SCOALA POSTLICEALA „HENRI COANDA”

SUPORT DE CURS
- UZ INTERN-

MODULUL 30
GINECOLOGIE SI NURSING SPECIFIC

Specializarea ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ANUL III

1
 Semiologie ginecologică

GINECOLOGIE = ramură a științelor medicale care se ocupă cu funcțiile și cu bolile aparatului

genital feminin
Examinarea clinică în ginecologie cuprinde examenul general şi examenul local.
Examinarea clinică locală are loc după instruirea pacientei pentru golirea vezicii urinare şi cuprinde:
inspecţia, palparea bimanuală, examinarea rectală
O a treia persoană (asistenta) participă întotdeauna la examen. Instrumentele se ţin acoperite cât timp
nu sunt folosite. Valvele/speculul se încălzesc la temperatura corpului înainte de utilizare.
Inspecţia, trebuie întotdeauna să preceadă palparea!
Organelor genitale externe
- Inspectarea labiilor mari şi mici, mons pubis, glandele Bartholin, corpul perineal, regiunea
anală, pentru caracteristiciile cutanate, distribuţia pilozităţii, conturul şi eventualele tumefieri. Se
palpează orice formaţiune suspectă. Se separa labiile mari cu indexul şi degetul mijlociu al mâinii
înmănuşate şi se inspectează caracteristicile epidermei, mucoasei, precum şi configuraţia anatomică a
următoarelor structuri în ordinea indicată: labiile mci, clitoris, orificiu uretral, orificiu vaginal
(introitul), himen, corp perineal, anus
- Introitul - se observă peretele vaginal anterior când este prezent un cistocel sau proeminarea
peretelui posterior când este prezent un rectocel sau enterocel. Proeminarea ambilor pereţi poate însoţi
un prolaps complet al uterului.
- Inspecţia vaginului şi cervixului se face cu ajutorul valvelor sau cu ajutorul unui speculum.
Inspecţia vaginului se face pentru a evidenţia:
a. Prezenţa sângelui
b. Secreţii. Acestea trebuie studiate pentru dectarea trichomoniaziei, candidozei şi celulelor "clue“
(cheie), şi pentru efectuarea culturilor, în primul rând pentru gonococi şi chlamydia
c. Caracteristicile mucoasei (culoare, leziuni, vascularizaţie superficială şi edeme)
d. Anomalii structurale (congenitale şi dobândite)
inspecţia

Inspecţia cervixului se face pentru aceleaşi elemente:

a. Sângerarea neobişnuită din canalul cervical, cu excepţia menstruaţiei, necesită evaluare pentru
neoplazia cervicală sau uterină
b. Leziunile inflamatorii sunt caracterizate printr-o secreţie muco-purulentă, roşeaţă, edem şi
ulceraţii
c. Polipii pot lua naştere fie din suprafaţa cervixului proiectându-se în vagin, fie din canalul cervical,
polipii pot fi de natură neoplazică sau inflamatorie
d. Carcinomul cervical poate să nu modifice în mod semnificativ suprafaţa cervixului, sau poate avea
aspect similar unei leziuni inflamatorii.
De aceea, dacă se suspectează o neoplazie, este indicată efectuarea biopsiei!
Palparea bimanuală
Se testează forţa perineului prin exercitarea presiunii la nivelul pereţilor vaginali pentru depistarea
unui cistocel sau rectocel, sau a unor formaţiuni tumorale. Se evaluează cervixul pentru poziţie,
consistenţă şi durere la mobilizare. Se palpează fornixul lateral stang şi drept, pentru a delimita
ovarele şi tubele uterine, care în mod normal nu sunt palpabile
Corpul uterin se examinează comprimând uşor cu mâna aflată pe abdomen structurile pelvine, spre
degetele din vagin. Se evaluează poziţia, dimensiunea, forma, simetria, consistenţa, sensibilitatea şi
mobilitatea uterului.

2
O mână se plasează la nivelul peretelui abdominal inferior şi degetele index şi mijlociu al celeilalte
mâini în vagin (sau vagin şi rect în examinarea recto-vaginală)
Examinarea rectală
Examinare recto-vaginală pentru evaluarea tonusului sfincterului extern anal, depistarea de hemoragii
oculte sau tumori anale, mase uterine şi anexiale. La virgine, la care himenul este intact, organele
pelvine se examinează prin tehnica recto-abdominală.

Simptome cardinale în ginecologie

Semiologia ginecologică este relativ săracă, principalele simptome fiind: durerea, hemoragia,
leucoreea.
Durerea
Durerea, pelvină şi abdominală, sunt cele mai comune acuze în practica ginecologică, iar evaluarea
poate fi frecvent dificilă. Trebuie aflat debutul, localizarea, durata, şi severitatea, precum şi
simptomele asociate (febră, frisoane, greţuri, varsături sau sângerare).
Debutul
Debutul brusc sugerează un eveniment acut intraperitoneal, cum ar fi perforaţia, hemoragia, ruptura
sau torsiunea. Similar se poate prezenta o colică acută a tractului urinar sau gastrointesinal.
Debutl progresiv sugerează inflamaţia, obstrucţia sau un proces cu evoluţie lentă.
durerea
Localizarea poate fi:
- generalizată
- epigastrică
- periombilicală
- hipogastrică sau suprapubiană
- pelviană
- la nivelul umărului
Caracterul
Durerea ritmică, colicativă sugerează contracţii musculare ale unui organ cavitar, presiune
intraluminală a unui organ cavitar
Durerea constantă sugerează un proces inflamator, supradistensia unui organ solid, compromiterea
irigaţiei cu sânge
Durerea intermitentă sugerează o formaţiune anexială cu torsiune parţială
Durerea poziţională sugerează o masă pelvină mobilă simptomatică într-o anumită poziţie
Durerea ascuţită sugerează obstrucţie sau un eveniment peritoneal acut
Durata şi recurenţa episoadelor dureroase ne ajută să stabilim dacă problema este acută sau cronică,
dacă pacienta a avut o durere similară în antecedente sau pentru o perioadă lungă, se exclude o
problemă acută. Atacurile acute de durere pe perioade lungi de minimum 48 ore şi care sunt recurente,
pot fi secundare unor probleme cronice.
Durerea acută asociată sarcinii:
Avortul (asociată cu metroragie, durere abdominala suprapubiană, de tip colicativ şi variabilă ca
intesitate).
Sarcina ectopică (durere de obicei unilaterală, dar poate fi şi bilaterală sau generalizată. Poate avea
caracter colicativ- distensia dată de creşterea sarcinii, sau acut- cauzată de ruptura acută cu
hemmoragie intraperitoneală).
Durerea acută neasociată sarcinii:
Durerea din apropierea ovulaţiei (datorată iritaţiei peritoneale de catre lichidul foliculului ovarian.
Durează cateva ore, maxim 2 zile).
Patologie ovarină (sangerarea, torsiunea şi ruptura chisturilor ovariene benigne sau maligne).
Boala inflamatorie pelvină (infecţie a organelor pelviene de obicei agentul patogen fiind Neisseria
gonorrheae, Chlamydia trachomatis şi Mycoplasma hominis).
Durerea cronică ciclică:
Durerea din apropierea ovulaţiei
Dismenoreea
3
Primară (menstruaţie dureroasă în absenţa leziunilor organice. Spasmotică şi pulsatorie, debutul fiind
o dată cu menstruaţia şi durează 1-3 zile)
Secundară (menstruaţie dureroasă în prezenţa unor boli organice, ce apare la mai mult de 2 ani de la
menarhă)
Sindormul ovarului rezidual (după extirparea chirurgicală a ovarelor, datorită unui ţesut ovarian
rezidual)
Durerea cronică aciclică, prelungită
Etiologiile organice: endometrioza, aderenţe pelvine, congestie pelvină
Durere abdominală şi a ţesuturilor moi (puncte trigger pot fi localizate în peretele abdominal,
musculatura scheletică, ţesuturi moi pelvine)
Cauze psihogene (depresie, ipohondire, tulburare de somatizare)
Hemoragia
Metroragia reprezintă sângerare în afara menstruaţiei
Menoragia este menstruaţia prea abundentă, cantitativ sau ca durată
Menometroragie = menoragie + metroragie
Ciclul menstrual
Ciclul menstrual este datorat modificării ciclice endometriale produse de hormonii ovarieni. Există 2
faze ale ciclului endometrial, faza proliferativă sau estrogenică (din ziua a 5-a până în ziua 14-a, când
într-un ciclu de 28 de zile se produce ovulaţa), faza secretorie începe după ovulaţie şi durează 14 zile,
durata fiind constantă indiferent de lungimea ciclului.
Menstruaţia durează 3-5 zile (maxim 7), şi reprezintă o sângerare genitală cu sânge roşu, incoagulabil

Metroragiile
În cazul metroragiilor se practică examen clinic general, examen cu speculul sau valvele a colului şi
vaginului, tuşeu vaginal. Se recomandă de primă intenţie test de sarcină (beta-hCG plasmatic sau
urinar), ecografie pelvină pe cale transvaginală şi abdominală, hemogramă, feritinemie, trombocite,
coagulogramă.
Etiologie:
În timpul sarcinii: avort, sarcină extrauterină, sarcină molară, placenta praevia, hematom
retroplacentar, alte cauze nespecifice sarcinii
În afara sarcinii: fibrom uterin, polip endometrial, hiperplazia endometrială, ectropion, chisturi
ovariene, endometrite, neoplasme de col, de endometru sau de ovar, metroragii intermenstruale (în
ziua a 14-a a ciclului), sangerare pe sterilet sau asociate cu administrarea de anticonceptionale orale
Afecţiuni generale: hipertensiunea arterială, tulburări de coagulare, administrarea de anticoagulante
etc

Menoragiile
Examenul clinic general şi local este asemănător celui practicat în cazul metroragiilor. Menoragiile
sunt datorate fie unor afecţiuni genitale (fibrom uterin, polip uterin, neoplasme) fie unor afecţiuni
neuroendocrine.
În caz de metroragie sau menoragie frotiul Papanicolau este inutil
Leucoreea
Etimologic înseamnă scurgerea albă. Fiziologic, toate segmentele aparatului genital feminin au o
oarecare secreţie, dar nu abundentă. Mucoasa vaginului furnizează un lichid alb-lăptos cu un pH acid.
În cursul sarcinii poate exista o leucoree fiziologică de origine vaginală
Glandele colului secretă o substanţă vâscoasă, alcalină. Apare numai la femeile adulte, între ziua a 12-
a şi a 16-a a ciclului, şi se numeşte gleră, moment în care colul este uşor întredeschis.
La tinerele fete apare la pubertate. La femeia gravidă are aspectul unui lichid albicios, gelatinos.
Leucoreea patologică este foarte abundentă, se exteriorizează şi îşi schimbă caracterele.
Are diferite aspecte, de la incolor până la alb lăptos (cu grunji, Candida albicans); gri (Gardnerella
vaginalis); galben, verzui (Trichomonas vaginalis) sau rozat dacă se amestecă cu sânge
Mirosul este variat, devine fetidă în cancere, endometrite; miros de urină de şoarece în trichomoniaza
vaginală; miros de peşte putred în vaginita bacteriană (cu Gardnerella vaginalis)
4
Poate fi asociată cu durere, prurit, arsură sau maceraţie

Patologia inflamatorie a aparatului genital feminin

I. Vulvovaginitele
Reprezintă un termen general care se referă la numeroase infecții vaginale și vulvare. Aceste infecții
nu sunt, aproape niciodată, izolate numai la vulva sau vagin. Ele coexistă având aceeși etiologie,
patogenie și tratament.
Ca factori de risc putem aminti varsta, perioada de activitate sexuală, statusul hormonal și imunologic,
diabetul zaharat, igiena locala, sarcina, dispozitivele intrauterine (DIU, sterilet).
Flora vaginală normală este predominant seroasă, alcatuită din mai multe tipuri de bacterii, cea mai
comună fiind lactobacilul Döderlin. pH-ul vaginal normal este mai mic de 4,5, fiind menținut sub
această valoare de producția de acid lactic de către bacilii Döderlin.
Aproape 90% din cazurile de vulvovaginite pot fi atribuite infecției cu:
Gardnerella vaginalis (vaginită nespecifică sau vaginoză bacteriană)
Candida albicans (candidoza vulvo-vaginală)
Trichomonas vaginalis (vaginită trichomoniazică).
Simptomatologie
Subiectivă:
senzație de înțepătură, arsuri cu sau fara iradiere spre vulvă și perineu, cu accentuare la micțiune, fiind
însoțită de disurie, tenesme vezicale, dispareunie (durere la contact sexual)
Obiectivă:
modificarea secreției vaginale (ca abundeță, culoare, miros, caracteristică pentru fiecare formă clinică)
eritem vulvo-vaginal
tuseu vaginal dureros

A. Vaginoza bacteriană
Etiologia: bacil Gram negativ, numit Gardnerella vaginalis (Haemophilus vaginalis)
Incidența: 10-15% la femeile active sexual clinic
Diagnostic
asimptomatică în 50% din cazuri
leucoree alb-cenușie, omogenă, ușor aerată cu miros aminic (de pește putred) ce apare în mod
particular postcoital sau după igienă locală, aderentă la pereții vaginului
aspectul colului este normal
Diagnostic de laborator
examen microscopic direct și cultură cu antibiogramă
testul cu hidroxid de potasiu (KOH) – adăugarea de KOH la secrețiile vaginale produce miros fetid de
pește putred
Tratament
Metronidazol 2x500mg/zi 7 zile sau 2g oral, în doza unică
Tinidazol 2g oral, în doza unică, asociat sau nu cu tratament local (ovule cu Metronidazol)
Nu se recomandă tratarea partenerului sexual

B. Vaginita trichomoniazică
Este determinată de Trichomonas vaginalis, parazit ce se transmite pe cale sexuală
Este frecvent asimptomatică, în funcție de cantitatea inoculului și de factorii de apărare locală
Examen clinic:
Leucoree verde, galbenă, spumoasă cu miros de mucegai
Durerea locală este comună, ocazional poate apărea prurit
Se asociază deseori cu cervicită, caz în care pot apărea sangerări postcoitale
Diagnostic de laborator:
pH-ul secrețiilor vaginale între 5-7
La examenul microscopic pot fi decelați paraziți mobilli multiflagelați și leucocite
Tratament
5
Metronidazol 2x500mg/zi 7 zile sau 2g oral, în doza unică
Tinidazol 2g oral, în doza unică, asociat sau nu cu tratament local (ovule cu Metronidazol)
Tratarea partenerului sexual este obligatorie

C. Candidoza vulvo-vaginală
Cel puțin 75% din femei sunt afectate de un episod de candidoză vaginală în timpul vieții.
Etiologie: 90% este determinată de Candida albicans, prezentă în mod normal în intestinul terminal și
în regiunea perianală.
Factori favorizanți:
sarcina
contraceptivele orale combinate
ATB cu spectru larg
tratamente cu steroizi, imunosupresoare, citostatice, radioterapie, lenjerie intimă din materiale
sintetice, diabet, SIDA, malnutriție, boli carențiale, leucemii, anemii feriprive
Examenul clinic decelează:
leucoreea caracteristică, albicioasa, grunjoasă, aderentă, asociată cu prurit intens
senzatie de arsura și iritație vulvară, dispareunie
mucoasa vaginală congestionată, eritematoasă
cervixul are aspect normal
uneori disurie
Diagnostic de laborator
pH vaginal (4 - 4,5)
examen microscopic (test citobacteriologic) sau culturi – prezența sporilor și filamentelor miceliene.
Tratament
Tratamentul partenerului
Săpun alcalinizant
Antimicotice locale (ovule, creme, tablete) sau sistemice
ex: Clotrimazol, Miconazol, Fluconazol, Econazol, Ketoconazol
Recidivele sunt frecvente și necesită tratament prelungit

D. Vaginita atrofică
Atrofia mucoasei vulvare și vaginale cauzată de concentrația scazută de estrogeni, în menopauza
naturală sau artificială (anexectomie bilaterală, tumori)
Examen clinic
Mucoasa vaginală friabilă, fară pliuri, leucoree purulentă
Pacienta acuză arsuri și/sau sângerari minime postcoitale, dispareunie
Diagnostic de laborator
Examen microscopic: celule parabazale, creșterea numărului de leucocite
Tratament
Estrogeni administrați topic
Lubrefianți

II. Cervicitele
Reprezintă inflamația colului determinată de diverși factori:
Infecțioși (cel mai frecvent: Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae, Trichomonas vaginalis
și herpes simplex virus – în special tipul 2)
Non-infecțioși (traumatisme, radiații, inflamații sistemice)
Acești factori acționează specific la nivelul unuia dintre cele 2 tipuri de epitelui
scuamos – la nivelul exocolului
glandular – la nivelul endocolului
Factori favorizanți:
raportul sexual prin traumatismul local lezează mucoasa cervicală
dispozitivele intrauterine (DIU)
6
manevre diagnostice și terapeutice: chiuretajul, histeroscopia
leziuni traumatice secundare nașterii
hipertrofia colului
Forme clinice
Exocervicita: marcată prin eroziuni, ulcerații, ectopie sau ectropion
Endocervicita: se manifestă prin glere abundente care se scurg din col sau apar la exprimarea colului
cu valvele
Cervicita acută, asociază: - leucoreea, eritem periorificial, durere locală, discomfort pelviperineal
(datorat usturimi și pruritului vulvar), dispareunie (contact sexual dureros).
Cervicita cronică - simptomul principal este leucoreea mucopurulentă sau purulentă ce determină
iritație vulvovaginală; la examenul cu valve se poate observa ulcerația sau eroziunea colului.
Diagnostic:
Cervicitele sunt cel mai adesea asimptomatice în gonoree, chlamidya și trichomoniază. Când
simptomele sunt prezente acestea sunt nespecifice și includ leucoree, disuria, sangerari
intermenstruale sau postcoitale, dispareunie
Palparea vaginală combinată cu cea abdominală găseşte adesea un col de dimensiuni uşor crescute,
eventual sensibil la mobilizare.
Examen citobacteriologic are rol important în fixarea diagnosticului pozitiv și diferențial
Examenul citologic Babes-Papanicolaou reflectă modificările patologice celulare din infecțiile
cervicale, cu multiple leucocite pe frotiu
Examenul bacteriologic al secretiei identifică agentul etiologic responsabil de apariția cervicitei.
Colposcopia este un examen complementar (investigație imagistică suplimentară) a vulvei, vaginului
și colului uterin. Colposcopia este indicată în cazul în care frotiul citologic indică prezența unor
leziuni ce necesită investigații suplimentare sau rezultatele testului Papanicolaou sunt incerte.
Uneori este necesară prelevarea unei biopsii țintite
Diagnosticul diferențial
Displazii cervicale, cancer cervical
Ectropion (eversiunea mucoasei epiteliului endocervical în afara orificiului extern al colului)
Ectopie (alunecarea epiteliului glandular endocervical în afara orificiului extern al colului)
Chisturile Naboth (acumulări de mucus secretat de glandele mucinoase situate ectopic pe exocol)
Cervicită tuberculoasă (rară)
Tratament
Antibiotice – în cervicitele de cauze infecțioase
Tratarea partenerilor sexuali este obligatorie
Cervicita cronică sau dacă simptomatologia continuă și după tratamentul cu antibiotice zona afectată a
colului poate fi cauterizată prin diatermocoagulare cu ansa, crioterapie sau prin tratament cu laser
Nu trebuie să existe suspiciunea de cancer
Tratamentul chirurgical constă în amputația colului sau conizație
Complicații
stenoză cervicală
infertilitate
Infecții de tract urinar
cancerul de col uterin
cervicita ce are drept cauză Neisseria gonorrhea sau Chlamydia se poate răspândi la nivelul tractului
genital superior, rezultatul fiind boala inflamatorie pelvină

III. Boala inflamatorie pelvină (BIP)

Reprezintă infecția și inflamația tractului genital feminin superior, incluzând uterul, trompele uterine,
ovarelor și a structurilor adiacente pelvine.

