ANATOMIE

SISTEMUL MUSCULAR

1. STRUCTURA ȘI COMPOZIȚIA MUȘCHILOR

Mușchii scheletici prezintă o porțiune centrală musculară, mai voluminoasă, numită corpul
mușchiului, și două extremități de culoare alb-sidefie, numite tendoane care au în structura lor țesut fibros.
Corpul mușchiului este format din fibre musculare striate. La exteriorul corpului muscular se află o
membrană conjunctivă, numită fascia mușchiului. Sub aceasta se află o lamă de țesut conjunctiv -
epimisium- din care pornesc în interior septuri conjunctive - perimisium. Teci fine de țesut conjunctiv
învelesc fiecare fibră musculară - endomisium.

Fibrele musculare sunt formate din 400-2000 de miofibrile de 1-3 microni dispuse paralel cu axul
longitudinal al fibrei musculare.
Miofibrilele sunt structuri heterogene formate dintr-o alternanţă de: discuri clare, izotrope (I) ce
conţin filamente subțiri de actină şi discuri întunecate, anizotrope (A) ce conţin filamente groase de miozină.

COMPOZIȚIA CHIMICA A MUȘCHILOR

Mușchii conțin 80% apă și 20% reziduu uscat, format din substanțe organice și anorganice.
Substanțele organice: Cele mai importante sunt proteinele (localizate în miofibrile și sarcoplasmă) și
substanțele energetice.
Proteinele de la nivelul miofibrilelor sunt proteine contractile (actina, miozina) și proteine reglatoare
( troponina, tropomiozina). Proteinele citoplasmatice sunt reprezentate de enzime și de mioglobină cu
structură și roluri asemănătoare cu ale hemoglobinei din hematii.
Substanțele energetice ale mușchiului sunt glicogenul, trigliceridele și moleculele macroergice:
adenozintrifosfatul (ATP) și creatinfosfatul (CP). ATP furnizează direct energia necesară contracției, iar CP
asigură refacerea moleculelor de ATP.
Substanțele anorganice: cloruri, bicarbonați, sulfați, fosfați de sodiu, potasiu, calciu și magneziu.
2. PRINCIPALELE GRUPE DE MUȘCHI SCHELETICI
Muschii capului:
 Mușchii mimicii (cutanați)
- Ms orbicularul ochiului
- Ms orbicularul buzelor
- Ms rizorius
- Ms buccinator
- Ms auriculari
 Mușchii masticatori (masseter, temporal)
Muschii gatului:
· Pielos al gatului/ platisima;
· Sternocleidomastoidieni;
· Hioidieni.
Muschii trunchiului:
· Pe fata posterioara a trunchiului sunt muschii
 trapezi,
 marii dorsali,
 mușchii santurilor vertebrale (in profunzime);
· Pe fata antero-laterala sunt muschii
 toracici (pectorali, dintati, intercostali)
 abdominali (drepti si oblici);
· Prin contractie, muschii abdominali participa la defecatie, mictiune si expiratie;
· Intre torace si abdomen se găsește mușchiul diafragma care este boltit spre torace.
Musculatura membrelor superioare:
· Muschii de pe centura scapulara- ms deltoizi;
· Muschii membrului propriu-zis:
 brat (biceps brahial, triceps brahial, coracobrahial),
 antebrat (flexori si extensori ai mainii, pronatori si supinatori),
 muschii mainii.
Musculatura membrelor inferioare:
· Muschii de pe oasele centurii pelviene ( ms fesieri);
· Musculatura membrului propriu-zis:
 musculatura coapsei (cvadricepsul femural, croitorul, muschii adductori- mare, lung si scurt,
bicepsul femural, semitendinos, semimembranos),
 musculatura gambei
 muschii anteriori ai gambei sunt extensori ai degetelor și muschiul tibial anterior,
 posterior se află muschiul tibial posterior și tricepsul sural format din muschii
gastrocnemieni și mușchiul solear.
 lateral se afla muschii peronieri- lung si scurt.
3. PROPRIETĂȚILE MUȘCHILOR
Contractilitatea este proprietatea mușchiului de a dezvolta tensiune între capetele sale sau de a se scurta.
Excitabilitatea este proprietatea mușchiului de a răspunde la un stimul printr-un potențial de acțiune
propagat cu o viteză de 30 m/s, urmat de contracția caracteristică. Se datorează proprietăților membranei
celulare - permeabilitate selectivă, conductanță ionică, polarizare electrică.
Extensibilitatea este proprietatea mușchiului de a se alungi pasiv sub acțiunea unei forțe exterioare.
Elasticitatea este proprietatea mușchiului de a se deforma sub acțiunea unei forțe și de a reveni pasiv la
forma de repaus atunci când forța a încetat să acționeze.

4. EFECTELE MECANICE ȘI TERMICE ALE CONTRACȚIEI MUSCULARE

Efectele mecanice se studiază cu ajutorul miografului. Aplicarea unui stimul unic, cu valoare prag,
determină o contracție musculară unică, numită secusă musculară cu o durată de 0,1 s. Dacă, în loc de
stimulare unică, se folosesc stimuli repetitivi, la intervale mici și regulate, se obține o sumație de secuse
numită tetanos. Există două tipuri de tetanos:
- tetanos incomplet, al cărui grafic prezintă un platou dințat, exprimând sumarea incompletă a
secuselor la stimularea repetitivă cu frecvență mică de 10-20 stimuli/secundă.
- tetanos complet, al cărui grafic prezintă un platou regulat, exprimând sumația totală a secuselor,
obținută prin aplicarea stimulilor cu o frecvență mult mai mare, de 50-100 stimuli/secundă.

Toate contracțiile voluntare ale mușchilor din organism sunt tetanosuri și nu secuse, deoarece comanda
voluntară se transmite la mușchi prin impulsuri cu frecvență mare. Există și situații în care contracția
musculară este o secusă: sistola cardiacă, frisonul, contracția obținută în urma reflexiului miotatic (rotulian).

Efectele termice ale contracției: Randamentul contracției masei musculare este de 30%, ceea ce înseamnă
că 70% din energia chimică se transformă în energie calorică.