.
Legiuitorul pedepseste si tentativa de viol, iar pentru faptele petrecute cu persoane din familie (frate,
sora),sau aflate in ingrijire, ocrotire sau educarea făptuitorului, pedeapsa se majoreaza. Daca fapta a avut ca
urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoare de la 7 la 15 ani.
Responsabilitatea penala a barbatului incepe la vârsta de 14 ani si se termina odata cu potenta lui.
Pentru alti participanti la savârsirea acestei infractiuni, si ne referimla complici si instigatori, nu se cer
conditii de sex si de potenta.
Pentru victima, violul este o puternica trauma psihica si fizica, agresorii fiind brutali, adesea parafilici, cu
structuri dizarmonice.
Concluziile se vor intemeia numai pe cele constatate si verificate in mod obiectiv (exista posibilitati de
santaj, calomnii, incercari de razbunare).
Examinarea este urgenta, intrucât timpul modifica starea initiala. Se vor consemna urmele de lupta si
aparare, rezultatele examenului local genital, examenul corpurilor delicte, a invinuitului, precum si
circumstantele atenuante (oboseala, alcoolul, bolile psihice, santajul, etc).
Noul Cod Penal face distinctie sub aspectul elementului material, intre viol si agresiunea sexuala (act
de natura sexuala, altul decat cele prevazute la art.216, cu o persoana, savârsit prin constrangere, punere in
imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa, ori profitand de aceasta stare), cat si intre viol si
actul sexual cu un minor (care nu a implinit 13 ani), si intre viol si coruperea sexuala de minori (Ex:fapte
comise pentru fabricarea de materiale pornografice).
Aceste articole cuprind , ca infractiuni realizate cu un membru al familiei si aspecte legate de incest
(tentativa sau realizarea de relatii sexuale intre ascendenti si descendenti sau colaterali sanguini ).
Desi in mitologiile diferitelor culturi si in literatura se fac referiri la incest, totusi, acest tip de relatie
sexuala ramâne cel mai important tabu al fiintei umane.(Ex-Zeus si mama sa Hera, in Biblie : Lot si fiicele
sale, Oedip si Iocasta) Incestul cel mai frecvent este intre tata si fiica.
O tentatie constienta spre incest apare la obsedatii sexual, fiind cauza unor angoase capabile uneori sa duca
la suicid.
Problema responsabilitatii penale in incest va gasi solutia obisnuita in evaluarea bilantului mental global al
celor in cauza ,”pulsiunea sexuala irezistibila “ in caz de normalitate psihica fiind greu de acceptat.

-PROSTITUTIA-
Este definita ca o activitate sexuală pentru plată sau orice alt schimb in care recompensa nu este
plăcerea sexuală sau gratificarea afectivă.
 Plata nu se face numai in bani; uneori “schimbul” presupune modalitati de distractie, hrana, gazduire,
sau alte facilitati inafara oricarei placeri sexuale.
Alte caracteristici ale prostitutiei sunt numarul mare de parteneri, in general necunoscuti, vestimentatie
si limbaj ostentative, exercitarea “profesiei “la limita legalitatii. Resorturile ascunse ale practicii nu sunt
innascute ,ci rezulta din ocupatia respectiva, fara a avea un profil psihologic special necesar “meseriei”.
Se pare ca originea prostitutiei este legata de veneratia religioasa (o practicau unelepreotese in schimbul
donatiilor pentru cultul zeitatilor =Baal, Afrodita,Venus). Este mentionata si in Biblie(Geneza), ca
prostitutie”politica”(Dalila, Iudita), apoi Lucretia Borgia.
Primele bordeluri au fost infiintate in Persia, iar primele reglementari dateaza din timpul lui Solon
(localizare, taxe). La romani, o anumita clasa de clienti vizita o anumita clasa de prostituate (Ex-
curtezanele).
In China, curtezanele ocupau un rang important in societate (inaintea cărturarilor).â
Tot acest tablou s-a schimbat dupa descoperirea Americii si aparitia sifilisului in Europa, singurul
remediu gasit atunci fiind inchiderea bordelurilor.
La sfarsitul sec.XVIII , s-a format un sistem de supraveghere a bordelurilor in cea maimare parte a
Europei, sistem care a functionat cu intermitente si in sec.XIX.
In secolul nostru, aproape in cea mai mare parte a lumii , se incearca tinerea sub control a prostitutiei
prin inregistrarea, examinarea medicala periodica a prostituatelor si printr-o legislatie impotriva practicilor
clandestine.
In ultimii ani, prostitutia se află intr-o pozitie de recul si de expectativa (datorita aparitieiSIDA si
datorita liberalizarii femeii necasatorite si scaderii numarului de casatorii formale).
Au existat si exista mai multe tipuri de prostitutie :
-P. sacră, din curtoazie (veche)
-P.ca mod de viată –stradala (mizera, prost platita)
-in localuri (mai aparata de violenta fizica)
-in saloanele de masaj si studiouri erotice (“sex business”)
-itineranta (prin asociere)
-prin telefon (“cal girls”)-este ferita de violenta, poate controla tipul de client, greu de controlat legal.
-infantila (experiente sexuale precoce ,familii cu standard de viata scazut, lipsa ghidajului sexual parental,
tensiuni interioare nevrotice).
-Cauzele extrinseci ale prostitutiei actuale :-gasirea unui loc de munca, salariile mici, educatia precara, slab
organizata ,proliferarea materialelor pornografice, dorinta de lux, frecventarea unor anumite locuri de
distractie, controlul redus asupra moralitatii tinerilor, etc.
-Clientii-
Unii au disabilitati sexuale , pe care le pot masca, altii cauta compania prostituatelor pentru terapie,
pentru conversatie, fara a astepta actul sexual ;-altii sunt grabiti si nu doresc obligatii, sau vor sa-si caute
performantele sexuale sau alte practici interzise de partenerele legale.
-Proxenetul (pestele, tiitorul)-
In acceptiunea comuna este cel care are o parte din castigul prostituatei. Rolul sau reflecta relatia barbat-
femeie in societatea contemporana ; pestele ocupa un loc in existenta unei prostituate si ii da statutul lui
social, el trebuind sa se achite complet fata de tot grupul pe care il are de obligatiile asumate.
-Prostitutia masculina-
Exista si aici mai multe categorii de practicanti :
-Profesionistii (in tarile unde legile o permit) =nu se identifica cuhomosexualii, pentru ca nu-si manifesta
preferinta de a avea relatii sexuale numai cu barbati.
- Intretinutii sau baietii disponibili prin telefon =pot fi platiti ca si companioni in localuri publice, sau ca un
fel de baieti de casa .
- Delicventii =sunt in general minori (14-17 ani), atrag barbati cu preferinte homosexuale, pe care apoi ii
fura sau santajeaza (nu sunt homosexuali).
In diferitele legislatii alcatuite pâna in prezent ,s-au plasat intotdeauna judecati morale care nu au fost in
legatura cu motivatiile prostituatelor sau cu fantasmele sexuale ale barbatilor,ci cu imaginea colectiva despre
un comportament sexual feminin “curat si decent” ,fara a se orienta si catre clientii acestora ,ceea ce
inseamna discriminare in gandirea si aplicarea legii.
 In concluzie ,acolo unde prostitutia este tolerata, se cere practicarea si controlul ei cu discretie, iar acolo
unde legile sant total coercitive, aceastea devine practic ineficiente (prostitutia devine clandestina, cu toate
abuzurile, violenta si patologia venerica care exista in conditii de promiscuitate).

-GELOZIA-
Este un sentiment manifestat prin trairi amestecate de necaz, durere si manie cauzat de frustrari
reale sau imaginare in dragoste. Etnologii sustin ca gelozia este un sentiment specific uman ; ea are un
caracter sociocultural, fiind o inventie umana.
Gelozia este prezenta in toate regiunile planetei si in toate culturile si religiile (Ex :Medeea,Othello).
Doua din trei persoane recunosc ca sunt mai mult sau mai putin geloase (gelozia fiziologica ,”normala”).
In general firile perseverente sunt permanent banuitoare.
Gelozia-boală este greu de delimitat de trairile normale-se considera atunci cand o persoana traieste in
permanenta cu teama ca cineva vrea sa-i rapeasca partenera, sau ca aceasta ii este infidela.(Ex: Dragomir din
“Napasta”-I.L.Caragiale; Othelo-W.Shakespeare;Orosman din “Zaira “-Voltaire)
Dupa Freud, exista trei componente de cauze a geloziei :
-narcisică (partenera face parte din el)
-oedipiană (amintire a iubirii din copilarie pentru parintele de sex opus )
-homosexuală (in gelozia deliranta,”victima” este preocupata mereu de rivalul lui).
Exista si situatia “seductie-calomnie-razbunare” –o femeie casatorita incearca sa seduca un alt barbat,
care insa o respinge, si pe care apoi femeia il acuza de violenta.
La barbati, gelozia imbraca adesea forme violente si brutale (crime pasionale- impotriva partenerei), la
femei este mai putin agresiva, dar cu caracter mai “instinctiv” si perseverent (impotriva rivalei).
Delirul de gelozie consta in ideile de gelozie care rezulta din interpretari fara legatura cu realitatea a
unor intamplari banale –apare la indivizi cu personalitati dizarmonice , in psihoze, boli organice (acoolism,
toxicomanii, debutul paraliziei general progresive,etc).
Tratament si prognostic :Unii gelosi sunt incurabili, este recomandat sa nu se casatoreasca niciodata ;
alteori “se vindeca”prin cresterea tolerantei la frustrare si ameliorarea increderii in sine.