7
Este o patologie a femeii tinere (25 ani), active sexual, fiind de obicei rezultatul unei boli cu
transmitere sexuală
Terminologie:
Infecția endometrului (endometrită)
Infecția trompelor (salpingită)
Infecția ovarelor (ooforită)
Infecția peretelui uterin (miometrită)
Infecția unor porțiuni ale peritoneului parietal (peritonită)
După evoluţia clinică, BIP poate fi:
Acută - se referă mai ales la infecţiile anexiale (trompe și ovare) şi sechelele acestora (distrugerea
arhitecturii şi funcţiei tubare şi aderenţele pelvine);
Cronică - include entităţile de tip (hidrosalpinx, infertilitate, aderenţe şi algii pelvine - care nu
presupun o asociere bacteriologică). Tuberculoza genitala şi actinomicoză sunt rare.
Bacteriologie
BIP acută este de obicei o infecție polimicrobiană
Pe lângă Neisseria gonorrhoeae și Chlamydia trachomatis, alte organisme implicate în producerea
BIP sunt:
Gardnerella vaginalis
Mycoplasma hominis
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealyticum
Herpes simplex virus 2 (HSV-2)
Trichomonas vaginalis
Haemophilus influenzae
Streptococcus
Bacterii anaerobe
Diagnosticul se bazează pe istoricul medical și pe examenul clinic
Criteriile clinice esențiale
Sensibilitate la mobilizarea colului
Sensibilitate la palparea uterului și dureri sau jenă în etajul abdominal inferior
Sensibilitate anexială
Criterii suplimentare
Temperatura > 38,3° C
Secreție vaginală sau cervicală anormală
VSH crescut
Proteina C-reactivă crescută
Test pozitiv pentru gonoree sau Chlamydia
Examene paraclinice
Frotiu cervical
Hemoleucograma
Culducenteză (puncția fundului de sac Douglas) – poate fi practicată rapid, în serviciul de urgență, dar
nu este specifică
Ultrasonografia transvaginală
Laparoscopia – reprezintă criteriul standard de diagnostic și ultima tehnică utilizată dacă diagnosticul
este neclar
Biopsia endometrială (confirmă infecția dar rareori identifică agentul etiologic)
Principalele 3 complicații ale BIP sunt:
Durerea pelvină cronică
Inferilitate
Creșterea ratei sarcinii ectopice
Ale sechele și complicații:
Piosalpinx (abcese tubare)
Hidrosalpinx (trompe distruse cu pereți subțiri, dilatate și pline cu lichid)
8
Aderențe ovariene, tubare, abdominale sau pelvine
Abcese rupte cu peritonită sau șoc septic
Tratament
Trebuie să fie individualizat și sa includă și partenerii sexuali
Administrare de antibiotice pe cale generală conform antibiogramei sau local (infiltrații parametriale)
Medicație antiinflamatorie
Tratament adjuvant
sedative, antalgice, vitamine, calciu
echilibrare hidroelectrolitică
Tratament chirurgical
Trebuie avut în vedere dacă pacienta nu răspunde la tratament ATB în decurs de 72 de ore
Laparoscopie cu liza aderențelor, drenajul colecțiilor închistate, anexectomie în cazul unui abces
unilateral bine diferențiat, histerectomie totală.
Spitalizarea trebuie luată în considerare la pacientele cu:
Diagnostic incert
Abces pelvin la ecografie transvaginală
Sarcină
Necesitatea administrării tratamentului parenteral
Comorbidități severe
Imunodeficiențe (ex. HIV, tratament imunosupresor)
Lipsa răspunsului la tratament ATB în decurs de 72 de ore
IV. Boli cu transmitere sexuală (BTS)
Bolile cu transmitere sexuala sau bolile venerice sunt infectii transmise prin contact sexual (normal,
oral sau anal) dar care pot fi transmise si pe alte cai.
Printre mijloacele de transmitere ale acestor boli, in afara de contactul sexual, mai putem intilni:
contactul cu zona infectata, contactul cu obiecte infectate (ace) sau de la mama la fat
Un element comun important al BTS la femeie este latenta clinica cu 2 consecinte: contagiozitatea
marcanta si extensia (tăcuta) a infecției
Clasificarea BTS în functie de agentul patogen

A) BTS bacteriene
1. Infectia gonococica
Este determinata de un diplococ Gram negativ Neisseria Gonorrheae. Incidența maximă 15 - 29 ani.
Provoacă la femei cervicite, uretrite, boală inflamtorie pelvică (BIP) și faringită acută, la bărbați,
provoacă uretrite, prostatite și epididimite; artrita gonococică diseminată apare atât la bărbați cât și la
femei, la nou-născut, oftalmia gonococică neonatală apare ca o consecință a infecției materne.
Epidemiologie:
transmiterea se face prin contact sexual de la bărbat la femeie și după o singură expunere
Factorii de risc cuprind: vârsta tânără, parteneri sexuali multipli, lipsa utilizării contracepției de
barieră, debut precoce al activității sexuale
Tablou clinic: are un timp de incubație scurt 3 – 5 zile. La aproximativ 40-60 % din femeile cu
gonoree, debutul simptomelor apare la sfârșitul menstruației, cuprinzând:
scurgere cervicală purulentă, ca cea din cevicita acută
dureri în abdomenul inferior, anorexie, febră
disurie
abcese ale glandelor Bartholin
infecții ale altor regiuni: artrită, faringită, perihepatită, endocardită, septicemie

2. Infectia cu Haemophilus ducreyi (șancrul moale)

Una din bacteriile ce determină boală ulcerativă genitală este Haemophilus ducreyi, un bacil mic,
imobil, gram negativ.
9
Epidemiologie:
Această BTS este găsită in special la bărbați tineri care frecventează prostituatele. La femei trauma
facilitează pătrunderea bacteriei în țesuturile vulvare.
Este recunoscut ca fiind cofactor pentru transmiterea HIV, 10 % din pacientele cu șancru moale poate
fi coinfectate cu sifilis sau herpes
Tablou clinic
Leziunea clasica de șancru este o ulcerație ușoară sau un șancru moale cu bază ulceroasă superficială,
necrotică înconjurată de un halou roșu.
Leziunea este dureroasă și poate fi insoțită de adenopatie inghinală inflamatorie
Diagnostic
Agentul patogen poate fi identificat prin colorație gram a exudatului din șancru sau din aspiratul din
ganglionii inflamați.
Tratament
Antibiotic
Trebuie să implice și partenerul

3. Granulomatoza inghinală
Agentul etiologic este un bacil Gram negativ – Calymmatobacterium granulomatis – este responsabil
de leziunile granulmoatoase și ulcerative ale tractului genital inferior
Tablou clinic
Leziunea inițială este o ulcerație nedureroasă, neregulată, cu o bază roz-roșietică
Faza secundară a bolii implică apariția unui țesut de granulație proliferativ, roșu, cu foramarea unei
cicatrici
Adenopatia inghinală și abcesele supurative pot apărea secundar formării de țesut granulomatos.
Leziunile avansate devin intens hipertrofice
Pot apare fistule în structurile adiacente – vagin, vezică urinară și rect
Poate apărea elefantiazisul organelor genitale externe
Diagnostic
Coloratia gram evidentiaza celule cu incluzii chistice, intracitoplasmatice cu bacili = corpii Donovan.
Biopsia tisulara confirma diagnosticul.
Tratament
Tetraciclină. Eficienta tratamentului trebuie constatată in cel putin 7zile
In cazurile avansate poate fi necesară chirurgia de reconstrucție vulvară sau pelvică
B) BTS prin spirochete
Sifilisul este determinat de Treponema pallidum si reprezinta o boala venerică cu transmitere sexuală
sau intrauterină (sifilis congenital).
Stadiile bolii cuprind:
1. Sifilis primar – se constată prezența unor ulcerații nedureroase, cu baza dură (șancru dur) la nivelul
vulvei, vaginului, colului uterin. Adenopatia inghinală este constatată frecvent. Leziunile se vindeca
fără tratament in 2-6 sapt.
Testele serologice se pozitivează la 4-6 sapt. după expunere sau la 1-2 sapt dupa apariția șancrului
2. Sifilis secundar - La pacientii netratati la 6 saptamani pana la 6 luni de la aparitia sancrului dur, ca
urmare a diseminarii hematogene se constata: febra, astenie, eritem vasculo - papulos al palmelor si
plantelor, limfadenopatie generalizata, iar la nivel vulvar leziuni specifice (condiloma plata)
3. Sifilis tertiar si latent - apare la 33% din cazurile netratate. Perioada de latenta este de 2 - 20 ani.
Leziuni organice multiple: atrofie optica, tabes, anevrism aortic, insuficienta aortica, gome la nivelul
pielii sau oaselor
C) BTS prin chlamydia
Exista un spectru larg de boli cu transmitere sexuală cauzate de acest gen de bacterii, obligatoriu
intracelualre. Agentul patogen major este Chlamydia trachomatis, având mai multe serotipuri.
Diagnosticul este dificil, majoritatea femeilor fiind asimptomatice. Cel mai frecvent se constata:
cervicită mucopurulentă, fenomene urinare cu urocultură negativă, simptome clinice de endometrită,
BIP.
10
Teste de laborator:
PCR;
ELISA;
Testul Ac marcați cu fluorosceină;
Culturile pe medii celulare;
Frotiul Babes-Papanicolaou
Tratament
1) Tratamentul formelor necomplicate:
Doxiciclina, Azithromicina, Amoxicilina
2 )Tratamentul formelor complicate (vezi BIP)
Chlamydia trachomatis serotipurile L1,L2,L3 determină limfogranulomatoză veneriană
Boala progresează prin 3 stadii:
Primar (leziuni veziculo-papuloase la nivelul regiunii vulvare)
Secundar (debut după 2-4 saptamâni, cu adenopatii inghinale)
Terțiar (supurația ganglionilor cu formarea de fistule, însoțite de febră, mialgii, artralgii)
Diagnosticul se stabilește prin serologie
Cultura sau dozarea anticorpilor monoclonali
Tratament
Doxiciclina, Eritromicina
Tratament chirurgical în cazul complicațiilor din stadiul terțiar
D) BTS Virale - Infectia cu virusul imunodeficienței umane (HIV); Virusul papilloma uman (HPV);
Virusul herpes simplex (HSV)

1. Infecția HIV
Infecteaza cu predilectie celulele sistemului imunitar si celulele sistemului nervos central.
Infectia cauzata de unul din cele două virusuri (HIV 1, HIV 2) care determină un spectru foarte larg
de manifestari
Căi de transmitere
sexuala - HIV prezent in sperma, fluidul vaginal, lichid seminal
Verticală, în timpul
Sarcinii
travaliului 30% din nou nascuti
alaptarii
Tratamentul anti-retroviral, cezariana, interzicerea alapării reduc riscul <2%
Parenterala - sânge si produse de sânge, droguri i.v., utilizare de instrumente înțepatoare, tăietoare
contaminate
Transplant de organe
Inseminare artificiala
Risc profesional- 0.3% dupa expunere transcutanata la sange contaminat
HIV prezent in lacrimi, saliva, transpiratie, urina – doze neinfectante
Tablou clinic
Infectia Hiv parcurge mai multe etape:
Primoinfectia- apare la 15-20 zile dupa contaminare si este urmata de seroconversia HIV, cu tablou
clinic de tip mononucleozic
Faza de latență clinică asimptomatică
Infecția HIV simptomatică
Stadiul de SIDA.
Diagnostic serologic
ELISA
Westernbolt
Tratament
Terapia antiretrovirală

11
2. Virusul papilloma uman
HPV este un virus ADN dublu catenar ce determină leziuni genitale
Subtipurile 16, 18 au potențial oncogen crescut, frecvent coexistă mai multe subtipuri
Calea predominanta de transmitere este prin contact sexual, dar se poate transmite in timpul nasterii
vaginale la nou-născut.
Examenul clinic:
formatiuni cărnoase, pediculate roșii vii, care confluează în mase moi (papiloame acuminate). La
femei sunt localizate cel mai frecvent în vestibulul vaginal, col uterin si perineu, dezvoltarea lor fiind
favorizata de sarcina si deficite imune. Leziunile pot fi subclinice sau latente și atunci nu pot fi văzute
cu ochiul liber.
Colposcopia evidentiază leziuni latente sau leziuni precanceroase
Biopsia confirmă diagnosticul (zonele lezionale arată koilocitoză, acantoză, atipii nucleare variabile)
Testul Babes-Papanicolaou arată celula patognomonică: KOILOCITUL (sau celula cu halou)
Examene virusologice permit identificarea tipului de HPV incriminat
Tratament
În funcție de forma clinică și de localizare se poate recurge la tehnici de distrugere, crioterapie,
electrocauterizare, vaporizare cu laser, biopsie cervicală, excizie chirurgicală a leziunilor vulvare sau
vaginale

3. Virusul herpes simplex (HSV)

Virusul Herpes Simplex tip 2 este cel mai frecvent implicat.
Transmiterea se face prin contact direct cu o persoană ce prezinta o leziune activă tegumentară sau
mucoasă.
Debutul poate fi precedat de aparitia mialgii, cefaleei, dureri si prurit la nivelul regiunilor unde se vor
dezvolta leziunile veziculare.
Debutul este zgomotos, frecvent la fetele tinere. Apar pe mucoasa vaginala tumefiata buchete de
vezicule care se rup rapid lăsand locul unor eroziuni policiclice cu aspect aftoid ce se pot extinde pe
peretii vaginului, pe col si in regiunea perianala. Leziunile herpetice se insotesc de adenopatie si
uneori te tulburari urinare. Leziunea primara poate persista intre 3-6 saptamani.
Recurențele sunt mai frecvente in primul an, dar de durata mai scurta si mai putin severe.
Diagnosticul.
Stabilit prin prezenta leziunilor vulvovaginale specifice.
Cultura virala stabileste diagnosticul in 90% din cazuri, cand sunt prezente vezicule si doar in 30%
din cazuri cand sunt prezente cruste
Serologia poate fi utila în caz de primoinfectie herpetica
Tratamentul sistemic (Aciclovir, Famciclovir, Valaciclovir) precoce scurteaza evolutia bolii si
amelioreaza simptomatologia fara a influenta însa recurentele
Tratamentul local: bai locale si creme anestezice.
Aciclovir topic nu are efect

D) Ectoparazitoze
1. Scabia
Este dată de Sarcoptes scabiae, un parazit, ce se transmite prin contact sexual dar şi prin lenjeria
intimă, haine, etc
Poate fi găsită oriunde pe corp, unde sapă un tunel de 5mm lungime pentru a-și lăsa ouăle
Simptomele predominant este un prurit sever intermitent. Mâinile, pieptul, sânii, fesele sunt cele mai
afectate regiuni
Diagnostic:
Cu o lupă se observă tunele liniare
Examen microscopic
Tratament: local, pe piele cu un antiparazitar
2. Pediculoza pubiană (păduchele lat)
Este dată de un parazit cu afinitate pentru părul pubian
12
Clinic: prurit intens în zona genitală păroasă cu apariția unor pete albăstrui și prezența parazitului pe
firul de păr
Tratament local cu antiparazitar (Lindan soluție 1%)

Tulburări de statică uterină și incontinența urinară de efort

DEVIATIILE UTERINE

Reprezinta anomalii de pozitie a uterului fata de pozitia normala

Aproximativ 15% din femei prezinta deviatii uterine. Deviatiile in sens antero-posterior sunt cel mai
des intalnite, iar dintre acestea, cea mai frecventa este retroversoflexia uterului.
Factori favorizanti
Factorul gestational (nasterea)
Factorul constitutional (deficienta congenitala a tesutului conjunctiv)
Factori endocrini
Factori mecanici
Clasificare
Deviatii uterine
Antedeviatii – anteflexia si anteversia (anterioare)
Retrodeviatii – retroversia si retroflexia (posterioare)
Laterodeviatii (laterale)
2. Deplasari uterine – prolapsul uterin
Etiologie
Deviatiile uterine pot fi congenitale si dobandite
Cele congenitale sunt frecvent asociate cu hipoplazie uterina si sterilitate.
Cele dobandite sunt, de obicei consecinta puerperperalitatii, a unor traumatisme sau a proceselor
inflamatorii si tumorale.
Fiziopatologie
Retrodeviatiile persistente genereaza modificari morfologice si functionale utero – anexiale
patologice:
Staza venoasa uterina prin torsiune si obstructia partiala a venelor uterine
Aparitia varicelor pelviene prin crestera presiunii in venele ovaiene
Degenerescenta microchistica a ovarelor, ca urmare a modificărilor în circulația venoasă
Simptomatologie
In general, deviatiile uterine se asociază cu simptomatologia afectiunii care le-a determinat, însa, de
multe ori, ele sunt asimptomatice, netulburand echilibrul genital al femeii.
Pot apare:
Dureri lombare si sacrate (frecvent in retrodeviatii fixate)
Tulburari de ciclu menstrual: dismenoree, hipo – sau hipermenoree
Dispareunie, in urma proceselor scleroase ale ligamentelor utero-sacrate
Tulburari de compresiune:
iritatii vezicale si polakiurie - antedeviatii;
constipatie – retrodeviatii fixe
Infertilitate primara (deviatii congenitale) sau secundara (retrodeviatii fixe)
Durerea pelviana cronica prin varicocel pelvin (retrodeviatii fixe)
Rar, retrodeviatiile pot provoca avort in trimestrul al II - lea
Diagnostic
Se bazeaza pe examinarea locală:
Colul:
- orientat: spre sacru (antedeviatii), spre pube (retrodeviatii) si lateral (deviatii laterale)
Corpul uterin
deplasat: anterior (antedeviatii), posterior (retrodeviatii) sau lateral (laterodeviatii)
in retrodeviatii, corpul uterin fiind congestiv, este mai mare de volum, fixat sau cu mobilitate limitata
13
in deviatiile congenitale uterul este, in general, hipoplazic, mobil
Tratament
Profilactic
consta in profilaxia infectiilor genitale si a traumatismului matern la nastere (epiziotomie profilactica,
sutura corecta a planurilorilor perineale)
Medical
- tratamentul proceslor inflamatorii, utilizarea tonicelor vasculare (vitamina C, P), balneoterapie,
fizioterapie
Chirurgical
- pentru retrodeviatiile fixate, cu exceptia celor cauzate de procese inflamatorii (tratament antibiotic)
sau endometrioza retrocervicala (tratament cu Danazol – inhiba secretia de FSH si LH; aceasta
antreneaza inhibarea activitatii ovariene si astfel se produce atrofierea endometrului)

PROLAPSUL GENITAL

Prolapsul genital apare in momentul in care organele pelvine – uterul, vezica sau rectul, aluneca din
pozitia anatomica normala si fie patrund in vagin, fie apasa pe peretele vaginului.
Organele pelviene sunt in mod normal sustinute de ligamente si muschi. Slabirea sau afectarea acestor
structuri de sustinere permite organelor genitale pelviene sa alunece.
Termeni medicali la descrierea prolapsului genital feminin
Forme anato - clinice
Prolapsul vaginal izolat
Prolapsul vaginal asociat:
- anterior: colpocel anterior +/- uretrocistocel
- posterior: colpocel posterior +/- rectocel sau elitrocel
- anterior si posterior
- prolapsul vaginal posthisterectomie
3. Prolapsul uterin - presupune existenţa unui prolaps vaginal asociat. Are 3grade:
- gradul I: prolaps uterin incipient = colul se găseşte în vagin, deasupra orificiului vulvar;
- gradul II: prolaps uterin parţial = colul este prezent la nivelul vulvei sau se exteriorizează la
presiune;
- gradul III:prolaps uterin total = vaginul este inversat“ în deget de mănuşă", iar uterul este
complet exteriorizat (herniat).
Factori favorizanţi
l. Factor gestaţional - prin triplu mecanism:
- înmuierea, relaxarea şi întinderea aparatului ligamentar de suspensie uterin şi a structurilor
planşeului pelvian cu lărgirea hiatusului uro-genital;
- traumatismul mecanic din timpul naşterii cu dilacerarea structurilor de susţinere: naşterea cu feţi
mari, stagnarea prelungită a craniului fetal în excavaţie, suturile incorecte, naşteri precipitate, manevre
de expresie manuală, perfuzii ocitocice energice, vezică urinară neevacuată în expulzie;
- în lăuzie: subinvoluţia uterină, prin mobilizare tardivă sau endometrita (favorizeaza instalarea unei
RVF)
2. Factor constituţional: deficienţe ale ţesutului conjunctiv (prolapsul poate să apară chiar la nulipare).
Aceste femei prezintă frecvent uterul în retroversoflexie.
3. Factor endocrin: carenţa estrogenică care apare în special în postmenopauză, cu atrofia structurilor
conjunctive.
4. Factor iatrogen: manevre brutale de expresie manuală la naştere, aplicaţii incorecte de forceps,
intervenţii chirurgicale nejustificate
Factori determinanţi sunt reprezentaţi de cauzele care produc creşterea presiunii intraabdominale:
- eforturi fizice mari însoţite de ortostatism prelungit;
- afecţiuni respiratorii cronice cu tuse;
- constipaţia cronică;
- obezitate, prin creşterea presiunii intraabdominale, dilacerarea şi slăbirea structurilor pelviene;
14
- 95% din cazurile de prolaps pelvi - genital apare la multipare ce depun eforturi fizice intense.
Fiziopatolgie
O bună statică pelviană presupune:
- integritatea structurilor de susţinere ale planseului pelvian;
- o corectă orientare si suspensie a uterului: integritatea ligamentelor utero-sacrate, cardinale si
rotunde.
Poziţia fiziologică a uterului este de anteversieflexie, în acest fel uterul "sprijinindu-se" prin
intermediul vaginului pe centrul tendinos perineal în timpul eforturilor fizice ce cresc presiunea
intraabdominală.
Distrugerea structurilor perineale, cu lărgirea hiatusului uro-genital şi lezarea structurilor de
ancorare cu modificarea poziţiei uterului (RVF) determină telescoparea acestuia prin vagin cu apariţia
diferitelor grade de prolaps.
Concomitent cu prolabarea vaginului şi uterului vor fi antrenate vezica şi rectul, acestea prezentând
mjloace comune de susţinere şi suspensie cu uterul.
Aspecte clinice
- în cazul tuturor formelor de prolaps se vor aprecia următoarele elemente:
* Anamneză: pacientele se adresează în general pentru:
- durere, manifestată în general ca o senzaţie de presiune în pelvis;
- exteriorizarea unei formaţiuni la nivelul vulvei;
- tulburări urinare: IUE, disurie, retenţie acută de urină;
- tulburări digestive: constipaţie, incontinenţă anală;
- tulburări de dinamică sexuală, dispareunie.
* Examen clinic:
- prezenţa cicatricilor perineale;
- aprecierea distanţei ano-vulvare (normal peste 2,5 cm);
- troficitatea mucoasei vaginale;
- volumul şi poziţia corpului uterin;
- tonicitatea ridicătorilor anali (se va cere femeii să contracte muşchii perineali pe degetele
examinatorului);
- existenţa elitrocelului (tuşeu vaginal şi rectal combinat).
Examenul clinic ne va permite să clasificăm prolapsul genital şi să apreciem
gravitatea afecţiunii.
Forme clinice
1. Prolapsul vaginal izolat
Este faza incipientă a prolapsului genital. Se manifestă sub forma colpocelului anterior si/sau
colpocel posterior. Cel mai frecvent această formă este asimptomatica.
Obiectiv se constată prolabarea mucoasei vaginale a peretelui anterior si/sau posterior, fără
antrenarea vezicii sau rectului.
Tratamentul este chirurgical şi are în general mai mult un caracter profilactic pentru prevenirea
evoluţiei prolapsului.
2. Prolapsul vaginal asociat
In această situaţie prolapsul vaginal se asociază cu:
- uretrocistocel;
- rectocel;
- elitrocel.
Clinic în colpocistocel pe prim plan este prezenţa IUE.
La examinarea clinică se indică efectuarea manevrei Bonney: cele 2 degete ale examinatorului se
plasează de o parte şi de alta a uretrei şi se împinge colul vezical în spatele simfizei. Dacă înaceastă
situaţie în cursul unui efort voluntar nu apare pierdere de urină putem spera că o intervenţie
chirurgicală care pune la locul său normal colul vezical va duce la vindecare
3. Prolapsul uterin
Se asociază întotdeauna cu un prolaps vaginal.

