Membrana biologica

Membrana celulară este formată din lipide si proteine. Elementul structural fundamental al
membranelor celulare este dublul strat lipidic care se comportă ca o barieră impenetrabilă
pentru majoritatea moleculelor aqua-solubile. Proteinele membranare, asociate dublului strat
lipidic, asigura funcționalitatea membranei.
LipideleModificare
Membrana celulară constă din 3 tipuri de lipide: fosfolipide, glicolipide și steroli.
Fosfolipidele și glicolipidele constau dintr-un cap hidrofil și o coadă hidrofobă. Colesterolul,
cel mai cunoscut dintre steroli, este cel care conferă membranei rigiditatea, fiind poziționat
între capetele hidrofobe ale lipidelor și nepermițându-le să se contracte.
ProteineleModificare
Proteinele sunt fie înglobate în membrana lipidică (transmembranare), fie asociate suprafeței
acesteia (proteine membranare periferice și proteine legate prin lipide). Există mai multe
tipuri de proteine, incluzând:

 enzime, care catalizeaza diferite reactii chimice;

 Proteină-marker;
 Receptori;
 de susținere;
 de transport.
Proteinele sunt implicate în multiple procese:

 transportul molecular și ionic transmembranar;

 realizarea conexiunilor intercelulare și a ancorării celulelor în matricea extracelulară;
 desfășurarea reacțiilor enzimatice asociate structurilor membranare;
 controlul fluxului de informație între celulă și mediu prin recunoașterea, legarea și
transmiterea moleculelor-semnal;
 imunitatea celulară;
Modelul mozaicului fluidModificare
Modelul mozaicului fluid, propus de Jonathan S. Singer și Garth L. Nicholson, prezintă
membrana celulară ca un model fluid mozaicat, unde numeroasele componente structurale se
pot deplasa liber.
La suprafața membranei celulei animale se află proteine periferice și glucide sub formă de
glicolipide și glicoproteine. Setul de proteine și glucide (de pe suprafața plasmalemei fiecărei
celule animale) se numește glicocalix și este specific, constituind “buletinul de identitate” al
acesteia. Membrana celulei vegetale este protejată de un perete celular rigid. Acesta este
format din celuloză și este permeabil pentru apă, precum și pentru unele molecule organice.
Fluiditatea bistratului lipidicModificare
Lipidele și proteinele membranare sunt antrenate în diferite tipuri de mișcări în interiorul
membranei. Aceasta se datorează mobilității moleculelor lipidice: capacitatea moleculelor
lipidice de a difuza în interiorul bistraturilor. Difuziunea laterală are loc foarte rapid,
moleculele lipidice efectuând schimb de locuri cu moleculele învecinate. O moleculă lipidică
străbate aprox. 2 micrometri în timp de o secundă, adică poate să ajungă de la un capăt la altul
al unei celule bacteriene de talia E. coli. Mișcarea are loc în planul bistratului. Mișcarea de
rotație se referă la mișcarea pe care o efectuează fiecare moleculă lipidică în jurul axei
longitudinale a moleculei, de asemenea rapidă. Difuziunea trasversală este rară; apare, în
medie, o dată la o lună pentru fiecare moleculă (bistraturi lipidice artificiale). Cu alte cuvinte,
moleculele lipidice rămân o lungă perioadă de timp în același monostrat. În membranele
celulare există proteine speciale denumite translocatori fosfolipidici sau flipaze care
potențează o mișcare „flip-flop” rapidă din monostratul citosolic în cel lumenal.

Asimetria bistratului lipidicModificare

Distribuția asimetrică a moleculelor membranare joacă un rol esențial în realizarea funcțiilor
celulare. Distribuția asimetrică a componentelor lipidice pe cele două fețe ale dublului strat
lipidic determină o fluiditate diferită a celor două straturi lipidice. Explicația asimetriei în
distribuția lipidelor membranare constă în procesul de biosinteză a lipidelor și se bazează pe
mișcarea flip-flop a acestor molecule, care este catalizată de fosfatil-translocaza la nivelul
reticulului endoplasmatic. În multe celule, distribuția asimetrică a lipidelor și a proteinelor
conduce la delimitarea unor domenii specifice în membranele plasmatice. Astfel, membrana
celulelor epiteliale este împărțită în două domenii distincte: apical și latero-bazal, ambele
având un conținut proteic și lipidic diferit.