- SEXUALITATEA SUFERINZILOR PSIHICI -

Sexualitatea bolnavilor mintali este in stransa legatura cu modificarea patologica a vietii lor psihice.
Modul de expresie a sexualitatii acestor indivizi este de obicei derutant, subminat de contradictii, alteori plin
de bizarerii.
Adesea, in cuplul unde exista un bolnav psihic, se constata de fapt tulburari in sexualitatea partenerului.
Tratamentele psihiatrice duc adesea la scaderea performantei sexuale, scaderea libidoului, diserectie sau
anerectie, prelungirea ejacularii sau anejaculare.
Tipuri de patologii asociate tulburarilor de sexualitate :
-Psihastenicul-un inhibat sexual, impune deobicei numeroase interdictii
-Nevroticul- poate avea “ impotente pasagere” in perioadele de acutizare
-Istericul- isi traieste sexualitatea teatral, dand impresia de “hipersexual” , fiind de fapt un inhibat.
-Paranoicul- este permanent suspicios, egoist, orgolios, ducand la “inchiderea”vietii sexuale a partenerului
Dizarmonicul- tipul antisocial este “nestapanit sexual”, nu are retineri si nici regrete pentru actiunile lui
(multi dintre parafici).
-Depresivul- isi traieste sexualitatea placid, fiind rigid din punct de vedere afectiv ; primul simptom este
scaderea dorintei sexuale, deobicei lipsind si placerea sexuala.
-Melancolicul- este chinuit de idei de culpabilitate si se autoacuza de delicte sexuale (ireale).
-Schizofrenul- este un “rece afectiv” detasat atât de partenera, cât si de propriul corp, cu manifestari
autoerotice sau agresive, bizarerii.
-Maniacul-vrea sa se bucure”de tot si de toate, luand insa totul in joaca, realizând o activitate sexuala de
suprafata, si cautand tot timpul un nou partener (multi devin parafilici, violatori).
-Debilul mintal- neintelegand legile moral-juridice poate recurge la acte antisociale. Ei recurg frecvent la
masturbare, uneori la zoofilie.

PROBLEME BIOETICE si MORAL-RELIGIOASE

 Sexualitatea umana,de la aparitia omului pe Pamânt a fost aceeasi,insa a prezentat exprimari diverse in
functie de epoca, spatiu, traditii,conceptii morale si religioase.
Societatea, prin legile ei morale si prin ceremonii de sacralizare religioasa, a canalizat sexualitatea in sensul
evolutiei favorabile a speciei.
Prin iubire, omul se delimiteaza de restul fiintelor, dragostea facând din mascul barbat, iar din
femela,femeie. Sexualitatea umana este singura functie biologica desfasurata in doi.
Etica dragostei este “fidelitatea”, iar formula acesteia este “apartenenta reciproca”, ea definind in acelasi
timp personalitatea umana. De aici rezulta ca personalitatea unui individ decide sexualitatea lui si modul
“natural “ in care o traieste.
Disocierea laturii biologice (instinctul sexual) de latura afectiva (iubirea), creeaza disfunctii , fie in sensul
cautarii egoiste a erotismului, fie in realizarea in plan spiritual a sexualitatii .
Ca simbol religios al iubirii, casatoria asigura trei bunuri: procreatia, credinta intre soti si trainicia
casatoriei. (Dumnezeu le- a spus lui Adam si Evei= “cresteti si va inmultiti si stapâniti Pamântul”) .
Ca metode prevenitoare ale procreatiei, Biserica ortodoxa interzice orice metoda, admitand abstinenta
totala doar dupa realizarea unui numar de urmasi.
Biserica catolica, apreciaza ca relatiile sexuale se pot desfasura nu numai in scop de procreare ,ci si pentru
satisfacerea dorintei sexuale, admitând ca metoda de cotraceptie abstinenta periodica si condamnând
metodele artificiale.
Datorita evolutiei speciei umane, restrictiile si permisivitatea in diverse domenii, inclusiv a sexualitatii a
variat in functie de zona,traditii, dexvoltare economica si educationala, religie, uneori interese
demografice,etc.
Astfel,in domeniul sexualitatii se incearca o delimitare a termenilor de normal /anormalapar probleme ce
incita la consultarea specialistilor din diverse domenii, cât si problemede bioetica sau juridice.
In cadrul raporturilor juridice care se pot forma intr-o societate si la care persoana participa de la nastere si
pana la decesul ei,o necesitste atat permanenta si generala,cat si personala ,o reprezinta identificarea
persoanelor (ca atribute fiind sexul ,data si locul nasterii, filiatia, starea civila).
Exista o diferentiere de structura intre identitatea sexuala, care se defineste drept perceptia intrinseca de
sine, de a fi barbat sau femeie, in functie de starea psihologica,
comportamentala sau cognitiva a persoanei, si orientarea sexuala, care semnifica alegerea partenerilor
sexuali.
Unele dizarmonii (Ex.transsexualii), reclama atât interventia medicala, cu scop de corectie a aspectului
psihic al persoanei, cât si pe cea juridica , cu rol corector al statutului civil al acesteia (sex, prenume).
Probabil ca nu exista intr-o societate o forta mai mare decat puterea informatiei.
Deciziile medicale, morale, etice, juridice legate de sexualitatea umana sunt legate de societatea in care se
poarta discutiile.
Cercetarile ultimilor ani au ca rezultat acumularea intensa a informatiilor genetice , ceeace ofera noi aspecte
de studiu ale fiintei umane.Capacitatea de a detecta prezenta unui numar din ce in ce mai mare de gene
mutante ridica probleme etice legate de diagnosticul anomaliei genetice in trei perioade distincte :
prenatala, copilarie si maturitate.
Se pune problema daca manifestari tarzii ale unor gene mutante trebuie considerate boli inainte de aparitia
simptomelor (odata cu identificarea genetica).
Daca privim din perspectiva relatiei viata-moarte, a dreptului unui produs de conceptiede a se naste, avortul,
chiar si terapeutic reprezinta o crima ; daca luam in considerare calitatea vietii dupa nastere si refuzul
societatii de a-i acorda unei persoane cu dizabilitati drepturi egale cu toti indivizii, atunci avortul poate fi o
solutie salvatoare de la suferinta.
Se ridica totusi o serie de intrebari privind actul decizional privind acceptabilitatea unei testari genetice,
manipularea informatiei genetice, eventuala discriminare genetica si cat de legal si etic este dreptul unor
mame de a refuza testarea genetica a fetusilor lor.
Screening-ul prenatal (triplul test in serul matern si ecografia fetala) si diagnosticul prenatal(act
medical complex pentru diagnosticarea unui fetus cu o afectiune genetica).
Cunoasterea si respectarea principiilor cardinale ale bioeticii este obligatorie, deoarece potentialele dileme
si conflicte etice impun implicarea unui specialist.
Decizia introducerii unor programe de conduita , se bazeaza pe factori medicali, etici , financiari si politici
evaluati de comitetele de bioetica si recomandarile altor experti.
Dovezile stiintifice pro- si contra introducerii programelor screening se pot clasifica in patru grupe, toate
incluzand concepte etice :
-eficacitatea clinica- proceduri cu minim de risc si maxim beneficiu
-eficienta- depinde de cooperarea pacientilor
-receptivitatea optima a pacientilor poate transforma o procedura eficace la nivel individual intr-una
eficienta la nivel populational
-disponibilitatea- screening disponibil tuturor indivizilor care pot beneficia de pe urma ei
Eventuala implicare intr-un proiect de screening trebuie perceputa ca o invitatie insotita de consimtamant
informat. Granita dintre a informa obiectiv si a evidentia aspectele avantajoase pentru a convinge este
relativa, potentialii participanti trebuie sa inteleaga cum pot fi ajutati direct si cum isi pot ajuta si
descendentii.
Exista rezerve etice si in legatura cu tehnicile reproducerii asistate, legate de binele copiilor nascuti prin
astfel de tehnici si a mamelor care le folosesc, semnificatia pe care o capata controlul reproducerii ,cat si
folosirea si distrugerea vietii umane embrionare si alterarea relatiilor parentale (Ex-Adriana Iliescu).
Progresul cunostintelor genetice ar putea constitui un pericol pentru pastrarea confidentialitatii, prin
urmare se impune monitorizarea stricta a inregistrarii si manipularii datelor.
In fapt,aspectele cele mai controversate sunt si cele in care deciziile sunt si cel mai greu de gasit, iar aceste
cazuri sunt prin excelenta cele de limita, situatiile care privesc inceputul si sfarsitul vietii umane.
PROBLEME SEXUALE ALE VÂRSTNICILOR
PROBLEME SEXUALE ALE BOLNAVILOR CRONICI

Procesul normal de imbatrânire produce modificari atât la femei cât si la barbați. Aceste transformări pot afecta
uneori abilitatea unei persoane de a avea si a se bucura de viata sexuala cu altă persoană.

Sexualitatea este frecvent o balanta delicata de chestiuni emotionale si fizice.

Sexualitatea este defintă ca răspuns erotic psihosocial care poate fi exprimat independent sau împreună cu altele
printr-o varietate de acte sexuale care pot diferi ca tip şi frecvenţă pe măsură ce persoana înaintează în vârstă.

De exemplu, sexualitatea şi comportamentul sexual la copil se bazează în special pe curiozitate.

În adolescenţă dezvoltarea sexuală începe să furnizeze un sens al identităţii, o oportunitate de trăire a intimităţii,
libertatea de a explora şi a se simţi confortabil cu propriul corp şi şansa de a deprinde abilităţi care vor fi utile în
tranziţia spre o perioadă adultă.

Dezvoltarea sexuală a adulţilor tineri cuprinde trecerea de la dependenţă la independenţă şi apoi la legături sexuale şi
formarea unui cuplu. Comportamentul sexual la adultul tânăr seveşte scopului de a procreea şi consolidării legăturii de
cuplu. Acesta se schimbă la mijlocul vieţii, dezvoltarea sexuală schimbându-şi scopul primar de la procreere la
plăcere.

Activitatea sexuală la persoanele mai în vârstă continuă să fie o expresie sexuală satisfăcătoare şi se leagă mai direct
de motivaţia, nevoile şi satisfacţia partenerilor.