15
 * Gradul I: colul nu este exteriorizat; se manifestă clinic ca un prolaps vaginal asociat: tulburări
urinare (lUE), tulburări anale,leucoree, senzaţie de greutate în pelvis
* Gradul II: colul apare la orificiul vulvar, iar ca simptomatologie lUE
devine inconstăntă; la nivelul colului poate apare alungirea hipertrofică datorată tulburărilor
circulatorii, cu leziuni de decubit la polul inferior
* Gradul III: uterul este complet prolabat; dispare incontinenţa urinară şi uneori e prezentă retenţia
acută de urină. Apar modificări ale tractului urinar şi renale (30% din cazuri) datorită stazei şi infecţiei
ascendente. Apar tulburări de defecaţie.
In cazul prolapsului de gradul III pot apare complicaţii acute cum ar fi: retenţia de urină,
ireductibilitatea; sau cronice: insuficienţă renală cronică
Tratament
* Profilactic
- conduită si asistenţă corectă la nastere;
- supleerea carenţei hormonale preclimacterice şi climacterice;
- aplicarea tehnicilor chirurgicale corecte;
- prevenirea şi tratamentul obezităţii;
- tratamentul afecţiunilor cronice respiratorii, constipaţiei;
- evitarea eforturilor fizice intense.
* Conservator
- prolapsul asimptomatic nu necesita tratament
- tratamentul conservator al prolapsului implica utilizarea de pesare , care fiind de dimensiuni
si forme variabile, necesita o determinare indiviuala adecvata fiecarei paciente;
- la pacienta ce utilizeaza un pesar, vaginul trebuie sa prezinte un anumit grad de
estrogenizare; la femeile in post – menopauza este preferata utilizarea intravaginala a cremei cu
estrogeni , timp de 4 – 6 saptamani inainte de insertia pesarului.
Complicatiile utilizarii pesarului include iritatia cronica si eroziunea la nivelul vezicii cu crearea unei
fistule vezico –vaginale, care sunt determinate mai mult de neglijenta decat de pesar
Toate femeile ce folosesc pesare, mai ales cele varstnice, trebuie examinate regulat (la o saptamana
dupa insertia pesarului, iar apoi la intervale de 4 – 6 saptamani).
* Chirurgical
- scopul tratamentului chirurgical este de a inlatura simptomele prin corectarea fiecarui defect al
suportului pelvian.
- indicatia tratamentului chirurgical trebuie bine cantarita
- prolapsurile asimptomatice nu trebuie operate, iar la femeia care mai doreste copii, nici
prolapsurile de gradul II
- alegerea tehnicii trebuie sa tina cont de: varietatea prolapsului, de varsta, de teren, de dorinta
femeii de a-si mentine fertilitatea si/sau viata sexuala, de asocierea complicatiilor
- in prolapsul total interventia de electie este histerectomia vaginala
- in prolapsul genital de gradul I si II se recomandaplastia vaginala si perineala
- in caz de col hipertrofic el va fi amputat

INCONTINENTA URINARA LA EFORT (IUE)

Incontinenta urinara la efort se defineste prin pierderea involuntara a urinii provocata de efort
(stranut, tuse sau exercitii fizice), ca rezultat al inchiderii uretrale ineficiente in conditiile de presiune
intraabdominala crescuta
IUE a mai fost denumită și incontinență urinară de stress
IUE este in mod fundamental cauzata de slabirea structurilor de sustinere pelvina, in mod special de
slabirea muschilor si fasciilor planseului pelvic. Uretra (canalul prin care urina este evacuata din
vezica urinara) este sustinuta de fascii ale planseului pelvin.
Etiologie
Factorii favorizanti ai alterari mecanismului de inchidere uretrala sunt:

16
A.) Traumatismul obstetrical (nasteri distocice sau aplicatii incorecte de forceps), determina rupturi
perineale. In 2/3 din cazuri, IUE este asociata cu prolapsul genital.
B.) Interventii chirurgicale perineale cicatrizate vicios sau cele ce modifica anatomia locala
C.) Carenta estrogenica din menopauza – produce modificari involutive asupra: mucoasei uretrale, a
sistemului vascular periuretral cu rol in ocluzia uretrei, a tonusului muscular uretral si pelvi-perineal
D.) Anomalii congenitale (ale uretrei, hipolpazia ridicatorilor anali, slabirea pilierilor vezicali)
Fiziopatologie
Inchiderea uretrala eficienta este mentinuta prin interactiunea dintre suportul uretral extrinsec si
integritatea uretrala intriseca.
1.) Alterarea suportului uretral
- se manifesta prin hipermobilitatea uretrei si a colului vezical ce determina inchidere
uretrala incompetenta in timpul activitatii fizice si produce IUE (80-90% din cazuri)
2.) Incontinenta cauzata de scaderea rezistentei sfincteriene intriseci (vezica neurogenă) - mai rara, dar
mai dificil de tratat
In majoritatea cazurilor, IUE e consecinta alterarii, atat a suportului pelvian uretral, cat si a
mecanismului sfincterian intrisec. E importanta determinarea factorului predominant, deoarece
aceasta decizie va avea efect direct asupra tipului de tratament ales.
Diagnostic
Diagnosticul IUE implica o abordare sistemica pentru a lua in considerare toate cauzele posibile de
incontinenta urinara
Se bazeaza pe:
a) Anamneza detaliata
- Evaluarea pierderii de urina: frecventa, factorul declansator, cantitate, conditiile ce amelioreaza
sau agraveaza problema
Istoricul medical general pentru depistarea bolilor sistemice cu impact direct asupra incontinentei
urinare (insuficienta cardiovasculara, boli pulmonare cronice, boli neurologie, diabet zaharat)
Istoricul obstetrical (paritate, calea de nastere, greutatea fetilor la nastere)
Interventii chirurgicale urologice in antecedente
Medicatia utilizata: alfa-blocanti (HTA) pot reduce inchiderea uretrala, agenti anticolinergici (prezenti
in antidepresive, antipshiotice, antihistaminice, spasmolitice si antiparkinsoniene) pot altera
contractilitatea detrusorului si pot conduce la mictiuni dificile si incontinenta asociata cu
supradistensia vezicii
b) Examenul clinic general și local poate decela
- boli generale
- anomalii ale dezvoltării urogenitale
- prolaps genital
Pacienta trebuie examinată cu vezica plină și este instruită să tușească pentru a observa dacă pierde
urină
c) Teste clinice (permit evidențierea incontinenței și a gradului acesteia)
Testul Narik (umplerea vezicii cu 300ml ser fiziologic steril colorat cu albastru de metilen. Test
pozitiv: la efortul de tuse se evidențiază pătarea pansamentului plasat între labii)
Test Bonney (se face daca testul Narik este pozitiv. Colul vezical este ridicat usor cu un deget sau
dispozitiv introdus in vagin, iar pacienta este rugata sa tuseasca. Daca nu pierde urină trebuie operată)
Test Magendle (se introduce o sondă în uretra pacientei culcate, iar daca unghiu format de sondă cu
orizontala este >30°, joncțiunea cisto-uretrală e anormală
d) Investigații:
Examen de urină (necesar pentru excluderea infecției, diabet zaharat, afecțiuni renale)
Cistiscopia (vizualizarea mucoasei uretrale și vezicale; excuderea diverticulilor, fistulelor, cancer
vezical)
Cistografia
f) Teste urodinamice

17
 - măsurarea volumului urinar rezidual (după micțiunie este introdus un cateter vezical pentru
evacuarea urinii reziduale care este măsurat; un volum crescut poate fi sursă de infecții sau poate
contribui la incontinența prin supradistensie)
- testul de umplere vezicală (se umple vezica goală cu 400-600 ml soluție salină, dacă apare
senzație imperioasă și pierdere de urină în timpul procedurii, probabil eincontinență urinară neurogenă
- teste urodinamice multicanal (studii complexe ale funcției vezicale și ureterale)
Tipuri de incontinență urinară și forme de manifestare
1. Incontinenta de efort (de stres)
Cauze: slabirea muschilor perineali (sarcina sau nasteri multiple, tulburari hormonale la
menopauza, efecte secundare ale unor medicamente, obezitate, constipatie cronica, atrofiere
musculara datorata varstei).
  Manifestare: pierderi involuntare de urina in momentul cresterii presiunii intraabdominale si
intravezicale (tuse, stranut, efort)
Intalnita, de regula, la femei (in 90% din cazuri). 
2. Incontinenta imperioasa (de urgenta)
Cauze: hiperactivitatea muschilor vezicali care, contractandu-se excesiv, induc nevoia
imperioasa de a urina (infectii ale tractului urinar, tumori, calculi renali).
Manifestare: pierderi involuntare de urina (in general in cantitati importante) insotite sau
urmate imediat de senzatatia persistenta de a urina din nou.
Intalnita, cel mai frecvent, in randul varstnicilor.
  3. Incontinenta urinara prin prea plin (supradistensie)
Cauze: obstructia (blocarea) tractului urinar, prin ingustarea uretrei ca urmare a maririi
prostatei la barbati sau prin existenta de calculi renali.
Manifestare: pierderea involuntara de urina cauzata de depasirea capacitatii de retentie a
vezicii urinare
Intalnita, cel mai frecvent, in randul barbatilor, ca urmare a hipertrofiei (maririi) prostatei.
4. Incontinenta urinara neurogena (de reflex)
  Cauze: afectiuni neurologice (ex. Parkinson, Alzheimer) sau leziuni medulare grave (ex.
paralizia completa a membrelor inferioare, scleroza in placi, diverse tumori).
  Manifestare: declansarea unei contractii spontane si involuntare a muschilor vezicii, care
provoaca golirea automata, necontrolata si inconstienta a acesteia.
  Apare la pacientii cu afectiuni neurologice grave.
Tratamentul incontinenței urinare de efort
Tratament conservator
Reducerea factorilor agravanți (fumat, obezitate, tuse cronică, infecție urinară cronică)
Pesare
Cresterea tonicității planșeului pelvin (tratament estrogenic în caz de carență, injectare de colagen
periuretral, exerciții Kegel (contracția mușchilor pelvini ca atunci când s-ar dori oprirea jetului urinar,
se pot recomanda preventiv în timpul și după sarcină), exerciții cu conuri vaginale, electrostimularea
musculaturii planșeului pelvin
Tratament chirurgical
Are ca scop ridicarea colului vezical și a uretrei proximale pentru a realiza o diferență de presiune
între uretră și vezică
Există peste 200 de procedee chirurgicale
Ex: - bandeletă suburetrală (procedeu de primă intenție în cazul IUE necomplicate la femei)
- colporafie vaginală anterioară (intervenție efectuată prin vagin în special la femeile cu cistocel)
- suspendare retropubiană a colului vezical (pe cale clasică – abdominal sau laparoscopică)
- proceduri de salvare (în caz de IUE recidivantă)
Îngrijirea pacientului cu incontienţă urinară
În cazul pacientului cu incontinență urinară pot apărea complicații psihologice (depresie,tulburări
sexuale) și implicații sociale (izolare, perturbarea relațiilor sociale)
Obiectivele ingrijirilor paleative ale pacientului:
Diminuarea simptomatologiei
18
Prevenția infecțiilor și complicațiilor renale
Reintegrarea socială
Aport lichidian adecvat și stabilirea unui orar micțional (se recomandă pacientei să urineze înainte de
a face un efort)
Înțelegerea acestei patologii de către asistentă este indispensabilă.
Pacientul trebuie să nu aibă rețineri când solicită personalul medical, de câte ori are nevoie
Lenjeria trebuie schimbată cât mai repede posibil, regiunea perineală trebuie spălată după fiecare
episod de incontinență și se aplică o cremă protectoare.
Ingestia de lichide este preferabilă a se diminua pe parcursul serii.
Se recomandă să încerce să-și oprească jetul urinar în timpul micțiunii, prin contracția muschiilor
perineali anteriori

FIBROMUL UTERIN

Tumora beningna proliferativa, bine circumscrisa, pseudouincapsulata alcatuita din fibre

musculare si elemente de tesut conjunctv fibros.
Sinonime: leiomiom, leiomiofibrom, fibroizi
Este una din cele mai des intalnite tumori ale organelor genitale feminine
Incidenta maxima este dupa varsta de 35 ani, fiind foarte rar intalnita inainte de 25 ani
Nu apare niciodata inainte de pubertate sau dupa menopauza
Tumora poate fi unica sau multiplă, polifibromatoză și are o frecvență de 30-50% clinic și ecografic,
și de 80% la CT și RMN
Fibroamele pot atinge dimensiuni gigantice
Fibromul e cea mai frecventa cauza de histerectomie
ETIOLOGIA NU ESTE CUNOSCUTA
- varsta
- hiperestrogenemie
- teren predispozant: HTA, afectiuni tiroidiene, obezitate, distrofii mamare
- rasa neagra
- factori genetici adesea prezente la rudele de gradul 1-2
- in sarcina se produce o crestere a nodulilor de fibrom, frecventa mai mare la femeile cu cicluri
anovulatorii, dupa menopauza are loc descresterea lui
LOCALIZARE - este variată în raport cu diferite segmente ale uterului sau ale muşchiului uterin:
ANATOMIE PATOLOGICA
Tumora solida, pseudoincapsulata, roz-albicioasa si de consistenta dura, la sectiune
SIMPTOMATOLOGIE
Fibromul uterin se manifestă foarte variat, în funcţie de numărul, mărimea şi localizarea tumorilor
- asimptomatic (50 %)
sau
- vezica (polakiurie, disurie, retentie urina)
- rect (constipatie), ureter (hidronefroza)
- vene (edeme, varice), nervi (nevralgii)
- hemoragii vaginale abundente sau neregulate, dismenoree, adeseori cu anemie secundara
- durere pelvina acuta sau intermitenta, in cazul infarctizarii sau torsionarii unei tumori pediculate
- simptome datorate compresiei organelor vecine
- la gravide, fibroamele se pot asocia cu: avort,nastere prematura
durere localizata,hemoragie postpartum
DIAGNOSTIC
Se bazeaza pe datele concrete clinice si paraclinice si pe cele ale examenului ginecologic
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Sarcina intrauterina sau ectopica
Patologie uterină:
corn rudimentar
19
uter bicorn
endometrioză (adenomioză)
cancer de corp (sarcom)
Patologie anexială:
infecţii (piosalpinx, pioovar)
tumori solide de ovar (cancer)
Patologie diversă: rinichi ectopic pelvin
Investigatii clinice si de laborator
Investigaţii clinice: semne secundare, obezitate, teren varicos, anemie
Investigaţii de laborator si paraclinice:
• Hb (hemoglobină), Ht (hematocrit), leucocite, trombocite, timp de coagulare
(TQ,TH, TS), VSH, grupa sanguină, Rh
• Examene biochimice ale sângelui: uree sanguină, glicemie, tymol, proteinemie
• Examen de urină: urocultură, test de sarcină.
• Examen cardiologic: EKG, măsurarea TA, puls.
• examenul ecografic: apreciază dimensiunile, numărul şi chiar topografia tumorilor,excluzând o
sarcină; dă detalii asupra situaţiei fibromului, depistează leziuni asociate şi permite supravegherea
tratamentului;
• histeroscopia: vizualizează baza de implantare a unui fibrom endocavitar
Evolutie si complicatii
Cresc rapid in sarcina si regreseaza in menopauza
Hemoragii abundente(mioame submucoase)
Compresiuni pe organele vecine
Torsiune (mioame pediculate)
Degenerescente diverse
• hialina, calcara, chistica, mucoida
• necrobioza aseptica (“rosie”) in sarcina
• necrobioza septica (infectii puerperale)
• sarcomatosa (rar)
Complicatiile obstetricale
Ale fibromului - crestere, torsiune, degenerescenta “rosie”
Ale sarcinii - avort, nastere prematura
• Ale nasterii - malprezentatie, obstructie mecanica, distocie dinamica, hemoragie postpartum
Tratament
Medical:
Progestative
Agoniști de LH-RH (reduc miomul, dar revin la volumul inițial în cateva luni)
Chirurgical
Paciente care doresc copii
Miomectomie (excizia fibroamelor)
Mioliză (coagularea fibroamelor)
Paciente care nu mai doresc copii
Histerectomia
Embolizarea arterelor uterine
Histerectomia poate fi
Totală
Subtotală
± anextectomie
Calea de abord poate fi
Abdominală (laparotomie, laparoscopie)
Vaginală
Vaginală asistată laparoscopic

20
ENDOMETRIOZA

Reprezintă prezența țesutului endometrial în afara cavității uterine

Este o afecțiune estrogen-dependentă, benignă, ce apare la femeile de vârstă reproductivă
Localizările endometriozei
Pelvină
Ovare (cel mai frecvent)
Fund de sac Douglas
Peritoneu uterin
Ligamente utero-sacrate
Peritoneu recto-sigmoid
Vezică urinară
Trompe uterine
Rar, se poate afla în afara pelvisului (la nivelul cicatricilor post operație cezariană, intratoracic,
cerebral)
Etiopatogenie incertă – există mai multe teorii insuficient demonstrate, dintre care cea mai acceptată
este teoria menstruației retrograde (flux retrograd sangvin prin trompe la menstruație cu implantarea
de țesut endometrial pe cavitatea peritoneală); Nu explică formele din afara cavității peritoneale (ex:
forma pulmonară, cerebrală)
Factori de risc
Istoric familial (mama, sora pot avea endometrioză)
Afectează femeile anxioase, perfecționiste, inteligente, cu statut socio-economic înalt
Simptomatologie
Dismenoree
Durere pelvină
Dispareunie
Infertilitate
Tulburări menstruale
Alte sângerări (hematurie în localizări vezicale; melenă – localizări pe colon sau sept rectovaginal)
Dismenoreea (menstruație dureroasă) – sunt sugestive pentru endometrioză dacă apar dupa ani de
menstruație relativ dureroasă. Durerea apare înainte de apariția menstrei și se continuă pe toată
perioada menstruală
Durerea pelvină este cronică și poate fi difuză în pelvis sau localizată.
Dispareunia (durere la contact sexual) apare din cauza implantării pe ligamentele utero-sacrate, ovare,
retroversiei uterine secundară endometriozei
Infertilitatea se produce prin endometrioză ovariană, aderențe peritubare și periovariene
Diagnostic pozitiv
O treime din femeile afectate pot fi asimptomatice
Anamneză (simptomatologie, istoric familial) și examen clinic
Laparoscopia (reprezintă standardul de aur pentru diagnostic)
Confirmarea histologică
Dozarea CA-125
Ecografie, RMN, laparotomie
Examenul ginecologic
Ex valve: implante endometriozice la nivelul cervixului
TV:
Ligamente uterosacrate sensibile și cu noduli și mărirea dureroasă a septului rectovaginal
Chist ovarian unilateral (endometriom)
Uter retrovers (aderențe)
Laparoscopia permite diagnosticul vizual, găsindu-se leziuni tipice (“arsură de praf de pușcă“) de
culoare brun-negricioasă, fie noduli albăstrui sau chisturi mici ce conțin hemoragii vechi
Chisturile endometriozice ovariene (endometrioame) conțin frecvent un lichid vascos, brun închis.
Biopsia (mediată laparoscopic) pentru confirmarea histologică este esențială
21
¼ din leziunile tipice sunt negative histologic
Ecografia are utilitate scăzută
Evoluție
Endometrioza este o boală progresivă
Ameliorarea spontană nu a fost certificată
Complicații posibile
Sterilitatea (cel mai frecvent)
Torsiune, ruptură cu peritonită (endometriom)
Ocluzie intestinală
Erodarea unor organe în leziunile avansate cu simptome tipice organului vizat
Tratament
Simptomatic (antiinflamatoare nesteroidiene)
Medical
Chirurgical
În stabilirea conduitei sunt importante varsta, extensia bolii, intențiile reproductive ale cuplului,
severitatea simptomelor
Obiectivele tratamentului medical
Controlul durerii
Restaurarea fertilității
Prevenția recurențelor
Contracepție orală
Agenți progesteronici
Danazol (inhibă GnRH)
Analogi GnRH
Tratamente experimentale (mifepristona)
Tratament chirurgical (laparoscopie, laparotomie)
Indicații:
Femei vârstnice
Complicații (ruptură, torsiune, aderențe)
Endometrioame mari
Tipuri:
Conservator (vaporizare laser, excizia țesutului endometrial)
Radical (histerectomie totală ± anexectomie bilaterală) – varstă înaintată sau endometrioză foarte
severă

Cancerul mamar

Este o tumora maligna (o aglomerare de celule canceroase) care rezulta din celulele sanului;
Reprezinta aproximativ 1/3 din toate neoplasmele intalnite la femeie, ocupand locul doi dupa
cancerul pulmonar ca si cauza de deces

Factorii de risc pentru cancerul de san

- genetici
- endocrini
-de mediu
Fiecare dintre aceştia pot fi majori, intermediari sau minori:
Varsta – incidenta este diferita. Doua perioade de varsta: intre 20 - 40 ani si 50-70 ani;
Sexul - cancerul mamar este de 100 de ori mai frecvent la femei decât la bărbaţi
Istoricul familial - riscul de cancer mamar este mai mare in randul femeilor care au rude cu aceasta
boala
Antecedente personale - diagnosticarea cancerului la unul din sani creste riscul de a dezvolta cancer
si la celalalt san
22
Menstruatia - femeile a caror menstruatie a debutat la o varsta tanara (inainte de 12 ani) sau au trecut
prin menopauza mai tarziu (dupa 55 de ani) au un risc usor crescut
Nuliparitatea
Nasteri dupa varsta de 30 de ani
Tesutul mamar - femeile cu un tesut mamar dens, au un risc crescut de cancer
Rasa - femeile albe au un risc crescut de a dezvolta cancer mamar
Expunerea la radiatii
Afecţiuni mamare benigne - dacă sunt însoţite de hiperplazie sau atipie severă, cresc moderat riscul de
cancer mamar
Obezitatea
Factori de risc minori
Alcoolul - deşi există tot mai multe date privind corelaţia dintre cancerul mamar şi consumul de
alcool, riscul nu pare să depăşească 1,5
Dieta – corelatia cu greutatea corporala este evidenta, consumul exagerat de grasimi nu pare sa
modifice riscul
Anticonceptionalele
Utilizarea terapiei cu hormoni dupa menopauza
Factori de risc genetic
Se consideră că ≈ 5% din femeile cu cancer mamar au incriminat un factor genetic în apariţia bolii
Există două gene – BRCA 1 şi BRCA2
Patologie
Formatiuni tumorale benigne
- chist
- hematom/adenom
- fibroadenom
- papilom
- abces
- necroza grasoasa
- cicatrice radiala
Formatiuni tumorale maligne
- Carcinom ductal (80%)
* in situ
* invaziv
* medular
* mucinos
* boala Paget
- Carcinom lobular (10%)
* in situ
* invaziv
Limfom
Sarcom
Semne si simptome
Cel mai frecvent semn al cancerului mamar este aparitia unui nodul, pe langa acesta se mai pot
evidentia urmatoarele:
- secretii mamelonare
- tegument (ingrosat, adancit, incretit, retractat, “coaja de portocala”
- mamelon (escoriatii, retractat, modificarea pozitiei mamelonului)
- sensibilitate/durere
- leziune mamara persistenta
- eritem
Cum este diagnosticat cancerul de san?
Examinarea clinica:
- efectuata de doctor sau o asistenta specializata
23
 - anual pentru femeile de > 40 ani
- cel putin o data la 3 ani la femeile intre 20 – 40 ani
- mai frecvent la femeile cu risc
Examenul obiectiv – esential pentru diagnostic
Inspectia – cu pacienta in pozitie sezanda, se vor consemna:
- modificările de simetrie, mărime şi contur ale sânilor
- congestia sau edemul tegumentelor, retracţia tegumentară, retracţia mamelonară
Palparea
- Se face cu pacienta în poziţie şezândă, în decubit dorsal, în decubit lateral, cu braţul relaxat şi
cu braţul pe langa corp
- Pentru examinarea axilei bratul va fi pus deasupra capului
Se vor consemna cu precizie caracterele nodulului:
Localizarea – pe cadrane, dimensiune, consistenta, delimitare, mobilitate, sensibilitate dureroasa
Aspectul tegumentelor de acoperire – congestie, retractie, semnul „cojii de potocala”
Aspectul mamelonului – retractat, asimetric, cu cruste, eroziuni sau scurgeri patologice

