Balneologia (din franceză balnéologie) este o ramură a medicinii care studiază acțiunea profilactică și

curativă a apelor termale sau minerale și a nămolurilor.[1][2]

Într-o definiție mai cuprinzătoare, balneologia este știința care se ocupă cu descoperirea, studiul
complex și aplicarea în practica medicală a factorilor naturali terapeutici. Factorii naturali terapeutici
reprezintă ansamblul elementelor fizice/chimice terapeutice, sanogene naturale. Sunt considerați factori
naturali terapeutici: apele minerale terapeutice, lacurile și nămolurile terapeutice, gazele terapeutice,
ansamblul elementelor fizico/chimice ale climatului, inclusiv microclimatul de saline și peșteri.[3]

Deși este considerată ca fiind distinctă de hidroterapie,[4] există unele suprapuneri în practică și în
principiile subiacente. Balneoterapia poate implica apă fierbinte sau rece, masaj prin mișcarea apei,
relaxare sau stimulare. Multe ape minerale la spa sunt bogate în minerale particulare, cum ar fi siliciu,
sulf, seleniu și radiu. Argile medicinale sunt, de asemenea, utilizate pe scară largă, o practică cunoscută
sub numele de "fangoterapie".