Sexualitatea la vărstnic este o culminare a tuturor proceselor de dezvoltare pe care persoana le-a trăit până atunci. Cele
mai multe schimbări se petrec subtil şi cele mai multe persoane continuă să se vadă pe sine însuşi ca fiind aceeaşi
persoane care au fost întotdeauna.

Ceea ce simte o persoană ar putea afecta ceea ce este capabilă să facă.

De exemplu, barbatii s-ar putea teme ca impotenta ar putea deveni o problema mai frecventa pe masura imbatranirii.
Insa, daca este prea preocupat de aceasta posibilitate, și-ar putea cauza suficient stres incat sa declanseze impotenta.

Femeile care sunt preocupate de modul cum imbatranesc, ar putea crede ca partenerul nu le va mai considera
atragatoare. Aceasta obsesie pentru frumusetea fizica din tinerete le-ar putea interfera activitatea sexuala.

Cuplurile in vârstă întâmpină la fel stresul zilnic ca persoanele de orice vârsta. În plus, mai pot avea si probleme
legate de procesul de imbatrânire, de bolile asociate, pensionarea sau alte modificari ale stilului de viață. Aceste
preocupări pot cauza disfuncții sexuale.
 Femeile trăiesc mai mult decat barbații, deci sunt mai multe decât ei. Pentru a întâlni persoane noi, se recomandă
practicarea anumitor activitati specifice persoanelor vârstnice si frecventarea locurilor unde varstnicii pot fi gasiti.

În psihosexologie există mai multe teorii privind fenomenul de îmbătânire:

Teoria Dezangajării -participarea vârstnicului la procesul de dezangajare este universal şi voluntar- la bătrâneţe
individul şi societatea se retrag reciproc unul faţă de celălalt

Teoria Activităţii -persoana îmbătrâneşte în mod confortabil dacă participă la activităţile zilnice şi este ocupată - cu
cât persoana este mai activă şi are mai multe roluri cu atât îi creşte satisfacţia de viaţă şi cu atât va trăi mai mult

Teoria Continuităţii -fiecare persoană gestionează perioada vârstei a III-a în manieră similară cu cea în care a gestionat
perioadele anterioare de viaţă - vârsta a III-a este momentul de reflecţie asupra propriei noastre vieţi şi a propriilor
noastre roluri.

Satisfacţia în viaţa sexuală de până la vârsta a III- a este cel mai bun predictor al satisfacţiei sexuale la vârsta a III-a .

Activitatea sexuală descreşte pe măsura înaintării în vârstă, dar nu şi satisfacţia sexuală. De fapt vârstnicii spun de
multe ori că activitatea lor sexuală nu descreşte, ci evoluează.

Masters şi Jonson s-au concentrat mai ales asupra senescenţei, respectiv asupra slăbirii şi declinului corpului, precum
şi pe ciclul răspunsului sexual şi schimbările care apar la persoanele de peste 40 de ani.

Atât la femeie cât şi la bărbat ciclul răspunsului sexual constă din patru faze: dorinţa, excitaţia, orgasmul şi rezoluţia.

Dorinţa rămâne stabilă pe parcursul vieţii, cel puţin până la a 9-a decadă a vieţii. Multe studii au arătat că frcvenţa
activităţii sexuale poate să scadă odată cu înaintarea în vârstă, dar dorinţa pare să rămână constantă.

Faza de excitaţie sexuală este cea mai afectată de vârstă. La femei, declinul şi în final cetarea producţiei de estrogen
la menopauză poate duce la atrofierea ţesutului urogenital şi la descreşterea globală a vasocongestiei genitale şi
lubrifierii în timpul excitaţiei.

La ambele sexe apare o prelungire a fazei de excitaţie, care poate necesita o stimulare genitală mai directă.

Orgasmul tinde să fie faza cea mai puţin afectată de vârstă.

Bărbaţii au nevoie în general de stimulare directă şi au nevoie de mai mult timp până la apariţia orgasmului. De
asemenea volumul de spermă ejaculată poate fi mai mic, ca şi forţa ejaculării.

Femeile care sunt multi-orgasmice rămân la fel pe tot parcursul vieţii. Unele femei pot simţi durere în timpul
orgasmului datorită faptului că contracţiile orgasmice ale uterului şi vaginului sunt mai puţin ritmice şi coordonate.

Faza refractară este afectată mai ales la bărbaţii vârstnici.

Faza de rezoluţie, care urmează orgasmului, şi în felul în care bărbatul se întoarce la lipsa de excitaţie se scurtează.
Perioada refractară, respectiv intervalul de timp după care bărbabatul poate ajunge din nou la orgasm poate creşte până
la 12-24 de ore. Această perioadă creşte pe măsură ce bărbatul înaintează în vârstă.

Femeile tind să nu aibă o perioadă refractară, dar îmbătrânirea poate duce la lipsa dilatării cervicale.

La femei

- La ora actuală femeile trăiesc în medie 82 de ani, astfel că o treime din viaţă este după menopauză şi 25% din
activitatea sexuală a femeii se desfăşoară la vârsta a III-a.

- Dupa menopauza sau dupa o histerectomie, femeile nu se mai tem de o sarcina nedorita. Astfel se pot simti libere de
a face sex.

- Odată cu înaintarea în vârstă apare scurtarea şi îngustarea vaginului, şi creşterea secreţiilor vaginale şi creşterea
probabilităţii de infecţie. Cistita apare mai frecvent la femeile vârsnice în prezenţa uretrei atrofice. Scăderea nivelului
de estrogeni poate de asemenea să ducă la scăderea în dimensiuni a clitorisului, incontinenţă la stres, albirea şi rărirea
părului pubian. Terapia de înlocuire cu estrogeni previne sau reduce multe din aceste probleme. Înlocuirea cu
estrogeni poate însă să crească riscul unor tipuri de cancer şi a infarctului miocardic la femei şi astfel se utilizează cu
prudenţă.
- Aceste modificări nu înseamnă că femeia nu se mai bucură de sex. Cu toate acestea, majoritatea femeilor vor avea o
lubrefiere mai scăzută și le poate afecta placerea - cea mai frecventa tulburare sexuala la femei fiind dispareunia

-Femeile care rămân active sexual au mai puţine probleme în menţinerea sănătăţii genitale, astfel că se naşte întrebarea
dacă aceste schimbări de la vârsta a III-a se datorează îmbătrânirii sau altor fenomene, cum sunt boala, lipsa de
activitate sexuală sau medicaţia.

La bărbați

- pe masura inaintarii in varsta, impotenta devine din ce in ce mai frecventa. Impotenta consta in lipsa abilitatii de a
avea si a mentine erectia suficient in timpul contactului sexual.

- In jurul varstei de 65 de ani, 15 până la 25% dintre bărbati au această problema cel putin o data din patru cand fac
sex.

-Acest lucru poate aparea la barbatii cu boli cardiace, hipertensiune arteriala sau diabet, uneori datorita bolii, alteori
datorita medicamentelor folosite pentru tratarea acestor boli.

- De asemenea disfuncţia erectilă se poate datora emoţiilor, respectiv dacă bărbatul se teme de impotenţă atinci devine
prea anxios pentru a se excita.

-Sindromul văduvului este disfuncţia erectilă temporară care poate apare la bărbat în momentul re-căsătoriei după
moartea primei soţii. Probabilitatea de apariţie a acestui sindrom creşte dacă moartea primei soţii a fost după o
perioadă îndelungată de boală cu abstinenţă sexuală

Etiologia disfunctiei sexuale

Bolile, diferite tulburari sau medicamentele ingerate pentru tratarea afectiunilor, pot afecta abilitatea unei persoane
de a avea sau a se bucura de contactul sexual.

Durerea cronică

- durerea care dureaza mai mult de o luna sau care revine in permanenta, poate fi provocata de afectiuni ale
muschilor si sistemului osos, artroza, insuficienta circulatorie sau boli ale vaselor sanguine.

- Acest disconfort poate cauza și afectarea somnului, depresie, izolare si dificultati ale mersului, lucru ce poate
interfera viata intima a persoanelor varstnice.

- Durerea cronica nu este numai rezultatul procesului normal de imbatranire si poate fi frecvent tratata.

Artrita

- durerea articulara datorata artritei poate produce contact sexual neconfortabil.

- Interventia chirurgicala pentru inlocuirea articulara si medicamentele pot usura aceasta durere.

- Efectuarea de exercitii fizice, odihna, baile cu apa calda si schimbarea pozitiei sau sincronizarea activitatii
sexuale, pot fi utile.

Bolile cardiovasculare

- ingrosarea si rigidizarea arterelor(ateroscleroza), poate modifica vasele sanguine, încât pot aparea tulburari în
circulația sângelui.

- Acest lucru poate cauza tulburari ale erectiei la barbati, deoarece pot creste tensiunea arteriala

- Unele persoane care au avut un infarct miocardic in antecedente sunt speriate ca sexul le va produce un alt
infarct miocardic. Sansele ca acest lucru sa se intample sunt foarte mici. Majoritatea persoanelor isi pot relua
activitatea sexuala in 3 pana la 6 saptamani de la echilibrarea afectiunii cardiace, la recomandarea medicului.
Intotdeauna se recomanda respectarea indicatiilor medicului specialist.

Accidentul vascular cerebral

- abilitatea de a face sex este rareori afectata de un AVC, dar tulburari de erectie ar putea fi posibile.
 - Este neobisnuit ca sa apara un alt AVC datorita contactului sexual. Unele persoane cu slabiciune musculara
sau paralizie produsa de un AVC, ar putea incerca folosirea diverselor pozitii sau a anumitor aparate medicale
speciale, pentru a continua o activitate sexuala normala..

Diabetul

- majoritatea barbatilor cu diabet nu au probleme sexuale, dar aceasta este una dintre afectiunile ce pot cauza
impotenta. In majoritatea cazurilor, tratamentul medical poate fi util.