Mamografia
rol foarte important in diagnosticarea cancerului mamar, aceasta putand depista cancerul si in faza
incipienta
femeile de 40 de ani si peste 40 de ani, sa faca in fiecare an cate o mamografie
femeile de 20-30 de ani ar trebui sa faca o ecografie la doi ani
mamografia normala NU exclude total posibilitatea existentei cancerului
Autoexaminarea mamara
inceputa la 20 de ani
autoexaminarea lunara a sanilor si axilelor poate depista modificari precoce
se examineaza tot tesutul mamar si axila
premenopauzal – la 5 – 7 zile dupa debutul menstruatiei
postmenopauzal, in sarcina – in aceeasi zi a fiecarei luni
Autoexaminarea sanilor ar trebui sa faca parte din viata fiecarei femei!!!
Investigatii
Biopsie
Examen histopatologic
- tip de celula maligna
- grading
- invazie (vasculara,perineurala)
- numar de ganglioni excizati/invadati malign
Hemoleucograma
Teste functionale hepatice, renale
CA 15-3
Mamografie
RMN mamar
CT cap, torace, abdomen si pelvis
Scintigrafie osoasa
Tehnici de biopsie
Biopsia prin aspiraţie cu ac fin
(fine needle aspiration - FNA)
confirmă doar existenţa celulelor maligne
Biopsia cu ac gros (Core needle biopsy)
ghidată ecografic, stereotactică
eficienţă de peste 90% în stabilirea diagnosticului
existenţa atipiilor indică necesitatea exciziei
Biopsia incizională
în tumori mari, inoperabile
24
Biopsia excizională
în tumori mici
Ecografia mamara
RMN mamar
Tratament
Depinde de stadiul si tipul bolii
- Chirurgical = consta in extirparea glandei mamare impreuna cu tumora, tegumentul de invelis al
glandei, cailor limfatice si a principalelor grupe ganglionare
* conservatoare (lumpectomie)
* radicala (mastectomie uni/bilaterala)
* reconstructie
Lumpectomia
Inlaturarea chirurgicala a tumorii
Limita de siguranta trebuie dovedita histopatologic
Poate include evidarea axilara
Se insoteste intodeauna de radioterapie
Tehnica e cunoscuta si ca:
* biopsie excizionala largita
* chirurgie mamara conservatoare
* cadrantectomie
Biopsia ganglionului santinela
- procedura chirurgicala conservatoare
- inlatura un numar redus de ganglioni, de obicei unul singur
- daca ganglionul santinela nu este invadat, se lasa axila neatinsa si se inlatura tumora
- Daca ganglionul santinela e invadat, se evideaza de obicei axila
Mastectomia radicala modificata
Indeparteaza intregul san
Indepartarea regiunii areolare
Inlaturarea nodulilor axilari
O singura incizie
Muschii peretelui toracic raman neatinisi
Reconstructia mamara
- mastectomie cu prezervarea tegumentului si refacerea masei mamare cu implant salin (frecvent)
sau testut “imprumutat”. Reconstructia areolei si mamelonului poate fi efectuata la momentul
mastectomiei sau mai tarziu
Limitari
* duplicatul sanului contralateral nu va fi perfect
* capacitatea redusa de a imita consistenta initiala a sanului
* capacitatea redusa de a imita lasarea naturala a sanului
* nu se pot elimina total cicatricile de la biopsie/mastectomie
* nu pot fi restaurate senzatiile areolare/mamelonare
Radioterapia
Se asociaza tratamentului chirurgical in formele operabile, imbunatatind evolutia locala
Radioterapia singura fara excizia tumorii este insotita de un procent mare de recidiva
locala
Terapia sistemică
Tipuri de terapie sistemică
chimioterapia
terapia ţintită moleculară
hormonoterapia
Indicaţii
reduce riscul recidivei sistemice (metastaze)
reduce masa tumorală şi creşte timpul de progresie spre boala metastatică
25
 Poate fi neoadjuvant / adjuvant sau paliativ (în boala metastatică)
Tipul de terapie şi evoluţia sub tratament depind de:
mărimea tumorii
histologie
invazia perineurală / vasculară
atingerea ganglionară
prezenţa receptorilor de estrogen sau progesteron
Prognostic
În primii 3 ani
Anamneză, ex. clinic – la 3 luni
Analize uzuale – la 3 luni
CA15-3 – la 3 luni
Rx torace – la 6 luni
Echo abdominal – la 6 luni
Ex. ginecologic – la 6 luni
Mamografie – la 6 luni
Scintigrafie osoasă – la nevoie
Osteodensitometrie
În anii 4 - 5
Anamneză, ex. clinic – la 6 luni
Analize uzuale – la 3 luni
CA15-3 – la 6 luni
Rx torace – la 12 luni
Echo abdominal – la 12 luni
Ex. ginecologic – la 12 luni
Mamografie – la 12 luni
Din al 6-lea an
Ex. clinic, investigaţii paraclinice - anual

Tumorile mamare benigne

Adenofibromul mamar
Tumora mamara benigna , unilaterala, solida, ferma, uneori dura, nedureroasa si mobila
Apare la femeile tinere (15-35 ani)
Pielea din jur nu este afectata la fel ca si mamelonul
Mamografia si ecografia confirma caracterul benign
Biopsia sub ghidaj ecografic se practica in caz de incertitudine
Tratamentul este chirurgical
Mastoza fibrochistica sau mastita cronica chistica
Apare mai frecvent intre 30-50 de ani
La examinare se deceleaza unul sau mai multi nodului, fara aderente de planurile profunde, sensibili,
uneori insotiti de scurgeri mamelonare
Marimea chisturilor este variabila in functie de momentul ciclului, la fel si sensibilitatea la palpare
Ecografia, mamografia si biopsia sub ghidaj ecografic pun diagnosticul
Tratament: progestative oral sau topic 20 de zile/luna; chirurgical daca tumora persista sau creste in
dimensiuni
Riscul de a dezvolta un neoplasm este de 3 ori mai mare
Chisturile mamare solitare
Tumefiere unica, mobila, regulata, uneori dureroasa
Mamografia si ecografia vor confirma caracterul chistic
In cazul in care aspectul este suspect se va realiza o punctie sub ghidaj ecografic pentru examen
citologic
Tratamentul este chirurgical
Infectiile sanului
26
Procese inflamatorii ale glandei mamare cu evolutie:
Acuta – mastita acuta
Cronica – mastita cronica (mai rar)
Mastitele acute
Pot fi impartite in:
Mastita acuta puerperala (legate de alaptare)
Cauze:
eroziuni, fisuri mamelonare (apar mai frecvent la primipare cu mamelon nepregatit)
staza laptelui in san (negolirea sanului duce la acumularea si infectarea laptelui)
Mastita acuta aparuta in afara alaptarii: mult mai rare si cel mai adesea ca urmare a unui traumatism
cu hematom infectat
Mastita acuta puerperala
Apare mai frecvent in saptamana a 2-a dupa nastere.
Sanul devine rosu, cald si dureros la atingere
Poate fi prezenta adenopatie axilara
Orice infectie mamara poate duce la infectarea sugarului
Forme clinice
Eroziuni mamelonare (apar in primele zile de alaptat si reprezinta mici plagi superficiale dureroase la
supt, care se acopera de crusta)
Limfangita sanului (san dureros cu semne de inflamatie locala si trasee de limfangita de la glanda spre
axila, adenopatie dureroasa, febra, frison)
Galactoforita (propagarea infectiei la canalele galactofore iar la exprimarea mamelonului se scurge
puroi)
Abcesul mamar – apare dupa difuzarea infectiei de la o galactoforita la tesutul glandular si adipos
urmat de supuratie si evacuare a puroiului)
Tratament
Profilactic – igiena sanului si mamelonului, evitarea suptului prelungit si altenarea sanilor, golirea
sanilor dupa fiecare alaptat prin mulgere manuala sau mecanica
Curativ – depinde de forma clinica si consta in aplicatii locale cu unguente cicatrizante, antibiotice,
antiinflamatoare, comprese umede, eventual scaderea secretiei lactate (medicamentos), incizie si
drenarea completa a puroiului

PATOLOGIA DISPLAZICA SI TUMORALA MALIGNA

Cancerul de col uterin

Este determinat de aparitia si inmultirea unor celule anormale la nivelul colului uterin, celule
care si-au modificat structura si functiile.
Descoperit intr-un stadiu incipient, cancerul de cervix este curabil in majoritatea cazurilor
Efectuarea testului Papanicolau regulat, poate preveni cancerul de col uterin !!!
- poate depista celulele cervicale anormale inaintea aparitiei celulelor tumorale, stadiu
in care tratamentul este cel mai eficient.
Factori de risc
Infectia cu virusl papiloma sau HPV
Fumatul
Administrarea indelungata a anticonceptionalelor orale
Sarcini multiple
Sistem imun compromis
Un istoric de cancer de col in familie
Contacte sexuale neprotejate
Parteneri sexuali multipli
Viata sexuala inceputa precoce
Simptome
27
Modificarile celulare de la nivelul cervixului sunt de obicei asimptomatice, in acest stadiu incipient
diagnosticul realizandu-se pe baza rezultatului testului Papanicolau.
Odata cu dezvoltarea procesului canceros, apar si simptomele, care includ:
durere in timpul actului sexual (dispareunia)
sangerare vaginala anormala sau modificari semnificative a ciclului menstrual (menometroragii)
sangerare a cervixului in timpul contactului sexual sau in momentul inserarii diafragmei
secretie vaginala anormala, prezenta in cantitate mare si uneori amestecata cu mici cantitati de sange
In cazul cancerului avansat de col uterin, simptomele se modifica, astfel:
apare anemia datorata pierderilor necontrolabile de sange
durere pelvina (portiunea inferioara a abdomenului), durere a membrelor inferioare sau durere
lombara
comunicarea anormala dintre vagin si rect, afectiune numita "fistula vaginala“
scadere in greutate (mai multe kilograme in cateva saptamani, luni).

Investigatii
Screeningul pentru cancerul de col se realizeaza prin efectuarea regulata (anuala) a testului
Papanicolau !!!
Daca se suspecteaza cancerul cervical:
colposcopia si biopsia cervicala, pentru a identifica si determina localizarea exacta a celulelor maligne
pe suprafata cervixului
biopsia endocervicala (sau chiuretajul diagnostic), pentru a determina daca celulele maligne sunt
prezente si la nivelul canalului cervical (portiunea care leaga cervixul de corpul uterin)
conizatia diagnostica si rezectia cu ansa diatermica recomandate pentru recoltarea tesutului cervical,
in scopul analizarii microscopice a acestuia
Investigatiile necesare stadializarii cancerului de cervix sunt:
hemoleucograma completa, pentru evidentierea anemiei sau a altor modificari sangvine
biochimia sangelui, utila in evaluarea functiei hepatice si renale
conizatia diagnostica sau rezectia cu ansa diatermica, pentru a determina intinderea leziunilor maligne
la nivelul tesuturilor invecinate
histeroscopia, pentru o vizualizare buna a canalului cervical si a uterului, in scopul determinarii
expansiunii tumorale
cistoscopia, care poate oferi date asupra extinderii tumorale la nivelul sistemului urinar
proctoscopia, investigatie capabila sa evidentieze metastazele tumorale de la nivelul intestinului gros
urografia, in scopul determinarii unui posibil blocaj mecanic tumoral al rinichiului
radioscopia toracica, pentru a evidentia metastazele pulmonare.
Evolutie
In lipsa tratamentului, cancerul cervical se poate extinde la nivelul vaginului, apoi la nivelul
tesuturilor din jurul uterului
Odata cu instalarea metastazelor, se pot identifica tumori si la nivelul plamanilor, stomacului,
rinichilor, intestinelor, ficatului
Unoeri poate degenera in metastaze osoase
Investigatiile care ajuta la stabilirea tratamentului adecvat sunt
TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA (CT), care identifica metastazele abdominale si pelvine, in
aceste cazuri fiind necesar si tratamentul acestora
REZONANTA MAGNETICA NUCLEARA (RMN), la fel ca si CT-ul, poate realiza o stadializare a
cancerului, in scopul efectuarii unui tratament adecvat
tomografia cu emisie de pozitroni, evalueaza cu acuratete raspandirea procesului tumoral la nivelul
altor organe
angiograma limfatica, investigatie prin care se realizeaza o serie de imagini radiologice a sistemului
limfatic, pentru a determina eventuala invazie tumorala la acest nivel.
Tratament
Interventia chirurgicala – are ca scop extirparea tumorii

28
Radioterapia –foloseste doze ridicate de raze X sau alte radiatii cu o energie ridicata, in vederea
distrugerii celulelor cancerigene si miscorarii tumorii. Radioterapia poate fi folosita ca singurul
tratament sau pe langa tratamentul chirurgical
Chimioterapia – foloseste medicamentele pentru distrugerea celulelor cancerigene
Hormonoterapia – utilizeaza terapia cu hormoni feminini

Cancerul de corp uterin

Denumit si cancer al endometrului, acesta survine dupa 40 ani - in 75% din cazuri dupa
menopauza
Cancerul endometrial reprezinta cresterea rapida si necontrolata a celulelor endometriale care
captusesc uterul
Aceasta forma de cancer este vindecabila daca este depistata intr-o faza precoce, cand cancerul este
limitat in uter
Cancerul de endometru reprezintă 95% din tumorile maligne ale corpului uterin, restul de 5% fiind
reprezentat de sarcom
Etiologie
- aparitiei cancerului endometrial nu este cunoscuta
- sunt implicati hormonii estrogeni (un nivel crescut al estrogenilor favorizeaza declansarea
cancerului de endometru)
Factori de risc
Menstruatie instalata precoce – instalarea ciclului menstrual sub 12 ani creste riscul de cancer
endometrial;
Lipsa unei sarcini;
Ovulatie neregulata – Ovulatia, adica eliberarea lunara a ovulului, este controlata de estrogen.
Ovulatia neregulata, sau lipsa ovulatiei, cresc expunerea endometrului la nivele crscute de estrogen
pe parcursul vietii. O cauza frecventa de ovulatie neregulata este sindromul ovarelor polichistice;
Obezitatea;
Terapia de substitutie estrogenica;
Tumorile ovariene – pot fi o sursa de estrogen;
Varsta – cea mai mare parte a cazurilor de cancer endometrial apar dupa varsta de 40 de ani;
Antecedente personale de cancer de san sau cancer ovarian, istoric familial de cancer endometrial sau
alte malignitati;
Tratament cu tamoxifen utilizat in tratamentul cancerului de san
Hiperplazie (ingrosare) a endometrului precede adesea cancerul
Semne si simptome
Simptomul esential al cancerului de uter este hemoragia continua sau intermitenta
Uneori hemoragiile isi pastreaza un oarecare ritm, dar  intre ele persista o secretie roza, care pateaza
lenjeria
Alte simptome in cancerul uterin sunt
Dureri abdominale
Dureri in timpul urinarii sau in timpul actului sexual
Pacientele pot avea stari de oboseala, ameteala
Lipsa apetitului
Tratament
Tratament chirurgical - interventia chirurgicala este cea mai utilizata metoda de tratament in cancerul
endometrial
Chimioterapia
Radioterapia
Hormonoterapia
Cancerul de ovar
Reprezinta a 5 – a cauza de mortalitate la femei
Asimptomatic pana metastazeaza (>2/3 din femei se prezinta in stadii avansate)
29
Cel mai intunecat prognostic!!!
Factori de risc
Istoric familial
Varsta > 50 ani (80% din cazuri)
Nuliparitatea sau nasterea dupa 30 de ani
Menarha la varste frageda
Menopauza tardiva
Medicatia pentru inducerea ovulatiei
Obezitatea
Factori de protectie
Alaptatul
Sarcina inainte de 25 ani
Contraceptivele orale
Ligatura trompelor uterine
Diagnostic
În stadiile precoce de boală, cancerul de ovar este total asimptomatic („silent killer”), diagnosticul
fiind ocazional.
În stadiile avansate, 95% din femei prezintă simptome abdominale nespecifice mai multe luni înainte
de diagnostic
Semne clinice
Asimptomatic sau semne nespecifice:
Menstre neregulate in menopauza
Polakiurie sau constipatie
Distensie abdominala joasa, durere pelvina
Tardiv (ascita si metastaze intestinale):
Distensie abdominala, meteorism, constipatie
Semne obiective: Masa pelvina voluminoasa, neregulata, fixata
Evaluarea preoperatorie a pacientelor suspecte de cancer ovarian trebuie să includă:
Anamneza si examenul clinic complet
Evaluarea nivelelor CA 125, dupa varsta de 30 ani
Echografie abdominala
Irigografie sau endoscopie
Stadializare
Stadiul I – tumora limitata la ovar
Stadiul II – tumora intereseaza ovarul si are extensie pelvina
Stadiul III – tumora intereseaza ovarul, se extinde in afara pelvisului si sunt prinsi ganglioni inghinali
sau retroperitoneali
Stadiul IV – apare metastaze la distanta
Tratament
Histerectomie totala si anexectomie bilaterala (I)
Citoreductie si chimioterapie sau radioterapie (II, III, IV)
Cancerele ovariene chimiosensibile – prognostic net superior

Pubertatea si menopauza

PUBERTATEA

Reprezintă ansamblu modificărilor biologice, morfologice şi psihologice care însoţesc

transformarea copilului în adult.
Această perioadă este caracterizată de dezvoltarea caracterelor sexuale secundare (pilozitate pubiană
şi axilară, sâni, vulvă, tesut gras subcutanat).
Toate aceste fenomene şi transformări se derulează pe parcursul a 3 – 4 ani, în general între vârsta de
11 si 15 ani. Menarha, respectiv apariţia primei nenstruaţii, are loc în jurul vârstei de 12.5 ani.
30
Inainte de apariţia menstruaţiei apar mai multe semne ale maturării sexuale.
- 9 -10 ani - cresc glandele mamare, debutul dezvoltării pilozităţii pubiene.
- 11 - 12 ani - modificări ale epiteliului şi citologiei vaginale; dezvoltarea organelor genitale externe
şi interne.
- 12 - 13 ani - pigmentarea mamelonului, dezvoltarea sânilor.
- 13 - 14 ani - apariţia pilozităţii axilare, menarha
Pubertatea normala: pubertatea nu este un moment al existentei, ci este o faza in care se produce
transformarea fetitei in femeie, stare care este considerata ca atare in momentul aparitiei primei
menstruatii;
Menstruatia:
primele cicluri nu sunt adevarate menstruatii, de asemenea ele nu sunt ovulatorii
varsta la care apare prima menstruatie variaza dupa rasa, regiuni geografice, mediul urban sau rural;
de asemenea varsta poate fi conditionata si de igiena individuala, alimentatia, surmenajul fizic si
intelectual
in tara noastra apare cu maximum de frecventa intre 12 -13 ani.
Caracterele sexuale:
apar cu cateva luni inainte de aparitia primei menstruatii
vaginul, orientat inainte la fetita, se orienteaza in jos
labile mici cresc si depasesc labile mari
se dezvolta sanii, intai mamelonul,apoi se hipertrofiaza sanul, ajungand la dimensiuni variabile
(uneori sanul drept e mai mare ca sanul stang)
se dezvolta sistemul pilos, primii peri apar pe pube, apoi axial; spre deosebire de baieti ,la fete nu
apar peri pe menton si mustata datorita inhibitiei exercitata de estrogeni
talia sufera influente majore, observandu-se un puseu de crestere; secretia de estrogeni produce
inhibarea cresterii care inceteaza la 15-16 ani
toracele se largeste, laringele sufera putine modificari, inima isi
dubleaza aproape volumul, pulsul este de 80 - 90/ minut
se produce o criza psihica generala, caracterizata printr-o emotivitate excesiva, crize de afectivitate,
fapt pentru care aceasta perioada a fost numita “varsta ingrata”
Fenomenele hormonale ale pubertatii:
responsabili de aparitia pubertatii sunt hipotalamusul, hipofiza si ovarul
rolul preponderent in acest proces il are hipotalamusul
tiroida creste in volum la pubertate; timusul sufera o involutie proportionala cu aparitia fenomenelor
sexuale
suprarenala este responsabila de aparitia virilismului si a hirsutismului in unele cazuri
Declansarea pubertatii:
antehipofiza dirijata de hipotalamus declanseaza secretia hormonilor sexuali, ce sunt necesari pentru
aparitia pubertatii
hipofiza, sub controlul hipotalamusului nu poate actiona decat asupra unor ovare care au foliculi
maturi
pe baza datelor din literatura - nu se cunoaste exact mecanismul prin care se declanseaza pubertatea
Pubertatea patologica
Pubertatea precoce:
prin aceasta se intelege puberatea care apare inainte de varsta de 11 ani (sunt citate in literatura cazuri
de aparitie a menstruatiei la 1-2 ani)
de la varsta de 9 ani, pubertatea nu mai este considerata ca anormala
Cauze:
activarea prematura si spontana a axului hipotalamo - hipofizar, fara o cauza patologica determinata,
tumori feminizante de ovar sau glanda suprarenala, sindromul Albright (sangerari vaginale si pete
cafenii pe piele).
Pubertatea tardiva:
este puberatatea ce apare dupa varsta de 16 ani
Cauze:
31
diferite afectiuni hipotalamo - hipofizare
constitutional cu o intarziere anormala a mecanismului
diferite afectari ale gonadelor (ovare, testicule)
stresul nervos patologic cu anorexie (diminuare marcata sau pierderea poftei de mancare).

Tulburari de menstruatie:
dupa menarha pot apare tulburari fie prin lipsa, fie prin exces
in general se datoreaza unui dezechilibru hormonal
trebuie realizat un diagnostic precis
Tratament - endocrin
in cazul menstruatiilor prin exces este necesar de asemenea precizarea diagnosticului: instabilitate
hipofizo - ovariana, hiperfoliculinie, menometroragii lezionale, distiroidii primitive etc;
tratament etiopatogenic - hormonal
Menopauza
Este un proces fiziologic complex desfasurat in jurul incheierii ciclului menstrual. Se instaleaza ca
urmare a diminuarii productiei de estrogeni.
Climacteriul- faza procesului de imbatranire in care femeia trece de la stadiul reproductiv la stadiul
nonreproductiv.
Cele mai multe femei care ajung la menopauza au varste cuprinse intre 45 si 55 de ani, media fiind in
jurul valorii de 50 de ani;
Menopauza inainte de 40 de ani se numeste menopauza prematura si menopauza precoce inainte de
45 de ani;
Premenopauza - perioada climacteriului in care ciclul menstrual este neregulat,apar in mod progresiv
simptome ale climacteriului si precede instalarea menopauzei.
Menopauza - momentul in care a avut loc ultima menstruatie la femei.
Postmenopauza - perioada ce urmeaza menopauzei.