Incontinența urinară

- pierderea controlului vezicii urinare sau pierderea de urina este mai frecventa pe masura inaintarii in varsta,
mai ales la femei. Incontinenta de efort apare in timpul exercitiilor fizice, tusei, stranutului sau miscarilor de
ridicare, de exemplu.

- Datorita presiunii crescute dezvoltata la nivelul abdomenului in timpul contactului sexual, incontinenta
urinara ar putea determina evitarea sexului de catre anumite persoane.

- Tratamentul este medicamentos sau chirurgical

Interventiile chirurgicale

- multe persoane sunt speriate de orice tip de interventie chirurgicala - mai ales daca regiunea genitala este cea
implicata.

- Din fericire, majoritatea persoanelor isi reiau viata sexuala pe care o aveau inainte de interventia chirurgicala.

Mastectomia

-interventia chirurgicala indepartează o parte sau tot sânul.

-Organismul femeii este la fel de capabil de a raspunde din punct de vedere sexual, dar unele femei isi pierd dorinta
sexuala sau simtul de a mai fi dorite. Uneori este util sa discutam cu alte femei care au suferit acelasi tip de interventie
chirurgicala. Programele de tipul Societatea Americana de Cancer „Cum ne putem recupera”, pot fi utile atat
barbatilor, cat si femeilor. Remodelarea sanului (reconstructia) este de asemenea o posibilitate de luat in considerare.

-In fiecare an aproximativ 1500 de barbati americani dezvolta cancer de san. Aceste tumori pot determina organismul
masculin sa secrete hormoni feminini in exces. Acest lucru le poate scadea marcat activitatea sexuala.

Prostatectomia

- interventia chirurgicala indeparteaza o parte sau intreaga prostata.

- Poate aparea incontinenta urinara sau impotenta.

- In cazul in care se doreste indepartarea glandei prostatice in totalitate (prostatectomie radicala), chirurgii pot
salva de obicei nervii care inerveaza penisul. O erectie ar mai putea fi posibila. Se recomanda consultul
medicului inainte de interventia chirurgicala, pentru ca bărbatul să se asigure că va putea avea o viata sexuala
satisfacatoare si dupa interventia chirurgicala.

Medicamentele

- unele medicamente pot produce disfunctii sexuale: antihipertensivele, antihistaminicele, antidepresivele,

tranchilizantele, suprimante ale apetitului, antidiabeticele si unele medicamente antiulceroase ca ranitidina.

- Unele pot produce impotenta sau pot face dificilă ejacularea.

- Unele medicamente pot scadea dorinta sexuala la femei

Expectanţele societăţii par să aibă un efect mai mare asupra sexualităţii la vârstnici comparativ cu modificările
fiziologice. Multe din teoriile asupra îmbătrânirii afectează comportamentul nostru sexual pe măsură ce îmbătrânim.

Conform cu punctul de vedere sociologic asupra dezvoltării umane interesul sexual începe în adolescenţă şi atinge
expresia sa maximă la mijlocul perioadei adulte, coincizând cu fertilitatea maximă şi atractivitatea fizică. Ca urmare,
sexul este considerat prerogativul tinereţii. Acest punct de vedere provine practic din valorile tradiţionale care pun
semnul egal între sexualitate şi procreere. Deoarece sarcina şi naşterea nu fac parte din experienţele vârstnicului,
persoanele de vârsta a III-a se presupune că nu au nevoie şi nu doresc activitatea sexuală , această atitudine reflectând
însă discriminarea pe bază vârstei.

La vârsta a III-a exprimarea sexualităţii poate deveni dificilă datorită discriminării şi prejudecăţilor societăţii, lipsa de
partener, disfuncţiilor sexuale, atitudinilor propriilor copii care acum sunt adulţi, modificării imaginii corporale,
atitudinilor anterioare faţă de sex, atitudinilor prietenilor, prohibiţiilor religioase legat de sex în afara căsătoriei,
depresiei, lipsei autonomiei deciziei, lipsei de intimitate, conflictelor maritale şi diferenţele de libido.

Abbink (1983) spunea că intimitatea este o nevoie care se manifestă de la concepţie până la moarte, şi nu descreşte în
intensitate sau semnificaţie în perioada adultă. Intimitatea este menţinută nu numai prin contact sexual ci şi prin
atingere, mângâiere, îmbrăţişare, sărut, împărtăşirea bucuriei, ideilor şi valorilor.

Intimitatea are nevoie de atenţie specială la bătrânii instituţionalizaţi, pentru că societatea este în mod special
intolerantă faţă de sexualitate la adulţii instituţionalizaţi.

Bătrânii se confruntă cu multe lucruri legate de sexualitate şi unul dintre ele este lipsa de informare. Contrar
credinţelor populare vârstinicii doresc să discute despre sexuaitatea lor şi au multe întrebări cărora nu le găsesc uşor
răspunsul. Cuplurile ar trebui informate legat de stresul schimbării de roluri şi oportunitea unei reinoiri a companiei şi
intimităţii.

SEXUALITATEA PATOLOGICA TULBURARILE SEXUALITATII LA ♂ SI LA ♀

Aprecierea si clasificarea patologiei sexualitatii ridica o serie de probleme care deriva din modelul socio-cultural al
sexualitatii intr-o anumita perioada de timp,raportata la o anumita cultura.

Fiecare comunitate umana isi are propriile norme si valori privind sexualitatea ,caracterizate prin dinamica in
timp.In zilele noastre se acorda o importanta tot mai mare performantelor si satisfactiei sexuale,care duce uneori la
adoptarea unor comportamente sexuale extreme.

Activitatea sexuala este considerata o functie automata,instinctiva, la fel ca respiratia,dar in realitate este un
proces extrem de complicat, care nu se traieste numai la nivelul organelor genitale,ci implica numerosi factori
psihici,fizici si sociali. Acesti factori influenteaza ambii parteneri. Procesul devine atat de complicat,incat o activitate
sexuala satisfacatoare nu este foarte des atinsa. Pentru unele cupluri ,dupa investigarea corecta a problemelor se
gasesc solutii simple,pentru altele pot apare dificultati.

In cazul in care exista in mod real o patologie a functiilor sexuale,acestea au fie o cauza fizica,fie una
psihologica.Insa in majoritateacazurilor,atat femeile,cat si barbatii care au dificultati pe plan sexual sant sanatosi
atat fizic,cat si psihic.Pot avea insa probleme de adaptare a activitatea lor sexuala (datele epidemiologice arata ca
20-30 %dintre barbati si 40-45%dintre femei au manifestat cel putin o data in viata o disfunctie sexuala)..

Activitatea sexuala nu face parte din categoria activitatilor arbitrare. Cu cat o persoana este mai profunda,cu
atat perceptiile senzoriale au o importanta mai redusa.Conteaza ce reprezinta partenerul,dar si conditiile existente in
momentul intalnirii.

TULBURARILE SEXUALITATII LA BARBAT

TULBURARI ALE DINAMICII SEXUALE

Definirea principalelor disfunctii sexuale masculine trebuie efectuata in relatie directa cu ciclul de raspuns sexual al
barbatului (dorinta sexuala, excitatia si erectia,ejacularea si orgasmul),fiecare dintre componentele acestuia fiind
potential afectata:

1)-Disfunctia dorintei sexuale (libidoului) –reducerea interesului pentru activitatea sexuala (poate surveni cand se
modifica relatiile de cuplu / poate fi legata de insuficienta testiculara, hiperprolactinemie). Trebuie facuta distinctia
intre absenta primitiva a dorintei sexuale,de cea secundara, aparuta dupa o perioada de activitate sexuala normala.
Alteori libidoul lipseste selectiv,fata de o anumita partenera (din considerente sentimentale,estetice,etice,sociale).

2)-Disfunctia erectila (impotentia coeundi)–incapacitatea persistenta si recurenta de a atinge si a mentine o erectie

suficienta pentru activitatea sexuala.Tulburarea de erectie este evidenta, deoarece, desi exista libidou,lipsa erectiei
face imposibila realizarea actului sexual-are repercursiuni psihosociale asupra barbatului sau a cuplului (depinde de
factori psihologici, organici,vasculari, metabolici,neurologici,endocrini,chirurgia locala / creste odata cu varsta si
medicatia asociata ). Cei mai multi psihologi insista asupra polimorfismului impotentei psihogene in raport cu
impotenta organica. Indiferent de cauză,lipsa erectiei face imposibila penetrarea.

Barbatul atribuie potentei sale sexuale o importanta deosebita,necesara autoafirmarii. Teama de insucces este cel
mai mare dusman al erectiei (“performanta”). Este important ca un barbat sa stie daca impotenta sa este un
simptom al unei boli sau consecinta unor aspecte psihice.

Anerectia poate fi- totala (lipseste si cea matinala);- elctiva;- intentionala;- abandonativa (cedarea erectiei dupa
intromisiune).

Diagnostic=Anamneza de DZ,afectiunicardio-vasculare,afectiuni locale

(ex :b.Peyronie)urologice,neurologice, psihiatrice, traumatisme,interventii chirurgicale (genitale,craniene),factori

toxici,medicamente + aparitia pubertatii,practici sexuale, conflicte (sexuale,profesionale),prezenta erectiilor
nocturne

=Ex.clinic general si genital-dezvoltare somatica sipsihica,caractere sexuale secundare

=Paraclinic-bilant metabolic,dozari hormonale + specifice afectiunii

Tratament ;psihoterapie,”placebo” +/- trat. medicamentos = Yohimbina (α-blocant);Sermion; Xatral; agonisti

dopaminergici(Trivastal),vasodilatatoare(local sau per os),neuroleptice +/ injectii
intracavernoase(papaverina,nitroprusiat de sodiu,Pg E1), MUSE(sistem intrauretral cu Pg E1 +/- prazosin),vacuum
extern, tratam.chirurgicale locale (revascularizari, proteze peniene)

Tratam.noi= Inhibitorii de 5-fosfodiesteraza =Sildenafil (Viagra), Tadalafil (Cialis),Vardenafil (Levitra)-impiedica

degradarea cGMP

(Consensul Princeton=se contraindica la subiectii cu stenoza aortica,infarct de miocard recent,accidente cardio-

vasculare,aritmii severe,hipotensiunea arteriala, HTA,tratamente cu nitriti )

Diferenta intre produse este data de efectul asupra perioadei de latenta si timpul de mentinere al erectiei,la o
singura administrare.

3)-Disfunctia persistenta a excitatiei sexuale-excitatia care apare cand subiectul nu o doreste,care se dezvolta in
absenta dorintei sau interesului sexual. Erectia prelungita peste 4 ore si care nu sfarseste prin ejaculare=priapism (se
recomanda chirurgia de urgenta)

4)-Disfunctiile ejaculatorii :Ejacularea presupune 3 timpi :emisia lichidului spermatic la nivelul bulbului uretral
;inchiderea colului vezical si propulsarea ritmica anterograda a lichidului seminal.

Controlul ejacularii este un element neurofiziologic in care fenomenul de invatare din experientele sexuale
anterioare are o mare importanta.

-Ejacularea precoce- apare mai devreme decat este dorita de subiect( sub2-3 min)- se produce inainte de
intromisiune sau la 10 sec.dupa aceea .Situatia este semnalata intrecutul sexual al fiecarui barbat probabil cel putin o
data in viata.A fost semnalata in Kama Sutra,apoi de Kinsey,Masters si Johnson,Kaplan

Definitia este data de timpul de latenta scazut pana la ejaculare ; pierderea sau absenta controlului asupra
ejacularii, si aparitia disconfortului psihologic al subiectului sau partenerei, cu impact asupra calitatii vietii .

Poate fi /primara (constitutionala)-apare de la debutul vietii sexuale

\secundara (permanenta sau temporara) –legata de probleme psihologice
Cauzele pot fi /organice –boli acute generale,neurologice,traumatisme,efectul unor medicamente
\psihologice- asociata cu factori psiho-relationali
In ansamblu,barbatul resimte frustare,furie,esec,culpa,dificulatati emotionale,iar femeia dezamagire si
toleranta,apoi depresie ,anorgasmie.
 Tratamentul-se bazeaza pe tehnici comportamentale si farmacoterapie :inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei
(Clomipramina,Sertralina,Citalopram,Tramadol);Benzodiazepine;alfablocante; tratament local (unguente cu
anestezic,fentolamina administrata intracavernos

-Ejacularea intarziata-intervalul de timp necesar ejacularii este mai lung decat cel dorit.

-Ejacularea retrograda-in timpul orgasmului,in vezica urinara prin uretra-se corecteaza chirurgical colul vezical.

-Anejacularea-incapacitatea de a ejacula in timpul orgasmului-se poate asocia cu anorgasmie

Sunt determinate de cauze psihologice si organice.Pot avea caracter primar ,sau secundar (situational).Orice
element psihogen,procedura chirurgicala,medicatie care interfera cu inervatia genitala,varsta inaintata, pot
determina ejaculare intarziata. Cauzele organice sant cele determinate de formarea,stocarea lichidului spermatic
,sau mecanismul ejacularii (absenta veziculelor seminale afectiuni de tract urinar inferior,cauze
neurologice,endocrine,metabolice (DZ)

5)-Disfunctia orgasmica-perceptia redusa a senzatiei de orgasm sau absenta orgasmului indiferent de modul de
stimulare aplicat.

Anorgasmia este -primara,psihogena,determinata de probleme relationale ale cuplului, sau secundara

afectiunilor neurologice ,metabolice

6)-Dispareunia-durerea in timpul penetratiei /actului sexual-poate fi determinatade inflamatii prostatice sau

infectii locale ;apare dupa ejaculare si se mentine dupa actul sexual.

Obtinerea simultana de catre parteneri a orgasmului ,are loc de obicei,dupa o coabitare indelungata.

Nu exista o interdependenta stricta intre intensitatea erectiei,a ejacularii si a orgasmului

Nu este conditionata in timp obtinerea orgasmului masculin ,in functie de cel feminin.

Incidenta problemelor sexuale se coreleaza cu varsta,nivelul redus al activitatii fizice ,existenta problemelor
financiare.Incidenta ejacularii premature se coreleaza pozitiv cu nivelul educational

Mediul cultural si religios al subiectului are o mare importanta in atitudinea acestuia fata de problemele sexuale.
(The Global Study of Sexual and Behaviors).

Factorii de risc (comuni pentru ambele sexe) pentru disfunctiile sexuale :

-Factori care afecteaza starea de sanatate a unuia sau ambilor parteneri =DZ,maladii cardio- vasculare,alte boli
cronice,unele medicamente ,consumul de alcool,tutun,droguri.

-Factori care genereaza in principal disfunctia erectila =fumatul,DZ,factorii hormonali

!! –asocierea diabet-fumat reprezinta cea mai nociva situatie - !!

TULBURARI ALE SEXUALITATII FEMININE

Tulburarile sexualitatii feminine sunt destul de frecvente,de multe ori ,de acest aspect se face raspunzator si
partenerul ,astfel ca,intotdeuna se va lua in discutie si comportamentul acestuia.

1)Frigiditatea- femeia nu are placere pe durata raportului sexual” normal” (coitul vaginal).Unii autori definesc
termenul ca absenta partiala sau totala a placerii sexuale in timpul coitului vaginal,altii ca diminuare sau absenta a
libidoului,definind astfel mai multe forme clinice :

-Anorgasmia ;-Anestezia sexuala (lipsa placerii coitale); -Anafrodizia (lipsa dorintei sexuale,in urma unor erori de
educatie sau “inhibitii psihice”).

Desi la femeie orgasmul nu are o semnificatie in reproducere,nefiind absolut necesar fecundatiei (asa cum este
la barbat),problema are o importanta individuala si sociala.Frigiditatea este greu de suportat atat de catre femeie
,cat si de catre barbat,intre cei doi aparand adesea o anumita distantare afectiva si fizica.
 Femeia frigida in general se jeneaza,apeleaza mai rar la medic,desi multe cazuri apartin incapacitatii
partenerului de a prelungi suficient contactul sexual.

Daca lipseste orgasmul,atunci formatiunile erectile nu se descarca de afluxul desange crescut,musculatura nu

se relaxeaza,si se produce congestia organelor genitale,tradusa prin dureri lombare si pelvine care apar in timpul
mersului sau cu ocazia actului sexual ,si o stare de incordare psihica.

Tipuri de frigiditate :

-primara (tine de factori religiosi,educatia austera,lipsa”narcisismului fiziologic”,informatii gresite,diverse

temeri,factori sociali,familiali,”calitatile”partenerului ;
-secundara (tine de afectiuni neurologice,metabolice,psihiatrice,interventii chirurgicale genitale, sarcina si
lehuzia,menopauza,unele medicamente,fumatul,alcoolul.
-selectiva | apar in anumite circumstante,sau fata de anumiti parteneri ,in anumite stari fiziologice
-ocazionala | sau patologice.

Diagnosticul=Anamneza si interogatoriul ;Ex.clinic general (aspect somatic,caractere sexuale

secundare,comportament psihic ) ;Ex.genital (distanta clitoris-introit vaginal,infantilism genital, prolaps,retoversii
uterine);+/- Ex.paraclinice

Tratament – este complex si nuantat in raport cu cauzele si forma clinica a frigiditatii , in majoritatea cazurilor
vizeaza cuplul=se completeaza lacunele de educatie sexuala ,”antrenament sexual comunicativ”,”invatarea”
orgasmului clitoridiano-vaginal, adoptarea unor pozitii favorabile, antrenarea miscarilor muschilor adductori ai
coapselor ,pubococcigieni si ai perineului (exercitii Kegel) .

Tratamentul medicamentos :Hormonii androgeni(cresc libidoul,dar virilizeaza) ;Yohimbina (blocant α2-adrenergic)

;Cantarida ;Ginseng ;Cocaina (da obisnuinta,ajungand repede la toxicitate) ; tratamentul bolilor de baza,evitarea
surmenajului , stresului.

La Piccolo :”Nu exista femei frigide,numai barbati nepriceputi,si ca o culme a paradoxului,acestia de obicei se
casatoresc impreuna”

2) Exagerarea libidoului (erotism, afrodisie) –are diferite grade de intensitate,uneori poate duce la acte de
violenta (“betie erotica”)sau obsesii ,halucinatii sexuale (se poate asocia cu exhibitionismul, obscenitati, gesturi
lubrice).

Forma ”completa” a erotismului feminin realizeaza “nimfomania”.

Cauze :-fiziologice(genetice,hormonale,la pubertate , in premenopauza, premenstrual,dupa effort fizic

moderat,consumul unor medicamente,condimente, alcool,factori educationali,sociali,etc).

-stari patologice (-afectiuni endocrine :hiperfoliculinismul functional sau organic ,hiperandrogenismul ;- afectiuni
metabolice :obezitatea,DZ ;-stari subfebrile :TBC ;-afectiuni neurologice ; -boli psihice

Tratament =psihoterapie,indepartarea factorilor favorizanti externi, tranchilizante sisedative.

In formele agresive se prescriu antiestrogeni,progesteron,antiandrogeni.

3)Vaginismul –contractura reflexa si dureroasa a muschilor perivaginali (ridicatori anali, coccigieni),urmata de

ingustarea lumenului vaginal ,fapt ce jeneaza intromisiunea,sau retragerea penisului (“penis captivus”).

Femeile cu vaginism au o personalitate aparte –sant gracile,anxioase ,sterile,sufera de dismenoree, au in general

un libidou normal.

Cauzele sant in general psihologice -tin de educatia si experientele traite in perioada adolescentei (mediu
auster,tatal violent /alcoolic ,traumatisme sexuale ) sau de partener (frecvent neexperimentat in domeniul
sexualitatii.