MENOPAUZA FIZIOLOGICA:
Se instaleaza ca urmare a doua procese:
Disparitia ovocitelor;‡
Lipsa de raspuns al celor catorva ovocite ramase in ovar fata de gonadotropinele ovariene.
Organele pelvine sufera modificari atrofice. Oasele pierd calciul, la nivelul tegumentului nu se mai
produc cantitati suficiente de colagen, lipazele din ficat nu sunt produse in cantitati suficiente,tesutul
nervos - modificari gliale si reticulare.
MENOPAUZA ARTIFICIALA
Intreruperea permanenta a functiei ovariene din cauza indepartarii chirurgicale a ovarelor sau a
radioterapiei. Utilizata ca tratament pentru endometrioza si tumorile estrogen sensibile ale glandei
mamare si endometrului
DIAGNOSTIC
Manifestai clinice:
Simptome generale
“bufeurile” sau valurile de caldura – modificarea vasodilatatiei, senzatie de presiune asupra capului,
asemanatoare cefaleei, cu crestere progresiva in intesitate; apoi senzatie de caldura la fata, gat, torace,
cap.
Se pot asocia palpitatii, parestezii, ameteli.
Greata, varsaturi, flatulenta, anorexie, constipatie,diaree, artralgii.
Durata 1-2 min, pana la 10 min.
Frecventa 1-2/h, pana la 1-2/saptamana.
APARATUL GENITAL
Scaderea progresiva a fluxului menstrual si a duratei menstrei
Aparitia unei sangerari menstruale mai frecvente sau mai abundente - numar mic de femei.
Amenoreea cu durata de cel putin 6 luni panala 1 an stabileste diagnosticul de menopauza.
Diagnostic retrospectiv
32
TRACTUL URINAR
Atrofia epiteliului urinar si aparitia cistitei atrofice, a incontinentei urinare, a polakiuriei si a disuriei.
GLANDELE MAMARE
Diminuare a dimensiunilor glandei mamare.
OSTEOPOROZA
Reducerea structurii osoase, fara modificari in compozitia chimica a osului.
Creste riscul de fracturi - corpul vertebral, humerus, treimea superioara a femurului, coaste, treimea
distala a antebratului.
SISTEMUL CARDIOVASCULAR
Estrogenii – au rol protector fata de aparitia afectiunilor cardiovasculare si scaderea riscului
mortalitatii feminine;
Rol indirect - actioneaza asupra lipidelor circulante, determinand cresterea HDL si scaderea LDL si a
colesterolului total;
Rol direct - asupra sistemului vascular;
TEGUMENTELE
Subtiere generalizata a tegumentelor, pierderea elasticitatii;
Fata, cot, gat, maini;
Scade numarul de vase sanguine si degenerarea fibrelor elastice si de colagen de la nivelul dermului;
Diminuarea parului pubian si axilar; posibila aparitie a parului deasupra buzei superioare;
Efecte datorita scaderii estrogenului si mentinerii nivelui constant al testosteronului.
MODIFICARI PSIHICE
Iritabilitate , nervozitate, disforie;
Scaderea libidoului;
Atrofia genitala.
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
- Bufeuri - hipertiroidism, diabet zaharat,feocromocitom, tuberculoza.
- Sangerarile in premenopauza si menopauza - neoplasm genital.
TRATAMENTUL IN MENOPAUZA
constă în primul rând în impunerea unor coordonate clare de viaţă sănătoasă, fapt ce presupune o
dozare bună a efortului fizic şi a factorilor de stres;
o alimentaţie echilibrată şi diversificată, (fitoestrogeni în alimentaţie - aceştia pot estompa
simptomatologia menopauzei);
evitarea fumatului (care poate ameliora bufeurile de căldură din timpul substituţiei estrogenice), a
subtanţelor psihotrope şi a alcoolului, menţinerea unui program de odihnă care să includă minim 8 ore
de somn pe noapte; 
Tratament hormonal in premenopauza - exacerbarea sindromului premenstrual:
Orgametril; sau Linestrol (1cp – 5 mg)- 1 cp/zi 10 zile, din a 16-a zi a menstruatiei.
Medroxiprogesteron - 1 cp/zi 10 zile, din a16-a zi a menstruatiei.
Tratamentul: 2-3 luni
Sangerari disfunctionale - progestative:
Utrogestan vaginal sau oral, 2-3 cp/zi, 10 zile,din ziua a 16 - a a ciclului
Mastoprofen local 20-25 zile pe luna sau oral;
Terapia de substitutie hormonala
Substitutia hormonala are rolul de a reduce tulburarile legate de menopauza (bufeuri, transpiratii,
tulburari urinare, uscaciune vaginala)
Prevenirea osteoporozei si a fracturilor (diminuarea pierderii osoase, reducerea riscului fracturilor de
femur sau a coloanei vertebrale);
Efecte adverse
- cancer mamar
- boli cardiovasculare

Interventii ginecologice
Chiuretajul uterin
33
Chiuretajul cavităţii uterine (raclaj) este o procedură în care, cu un instrument special sau un sistem
vacuum, se îndepărtează stratul superior al endometrului.
Pentru efectuarea procedurii este necesară dilatarea colului uterin, care se efectuează cu ajutorul
medicamentelor sau instrumentelor speciale.
În prezent, chiuretajul este efectuat pentru a diagnostica şi a trata o mulţime de boli ginecologice.
Chiuretajul, adesea, este combinat cu histeroscopia, care permite vizualizarea cavităţii uterine după
chiuretaj şi, dacă este necesar, efectuarea raclajului suplimentar al regiunilor rămase intacte.
Pregatirea pentru efectuarea chiuretajului
Chiuretajul se efectuează cu câteva zile înainte de începerea menstruaţiei - acest lucru ajută la
reducerea pierderii de sânge şi la recuperarea mai rapidă uterului după procedură.
Chiuretajul este o procedură chirurgicală, înainte de procedură, pot fii recomandate unele teste:
hemoleucograma, coagulograma frotiul bacteriologic din vagin, analize pentru infecţii cu transmitere
sexuală.
Cu 2 săptămâni înainte de chiuretaj: se inceteaza administrarea oricăror medicamente şi oricăror
suplimente alimentare (inclusiv, suplimentelor pe baza de plante), cu excepţia medicamentelor
recomandate de medicul care va efectua chiuretajul. Unele medicamente pot modifica coagularea
sângelui şi pot spori riscul sângerărilor.
Cu 2-3 zile înainte de chiuretaj:
evitarea contacteului sexual;
- Nu se fac spălături vaginale şi nu se utilizeza produse de igienă personală (doar apa caldă.)
Întrerupeţrea utilizarii oricăror medicamente sub forma de supozitoare vaginale, de tablete sau de
spray-uri, înainte de chiuretaj.
Cu 8-12 ore înainte de procedură: se recomanda regimul zero. Acest lucru este necesar pentru
desfăşurarea anesteziei în condiţii de siguranţă.
Chiuretajul se efectueaza in sala de operatie, pe masa ginecologica;
Se face sub anestezie generală, dar în unele cazuri (de exemplu, imediat după naştere, când cervixul
este dilatat) chiuretajul poate fi efectuat fără anestezie;
Inainte de a efectua chiuretajul, se introduc în vagin valvele (sau speculum);
Se efectuează dilatarea colului uterin cu hegare care sunt numerotate;
După ce colul uterin este dilatat suficient, se poate efectua histeroscopia (examinarea interiorului
uterului cu o cameră video specială) sau direct la efectuarea chiuretajului;
Cu mişcări precaute ale chiuretei, medicul răzuieşte stratul superior al endometrului şi colectează
ţesuturile obţinute într-o eprubetă, care este apoi trimisă în laborator pentru analiză histologică;
Procedura dilatării colului uterin şi a chiuretajului poate dura până la 30-40 de minute;
Este răzuită nu doar cavitatea uterină, dar şi canalul cervical. Iniţial, răzuirii se supune colul uterin
(chiuretajul canalului cervical), iar apoi are loc chiuretajul uterin.
Ce este chiuretajul diagnostic?
Se efectuează pentru a determina cauza unor simptome care indică tulburarea funcţiilor organelor
genitale feminine. În special, pentru a determina cauza unor simptome, cum ar fi:
- Ciclu menstrual neregulat, scurgeri sangvinolente în perioada dintre două menstruaţii;
- Menstruaţii prea lungi, prea abundente sau dureroase;
- Sângerări vaginale după menopauză;
- Dificultăţi în conceperea unui copil sau infertilitate;
- Suspiciunea cancerului uterin.
În asemenea situaţii, chiuretajul se efectuează numai pentru a obţine probe din mucoasa uterului,
cercetarea histologică ulterioară a cărora, poate ajuta la stabilirea diagnosticului corect.
Ce este chiuretajul terapeutic?
Chiuretaj, ca o metodă primară sau secundară a tratamentului, este utilizat în cazul bolilor, cum ar fi:
Polipul uterului si colului
Hiperplazia endometriala
Endometrita
Chiuretajul după naştere

34
 - După naştere, chiuretajul poate fi necesar pentru îndepărtarea rămăşiţelor placentei din cavitatea
uterină şi a cheagurilor de sânge, care împiedică pereţii uterului să se contracteze şi creează o
ameninţare de sângerare şi de infecţie.
- De asemenea, chiuretajul este utilizat pentru efectuarea avortului sau pentru eliminarea fătului
mort sau în curs de dezvoltare incorectă.
Sarcina oprită în evoluţie
- Conservarea embrionului mort în uter, în cazul sarcinii oprite în evoluţie, prezintă un mare pericol
pentru sănătatea femeii. Din acest motiv, imediat după descoperire, sarcina oprită în evoluţie ar trebui
să fie eliminată prin chiuretaj.
Avortul spontan
- Datorită faptului că, după un avort spontan, în uter, adesea, rămân fragmentele ţesutului fetal
care pot provoca hemoragie severă şi infecţii, în majoritatea cazurilor, după un avort spontan, ar trebui
să se efectueze chiuretajul.
Sarcina extrauterină
- Chiuretajul poate fi utilizat numai pentru îndepărtarea sarcinii ectopice din colul uterin sau pentru
a curăţa uterul după îndepărtarea sarcinii ectopice din alte organe.
Avortul
- În prezent, avortul este rareori realizat prin chiuretaj. Pentru a întrerupe sarcina, se utilizează,
adesea, aşa-numită curăţare cu vacuum, în urma căreia mucoasa uterului şi embrionul în curs de
dezvoltare sunt aspirate într-o seringă specială.
Recuperarea după chiuretaj
După chiuretaj, peretele uterin se contractă semnificativ, ceea ce ajută la oprirea sângerării.
Recuperarea deplină după chiuretajul uterin se produce, aproximativ, la fel de rapid ca şi după o
menstruaţie normală.
În primele ore după chiuretaj, din vagin se pot elimina cheaguri de sânge, iar femeia poate simţi
slăbiciune şi somnolenţă (consecinţa anesteziei).
După ce acţiunea anesteziei se opreşte, cele mai multe femei simt o durere în abdomen şi în regiunea
lombară, asemănătoare cu durerea în timpul menstruaţiei. Aceste dureri pot dura de la câteva ore până
la câteva zile şi rar necesită tratament special.
Secreţii vaginale după chiuretaj
În primele ore după chiuretaj - sângerări abundente şi cheaguri de sânge din vagin.
După câteva ore, sângerările devin mai puţin abundente. Sângerările uşoare, de culoare maro sau
gălbuie, după chiuretaj pot persista timp de 10 zile.
Dispariţia rapidă a eliminărilor vaginale, după chiuretaj, poate fi un semn al spasmului colului uterin
şi a acumulării în uter a cheagurilor de sânge.
Timp de 2 săptămâni după chiuretaj nu se permite:
contactul sexual;
utilizarea tampoanelor vaginale (doar absorbante obişnuite);  
spălături vaginale;
baia, sauna sau baia cu aburi; 
munci fizice grele sau exerciţii fizice intensive;  
administrarea medicamentelor pe bază de acid acetilsalicilic (de exemplu, Aspirina)
Menstruaţia după chiuretaj
Prima menstruaţie de după chiuretaj poate veni cu o uşoară întârziere, după 4 -5 săptămâni sau mai
mult.
Intârzierea menstruaţiei după chiuretaj nu este un motiv de îngrijorare.
Dacă întârzierea menstruaţiei, după chiuretaj, va fi mai mare decât trei luni - se recomanda un
consult;
După chiuretaj pot apărea următoarele complicaţii:
Hemoragii uterine - se manifestă relativ rar şi, de regulă, la femeile cu tulburări de coagulare a
sângelui. Spre deosebire de sângerarea uşoară, care se consideră un fenomen normal şi poate persista
chiar câteva săptămâni după chiuretaj, hemoragia uterină reprezintă o ameninţare serioasă pentru viaţa
femeii. Pentru a preveni sângerările uterine abundente, se pot prescrie injecţii cu Oxitocină.
35
Acumularea cheagurilor de sânge în cavitatea uterină - apare din cauza spasmului colului uterin, care
apare imediat după chiuretaj. Această situaţie poate fi foarte periculoasă din cauza riscului de infecţie.
Pentru prevenirea acumulării cheagurilor de sânge în cavitatea uterină, se pot administra antispastice
(No-spa), care vor ajuta colul uterin să se menţină într-o stare relaxată.
Infecţia şi inflamaţia mucoasei uterului (endometrita) - apare atunci când bacteriile pătrund în uter.
Pentru a preveni infecţia uterului după chiuretaj, se prescriu antibiotice.
Infertilitatea - foarte rar, după chiuretaj, poate fi afectată capacitatea femeii de a concepe un copil.
Biopsia
Biopsia consta in recoltarea unei monstre de tesut din organism in scopul examinarii in laborator.
Tesutul analizat la microscop ajuta la confirmarea diagnosticului.
In unele cazuri este necesara doar zgarierea suprafetei.
Biopsia endometriala
Acest tip de biopsie se realizeaza in scopul examinarii mucoasei uterine;
Daca o femei prezinta cicluri neregulate sau sangerari vaginale anormale, poate avea semnficatia unei
dereglari hormonale in organism, soldata cu formarea unor polipi sau existenta unei tumori;
Poate fi efectuata prin:
1. Dilatare si chiuretaj
se realizeaza sub anestezie generala;
utilizata pentru obtinerea unui esantion din mucoasa uterina;
2. Histeroscopia
permite vizualizarea interiorului uterului prin intermediul unui histeroscop;
anestezie locala/generala
Biopsia cervicala – recoltarea unei portiuni din testutul suspect de a avea modificari celulare
Biopsia prin ciupire – recoltarea unei portiuni mici din col;
Conizatia – recoltarea unui fragment mai mare in forma de con;
Chiuretajul endocervical – introducerea unei chiurete la nivelul orificiului colului pentru a racla
celulele de la acest nivel.
Inainte de examinare - Pacienta trebuie sa aiba in vedere umatoarele lucruri:
eventuala sarcina trebuie verificata printr-un test de sarcina;
contactul sexual, dusurile vaginale, utilizarea tampoanelor interne sau a altor creme vaginale trebuiesc
evitate 2 zile inainte de manopera;
pacienta nu trebuie sa fie la mentruatie; se prefera un control la 4 zile de la oprirea sangerarii;
trebuie sa anunte medicul cu privire la alergiile pe care le are la medicamente si la anestezice;
deasemenea asupra eventualelor boli de coagulare;
se prefera efectuarea examinarii dupa tratarea oricaror fel de infectii vaginale;
se recomanda administrarea unui antialgic cu 30-60 de minute inainte; deasemnea golirea intestinului
si a vezicii urinare pot ajuta.
Dupa examinare / Riscuri
De obicei la o ora dupa interventie pacienta poate merge acasa si a doua zi poate relua activitatea ei
obisnuita.
In urmatoarele zile este normala jena locala si sangerarile vaginale.
Actele sexuale, utilizarea de tampoane interne, dusuri vaginale si alte creme locale sunt interzise in
prima saptamana.
Complicatii
Febra
Durere acuta pelvina
Sangerari in cantitati mari
Secretii vaginale verzui-galbui, cu miros neplacut

36
37
 NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL
FEMININ

1. Organele genitale externe (vulva)

Totalitatea organelor genitale externe alcatuiesc vulva, care este compusa din urmatoarele
formatiuni :

● labiile mari ;

● labiile mici ;

● vestibulul ;

● himenul ;

● glandele Bartholin ;

● clitorisul.

Tot aici se afla si formatiunea anatomica numita muntele lui Venus.

38
 ORGANELE GENITALE LA FEMEIE

1.1 Muntele lui Venus numit si muntele pubian, este o regiune anatomica situata
deasupra simfizei pubiene, acoperita cu par si avand sub tegument un strat mai abundent de
grasime.
Perii pubieni se termina in partea superioara dupa o linie orizontala (sistem pilos
feminin).
1.2 Formatiunile labilare : sunt plici tegumentare. In functie de dimensiuni se
delimiteaza labiile mari si labiile mici.
Labiile (labiile mari) sunt 2 cute tegumentare avand o forma ovoida alungita, acoperite cu
par pe fata lor externa, fata lor interna are aspect de mucoasa si prezinta numeroase glande sebacee
care secreta smegma vuivara.
Labiile mici sunt doua repliuri cutanate cu aspect de mucoasa, care sunt situate in
interioarul labiilor mari, fiind acoperite in mare parte de acestea.
Himenul este un sept membraniform care inchide intrarea in vagin. Prezinta un orificiu a
carui forma poate fi : inelara, cribiforma (ciuruit), semilunara. Prin orificiul himenului se scurge in
afara sangele menstrual. La primul raport sexual himenul se rupe in mai multe locuri, dand
nastere dupa cicatrizare la carunculii himenali ; ia nastere, rupturile se accentueaza si mai mult,
lasand cateva resturi numite carancul mirtiformi.
Glandele Bartholin, in numar de doua, sunt situate la baza labiilor mari, de fiecare
parte cate una. Fiecare glanda are un canal excretor care trece prin baza labiilor mici si al carui
orificiu extern se deschide in santul dintre labii si himen, santul nimfo- himenal. Rolul glandei este
de a secreta un lichid filant care lubrifiaza organele genitale externe.
1.3 Organele erectile ale vulvei, prin structura si functionalitatea lor, participa la
crearea unei senzatii placute si realizarea actului sexual. Sunt reprezentate de clitoris corpusculii
tactili speciali ai labiilor mici (corpusculi ai voluptatii) si bulbii vestibulari.
Bulbii vestibulului – denimure data de Kobelta – sunt organe erectile imperfect
dezvoltate, situate pe partile laterale ale deschiderii vaginului in baza labiilor mici, reprezentand
formatiuni analoage cu corpul spongios al uretrei de la barbat.

2. Organele genitale interne

Organele genitale interne cuprind :
● vaginul ;
● uterul ;
● tuba ;
● uterina ;
● ovarul
intre care exista o stransa corelatie fiziologica.

Ele ocupa cea mai mare parte a pelvisului (micul bazin), strabatand perineul, pana la
vulva.
2.1 Vaginul este un organ cavitar care se intinde de la colul uterin la vulva. Lungimea
sa este variabila intre 7 si 9 centimetri.
Peritoneul este o seroasa intraabdominala, peritoneul parietal captuseste cavitatea
peritoneala in care se afla organele abdominale pelviene.

2.2 Uterul. Este un organ musculos, cavitar, nepereche, asezat in mijlocul bazinului
mic, intre vezica si rect. Are rolul de a primi in cavitatea sa ovulul fecundat, sa-l protejeze, sa-l
nutreasca in timpul dezvoltarii sale si sa-l elimine la exterior cand a ajuns la maturitate. Uterul are
forma de para, extremitatea superioara mai lata din care pleaca trompele uterine se numeste corpul
39
uterin, iar cealalta inferioara mai stramta se numeste colul uterin (cervix).

Dimensiunile uterului la femeia care nu a nascut (nupilara) sunt de 18 centimetri lungime,

4 centimetri latime si 2-2,5 centimetri grosime ; la multipare, uterul are 8-9 centimetri lungime, 5-6
centimetri latime si 3 centimetri grosime.

Fundul uterului – partea craniala a uterului, mai inalta, ce prezinta dinainte inapoi
insertia celor doua tube uterine, ligamentele utero-ovariene ligamente rotunde.

Corpul uterin – usor turtit anteroposterior cu o fata ventrala plana (fata vezicala si o
fata dorsala – fata intestinala).

Istmul uterin: este partea care in sarcina desparte corpul de colul uterin. Deschis in
a doua jumatate a sarcinii sub denumirea „segment‟, resprezinta un reper important in efectuarea
inciziei operatiei cezariene. Colul uterin este lung de aproximativ 3 centimetri; el se subimparte
in doua subportiuni: una superioara, supravaginala si alta caudala, proeminand in vagin,
reprezentand partea vaginala a colului. Cavitatea uterina este mai larga in partea superioara,
reducandu-se spre col, unde da nastere canalului cervical ce comunica cu vaginul. El comunica
cu vaginul prin orificiul uterin extern punctiform la virgine si transversal cu margini neregulate
citiceale la multipare.

a. la virgine ;

b. la secundipare ;

c. la multipare.

40
 Uterul primeste si fixeaza blastocistul in endometrul (ovoimplantatia) transformat
estrogeno-progestativ ; asigura hranirea si dezvoltarea oului lipsit de rezerve nutritive in cele 9 luni
(280 zile) de gestatie.

2.3 Tubele uterine (salpinga, trompa), in numar de doua, cate una de fiecare parte a
uterului, sunt conducte in forma de trompeta ce se intind intre uter si ovar.

Ele conduc ovulul capatat spre uter, adapostesc intalnirea garnetului feminin (ovulul) cu
cel masculin (spermatizoidul) si permite fecundarea in treimea exterioara a sa (a uneia dintre ele).
Fiecare tuba are lungimea de 10-12 centimetri. Descriptiv prezinta patru parti: interstitiala (in
peretele uterin), istmica (3-4 centimetri), ampulara de 7-8 centimetri si pavilionara in forma de
palnie cu fimbrii de 1,5-2 centimetri.

2.4 Ovarele sunt glande perechi, cu dubla functie excretorie (gametogeno, de producere
a celulelor germinate feminine-ovulul). Ele determina caracterele sexuale principale si secundare
ale femeii si au rol deosebit in constructia endocrina a acesteia. Sunt situate in interiorul
abdomenului, in cavitatea pelvina, de o parte si de alta a uterului in retrouterin. Ele sunt fixate pe
organele vecine prin ligamente (tubo-ovarian, utero-ovarian, lombo-ovarian, mezo-ovarian) si prin
formatiuni vasculonervoase (artera ovariana, venele utero-ovariene, vase limfatice si nervi
simpatici peri vasculari), toate acoperite de peritoneu.

Fiecare ovar contine la nastere aproximativ 400.000 de foliculi din care, pe parcursul
activitatii ovariene, se vor matura doar 300-400 foliculi primari ce vor ajunge sa fie ovulati,
restul degenereaza. Dezvoltarea foliculului si a ovarului se face sub influenta foliculostimulinei
(FSH) produsa de hipofiza.

3. Glandele anexe ale aparatului genital feminin

Glandele lui Bartholin sunt echivalente glandelor lui Cowper de la barbat, in numar de
doua, in forma ovoida, ele au marimea unui bob de mazare si sunt situate de o parte si de alta a
orificiului vaginal.

Glandele periuretrale sau glandele Skene, mai numeroase, sunt situate in apropierea uretrei.

Glandele vestibulare sunt mici, foarte numeroase, sunt dispuse pe mucoasa orificiului
vaginal, secretia (participand la lubrifierea orificiului vaginal).

Glandele mamare sunt in mod normal organe pereche prezentand la exterior areola
mamara, in centrul acesteia gasindu-se mamelonul. Greutatea lor variaza in functie de starea lor
functionala : la nastere au greutatea de 5 g, la adulte 200 g, iar la femeile ce alapteaza aproximativ
500 g. greutatea ca si forma celor doi sani sunt inegale.

41
 Mamelonul este o proeminenta cilindrica sau conica, cu varful rotunjit si baza latita. La
virgine el poate sa nu fie reliefat, in timp ce la femeia ce alapteaza poate ajunge la 2 cm. De forma
variabila, turtit, invaginat, ombilicat sau despicat, prezinta la suprafata sa 15-20 pori galactofori prin
care se deschid canalele galactofore in numar de 15-25. Fiecare canal galactofor aduna secretia unui
lob glandular, inainte de a ajunge la mamelon, canalul prezinta o dilatatie – sinusul lactifer – in care
se acumuleaza latele in intervalul celor doua alaptari. Structurat glanda este formata din 15-20 lobi,
fiecare lob fiind alcatuit la randul sau din lobuli, rar acestia din acini glandulari. Secretia laptelui
apare la 2-5 zile dupa nastere, ea putand fi stimulata sau inhibata la nevoie.

Menstruatia : consecinta coloratiilor neuro-hormonale la femeie, este reprezentata de o

hemoragie asociata cu necroza superficiala a mucoasei uterine, care se produce ciclic, incepand cu
pubertatea si sfarsind cu menopauza, constituind expresia activitatii genitale feminine.

In realitate sunt mai multe cicluri, care converg si se conditioneaza reciproc: ciclul hiptalmo-
hipofizar, ciclul ovarian cu ciclul exocrin si endocrin, ciclul uterin (endometrial), ciclul vaginal,
ciclul mamar si ciclul genital.