Forme clinice –V.primar –fara cauze aparente,dar femeia este nevrotica

 -V.secundar-afectiuni genitale inflamatorii ,nevralgia nervilor pelvieni,spina bifida, dupa nasteri
complicate,la menopauza,dupa interventii chirurgicale in micul bazin,radioterapie locala.
Diagnosticul –trebuie sa excluda alte probleme :-anomalii himenale ;malformatii vaginale ; dispareunia ;refuzul
actului sexual ;dificultati ale erectiei.

Tratamentul =se adreseaza factorilor cauzali si necesita colaborare intre ginecolog si psihiatru. Se pot folosi
sedative,tranchilizante minore ,miorelaxante,precum si crème locale cu anestezic, estrogeni.In cazurile rebele se pot
incerca dilatatii vaginale (efectuate de femeie,partener sau medic)

4)Dispareunia –durerea genitala provocata de raporturile sexuale vaginale

Forme clinice /organica (malformatii de bazin osos sau ale aparatului genital)
\functionala (psihogena,pseudoalgica)-durerea are caracter inconstant
-cronologic /primara (de la inceputul vietii sexuale)
\secundara
-dupa sediul durerii /superficiala (vulvo-vaginite,malformatii himenale,ruptura de perineu, prolapsul
genital,atrofia sau hipoplazia locala,disgenezia gonadica)
\profunda –survine pe durata intercursei sau succede actul sexual
Diagnostic –Anamneza (sediul durerii,instalarea,semne si simptome asociate,antecedente ginecologice
/psihologice ,asocierea cu frigiditatea)
-Ex.clinic general –alte afectiuni (endocrine,semne de virilizare sau defeminizare)
-Ex.genital –anomalii sau afectiuni locale
Tratament –psihoterapie individuala si de cuplu ;adoptarea unor tehnici de copulatie ;tratamentul bolilor de
baza daca exista.

4)Frustarea sexuala –un obstacol intervine in calea satisfacerii dorintei sexuale.

De cele mai multe ori “frustrata”nu stie /sau nu recunoaste carei cauze se
datoreaza ceea ce simte adesea sub o forma deghizata sau mascata.
Frustarea sexuala fiind o mare actrita ,poate mima :nevroza (cefalee, oboseala,
vise erotice,agresivitate-ironie) ; hipotiroidia frusta (astenie matinala, somnolenta,
crampe musculare,edeme elastice,tendinta la ingrasare) ;sindromul premenstrual ; spasmofilia (furnicaturi la
maini si la buze,crampe musculare ,oftat des,palpitatii,”nod in gat” hipotensiune,fuga de idei) ;
La multe femei frustrate sexual apar diverse manifestari la nivel genital (dureri,oligomenoree), respirator(lipsa
de aer),cardiovascular(palpitatii,dureri),digestiv(balonari,crampe).
Interogatoriul corect pune in evidenta substratul problemelor si orienteaza terapia.

5)Sexualitatea femeii sterile-Sterilitatea feminina reprezinta incapacitatea femeii de a ramane gravida in urma
unei vieti sexuale normale timp de un an.
Frecventa cuplurilor infertile in populatia generala este de 10-15%,avand cauze feminine50 % , masculine 40% si
comune 10%.
Sterilitatea feminina nu este o “boala””,ci numai consecinta a numerosi factori care perturba functia de
reproducere.Poate fi congenitala(cauze genetice,malformatii locale),sau dobandita (inflamatii sau traumatisme
locale,etc)
Femeia sterila ,normal sexualizata,cu axul hipotalamo-hipofizo-ovarian normal functional si fara anomalii locale
genitale are libidou,placere sexuala si orgasm normale. Cu toate ca sterilitatea nu determina suferinta
fizica,neputinta procreatiei produce suferinte sufletesti si prejudicii morale deosebite femeii.In plus,numeroasele
investigatii la care se supune femeia pentru diagnosticul infertilitatii pot diminua dorinta si placerea sexuala.

-SEXUALITATEA PATOLOGICA-
COMPORTAMENTUL SEXUAL PERTURBAT

Sexualitatea este o activitate fiziologica a organismului uman ;= este o forma de contact interuman in care este angajata
intreaga personalitate a partenerilor.
Sexualitatea umana in general,si cea“devianta” in special, reprezinta o tema fascinanata,care angajeaza deopotriva judecati
morale si evaluari stiintifice.
Orice discutie in acest domeniu implica referiri la moralitatea ,moravurile ,traditiile si obiceiurile unei societati. Astfel
sexualitatea , mai ales cea devianta, nu este numai o problema de biologie umana, ci o problematica cu cu continut social
si cultural, care intra in aria de preocupari a sociologilor, sexologilor, psihologilor, psihiatrilor, antropologilor, istoricilor si
juristilor.
Comportamentul sexual este activitatea sexuala a unui individ asa cum este observata de catre altii, deosebita de
perspectiva subiectiva referitoare la propriile acte sexuale.
Comportamentul sexual are la baza un mecanism nervos, de aceea toti factorii care produc o slabire a capacitatii functionale
a sistemului nervos sunt factori care pot produce perturbari in comportamentul sexual. De asemenea starile functionale
neobisnuite, trecatoare ale sistemului nervos (emotia puternica, spaima, depresia), au efecte in acelasi sens.
Sexualizarea scoartei cerebrale se face treptat, ca urmare a aparitiei in circulatia sanguina a hormonilor sexuali
Sirul transformarilor organismului uman cuprinde etape caracteristice, din care se desprind doua perioade critice –
pubertatea si climacteriul - perioade in care se produc modificari profunde, privind aparitia si declinul sexualitatii.
Daca pubertatea se instaleaza rapid (in unu-doi ani) , organismul “beneficiaza” de o perioada mai scurta de acomodare, fapt
ce poate duce la tulburari de comportament si de caracter.
Printre acestea amintim manifestarile autoerotice, cu semnificatie minora si trecatoare (narcisismul, manifestarile isterice)
si anorexia mintala (ca reminescenta a complexului Oedip /Electra),o boala grava ,capabila sa ameninte viata individului.
Aceste stari sunt favorizate de comunicarea redusa in familie, de familia dezorganizata, de absenta unui parinte,etc.
Persoanele cu comportament sexual patologic devin adesea “scandaloase” pentru opinia publica, insa nu trebuie facute
judecati pripite; fiecare caz trebuie analizat in parte , si gasita o solutie potrivita atat pentru societate cat si pentru cel in
cauza.

- PARAFILIILE –

Definesc stiintific ceea ce inainte era desemnat cu termenul de perversiuni sexuale.

Freud le-a considerat ca fiind conduite infantile retardate, anormale, prezente la adulti.
Trebuie lamurit ca variantele coitale sau diverse jocuri erotice nu sunt parafilii.
Acceptarea, practicarea, repulsia fata de unele tehnici tin de optiunile cuplului.
Parafiliile sunt tulburari psiho-sexuale care cuprind conduite aberante de alegere a partenerului sau a obiectului
sexual, in situatii neobisnuite, atat pentru trezirea interesului sexual, cat si pentru obtinerea placerii sexuale.
Pentru diagnosticul de parafilie este nevoie de o perioada minima de sase luni a acestor practici. Persoana face eforturi sa-si
reprime personalitatea parafilica , dar esueaza, recurgand la forme larvate de sexualitate , sau forme cu implicatii medico-
legale.
De alfel, parafilicii aleg meserii in proximitatea posibilei satisfactii erotice .
Prevalenta parafiliilor este greu de apreciat, dar, deducand din proliferarea magazinelor cu accesorii sado-masochiste , a
desuurilor de “peep show” si streaptese, a casetelor cu continut pedofilic si a situ-rilor Internet, se poate aprecia ca parafiliile
nu sunt chiar atat de rare.
Detectarea preferintelor parafilice este anevoioasa,mai ales in cursul expertizelor medico-legale; uneori este utila
pletismografia peniana,care evalueaza gradul de excitatie la diversi stimuli vizuali, tactili si auditivi.
Evolutia este uneori cronica, cu sumari parafilice si delicte medico-legale
Clasificarile s-au facut dupa / prezenta unei fiinte umane in comportamentul
subiectului deviant sexual (violul, pedofilia, incestul,sado-masochismul,
exhibitionismul, voyeurismul, frotajul, sodomia )
\ absenta fiintei umane (bestialitatea, fetisismul, zoofilia).
Alte clasificari includ / gradul de agresivitate pe care il are comportamentul
deviantului sexual (violul, sado-masochismul, pedofilia, necrofilia)
\ gradul de anonimat al actului de devianta sexuala
( fetisismul, voyeurismul, telefoanele obscene).
Parafilii mai rare sunt scatologia telefonica, necrofilia , partialismul, coprofilia, clismafilia
si urofilia.
Parafilicul va cauta prin practicile sale sexuale,sa-si satisfaca in primul rand dorinta.
Astfel se exclude sensul final al activitatii sexuale, procrearea.
Diagnosticul diferential exclude uzul nonpatologic al accesoriilor fanteziilor sexuale, dementa, oligofrenia, episodul
maniacal, schizofrenia, intoxicatia cu anumite substante
1)Exhibitionismul – actiunea de expunere a organelor genitale fara comsimtamantul persoanelor vizate de a asista la un
astfel de comportament –este considerat de lege “ultraj public la pudoare”.
Este un fenomen intalnit mai frecvent la barbati ; poate fi ocazional (la bolnavii cu afectiuni in sfera ano-genito-urinara),
fals (in stari de ebrietate),legat de unele boli psihice, sau propriu-zis, cand apare stereotipic, aproximativ in acelasi loc, la
aceeasi ora, cu acelasi mod de expunere.
Responsabilitatea lor penala este variabila, dupa categoria careia ii apartin.
2)Fetisismul – preferinta pentru obiecte neinsufletite in scopul provocarii si satisfacerii dorintei sexuale
 Obiectul fetis trebuie sa fie perceput prin calitatile sale tactile sau olfactive (piele, cauciuc, matase parfum) ori vizuale, prin
forma sa (sutien, chilot ,ciorap, pantof,etc).
Exista si un fetisism corporal (partialism) – numai anumite parti anatomice ale corpului partenerului joaca rolul de fetis.
Apare doar dupa pubertate, indeosebi la barbati, reflectand o frica de rolul social masculin.
3) Voyeurismul (scopofilia) –dorinta de a urmari persoane in timpul actului sexual (“triolism”), sau placerea de a spiona
oamenii in cursul dezbracarii, defecarii, urinarii, sau a altor acte intime. Voyeurul se ascunde de cei priviti, si
frecvent se masturbeaza.
4)Transvestitismul –dorinta erotica de imbracare sporadica ,tranzitorie, a hainelor (sau pieselor de imbracaminte) sexului
opus, in scopul excitarii sau gratificarii sexuale.
Subiectii sunt de obicei heterosexuali si nu prezinta tulburari de sexualizare (genetic, gonadic)
5) Inversiunea sexuala (transsexualism, uranism) – anomalie psihica in care un individ isi reneaga sexul real, adoptând
un comportament caracteristic sexului opus.
Uranistul este normal sexualizat genetic, somatic si hormonal, dar prezinta tulburari de sexualizare psihica (“un suflet de
femeie intr-un corp masculin”).
Adesea uranistii sunt homosexuali, sau partea pasiva a cuplului de homosexuali.
6)Sado-masochismul –obtinerea satisfactiei sexuale prin agresiune (descris de marchizul de Sade si scriitorul von Sacher-
Masoch).
Sadismul se realizeaza prin provocarea suferintei fizice si morale partenerului, prin umilirea, pedepsirea acestuia.
Masochismul este obtinerea satisfactiei sexuale numai suportand suferinte fizice (lovituri,raniri) , sau morale (umilire,
jignire).
Partenerii implicati in aceste comportamente isi pot schimba intre ei pozitia de victima sau calau.
Fantasmele sado-masochiste apar din copilarie, se concretizeaza in comportament de obicei in perioada adolescentei si se
agraveaza printr-o posibila cronicizare la adult.
Frecvent sado-masochismul se poate asocia cu homosexualitatea, bestialitatea, fetisismul.
7)Pedofilia –preferinta sexuala pentru copii prepuberi sau la inceput de pubertate (se intalneste mai frecvent la barbati).
Pedofilul trebuie sa aiba minim 16 ani.
Poate fi de tip exclusiv (pedofili atrasi sexual numai de copii)sau nonexclusiv (pedofili atrasi si de adulti).
Exista si variante pedofilice : dezbracarea si privirea copilului, exhibarea si masturbarea in prezenta copilului, atingerea si
mangaierea tandra a copilului, felatia sau cuningulitia asupra copilului, penetrarea vaginului cu degetele, obiecte straine.
Aceste practici justifica sanctiuni penale prevazute de lege.
8) Bestialitatea (Zoofilia) – ajungerea la gratificare sexuala prin coit cu animale vii.
Se intalneste cu precadere la baieti in preadolescenta, mai ales in mediul rural, sau la ingrijitorii de animale izolati, si are de
obicei caracter tranzitoriu. La femei zoofilia se manifesta prin dresarea animalelor pentru a practica cunnilingus-ul.
Fenomenul este descris din antichitate , si a stat la baza “genezei “monstrilor din mitologie (fauni, satiri, centauri,
minotaurul lui Minos).
9) Gerontofilia –relatia sexuala cu o persoana de varsta inaintata.
Se comite mai frecvent prin violenta de catre adolescenti sau barbati tineri.
10) Necrofilia –acea relatie sexuala realizata pe cadavre umane.
Se intalneste rar, si atunci cand este descoperita, reiese ca intra in apanajul barbatilor. In general practicantii acesteia sunt
tarati psihic (schizofreni, dementi, oligofreni).
11) Frotajul – placerea se realizeaa prin apropierea de persoana dorita, frecarea de ea sau aplecarea si presarea ei.
Froteurii isi cauta victimele in locuri aglomerate (in mijloacele de transport in comun, la cozi).
12)Vampirismul–acea relatie sexuala in care excitatia si orgasmul se produc prin ranirea victimei si sugerea sangelui din
rana (poate fi asociat ca fapta secundara sadismului sau masochismului ).
13) Oralismul –este o practica aproape comuna despre care se stie, dar nu se vorbeste. Consta din stimularea organelor
genitale ale partenerului cu gura sau limba celuilalt partener (cunnilingus / fellatio ).
Studii recente demontreaza ca se practica in 50-60 % dintre cupluri, uneori din nevoia obtinerii erectiei, iar alteori pentru a
adauga un plus de placere, fiind mai frecventa la persoanele in varsta de peste 60 de ani.
Practica, pastrata in limitele intimului normal si afectiunii reciproce, exprima o sexualitate sanatoasa.
Toate aceste parafilii descrise se comit cu intentie.
Autorul (sau autorii) faptelor urmaresc fie oripilarea asistentei (exhibitionism), fie accepta
Exista si forme de parafilii infractionale : este vorba de fapta adultului de a avea acte de perversiune cu sau asupa unui
copil,cu o persoana care nu-si poate exprima vointa sau nu se poate apara.
De asemenea , se refera la acele situatii in care victimei i se produce o vatamare corporala grava, decesul sau sinuciderea,
cum se intampla uneori in cazul sadismului.
Pedeapsa prevazuta de lege, este gradual mai mare in functie de urmari si este prevazuta la art.200 alin 2-5 (de la 2 la 25
ani de inchisoare ).
- NIMFOMANIA (libido insatiabilis)–starea de hipererotism “psihic” manifestat printr-o preocupare exagerata si
permanenta a femeii pentru a realiza actul sexual. Antreneaza disfunctionalitati interpersonale, ducand frecvent la
promiscuitate sau masturbare.(Ex=imparateasa Romei Messalina,imparateasa Rusiei ,Ecaterina a II-a , maica Ioana a
Ingerilor de la Manastirea Ursulinelor).
-SATIRIAZISUL –starea de hipererotism “psihic”, manifestata printr-o preocupare excesiva si constanta a barbatului
pentru a realiza coitul. Frecvent se asociaza cu masturbarea compulsiva. Activitatea sexuala repetata nu ii ofera celui
suferind nici satisfactie, nici eliberare de tensiunea sexuala. Nu trebuie confundat cu priapismul si nici cu hipererotismul
obsesional (este echivalentul masculuin al narcisismului)
Cauze :-stari de surmenaj, aturitate psihica, boli psihice, neurologice ; consum de droguri, tratamente cu doze mari de
hormoni androgeni.
- NARCISISMUL (aluzie la Narcis, indragostit de el insusi)–propriul corp constitue obiectul sexual , refuzand alte
practici sau obiecte sexuale.
Dupa unii autori , narcisismul,prin iubirea de sine ar fi o tendinta latenta spre homosexualitate. Este mai frecvent in
sexualitatea feminina, femeia avand nevoie de o punere mai mare in valoare a propriei persoane, neurmarind direct satisfactia
instinctuala,asa cum este programat barbatul.