Ciclul endometrial:

Modificari ciclice ale endometrului. Mucoasa uterina este divizata in doua straturi cu
caracteristici anatomice si evolutive diferite:

- startul profund sau bazal, ce nu sufera nici o modificare de-a lungul ciclului menstrual,
este format din partea profunda a tubilor glandulari si a corionului.

- Stratul superficial, numit si functional, care prezinta importante modificari in cursul

ciclului menstrual.

Ciclul menstrual se poate imparti in 3 faze: proliferativa, secretorie si menstruala.

PARTICULARITATI DE INGRIJIRE A BOLNAVELOR CU AFECTIUNI

GINECOLOGICE

Pot fi tratate pe cale chirurgicala sau conservatoare.

Ingrijirile pre si postoperatorii sunt identice cu ale oricariu bolnav care urmeaza a fi operat pentru
afectiuni abdominale cu mici interventii mai speciale.
- cel mai important tratament – repausul la pat
o in afectiunile inflamatorii acute – repaus absolut
o repausul se pastreaza pina la terminarea perioadei acute a bolii
o in afectiunile insotite de metroragii – repaus ob ligatoriu
o patul trebuie sa aiba musama, traversa din cauza hemoragiilor si scurgerilor, iar
schimbarea lor la timp sunt sarcini elementare de ingrijire

42
 o toaleta zilnica se face la pat, cu pondere la organele genitale
o adesea bolnava ajunge la spital cu toaleta nefacuta , plina de singe sau secretii
purulente, toaleta acestor bolnave se face numaidupa ce au fost vazute de medic si
a dat indicatiile corespunzatoare, toaleta se face cu substante dezinfectante caldute,
manusi de baie, imbracate deasupra manusilor de protectie din cauciuc
o spalarea suprafetelor se face unidirectional de sus in jos
o baia la pat se face fractionat, dezvelind numai suprafetele necesare,
reacoperindu-le imediat dupa terminare
o in peroiada acuta a afectiunilor ginecologice – spalaturile vaginale sunt interzise ,
mai tirziu se vor face doar a indicatia medicului
o alimentatia se va face cu mare atentie
o in perioada de debut a proceselor inflamatorii scade pofta de mincare
o In starile febrile se administreaza cantitati mari de lichide , pentru stisfactia
senzatiei de sete, se voar administra lichide nutritive, reci, din abundenta
o Regimul dietetic ĺ alimente usor digerabile, cu continut caloric crescut
o Necesarul de vitamine se asigura prin alimente corespunzatoare , plus medicatie
o Se urmareste atent tranzitul intestinal
 In perioada acuta se evita administrarea purgativelor
 Se va face clisma evacuatorie sau supozitoare
 Dupa atenuarea semnelor de inflamatie se va administra laxative
o Se urmareste
 febra
 Cantitatea si aspectul scurgerilor
 Cantitatea si aspectul hemoragiei
 Felul si localizarea durerilor
 Sensibilitatea sinilor
 Tulburarile de mictiune
 Pruritul vulvar
 Unele manifestari psihice

Atributiile asistentei
 Ajuta la examinare
 Aseaza bolnava pe masa ginecologica
 Face toaleta locala, la nevoie sondaj vezical
 Pregateste materialele necesare
 Ajuta medicul
 Asigura si dirijeaza lumina artificiala
 Efectueaza spalatura vaginala la indicatia medicului
 Urina se pastreaza
 Recolteaza secretia vaginala pentru frotiuri, face insamintarile pe medii

43
  Pregateste si asista la examinarile colposcopice
 Administreaza medicatia pescrisa
 O importanta mare in tratament o reprezinta agentii fizici
 Atentie deosebita la aplicatiile reci – nu se mentin mult timp, daca nu
sunt suportate se anunta medicul imediat

EXPLORARI PARACLINICE SI DE LABORATOR IN GINECOLOGIE

HISTEROMETRIA
- masoara cavitatea uterina
- precizeaza directia acesteia
- nu se face in sarcina
COLPOPUNCTIA – punctia fundului de sac douglas
- indicatia pentru precizarea diagnosticului in sarcina extrauterina, piosalpinx,
hidrosalpinx
Punctia fundului de sac Douglas – este o varianta a punctiei intraperitoneale, prin care se
realizeaza o legatura intre cavitatea peritoneala si mediul exterior prin intermediul unui ac de
punctie
Scopuri: • explorator - confirmarea prezentei unei colectii patologice
- stabilirea naturii colectiei (puroi, sange, ascita)
• terapeutic - evacuarea colectiei de lichid
- introducerea de substante medicamentoase

Materiale necesare :
- ac de punctie diam. 2 mm , lung 12 – 14 cm, montat pe seringa de 20 ml
- valve vaginale
- pensa de fixat colul uterin
- pense lungi cu tampoane
- cateter de metal ptr. golirea vezicii urinare, sonde vezicale
- irigator ptr. spalatura vaginala
- eprubete sterile , uscate, etichetate ptr. recoltarea probelor de laborator
- manusi sterile de cauciuc

44
- materiale ptr. dezinfectia locala – permanganat de potasiu sol. 0,2-0,3 %, alcool iodat
- materiale de protectie a mesei pe care se efectueaza punctia
- tavita renala
- medicamente : anestezice

Pregatirea bolnaveii si executarea punctiei

- se anunta bolnava si i se explica necesitatea tehnicii
- punctia se executa in sala de tratamente pe masa ginecologica
- bolnava isi goleste vezica urinara / sondaj vezical
- asezarea bolnavei in pozitie ginecologica
- spalatura vaginala cu sol. de permanganat de potasiu
- se trece la efectuarea punctiei – medic + 2 asistente
- spalare pe maini cu apa si sapun
- medicul – introduce valvele vaginale si descopera larg colul uterin, apoi fixeaza cu pensa de col
buza superioara a colului si trage uterul in sus ptr. a descoperi cat mai mult fundul de sac posterior
- o asistenta tine valvele departatoare
- cealalta asistenta va fixa pensa de col si deserveste medicul cu instrumentele necesare
-in primul rand acul de punctie montat pe seringa
- dezinfectia locului de punctie cu alcool - locul punctiei : in dreapta / stanga colului uterin si usor
inapoia acestuia , urmarind sa se ajunga in regiunile parauterine
- anestezie locala
- efectuarea punctiei si recoltarea colectiei prin aspiratie cu ajutorul seringii

- dupa golirea fundului de sac se retrage acul, se badijoneaza locul punctiei cu un tampon cu
alcool dupa care se indeparteaza , atat pensa de col cat si valvele
- se transporata bolnava la pat, se supravegheaza pulsul, TA, pansamentul

Examinarea lichidului extras

- examen macroscopic – aspectul si continutul, cantitatea lichidului extras ;
- 2 probe in eprubete sterile se trimit la laborator ; din lichidul purulent se fac insamantari
pe medii de cultura si sunt imediat depozitate la termostat ptr. identificarea germenului si
executarea antibiogramei ;

45
Actul punctiei, natura , cantitatea lichidului extras, numele medicului – notate in foaia de observatie

EXAMENUL SECRETIEI VAGINALE

- conditii de recoltare
o nu se fac inainte irigatii vaginale
o nu se introduc medicamente local
o este interzis contactul sexual 48 de ore inainte

SUPRAVEGHEREA SCURGERILOR FIZIOLOGICE SI PATOLOGICE ALE

ORGANELOR GENITALE EXTERNE

Femeia prezinta o scurgere vaginala fiziologica , cu dubla origine, vaginala si cervicala -

leucoree fiziologica – redusa, nu se scurge din vagin, nu pateaza lenjeria.
Cresterea cantitativa a acesteia sau modificarea ei - leucoree patologica –
abundenta , cantitate variabila, iritanta Se vor
analiza :
a) cantitatea - variabila de la cativa ml( in infectii cronice)-cateva sute de ml( in infectii
acute gonococice)
b) culoarea – alb-laptoasa-in leucoreea femeilor tinere
- galben-verzui- infectii gonococice
- rosie apoasa sau cafenie – tumori ale organelor genitale
c) aspectul - seroasa sau mucoasa
- muco-purulenta sau purulenta
- sanguinolenta
d) ritmul

Recoltarea scurgerilor

– tampon de tifon (nu vata !) fixat cu un pansament in T , aplicat la

vulva bolnavei
- tamponul cu secretie se pastreaza intr-o tavita renala acoperita cu
capac adaugate !
- tavita renala = curata, uscata, fara substante dezinfectante
- se prezinta medicului la vizita , manuirea tamponului se face cu ajutorul penselor ( ! niciodata
cu mana)
- dupa examinare, nu se arunca la cos ! , el se va arde !
- felul si cantitatea scurgerilor se noteaza in foaia de observatie

46
 RECOLTAREA SECRETIILOR VAGINALE

Recoltarea secretiilor vaginale, a secretiilor uretrale la femei, a secretiilor din colul uterin
se face direct din produsul care se scurge din uretra / col uterin , cu ansa de platina.
Materiale necesare: - specule vaginale
- anse de platina sau pipete Pasteur
- 2-3 lame de sticla
- lampa de spirt
- eprubete sterile
- creion dermatograf
- manusi sterile
1. Pregatirea fizica si psihica a bolnavei :
 se anunta bonava si se explica necesitatea , importanta, si inofensivitatea tehnicii
 cu 2 zile inainte repaus terapeutic si sexual
 pacienta este ajutata sa se dezbrace si sa se aseze in pozitie ginecologica pe masa ginecologica
toaleta organelor genitale externe cu apa calduta, evitarea oricarei substante dezinfectante si a sapunului
!
2. Efectuarea tehnicii :
 spalarea pe maini cu apa si sapun
 se imbraca manusile de cauciuc sterile
 se indeparteaza labiile mari si mici cu mana stanga
 se flambeaza ansa de platina si se recolteaza separat din vagin, uretra si colul uterin –
ansa se flambeaza dupa fiecare recoltare !
 produsul recoltat din col, sau uretra sa nu vina in contact cu peretii vaginului ( acesta are flora
proprie)
 se noteaza vizibil -provenienta produsului recoltat ,
- nr buletinului de analiza
- tipul examinarii
3. Ingrijirea bonavei dupa tehnica
 bolnava va fi ajutata sa coboare de pe masa ginecologica
 sa se imbrace
 va fi condusa in salon si ajutata sa se instaleze comod in pat
- se fac examene
o bacteriologice
examinarea bacteriologica
- cate 2 frotiuri pe lame de sticla , separat ptr. fiecare produs recoltat – trimise la laborator
- notare pe lama : provenienta produsului ( secretie vaginala sau secretia colului uterin,
ultima e sterila in mod obisnuit)
- lamele insamantate se trimit la laborator ptr efectuarea examinarii dupa diferite coloratii

47
- insamantari pe medii de cultura direct la locul si in momentul recoltarii ( medii cultura
functie de germenii cautati)
Ex microscopic :
Tip I - epitelii si lactobacili( secretie normala)
Tip II – epitelii, lactobacili, rari bacili gram- negativi sau leucocite
Tip III – epitelii, f. rari lactobacili, f. frecventi bacili gram- negativi, coci gram- pozitivi si
negativi, frecvente leucocite
Tip IV – rare epitelii, lactobacili absenti, f. frecvente leucocite, f. abundenta flora mixta ,
Trichomonas vaginalis prezent.
o citologice
o parazitologice
examinari parazitologice
- punerea in evidenta Trichomonas vaginalis – se utilizeaza secretiile ramase pe manusa de cauciuc dupa
tuseul vaginal,( mai ales cele din fundul de sac vaginal)
- se executa frotiuri uscate la aer
- daca se pot examina imediat – se fac preparate native intre lama si lamela , lama fiind preincalzita
- daca secretia este prea vascoasa = produsul de pe vf. ansei se amesteca cu o picatura de se fiziologic – in
mediul fluid protozoarul se misca mai activ = mai usor recunoscut
- ! parazitul se cauta si in uretra – secretia uretrala se exprima dinspre vagin cu indexul , pe lama de sticla
dupa toaleta meatului urinar cu sol. oxicianura de mercur 1/5000.
- din reg. vulvara se mai pun in evidenta ouale de Enterobius vermicularis
o pentru depistarea candidozei
examinari micologice
- recoltari din vagin din depozitele cremoase , albe, cu aspect de pseudomembrane / orice se abundenta
- recoltare pe lama ptr. frotiu nativ si colorat si examinari directe intre lama si lamela
. Reorganizarea locului de munca :
 materialele utilizate se pregatesc ptr sterilizare si se transporta la serviciul de sterilizare
o testul PAPA NOCOLAU
 depisteaza cancerul de col si corp uterin
 se recolteaza din fundul de sac posterior, din endocol si de la nivelul
jonctiunii epiteliului pluristratificat pavimentos al sacului cu epiteluil
unistratificat cilindric endocervical
TASTUL LAHM-SCHILLER – testul cu lugol
- detecteaza starile precancaroase ale colului uterin
COLPOSCOPIA
- examenul endoscopic al colului uterin, biopsia de col, biopsia de endometru
- consta in prelevarea unui fragment de tesut pentru examenul histopatologic

Colposcopia - metoda de examinare ginecologica executata cu ajutorul colposcopului ptr. depistarea

leziunilor precanceroase ale colului uterin

48
Colposcop = aparat optic prevazut cu un sistem de iluminat propriu si asezat pe un support.
Sistemul optic este format dintr-o lupa binoculara adaptabila distantei oculare si cu puteri diferite
de marire, cu care se obtin imagini marite (sistem microscopic). Sistemul de iluminat este format
dintr-o lampa spctrala de sodium sau dintr-o lampa cu vapori de mercur, cu o lumen axiala
puternica.
Materiale necesare:
 Materialele necesare efectuarii toaletei organelor genitale externe;
 Specule vaginale cu valve;
 Pense vaginale drepte si curbe;
 Spatula ginecologice;
 Tampoane de vata;
 Tifon;
 Solutii de Lugol 1%; solutie de acid acetic 3%;
 Nitrat de argint 5%;
 Lame pentru frotiuri;
 Alcool medicinal.
Pregatirea instrumentelor si materialelor necesare
1.Se pregatesc toate materialele si instrumentele necesare.
Pregatirea bolnavei

 Se va efectua o sustinuta munca de educatie sanitara, pentru ca toate femeile sa se supuna

acestei examinari.
 Se asaza bolnava pe masa ginecologica in pozitie corespunzatoare.
 Se efectueaza toaleta organelor genitale externe.
 Cu ajutorul valvelor vaginale se pune in evidenta colul uterin.
 Se badijoneaza colul uterin cu o solutie de acid acetic 3% (pentru a face mai vizibile eroziunile
cervicale).
 Se sterge colul uterin cu un tampon uscat si se badijoneaza cu solutie Lugol; mucoasa
colului se coloreaza in brun.
 Medicul efectueaza examinarea colului uterin; se fac recoltari de secretie pentru frotiuri pe
lame.
Ingrijirea bolnavei dupa tehnica
 Bolnava va fi ajutata sa coboare de pe masa ginecologica.
 Bolnava nu necesita o ingrijire deosebita dupa examinare.
Reorganizarea locului de munca
 Se curata instrumentele folosite, se dezinfecteaza si se asaza in cutiile in care se vor steriliza.
 Probele recoltate se eticheteaza si se transporta la laborator.

ATENTIE!
Colposcopia este o metoda de examinare deosebit de utila pentru descoperirea leziunilor
precanceroase ale mucoasei colului uterin, modificarilor determinate de sarcina, proceselor
inflamatoare etc.

49
 - endometrul se recolteaza prin metoda chiuretajului uterin
CELIOSCOPIA
- endoscopie a cavitatii pelvine dupa instituirea pneumoperitoneului
- permite
o punctia unor formatiuni chistice ovariene
o Localizarea sediului obstructiei tubare
o Precizarea cauzelor unor dureri pelvine
INSUFLATIA UTERO-TUBARA
- evidentiaza permeabilitatea trompelor prin inducerea unui gaz
- se face intre zilele 8 si 12 a ciclului
- dupa administrare de sedativ
HISTEROSALPINGOGRAFIA
= evidentierea radiologica a uterului si trompelor uterine prin introducerea unei substante de
contrast in cavitatile lor.
 interventie intrauterina cu precautie + asepsie ca orice alta interventie
chirurgicala ginecologica
 subst. de contrast : iodipin, lipiodol, Omnipac sau Ultravist
 introducerea substantei - aparat Schultze – seringa de 20 ml legata la o canula uterina,
detasabila, printr-o piesa intermediara cu manometru (controleaza presiunea substantei de contrast
introduse)
Materiale necesare : - valve vaginale
- pensa uterina
- histerometru
- aparat Schultze
- tampoane pe porttampoane
- substanta dezinfectanta ptr. spalatura vaginala
- irigator
- substanta de contrast
Pregatirea pacientei si efectuarea examenului
- se efectueaza intre zilele 7- 18 ale ciclului menstrual
- clisma evacuatorie cu 2-3 ore inainte ptr a elibera rectul si colonul sigmoid
- administrare 1 fiola papaverina + 1 tableta de Romergan
- spalatura vaginala cu antiseptic
- badijonarea colului uterin cu tinctura de iod
- bolnava asezata pe masa radiologica , in poz. ginecologica
- se aplica valvele ptr. evidentierea colului uterin
- se introduce substanta de contrast cu ap. Schultze, sub control radiologic, cu presiune de
100-200 mmHg
- se executa radiografia
- se indeparteaza ap. Schultze
- se spala uterul si vaginul
- pacienta ramane la pat inca jumatate de ora

50
 - daca se va repeta radiografia la 24 ore, nu va primi medicamente care sa influenteze
interpretarea imaginilor
- acest examen se face sub protectie cu antibiotice
Contraindicatii – afectiuni inflamatoare locale ;
- febra ;
- hemoragii abundente ;
- sarcina.

ECOGRAFIA
- examen de ultrasunete ce evidentiaza tumori, sarcina asociata cu fibrom uterin
INVESTIGATII GENETICE
- determinarea cromatinei sexuale cu disgenezii gonadice si intersexualitate
- determinarea cariotipului in aceleasi afectiuni, in plus in sterilitatea primara si amenoreea
primara
CURBA TERMICA
- curba temperaturii bazale creste dupa ovulatie

III. CURBA MENOTERMICA SI OVULATIA. (METODA

CONTRACEPTIVA)

Metode de planificare familiala

Metode de planificare familiala naturale
 metoda amenoreei de lactatie
 metode bazate pe recunoasterea perioadei fertile
 metoda calendarului (Ogino- Knaus)
 metoda ovulatiei (a mucusului cervical, Billing)
 metoda temperaturii bazale
 metoda simpto-termica
Metode de bariera:
 prezervativul
 diafragmul cu spermicid
 spermicidul
 cupola cervicala
Metode hormonale
 Contraceptive hormonale combinate (estro – progestative)
 Contraceptive orale combinate (COC)- monofazice
- multifazice
 Contraceptive injectabile combinate
 Contraceptive numai cu progestativ
Dispozitivul intrauterin( steriletul)
 DIU cu cupru
 DIU cu progestativ
Sterilizarea chirurgicala voluntara

51
 Masculina / vasectomie
 Feminina / ligatura tubara
Contraceptia de urgenta

EXAMINAREA PARACLINICA A SINULUI

- termografia
o cu raze infrarosii
o se bazeaza pe propietatea tesutului malign de a avea o temperatura crescuta
fata de tesuturile sanatoase vecine
- mamografia
o metode de screening
- galactografia
o injectarea unei substante de contrast in unul din canalele galactofore cu ajutorul
unui ac bont introdus prin orificiul mamelonar care prezinta scurgeri patologice
- examen citologic al scurgerilor mamelonare
- citologia
- RMN
- Ecografie

SPALATURA VAGINALA

Spalatura vaginala = introducerea in vagin a unui curent de apa sau solutii medicamentoase
cu care se spala peretii vaginului si care se evacueaza apoi pe langa canula.
Spalaturile vaginale pot fi dupa temperatura :
– spalaturi vaginale reci (pana la 20 C)
- spalaturi vaginale caldute ( 35 - 37 C)
- spalaturi vaginale calde ( 45 - 50 C)
Scop : terapeutic
 indepartarea continutului vaginal , dezlipirea exsudatelor patologice de pe peretele vaginului
 dezinfectia locala in preajma interventiilor chirurgicale , ginecologice si obstetricale
 calmarea durerilor
 reducerea proceselor inflamatoare
Materiale necesare :
- irigator de sticla utilizat numai ptr. spalaturi vaginale, cu stativ ;
- canula vaginala sterila, de sticla sau ebonita, 15-20 cm, usor incurbata in unghi obtuz, varful
bombat, prevazut cu orificii ;
- tavita renala ;
- plosca ;
- musama si aleza ;

52
- paravan ptr. izolarea bolnavei ;
- manusi sterile ;
- vata hidrofila ;
- prosoape curate ;
- apa fiarta / ceai de musetel – indepartarea exsudatelor vaginale ;
- sol. diluata permanganat de potasiu 1 : 20 000 (usor roz) –pentru dezodorizare, dezinfectare;
- solutie de oxiceanura de mercur 1:4 000 si solutie de sublimat 1 %pentru dezinfectie;
- sulfat de zinc si alaun dublu de sodiu si potasiu in parti egale – un vf. cutit / 1l apa –
astringent
- solutiile medicamentoase din flacoanele farmaceutice sau cele preparate pe loc se incalzesc
la temperatura dorita iar inaintea utilizarii se verifica din nou temperatura lor.

1. Pregatirea bolnavei
- se anunta bolnava si i se explica necesitatea tehnicii si modul ei de efectuare
- spalatura se efectueaza in sala de tratamente , pe masa de examinare, in poz. ginecologica /
in salon , pe pat, in aceiasi pozitie, dar izolarea cu paravan a patului de restul salonului
- pacienta in decubit dorsal, genunchii flectati, coapsele indepartate
- sub ea se asaza musamaua , traversa si plosca
- paturile se impaturesc la picioarele bolnavei, iar bolnava se acopera , lasand accesibila
doar reg. vulvara
- spalare cu apa si sapun a org. genitale
- in cazul spalaturilor calde , reg. vulvara se acopera cu un strat de vaselina

2. Efectuarea tehnicii
- spalare pe maini cu apa si sapun
- se adapteaza canula pe tubul irigatorului
- se verifica temperatura apei sau solutiei medicamentoase
- se goleste de aer , lasand sa curga apa din tubul irigatorului in plosca, asezand irigatorul la
o inaltime de 50-75 cm fata de simfiza pubiana
- se indeparteaza cu degetele mainii stangi labiile mari si mici, descoperind orificiul de intrare al
vaginului
- cu cealalta mana se deschide robinetul si cu afluxul de apa se introduce canula in vagin
- canula se introduce inautru prin miscari de rotatie, pana la o adancime de 10-11 cm cand va
intampina rezistenta fundului de sac posterior al vaginului
- se spala bine aceasta regiune si se plimba apoi canula pe toata suprafata vaginului
- presiunea apei sa nu fie prea mare !
- se scoate canula din vagin inainte ca irigatorul sa se goleasca complet, cu pensarea tubului si
depunearea lui in tavita renala

53
- se usuca regiunea genitala a bolnavei cu vata si prosoape curate
- se indeparteaza plosca , aleza si musamaua
- se imbraca bolnava
- se aseaza bolnava comod in pat , se indeparteaza paravanul, se aeriseste salonul.

3. Examinarea lichidului de spalatura

- va fi examinat si daca prezinta continut patologic : flocoane mari de mucus, puroi, cheaguri de
sange – va fi prezentat medicului
- se pregateste ptr. laborator daca medicul solicita acest lucru, completand formularele de recoltare

EDUCATIE PENTRU SANATATE A FEMEII

- sanatatea femeii are importanta deosebita pentru indeplinirea rolului sau social
- educatia incepe de la virste foarte tinere
- in prima copilarie si la virsta prescolara imbolnavirea este posibila prin patrunderea germenilor
direct in caile genitale in timpul jocului, in locuri murdare
- perioada prepubertara este caracterizata de dezvoltarea , extrem de rapida cind pot aparea
primele preocupari sexuale
- pubertatea este perioada critica
- fetita trebuie sa fie informata asupra factorilor care accentueaza starea de discomfort
- perioada de activitate genitala se intinde pina la incetarea progresiva a functiei aparatului
genital, marcata de menopauza
- contraceptia si planificarea familiala trebuie sa fie cunoscute de catre femei
- sarcina reprezinta o etapa importanta in viata femeii
- perioada de premenopauza este o noua etapa critica in viata femeii
- de asemenea trebuie invatata cum sa examineze sinul

EXAMINAREA PACIENTEI CU AFECTIUNI GINECOLOGICE

- cuprinde
o interviul
 virsta – are importanta deosebita
 ocupatia
 antecedente heredo-colaterale
 antecedente personale
o examenul clinic general
 culoarea tegumentelor
 paloare in anemii
 galben ca paiul – posibil cancer
 aspect general

54
 conformatie
repartizarea tesutului adipos
inaltimea
repartizarea pilozitatii
 examenul abdomenului
 examenul genital
 se goleste vezica urinara si rectul
 examenul sinului
o examenul ginecologic
o examene paraclinice si de laborator
-
SEMNE SI SIMPTOME
(manifestari de dependenta)

Durerea
- apare in
o afectiuni ginecologice inflamatorii
o sarcina patologica
o dismenoree
o dispareunie (durere in timpul actului sexual)
- localizata in
o hipogastru
o fosele iliace
- iradiaza in
o vulva
o vagin
o uneori catre lomba
- intensitatea este proportinala cu leziunile gasite
- poate fi
o supraacuta de intensitate mare
 sarcina ectopica rupta
 perforarea pisalpinxului
 torsiune unei tumori
o acuta
 inflamatii genitale
 iminenta de avort
 fibrom uterin
o subacuta
 in unele tumor
o cronica
 inflamatii cronice
 tulburari de statica uterina
o periodica

55
  manifestata pre sau menstrual
Hemoragia
- cauze
o endocrine
o dismetabolice
o dupa tratamente hormonale
o boli de singe
- aspect
o rosu deschis
 avort
 fibrom
o rosu inchis negricios
 sarcina extrauterina
o rosu spalacit, fetid
 cancer
- ritm
o discontinuu
 cancer
 fibrom
 inflamatii
 sarcina extrauterina
o insotit de durere cu caracter colicativ in
 sarcina extrauterina
 avortin curs de efectuare
Leucoreea
- scurgere vaginala albicioasa sau galbuie
- cantitatea poate creste inainte sau postmenstrual
- in cantitate redusa e fiziologica
- aspectul este un bun indicador pentru cauza care a produs-o
- in trichomonioza
o spumoasa
o aerata
o cu miros de varza Murata
o insotita de prurit
- in gonoree
o abundenta
o cremoasa o
verzuie
o insotita de prurit
- in candidoza
o grunjoasa
o de consistenta si culoarea iaurtului
- in cancer genital
o rozata

56
 o fetida
o cu aspecto de spalatura de carne
- in vaginita diabetica
o abundenta
o cu depozite albe
o prurit intens
- in vaginita senila
o moderata, subtire, uneori mucopurulenta, fetida
o asociata cu pririt si mici cheaguri
- in cervicovaginita
o nespecifica
o moderata o
fara pririt
Modificari ale ciclului menstrual
- tulburari de
o flux - Ĺ sau Ļ
o ritm – poli sau oligomenoree
- absenta ciclului – amenoree primara sau secundara
Tulburari sexuale
- vaginism – constrictie involuntara a vaginului cu reflex de recul sau aparare care face
imposibil actul sexual
- dispareunia – intilnita in vaginita, inflamatii pelviene sau de origine psihica
- frigiditate – absenta orgasmului Alte
simptome
- pruritul poate fi intilnit la persoanele in virsta

PROBLEME
- alterarea confortului in legatura cu durerea si scurgerile vaginale
- teama de operatie mutilanta, sterilitate, tehnici invazive
- deficit de cunostinte in legatura cu ovulatia si functia sexuala, transmiterea bolilor sexuale,
simptomele cancerului
- deficit de autoingrijire in legatura cu igiena perineala
- perturbarea conceptului de sine in legatura cu scimbarea schemei corporale, cu transmiterea
bolilor sexuale
- disfunctie sexuala in legatura cu schimbarea schemei corporale
- alterarea nutritiei
- lezarea integritatii tegumentelor in legatura cu pruritul
- alterarea eliminarilor intestinale - constipatia
- alterarea eliminarilor urinare - polakiuria, incontinenta

OBIECTIVE
- sa nu prezinte durere
- sa se poata odihni
- sa-si exprime temerile, mihnirea

57
- sa vorbeasca deschis despre operatie si limitarile impuse
- sa demonstreze cunoasterea simptomelor de cancer
- sa enumere bolile cu transmitere sexuala si sa identifice simptomele acestora
- sa cunoasca mecanismele ovulatiei si manifestarile insotitoare
- sa-si mentina regiunea perineala curata
- sa nu prezinte leziuni cutanate
- sa mentina o stare de nutritie adecvata
- sa discute despre noua sa imagine corporala
- sa demonstreze intelegerea , acceptarea modificarilor functiei sexuale

INTERVENTII
- asistenta
o asigura linistea si confortul prin
 calmarea durerilor cu medicamente recomandate de medic, in functie
de cauza si intensitate
 instruirea pacientei asupra mecanismului durerii, a caracterului, a necesitatii
anuntarii in cazul in care se accentueaza
o incurajeaza pacienta si o informeaza cu privire la
 modificarile ce pot avea loc in organismul sau si combaterea acestora
 manifestarile legate de ovulatie, stare de discomfort
 modalitati de prevenire a infectiilor secundare in contaminarea cu germenii
din regiunea anala
o instruieste pacienta cu privire la semnele si simptomele cancerului, cu tehnica
autoexaminarii sinului
o explica modul de transmitere pe cale sexuala a unor boli, implicatita acestora
asupra starii de sanatate prezente si viitoare
o informeaza pacienta cu privire la principalele manifestari ale bolilor transmise
sexual, importanta consultarii medicului, protectia partenerului, tratarea si a ei
si a partenerului
o instruieste pacienta asupra metodelor de contraceptie in afectiunile care
influienteaza sarcina sau care sunt influientate de sarcina , cit si a mijloacelor de
protectie sexuala
o explica importanta alimentatiei pentru organism
o supravegheaza si noteaza cantitatea de lichide si alimente ingerate
o asigura necesarul zilnic pentru mentinerea greutatii in limite normale
o isi rezerva timp pentru discutii cu pacienta dindu-i posibilitatea
 sa vorbeasca despre imaginea sa corporala
 despre posibilitatea reluarii activitatii de reintegrare
o incurajeaza pacienta cu privire la evolutia bolii, o ajuta sa accepte anumite
limite
 combate temerile privind satisfactia sexuala
 pierderea feminitatii dupa anumite interventii

58
 o incurajeaza pacienta cu colpectomie (interventie chirurgicala constand din
rezecarea unei portiuni din vagin), ajutind-o sa accepte limitele impuse de boala
o incurajeaza relatiile cu familia , ajuta membrii familiei sa inteleaga pacienta
o combate teama legata de investigatii
o obtine colaborarea
o insoteste pacienta la explorari
o administreaza sedative cind este nevoie la indicatia medicului
o observa singerarea – cantitate, aspect, ritm, legatura cu alte manifestari
o supravegheaza vindecarea unor leziuni
o combate cauzele care determina tulburari ale eliminarilor urinare

INGRIJIREA PACIENTEI CU INFLAMATII GENITALE

- inflamatiile genitale cuprind

o afectiuni ale
 vulvei
 vaginului
 uterului
 trompelor
 peritoneului pelvin
- desi localizate la niveluri diferite ale aparatului genital , ele au cauze si unele manifestari
comune
- cel mai adesea,inflamatiile sunt procuse de
o gonococi o
streptococi o
stafilococi
o germeni anaerobi
o bacili Koch
o paraziti

PACIENTA CU VULVOVAGINITA

- sunt inflamatii ale mucoasei vulvare , vaginale produse de agenti infectiosi, chimici,
mecanici, alergici
- sunt favorizate de lipsa de igiena, carenta de estrogeni
- agentii patogeni fac parte din cei transmisi pe cale sexuala
- manifestari de dependenta
o leucoree
o prurit vulvovaginsal
o arsuri
o vaginism
o dispareunie

59
 o modificari ale mucoasei vulvare si vaginale
o se asociaza cu tulburari urinare
- probleme
o posibila infectie
o alterarea imaginii de sine in legatura cu bolile transmise sexual
o deficit de cunostiinte in legatura cu evolutia bolii si eventualele
complicatii
o posibila alterare a integritatii tegumentelor si mucoaselor in legatura cu leziunile
determinate de scurgeri si pririt
o alterarea vietii sexuale in legatura cu posibilitatea transmiterii bolilor in timpul
actului sexual
- obiective
o sa nu prezinte semne de infectie, scurgeri
o sa exprime cresterea stimei de sine
o sa verbalizeze cauzele bolilor
o sa mentina o buna igiena locala
o sa exprime grija fata de partener ca posibila sursa de infectie
- interventii
o incurajeaza cresterea ingestiei de lichide
o asigura o dieta echilibrata
o asigura odihna
o instruieste pacienta
 sa se aseze intr-o pozitie care sa favorizeze drenarea secretiilor
 sa nu foloseasca tampoane intravaginale
 sa nu faca irigatii intravaginale fara indicatie medicala
 sa pastreze o igiena locala corespunzatoare
 sa poarte lenjerie de bumbac
 sa evite traumatizarile regiunii
 sa anunte medicul orice semne ce anunta o recidiva
 sa se prezinte la control medical periodic
o informeaza pacienta cu privire la
 posibilitatea de reinfectie si de transmitere a bolii
 tratament si modul de aplicare
 necesitatea repausului sexual pe durata tratamentului
o apreciaza nivelul de suferinta a persoanei diagnosticate cu boala transmisa
sexual
o isi rezerva timp pentru a discuta cu pacienta

PACIENTA CU BOALA INFLAMATORIE PELVINA

- boala inflamatorie pelvina cuprinde infectii ale uterului, anexelor si peritoneului pelvin
- cauze
o determinante

60
  agenti patogeni transmisi in timpul actului sexual sau a unor
investigatii
 dupa manevre abortive
 dupa interventii chirurgicale
o favorizante
 nerespectarea masurilor de asepsie si antisepsie
 lipsa de igiena
 tampoane vaginale neschimbate mai mult de 4 ore
 leziuni de grataj
 debilitate fizica generala
 diabet
- manifestari de dependenta
o durere in hipogastru sau in fosa iliaca
o senzatie de greutate
o leucoree prezenta sau absenta
o febra in formele acute
o tulburari urinare
o balonare
o greturi, varsaturi
o influientarea tranzitului intestinal
o tulburari menstruale
o oboseala
o indispozitie
- probleme
o alterarea confortului din cauza durerii
o deficit de cunostiinte in legatura cu evolutia, complicatiile si ingrijirile ulterioare
o alterarea vietii sexuale in legatura cu bolile transmise sexual si cu durerea
o potential de deficit de voum lichidian in legatura cu greturile si
varsaturile
- obiective
o pacienta
 sa exprime diminuarea sau disparitia durerii
 sa demonstreze cunostiinte despre cauzele , evolutia si
complicatiile bolii
 sa-si mentina volumul de lichide in limite normale
 sa explice necesitatea intreruperii relatiilor sexuale pe perioada
tratamentului
- interventii
o asistenta
 se preocupa de asigurarea conditiilor de odihna si relaxare , cresterea
confortului
 repaus fizic

61
  pozitie relaxanta
 ajutor din partea familiei
 calmarea durerii cu antalgice
 igiena locala
 apreciaza nivelul de cunostiinte al pacientei si gradul de
anxietate
 discuta cu pacienta
 posibilitatea aparitiei unor complicatii
o durere cronica
o sterilitate
o sarcina ectopica
 riscul alterarii sanatatii prin parteneri sexuali multiplii
 informeaza pacienta cu privire la
 bolile transmisibile sexual si prevenirea acestora
 importanta tratamentului si controlul medical
 importanta cresterii aportului de lichide in caz de febra, varsaturi
 administreaza tratamentul cu antibiotice si antiinflamatoare conform
prescriptiei medicale
 monteaza la nevoie perfuzie endovenoasa
 instruieste pacienta
 sa evite ortostatismul prelungit, frigul, umezeala
 sa combata constipatia deoarece favorizeaza congestia pelvina
 sa poarte lenjerie de bumbac
 sa nu introduca tampoane intravaginale
 masoara temperatura, pulsul, tensiunea arteriala, inregistreaza valorile

INGRIJIREA PACIENTEI CU PROLAPS GENITAL

- reprezinta coborirea organelor genitale ca urmare a slabirii mijloacelor de sustinere si de

suspensie
- coborirea este mai mult sau mai putin accentuata realizind diferite grade de prolaps
o gradul I
 uterul coboara in interiorul vaginului
 colul nu se evidentiaza in vulva
 coboara peretele anterior al vaginului, antrenind vezica si peretele posterior
si rectul
o gradul II
 uterul este coborit
 colul apare la vulva intre cistocel si rectocel
o gradul III

62
  uterul iese in afara vulvei ca o tumora acoperita de mucoasa vaginala
violacee, congestionata
- cauza principala – ruptura de perineu in urma nasterilor
- manifestari de dependenta
o senzatie de greutate si tractiune dureroasa in hipogastru, iradiata in plicile
inghinale
o senzatie dureroasa in lombe
o se accentueaza la efort
o se diminueaza in decubit dorsal
o tulburari urinare
 incontinenta la efort, apoi in ortostatism
 mai tirziu retentie , disurie, polakiurie
o tulburari intestinale
 constipatie
 incontinenta gazelor sau a materiilor fecale in situatia in care este interesat
sfincterul anal
o leucoree
 cind se asociaza leziuni ale colului
- probleme
o alterarea imaginii corporale din cauza coboririi uterului
o alterarea stime de sine scaderea demnitatii din cauza incontinentei urinare, a
tulburarii actului sexual, posibila alterare a relatiilor familiare
o alterarea confortului din cauza durerii, incontinentei, leucoreei
o alterarea eliminariloe intestinale
o posibila alterarea a starii de sanatate din cauza leziunilor asociate
o deficit de cunostiinte in legatura cu operatia
- obiective
o pacienta trebuie
 sa-si mentina o buna igiena locala
 sa nu prezinte semne de infectie , leziuni asociate
 sa elimine normal
 sa creasca stima de sine
 sa accepte operatia
 sa demonstreze cunoasterea autoingrijirii dupa operatie
- interventii
o asistenta
 previne aparitia prolapsului prin
 apararea perineului la nastere
 ingrijirea corecta a plagii perineale
 impiedicarea relaxarii planseului pelviperineal postpartum,
mobilizind lauza precoce si sfatuind-o sa contracte si sa relaxeze
voluntar musculatura pelviperineala

63
  instruirea lauzei sa nu forteze planseul prin sedere in pozitie
sezinda in primele zile de la nastere
 instruieste pacienta cu privire la mentinerea igienei locale,
prevenirea incontinentei
 spalarea repetata
 uscarea regiunii
 folosirea tampoanelor absorbante
 evitarea efortului fizic si a ortostatismului prelungit
 evitarea alimentelor care produc gaze si constipatie
 observarea cantitatii si aspectului leucoreei
 informarea medicului
 sfatuieste pacienta sa se prezinte la medic , sa accepte interventia
chirurgicala
 asigura pregatirea preoperatorie si ongrijirea postoperatorie
 instruieste pacienta cu privire la ingrijirea postoperatorie
 sa evite efortul fizic
 sa evite ortostatismul prelungit si pozitia sezind
 sa evite relatiile sexuale timp de 6-8 saptamini

INGRIJIREA PACIENTEI CU AFECTIUNI TUMORALE ALE APARATULUI GENITAL

- tumorile genitale reprezinta formatiuni chistice sau solide , bengne sau maligne localizate la
nivelul aparatului genital feminin
- se dezvolta lent la inceput, fara simptome, apoi pe masura ce cresc apar tulburari menstruale,
leucoree, durere
- cele mai frecvente sunt
o fibromul uterin o
chistul ovarian o
cancerul ovarian
o leziuni precanceroase
o cancerul de col
- culegere de date
o apar de obicei dupa 30 de ani
o cancerele ovariene se intilnesc si in perioada prepubertara si la
climateriu
o pentru cancerul de col factorii de risc sunt
 parteneri sexuali multiplii
 debutul vietii sexuale inainte de 17 ani
 tabagismul
 carente de vitamine
 nivel socio-economic scazut
- manifestari de dependenta

64
 o singerarea are caracteristici diferite in functie de tumora
 in fibrom
 menoragie prelungita
 cu cheaguri in formele submucoase
 pot apare si tulburari menstruale – metroragii – care sa
determine anemie
 in cancerul de col
 singerari reduse cantitativ
 intermitente la contactul sexual sau dupa spalaturi vaginale
 in chistul de ovar
 apare mai rar menometroragia
 mai frecvent – amenoree, hipomenoree, dismenoree
o durerea
 se manifesta ca o jena, tensiune in abdomenul inferior
 insotita de febra, greturi, varsaturi in torsiunea de chist
 in cancer apare in formele avansate putind fi continua sau
intermitenta
o leucoreea
 este prezenta in cancer, apare inaintea singerarii si este de obicei neglijata
 poate avea aspect caracteristic
o alte manifestari
 tulburari urinare
 disurie
 polakiurie
 nicturie
 tulburari digestive
 constipatie
 colici intestinale
 tenesme rectale
 scadere in greutate
- probleme
o deficit de cunostinte
o anxietate in legatura cu investigatiile si cu diagnosticul
o teama in legatura cu interventia
o posibila alterare a relatiilor sexuale din cauza tratamentului, scaderii libidoului
dupa interventie, dispareuniei determinata de scaderea androgenilor
o posibila alterare a imaginii de sine din cauza operatiilor mutilante –
histerectomie, anexectomie
- obiective
o este necesar ca pacienta

65
  sa cunoasca si sa inteleaga importanta controlului medical periodic
 sa cunoasca tehnica investigatiilor
 sa accepte diagnosticul
 sa participe la pregatirea preoperatorie, la ingrijirea
postoperatorie
 sa poata reveni la o viata a cuplului normala
 sa accepte limitarile
 sa accepte noua imagine corporala
 sa-si poata indeplini rolul obisnuit
- interventii
o pentru depistarea precoce a afectiunilor tumorale , asistenta sfatuieste femeia sa se
prezinte periodic la control ginecologic si la primele semne de boala
o pentru scaderea anxietatii si a fricii legate de operatie
 cistiga increderea pacientei
 o incurajeaza
 insoteste pacienta
 ajuta pacienta sa accepte operatia
 faciliteaza prezenta familiei
 ajuta familia sa inteleaga starea psihologica a pacientei
o asigura supravegherea postoperatorie pentru prevenirea complicatiilor
o explica recomandarile medicale efectuate la externare cu privire la
 evitarea efortului fizic, ridicarea greutatilor
 evitarea relatiilor sexuale 6-8 saptamini
 igiena locala
 controlul medical
 continuarera tratamentului in functie de boala
 chimioterapie
 radioterapie
 tratament hormonal

CAZ CLINIC

Date generale despre pacient.

Nume Prenume: M. F. Vârsta: 44

ani
Sex: feminin
Starea civila: căsătorita, are un băiat de 20 ani
Obisnuinte: fumează 6-8 ţigări pe zi, cafea consuma 2-3/ zi Nu este
alergica la nici un medicament

66
 Nu are proteze
Grupa sanguina: A II, Rh +‚
Antecedente personale: menarha la 14 ani, ciclu cu flux normal, 1 sarcina, 6 avorturi,
sarcina extrauterina operata, gastrita.
Diagnostic de internare: Neoplasm de col uterin stadiul IB, confirmat prin examen clinic si
examenul histopatologic, la care se evidentiaza un carcinom epidermoid cu celule mari
cheratinizate.
Înaintea operaţiei pacienta este supusa unei tratament radioterapic prin aplicarea
de Curieterapie uterovaginala.
Înaintea intervenţiei chirurgicale pacienta este supusa unor examinări
paraclinice.
Intervenţia consta prin: Histerectomie abdominala radicala cu anexectomie bilaterala.

APLICAREA PROCESULUI DE NURSING

Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira si a avea o buna circulaţie

Pacienta prezintă cai respiratorii superioare libere si integre, toracele este normal conformat,
sonoritate pulmonara, murmur vezicular, respiraţie normala, ampla, cu o frecventa de 18 respiraţii/
minut. Mucoasa respiratorie este umeda cu secreţii reduse.
Zgomote cardiace egale, ritmice, bine bătute, 75 pulsaţii/ minut, tensiunea arteriala este de:
TA=130/80 mmHg.
Tegumentele sunt calde, prezintă o coloraţie roza.

2. Nevoia de a se hidrata si a se alimenta

Bolnava serveşte mesele , de obicei cu un orar regulat. Prezintă mucoase de culoare roza, fara
ulceraţii, gingiile sunt aderente la dinţi. Masticaţia este uşoara, digestia lenta si nestingherita.
Ii plac prăjiturile, fursecurile si portocalele, consuma zilnic aproape 1800-2000 ml lichide,
prin consum de cafea, supe, apa minerala, etc.
Pacienta are o greutate de 70 kg, la o inaltime de 1,62 m

3. Nevoia de a elimina
Pacienta prezintă micţiuni spontane nedureroase cu o frecventa de 3-4 /zi, avind culoare
galbena cu aspect clar-transparent si o diureza de 1300-1400 ml pe 24 de ore.
Tranzitul intestinal este normal.

4. Nevoia de a se mişca si a avea o buna postura

Pacienta este o fire liniştita, prezintă o coordonare armonioasa a miscarilor, este o persoana
politicoasa, ii place sa vorbească mult.

67
 După operaţie este a dinamica, se simte mai slăbita, nu are forta fizica totala, sta in pat mai
mult si citeşte. Refuza sa se ridice din pat , singura , din cauza fricii de a nu cade

5. Nevoia de a se odihni si a dormi

Pacienta doarme bine, somnul este odihnitor, problema este ca adoarme greu. Are un
somn zilnic de 6-7 ore. Problema este ca si in spital adoarme mai greu, acuzind semne de iritabilitate.