- HOMOSEXUALITATEA-

Dupa OMS , este definita ca atractia psiho- sociala exclusiva sau predominanta pentru persoane de acelasi sex, cu sau fara
raporturi fizice.
Homosexualitatea are un istoric zbuciumat ;ea este o problema de orientare sexuala, identitatea sexuala nefiind în dubiu
(este mai frecventa la barbati).
In acest domeniu si lumea psihiatrica a fost scindata de dezbateri extrem de aprinse, homosexualitatea fiind inclusa pentru
mult timp la capitolul perversiuni sexuale (in 1973, Asociatia psihiatrilor americani a inclus-o in randul tulburarilor de
orientare sexuala ).
Istoric :-Primele mentiuni au fost facute in Biblie (Sodoma), apoi in Mesopotamia, dar dezbateri pe larg au aparut dupa anul
2000.
In Grecia elenista fenomenul a fost denumit “paiderastia”- pedicatie (Ex=Platon)
In Sparta , razboinicii o practicau frecvent, se casatroreau doar pentru a avea urmasi.
Imperiul Roman este mentionat pentru practicile homosexuale ale monarhilor in lucrarea lui Suertonius “Vietile celor 12
Cezari” (de la Cezar la Domitian), care precizeaza doar doi monarhi care nu au avut relatii sexuale cu barbati (Ex.cel mai
cunoscut este Iulius Cezar, apoi Nero).
Si in Asia (China, Japonia),homosexualitatea este mentionata din primele secole ale e.n. In aceste tari s-a interzis prin lege -
in China in 1740,in Japonia in 1873.
In tarile musulmane s-a practicat din antichitate, in unele dintre ele continua si astazi, fara implicatii legale (Ex: Kandahar).
Denumirea de homosexualitate apare in 1869 , si ii apartine medicului ungur Karoly Maria Berekert. Vorbind despre
homosexualitate,se face referire atat la barbatii homosexuali (gay), cat si la bisexuali si lesbiene.
Denumirea lesbianismului a plecat de la numele poetei antice Sappho din Lesbos,care a descris in poeme atat practici
heterosexuale cat si homosexuale.
Se folosesc si termenii de “tribadism”, sau “safism”
Orientarea homosexuala este tainuita multi ani familiei si prietenilor, dar la o anumita varsta apare nevoia de asumare
plenara a acesteia si declararea sa publica.
Aceasta trasatura a sexualitatii a fost teoretizata prima data de catre Kinsey.
Sub raport etiologic, homosexualitatea ramane inca o enigma . Sunt incriminate conflictele oedipiene nerezolvate, prezenta
unor mame simbiotice, a unor tati rigizi,precum si intaririle pozitive ale unor experiente homosexuale. Unele trasaturi pot fi
mostenite genetic , altele pot fi cauzate de mediul intern,hormonal, sau de cel extern.
Cautarea genei “gay” dateaza din 1993,cand s-a descoperit o regiune ADN localizata pe cromosomul X (Xq 28 =GAY 1),
care a demonstrat ca homosexualitatea nu este numai o alegere sociala sau de life-styl .Din 2009, un grup de cercetatori de la
o Universitate din Chicago intreprinde un studiu foarte amplu care va demonstra odata pentru totdeauna daca acest
comportament se transmite genetic sau nu.
Conform psihologilor, stresul de a fi homosexual conduce la un comportament homosexual mai mare, nu mai mic.
Complicatii frecvente sunt depresiile, autovatamarile ,si chiar suicidul sau homicidul prin crime pasionale generate de
gelozii patologice.
Parerile despre homosexualitate, cat si cadrul legislativ , difera atat pe glob, cat si in Europa , in functie de regimurile
politice, religie, nivelul educational, etc.
In Europa primele parteneriate homosexuale au fost oficiate in Olanda in 1980, aceasta fiind si prima tara care a
legalizat casatoriile intre persoane de acelasi sex (in 1997).
Poporul roman este considerat destul de homofob (datorita religiei, comunismului, legislatiei penale).
Codul penal semnat de Al.I.Cuza in 1864 pedepsea doar violul homosexual. In 1938, sub Carol al-II-lea, se mentioneaza
pedeapsa si daca fapta produce scandal public sau are loc cu o persoana sub 18 ani.
 In 1968 , art.200 din Codul Penal (revizuit in 1993) interzice orice fel de practici homosexuale. Acest articol s-a
abrogat ,dupa multe discutii , in 2001.
Prognosticul homosexualiatii depinde de gradul de fixatie al anomaliei si de relatia morala a individului fata de
suferinta lui.
Tratamentul- consta in ajutor medical psihiatric, atunci cand homosexualitatea se manifesta cu alte tulburari psihice
care tin de diferite boli sau prin reorientare sexuala pentru acei homosexuali care isi traiesc neplacut conditia.
Tipuri de homosexualitate
-Homosexualitatea accidentala-se recurge la un partener de acelasi sex din lipsa de disponibilitate a vreunui partener de
sex opus (in inchisori, manastiri, cazarmi,etc).
-Homosexualitatea de deprivare -termen alternativ pentru hs. situationala sau de izolare(survine in absenta partenerilor).
-Homosexualitatea declarata- recunoscuta constient si reflectata in comportamentul sexual.
-Homosexualitatea adolescentilor –studiile lui Kinsey(1966) arata ca ~17% dintre femeile hs. si ~18% dintre hs.barbati au
avut primele contacte sexuale inainte de 15 ani.
In majoritatea cazurilor insa, contactele homosexuale din adolescenta sunt ocazionale si experimentale, putand sa nu
conduca la hs.propriu-zisa.
-Homosexualitatea ego-distonica- nu exista indoieli privind orientarea sexuala, insa persoana nu poate renunta la acest tip
de sexualitate, desi o considera nepotrivita si rusinoasa.
-Homosexualitatea ego-sintona (gay)- persoana are un comportament homosexual activ, declarat, in acord cu
personalitatea.
-Homosexualitatea latenta – tendinte hs.reprimate (partial sau complet), care se pot exprima ocazional prin fantezii, critici
(pot fi evidente in situatii dezinhibante-alcool)
-Homosexualitatea mascata –este un corespondent inconstient al hs, manifestat de ex.prin preferinta exclusiva pentru acte
sexuale practicate de obicei de hs (Ex-coitul anal cu un partener de sex opus).

INTERSEXUALITATEA ORGANICA

Definitie- abaterea de la evolutia normala a tuturor etapelor sexualizarii parcurse cronologic intr-un sens definit masculin sau
feminin (sexul genetic sau cromozomial, sexul gonadic, sexul gonoforic intern , sexul genital extern, sexul pubertar hormonal
si sexul psihocomportamental).
Daca apare o lipsa de consens a sexualizarii, daca una dintre etape esueaza sau evolueaza spre sexul opus, apare o stare de
intersexualitate.
Individul intersexuat poseda caracteristici secundare ale ambelor sexe, sau in unelecazuri, organe sexuale interne sau
externe partial dezvoltate ale ambelor sexe.
Exista si situatii in care unele elemente ale sexualizarii pot sa nu se defineasca nici ca feminine nici ca masculine,
ramanand intr-o stare de ambiguitate.

DISGENEZIILE GONADICE

1)Sindromul Klinefelter –anomalie cromozomiala (gonozomiala XXY sau cu 3,4 X)-

Clinic , subiectii prezinta macroschelie si aspect eunucoid ; penisul este normal sau mic, pilozitate redusa, ginecomastie.
Subiectii prezinta azoospermie si sterilitate;FSH si estrogeni crescuti,17-CS scazuti sau normali, tulburari neuro-psihice.
Tratamentul vizeaza urmarirea valorilor hormonale in dinamica (cu varsta) si corectia deficitului de testosteron.
Ginecomastia si alte modificari prea evidente se pot corecta chirurgical.
2) Sindromul Turner –disgenezie gonadica 45 XO –sau mozaicism
Fenotipul este feminin, cu hipotrofie staturala si infantilism genital, cu amenoree primara.(+/- gat palmat, limfedem
congenital, cubitus valgus, debilitate mintala).
Exista si varianata de sindrom Turner masculin (mozaicism XO/XY )-Fenotipul este masculin, cu testicule rudimentare,
adesea criptorhidie,cu unele din semnele sdr.Turner.
Tratamentul sdr.Turner are ca obiective cresterea staturala si sexualizarea (initial cu hormoni androgeni anabolizanti, apoi cu
estrogeni).

PSEUDOHERMAFRODITISMUL MASCULIN

Definitie-discordanta dintre sexul gonadic (testicule) si anumite elemente ale fenotipului (sexul gonadic extern, genital
intern sau hormonal),care pot fi feminine sau intersexuale.
Frecvent cariotipul este XY, mai rar mozaicism.
Sexualitatea clinica pubertara a subiectilor cu PSHM se dezvolta incomplet si poate fi de tip masculin, feminoid, ambisexual
sau absenta. Gonadele sunt in mod constant testicule de obicei ectopice ,si cu structura alterata.
 Entitati clinice :-Testiculul feminizant -talie inalta, aspect feminin (si OGE), amenoree, absenta parului pubian ,a
vaginului, prezenta testiculelor (are caracter familial)
-Sdr.Reifenstein -sex genetic XY,clinic feminin cu uter,vagin absente s prezenta de testicule mici,uneori
ectopice
-Sdr.Rokitansky-Küstner –femei cu amenoree primara,uter si vagin absente.
-Disgenezia orhitica pura -cariotip XY,cu OGE feminine,uter prezent, gld.mamare nedezvoltate
-Disgenezia gonadala mixta –forma intermediara intre sdr.Turner si PSHM.
-Anorhidia
Paraclinic:- Caracteristic este defectul de androgeni-receptor =Testosteron normal, LH mare cu FSH normal + lipsa de
raspuns la tratamentul cu testosteron.
Tratamentul –subiectul nu trebuie informat despre sexul sau gonadic, doar ca infertilitatea este permanenta. Castrarea
chirurgicala se face dupa sfarsitul maturizarii(se face datorita riscului de malignizare), uneori se creeaza un neovagin.

PSEUDOHERMAFRODITISMUL FEMININ

Definitie –discordanta intre sexul genetic-gonadic-gonoforic feminin si sexul genital extern –masculin (clitoris peniform, cu
hipospadias si labiile mari fuzionate partial sau total,vagin separat si sinus uro-genital). Cariotipul este totdeauna XX.
Tipuri –PSHF de origine endocrina –Hiperplazia corticosuprarenaliana congenitala (deficit de 21-hidroxilaza -5 tipuri
Prader)
-Tumori virilizante ale mamei (arenoblastoame,luteoame ovariene)
-Iatrogen, in hormonoterapia gravidei (A,P,E)
-PSHF de origine extraendocrina –Forma teratologica (malformatii OGI sau renale)
-Forma criptogenetica- criptorhidie si hipospadias (clitoris mare, dar moale)

HERMAFRODITISMUL

Definitie –coexistenta la un subiect,a ambelor structuri gonadice (ovar si testicul), active fuctional,si care determina o
dezvoltare ambisexuata a organismului.
De obicei, nou-nascutul prezinta anomalii ale OGE ,apropiate insa de cele masculine, iar spre pubertate apar si fenomene de
feminizare.
Tipuri (Guinet si Putelat):
-Tipul I –diferentiere feminina avansata, doar clitoris hipertrofic, apare ciclul menstrual
-Tipul II -labioscrot, organ penoclitoridian;apar gld.mamare si ciclul menstrual
-Tipul III -OGE ambigue, predominant masculine ;poate apare menstruatia (caracter de uretroragie).
-Tipul IV -OGE predominent masculine, scrot normal, penis normal; vaginul se deschide in sus ,in uretra,sau este inchis; se
dezvolta gld.mamare, pot avea colici abdominale lunare .
Se pare ca intre cele doua gonade diferite exista o interdependenta functionala (chirurgia uneia determina dezvoltarea
celeilalte).
Sexul genetic mentionat in literatura a fost diferit,mai frecvent XX ,apoi XY si mai rar mozaicisme , certitudinea
diagnostica fiind oferita doar de examenul histopatologic al gonadelor.
Tratamentul-se au in vedere aspectul OGE si OGI, apoi dezvoltarea fizica, psihica si educatia primita anterior de catre
copil. Conduita are in vedere in primul rand, respectarea sexului psihologic (dar tine seama si de bilantul sexual
predominant)
La un copil sub 3 ani ani se au in vedere si posibilitatile chirurgiei plastice (mai usor de rectificat in sens femini