6. Nevoia de a se îmbracă si a se dezbracă

Pacienta afirma ca ii place sa poarte vestimentaţie eleganta, se machiază. Se îmbracă
adecvat mediului ambiant si al mediului social. In spital are vestimentaţie proprie.

7. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele si mucoasele.

Este o persoana curata , îngrijita, face dus zilnic, este foarte preocupate de aspectul ei fizic.
Pielea este curata , unghiile sunt curate.

8. Nevoia de a menţine temperatura corpului in limite normale

Pacienta prezintă tegumente caldute cu transpiraţii minime. Afirma ca ii place anotimpul
vara. Temperatura ei normala se încadrează intre valorile 36,2 - 36,9 C .

9. Nevoia de a evita pericolele

Se adaptează mediului in care traieste si lucrează, ştie sa evite pe cat posibil situaţiile
conflictuale ce pot surveni. Se adaptează uşor unor situaţii noi.
Despre starea sa actuala de sănătate, despre boala ei cunoaşte puţin, este îngrijorata si vrea
sa ştie la ce se poate aştepta.

10.Nevoia de a comunica
Doamna G. F. Este o persoana uşor sociabila, vorbeşte cu plăcere despre ea, despre
familia ei, despre locul ei de munca. Ii place va vorbească despre Marea Neagra, oraşul
Constanta fiind oraşul ei natal.

11.Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri si valori, de a

practica religia
Nu se lasă aşa de uşor convinsa in luarea unor decizii.
Este de religie ortodoxa, este o persoana cu frica lui Dumnezeu. Se roagă zilnic pentru
sănătatea ei si a familiei sale. Doreşte mult sa se vindece.

12.Nevoia de a fi preocupat in vederea realizării

Afirmativ din spusele ei releva ca este mulţumita de ceea ce a realizat pina la momentul
respectiv in viata ei. Doreşte ca cit mai repede posibil sa poată pleca acasă sa se intilneasca cu
familia.

68
 13.Nevoia de a se recrea
Ii plac emisiunile informative la T↑, dintre telenovele are puţine preferinţe. Ştie sa gătească
bine. Urmareste cu nerăbdare emisiunea „Dansez pentru tine”.

14.Nevoia de a invata cum sa-ti păstrezi sănătatea

Pacienta se interesează de boala ei, se adresează cu încredere, pentru informaţii
personalului medical care se ocupa de îngrijirea sa.

Culegerea datelor cuprinde date pre si post operator, datele sunt obţinute direct
de la pacienta prin intermediul unui dialog, efectuat in ziua 3 postoperator.

In urma culegeri datelor chiar din ziua internării, am stabilit următoarele nevoi
alterate:

1. Nevoia de a se odihni si a dormi

2. Nevoia de a se mişca si a avea o buna postura
3. Nevoia de a se hidrata si a se alimenta
4. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele si mucoasele. S-au găsit
următoarele probleme de dependenta:

1. Incomoditate, disconfort
2. Durere
3. Alterarea tegumentelor si a fanerelor
4. Gastrita – greata, vărsături, dureri localizate epigastric
5. Refuz de a se mobiliza

69
Nr. Problema Obiective Intervenţii Evaluare
crt. identificata

1. Disconfort - Pacienta sa Intervenţii - Pacienta este

beneficieze de un autonome liniştita in cursul
confort psihic si fizic - se zilei.
adecvat. - După 5 zile post
asigura
condiţii de operator se
microclimat (lumina sistează
de administrarea de
veghe, salon sedative i.m. .
aerisit, etc.) - Adoarme
- se discuta cu liniştit, repede, are
pacienta in un somn odihnitor.
vederea identificării
cauzelor, creând
astfel o senzaţie
de bine pacientei
- se facilitează
contactul cu alte
paciente avind
acelaşi diagnostic si
cu membrii
familiei Intervenţii
delegate
- administrez
tratamentul prescris
de
medic, anxiolitice
(alprazolam) tablete,
sedative
(midazolam)
2. Durere - Pacienta sa resimtă injectabil.
Intervenţii - Pacienta declara
scăderea intensitatii autonome ameliorarea durerii
dureri in următoarele - se încurajează in
1-2 decursul a 24 de
pacienta in
zile . descrierea durerii si ore.
sa sesiseze
momentul de
remisei sau de
exacerbare
- se manifeste
totodată intelegere
fata de suferinţa
pacientei
- asigur confortul
pacientei prin
aşezarea ei intr-o
poziţie confortabila
, poziţie
antalgica caresa
nu deranjeze
operaţia Intervenţii
delegate
- administrez
medicaţia prescrisa
cu
respectarea orarului
si a dozei
prescrise,
medicaţie antalgica
(Tramadol, Algifen
–
metamizol) pe
cale injectabila
- Pacienta sa nu Intervenţii - Pacienta nu
acuze dureri la autonome acuza dureri
mobilizare in locale in
- explic pacientei
vederea efectuări următoarele 2-3
unor necesitaţi ca durerea este
zile.
temporara si cer
 fiziologice. putina răbdare,
curaj si intelegere
din partea ei
- pentru
asigurarea
confortului este
rugata sa susţine
locul inciziei
chirurgicale in
timpul tusei, a
exerciţiilor
respiratorii efectuate
sau la
ridicarea din pat
- aplic metode de
stimulare locala,
cutanate, prin
aplicarea de agenţi
fizici local (gheata).

3. Alterarea - Pacienta sa Intervenţii - Plaga

tegumentelor prezinte tegumente autonome chirurgicala este
si a fanerelor intacte si plaga curata, nu
- pansez plaga
chirurgicala sa fie prezintă semne de
chirurgicala in
curata. focar infecţios
condiţii de
- Pacienta sa fie - Pacienta
capabila sa asepsie efectuează singur
efectueze îngrijiri- aplic comprese igiena personala
personale, igiena sterile pe plaga după 2-3 zile
personala. - ajut pacienta in
efectuarea igienei
personale
- încurajez
pacienta in
progresele obţinute
- golesc zilnic, la
nevoie punga
colectoare de la
- Pacienta sa nu - Pacienta nu
cateterizarea
prezinte prezintă
vezicala, notez
complicaţii cantitatea urinei complicaţii.
cutanate, urinare. in foaia de
observaţie a
pacientei, la fel si
aspectul, cantitatea
zilnica este de 500-
800 ml in primele
2 zile
Intervenţii
autonome
- ajut pacienta in
vederea recoltării
urinii, se cere
colaborarea ei
- ajut pacienta in
efectuarea toaletei
in
vederea asigurări
unui grad de
igiena riguros atit
local cit si
general

- Pacienta sa prezinte Intervenţii - Pacienta

o stare de echilibru autonome prezintă o stare de
fizic si psihic. - asigurarea unei echilibru fizic si
psihic după
atmosfere plăcute efectuarea
, se cere acceptul intervenţiilor
pacientei in propuse.
vederea efectuării
oricărei tehnici de
îngrijire
- se explica
necesitatea tubului
de dren si a altor
manopere efectuate
 - ajut pacientul in
alimentaţia sa
explicind rolul
alimentaţiei
sănătoase in
vindecarea boli,
asigurind o
reechilibrare
hidroelectrolitica
normala, bogata
in minerale si
vitamine Intervenţii
delegate
- la indicaţia
medicul se face
reechilibrarea
hidroelectrolitica a
pacientei pe
cale parenterala (i.
v.), in primele doua
zile după
operaţie. Astfel se
montează
perfuzii glucozate
cu
adăugare de
vitamine si in mod
preventiv antibiotice

4. Refuz de a se - Pacienta sa se Intervenţii - Pacienta se

mobiliza mobilizeze cat mai autonome ridica singura la
repede posibil. - ajut pacienta la marginea patului.
schimbarea poziţiei
in pat
- masez uşor
regiunile predispuse
la
- Pacienta sa fie escare - Pacienta se
capabila sa facă plimba singura in
- efectuez
 plimbări, singura exerciţii active si salon la un
in salon. pasive la nivelul interval de 2-3
articulaţiilor zile de la
- încurajez stabilirea
pacienta sa se ridice intervenţiilor.
la
marginea patului, si
sa facă citeva paşi
Intervenţii
autonome
- explic pacientei
necesitatea
mobilizări
- invat pacienta
cum sa tuseasca,
sa protejeze cu
mina plaga
- ajut pacienta sa
se ridice din pat si
sa efectueze citiva
paşi

- încurajez pacienta
in progresele făcute
Intervenţii
delegate
- pacienta va
primi antalgice, la
nevoie

5. Gastrita – - Diminuarea Intervenţii - Pacienta nu mai

varsaturi, simptomatologiei. autonome prezintă dureri
greturi, dureri - Respectarea abdominale, greţuri,
- se instituie
retrosternale dietei prescrise. arsuri
regim alimentar
retrosternale.
- se recomanda
mese mici la
- Respecta cu
stricteţe regimul
intervale scurte dietetic indicat.
- asigurarea unei
atmosfere calme in
timpul serviri
 meselor
- pacientul va fi
informa t de
nesesitatea
respecteri regimului
si a
medicaţiei prescrise
- sustin fruntea
pacientului in
timpul vărsăturilor
- educaţie pentru
sănătate Intervenţii
delegate
- sa efectuat
bariupasaj înaintea
operaţiei
- administrez
medicaţia
indicata de
medic, antiacide,
inhibitori ai
enzimei protonice
antisecretolitice,
pansamente
gastrice,
antiemetice, etc.

PREGATIREA PREOPERATORIE

Aspecte generale

- interventia chirurgicala reprezinta un eveniment deosebit in viata pacientei

- este resimtita ca un soc sau ca o agresiune perceputa constient sau
inconstient
- pacienta va manifesta
 o sentimente pozitive
 disparitia durerii
 ameliorare sau disparitia simptomelor
 perspectiva de vindecare
o sentimente generate de neadaptare
 anxietate
 frica de suferinta
 teama de mutilare
Comportamentele pacientei

Regresia Bolnava se comporta ca un copil dependent, care se lasa in voia

celor care o ingrijesc
Agresivitatea Bolnava este permanent nemultumita, neincrezatoare, i se pare
ca nu este la fel de bine ingrijita, considera ca are nevoie de mai
multe ingrijiri si atentie
Negarea realitatii Intilnita mai ales la bolnavele cu cancer, care refiza sa accepte
diagnosticul, sentimentul e resimtit l intreaga familie

Izolarea in sine Apare anxietatea si pare parca a spune “faceti ce vreti

dar scapati-ma”
Comportament Pare ca stie tot, ca are foarte mult curaj, dar ascunde o mare
hiperton neliniste

- este foarte important ca asistenta sa cunoasca toate aceste comportamente

- probleme deosebite ridica femeile diagnosticate cu cancer

INTERVENTII CHIRURGICALE PENTRU AFECTIUNI

GINECOLOGICE

- afectiunile ginecologice care pot fi tratate chirurgical sunt numeroase

o tumori ale aparatului genital
o infectii ginecologice
o tulburari de statica uterina
- intreventiile asupra aparatului genital se pot efectua
o pe cale abdominala
o pe cale vaginala o
pe cale perineala o
mixte
Interventii pe cale abdominala
- inerventii conservatoare
o in care organele se pastreaza si continua sa-si indeplineasca functia
 rezectia partiala de ovare
 restabilirea permeabilitatii trompei, implantare sau
reimplantare de trompa
- interventii mutilante
o in care se elimina organele
o functia este eliminata sau grav afectata
o interventiile mutilante sunt
 extirparea ovarelor
 extirparea trompelor
 extirparea anexelor
 indepartarea uterului, care poate fi subtotatala , totala sau
largita
Interventii pe cale joasa vaginala sau perineala
- operatii restauratoare
o pentru prolaps genital si ruptura de perineu
 colporafie - Sutură chirurgicală a vaginului
 colpoperineorafie - sutură a vaginului şi a uterului
 ambele
- interventii mutilante
o histerectomie
o colpectomie – suprimarea vaginului cu imposibilitatea
raportului sexual
- chiuretajul uterin
- interventii pe vagin si vulva

PREGATIREA PREOPERATORIE PENTRU INTERVENTIILE PE CALE

ABDOMINALA

- bilantul preoperator
o cuprinde examinari curente
 HL
 grup sanguin, Rh
 probe renale
 glicemie
 VSH
 TS,TC
  Coagolograma
 Examen urina
 Examen radiologic toracic
 EKG
 Examen al secretilor vaginale
o in functie de virsta si de tarele biologice existente
 fibrinogen
 colesterol
o in cazul cancerului genital
 cind se pune problema unei interventii largite se face o
investigare mai amanuntita
o ca in alte interventii abdominale alimentatia din ziua
preoperatiei este usor digerabila, seara nu maninca
 se face clisma seara si dimineata
- ingrijirile specifice
o tratarea unei eventuale infectii, incepind cu mai multe zile inainte
de operatie
o corectarea anemiei, la nevoie se fare transfuzie
o in cancerul de col uterin este indicat ca inainte de operatie sa se faca
tratamen cu cobalt pentru securitatea oncologica, in scopul diseminarii
bolii
- pregatirea locala
o incepe cu o zi inainte
o cu o seara inainte se indeparteaza pilozitatea pubiana
o se face baie generala
o se imbraca cu lenjerie curata
o regiunea pe care se face incizia se dezinfecteaza cu alcool si se
acopera cu comprese sterile
o in dimineata interventiei se masoara TA, temperatura, se
indeparteaza lacul de pe unghii, nu se machiaza
o inainte de intrarea in sala goleste vezica, se poate monta sonda
permanenta
o se face spalatura vaginala

PREGATIREA PREOPERATORIE PENTRU INTERVENTIILE PE CALE JOASA

- bilantul preoperator si ingrijiri specifice

o identice
o atentie deosebita se acorda tratarii secretiilor vaginale
 o se fac spalaturi repetate a cavitatii vaginale cu solutii
antiseptice
- toaleta locala
o indepartarea pilozitatii
o splarea regiunii

INGRIJIREA POSTOPERATORIE

obiective specifice
- sa aibe respiratie normala
- sa –si pastreze functia cardio-circulatorie la nivel corespunzator
- sa se mentina bilantul hidro-electrolitic
- sa elimine normal
- sa fie capabila sa accepte noua sa imagine corporala
asistenta trebuie sa urmareasca
- facies
o modificarea poate informa complicatii imediate
o paloare exagerata- hemoragie interna, prabusirea circulatiei
o cianoza – asfixie
o buze uscate - deshidratare
- temperatura
o usor scazuta imediat dupa interventie
0
o poate creste pina la 38 C in prima zi
0
o mentinerea temperaturii peste 38 sau aparitia febrei in zilele
urmatoare – semn de infectie
- respiratia
o ampla si rara imediat dupa operatie, datorita anesteziei
o poate deveni usor accelerata din cauza durerii postoperatorii si a anxietatii
o revine la normal la 24-48 ore dupa operatie
o mentinerea unui ritm alert – complicatie pulmonara
o respiratie zgomotoasa – obstructie
o mobilizrea precoce are un rol important in prevenirea
complicatiilor
- puls
o cresterea frecventei si scaderea volumului – semnele prabusirii circulatiei
sau hemoragiei in primele ore
o in urmatoarele zile se va corela cu temperatura
o se verifica aspectul membrelor inferioare
- tensiunea arteriala
 o este in directa corelatie cu pulsul
o se urmareste culoarea unghilor, buzelor, tegumentelor
- diureza
o nu sufera modificari importante
o prima mictiune apare dupa 6 ore de la interventie
o se poate instala retentia de urina de la inceput, sau poate fi
secundara dupa indepartarea sondei
o se evidentiaza prin lipsa eliminarii si aparitia globului vezical
o se anunta medicul, se sondeaza
o la bolnava cu sonda
 se verifica permeabilitatea sondei
 se evita cudarea
 dupa indepartare , se verifica golirea vezicii din 4 in 4 ore, in
conditile unui aport normal de lichide
o infectia urinara favorizata de sondaj poate fi prevenita prin
respectarea conditiilor de asepsie si aplicind un ungvent antibiotic in
jurul meatului urinar
- starea abdominala
o poate prezenta o usoara tensiune a peretelui abdominal, chiar o
hiperestezie superficiala, moderata si dureri in primele 2-3 zile dupa
operatie
o combaterea balonarii se face prin mobilizare precoce, prin
stimularea peristaltismului
o la nevoie se aplica tubul de gaze, care nu se mentine mai mult de 2 ore
o la indicatia medicului , se administreaza Miostin
- restabilirea tranzitului intestinal
o este o problema care trebuie sa fie urmarita permanent
o dupa o perioada de pareza intestinala postoperatorie , bolnava incepe sa
emita gaze, dupa 48-72 ore dupa interventie apare primul semn
o dupa aparitia gazelor, alimentatia poate fi mai abundenta si variata
o fac excaptie bolnavele operate pe perineu si vagin, ele primesc mai
multe lichide si semilichide, se intirzie eliminarea scaunului pentru a nu
forta suturile
- combaterea durerii
o este importanta in primele zile
o pentru calmare si asigurare a cel putin 8-10 ore de somn se
administreaza analgezice , tranchilizante si barbiturice
- supravegherea pansamentului
o incepe imediat dupa iesirea din sala
o se urmaresta sa nu singereze, sa se mentina uscat
o in cazul tubului de dren, se urmareste permeabilitatea, se noteaza
cantitatea
- reluarea alimentatiei
o se va face cu prudenta, fara sa se aplice o dieta severa
o administrarea de lichide se poate incepe imediat ce au incetat
varsaturile si va consta in prima zi din ceai, apa, limonada, zeama de
compot, aproximativ 300 ml
o a 2 zi poate sa primeasca supa strecurata, lichide dulci aporox.
1000 ml/24 ore
o dupa aparitia scaunului, se adauga brinza de vaci, iaurt,
smintina, carne fiarta
o in continuare – alimentatie completa, variata, vitaminizanta
- mobilizarea
o trebuie efectuata cit mai precoce, diminueaza frecventa complicatiilor
venoase, evita escarele si favorizeaza cresterea amplitudinii respiratorii
o va fi ridicata din pat a 2 zi cu atentie
o mobilizarea se face progresiv
o virsta inaintata sau interventia dificila nu constituie nici o
contraindicatie

PREVENIREA COMPLICATIILOR POSTOPERATORII

- complicatii pulmonare
o prin exercitii respiratorii, imediat ce este posibil
o tuse asistata si tapotaj
o la nevoie asezare in pozitie adecvata
- complicatii tromboembolice
o trebuie depistate la timp
o supraveghere atenta a membrelor inferioare
o masaj in sensul circulatiei de inoarcere
o la nevoie tratament cu anticoagulante , la indicatia medicului
- infectia
o se previne la nivelul plagii prin pansament aseptic
o in cazul interventilor pe cale vaginala se spala perineul cu solutie
sterila de citeva ori pe zi si dupa fiecare eliminare
o zona se mentine uscata
 o se controleaza tampoanele perineale
o se descrie culoarea, cantitatea si mirosul secretiei drenate
o tratament cu antibiotice, la indicatia medicului
- externarea bolnavei
o trebuie sa reprezinte un bilant al ingrijirilor acordate

EXERCITIU

Stabiliti planul de ingrijire pentru urmatorul caz:

Doamna C. M. , in virsta de 40 ani, de profesie vinzator, s-a internat cu diagnosticul

RUPTURA VECHE DE PERINEU , in vederea interventiei chirurgicale.
La internare acuza dureri abdominale despre care afirma ca au aparut in urma cu 1 an,
cu intensitate redusa, pentru ca apoi sa se accentueze si sa se asocieze cu mictiuni
frecvente, usoara incontinenta la efort. Are 2 nasteri, ultima cu 11 ani in urma, cind
afirma ca a fost taiata si cusuta. Nu a avut probleme pina la aparitia durerilor. Nu sufera
de alte boli. Are conditii bune de locuit, lucreaza intr-un magazin, sta multa vreme in
ortostatism.
Medicul a informat-o ca va fi operata peste 3 zile.

Doamna P.I. 36 de ani, se interneaza in spital cu diagnosticul CANCER DE COL

UTERIN STADIU II/III.
Afirma ca pierde singe de ~ 10 zile, acuza dureri in etajul inferior al abdomenului, stare
de oboseala. Este casatorita, 3 copii de virsta scolara, are conditii bune de locuit, nu
foloseste contrraceptive, a avut 7 avorturi, este casnica, fumeaza 10 tigari pe zi.
Este palida, elimina singe in cantitate moderata, are o jena permanenta, ca si cum ar
trebui sa elimine scaunul, este anxioasa, nu se poate odihni, mereu trista, se comunica
greu cu ea, preocupata de operatie si familie.

GHID PENTRU PLAN DE INGRIJIRE A BOLNAVEI CU

HISTERECTOMIE
 DG. DE OBIECTIVE INTERVENTII MOTIVATIA
NURSING ACTIUNILOR
1. Deficit de Pacienta sa fie - observarea reactiei Teama si
cunostiinte informata pacientei privind preocuparea
privind perioada despre interventia pacientei privind
preoperatorie procedurile chirurgicala si intrebarile fara
preoperatorii pregatirile raspuns vor
preopratorii afecta
- clarificarea oricarei recuperarea
neintelegeri legate psihica a
de consecintele bolnavei, vor
operatiei, de influienta
intreruperea vietii evolutia
sexuale postoperatorie
- bolnava va fi
informata ca dupa
interventie va intra
in menopauza
artificiala
- acordam timp
bolnavei pentru a
pune intrebari legate de
viata de cuplu,
sa-si exprime
temerile
- sustinerea morala a
pacientei si
partenerului ei, a
membrilor familiei
2. Posibila Pacienta sa isi - se masoara functiile Pierderile de
alterare a ritmului poata controla vitale din 4 in 4 ore singe
cardiac din cauza pierderile de - se verifica diminueaza
singerarii singe tampoanele vaginale volumul
determinate din 4 in 4 ore circulator in
de operatie interventile
- se recolteaza singe
largite,
pentru hemoglobina,
singerarea este
hematocrit pentru a
apreciabila prin
depista anemia lezarea
- se observa faciesul,
 tegumentele, plexurilor
unghile venoase
pelviene
3. Posibila Pacienta sa nu - se observa Manipularea si
alterare a irigarii prezinte semne membrele inferioare la traumatizarea
tesuturilor de nivelul moletului vaselor sanguine
periferice din tromboflebita (aparitia de zone rosii, pelvine in timpul
cauza repausului la temperatura locala operatiei
pat, tromboflebite ridicata, induratie de-a predispune
lungul venei, dureri pacienta la
severe) tromboflebita.
- se observa eventuala Durerile
discordanta intre postoperator
temperatura si puls inhiba
- se mobilizeaza cit activitatiile
mai curind posibil normale si
- se fac masaje ale maresc riscul
tromboflebitei
membrelor inferioare
in sensul circulatiei
de intoarcere
- exercitii pasive si
active ale
membrelor
inferioare

4. Durere legata Pacienta sa - Informatii despre modul Accentuarea

de incizia invete sa-si de producere a durerii, durerii faca
operatorie. Stare controleze despre medicamentele pacienta sa nu
de discomfort durerea. antialgice, despre ritm de fie capabila sa se
Pacienta sa admnistrare, efect ridice din pat,
exprime - Observarea durerii reduce volumul
cresterea preoperatorii la una – respirator,
confortului. doua ore dupa favorizeaza
administrarea complicatiile de
medicamentelor imobilizare.
- administrarea de Calmarea
analgezice inainte de durerii este
mobilizare importanta