Ztot Reabilitare

CURS INTRODUCTIV
RECUPERARE,
MEDICINA FIZICA SI
BALNEOCLIMATOLOGIE
CONF. DR. DAN BLENDEA
Denumirea corecta a specialității studiate în cursul de față
este Medicină Fizică, Balneoclimatologie si Recuperare
Medicală. Este vorba de o ramură a medicinii care folosește în
scop profilactic și terapeutic proprietățile factorilor naturali ai
stațiunilor balneare (climă, ape minerale, nămoluri terapeutice,
gaze naturale terapeutice), cât și ale celorlalți factori fizici
utilizați, grupați în cursurile de electroterapie, hidroterapie,
pneumoterapie, kinetoterapie.
SCURT ISTORIC
•Istoricul terapiei cu agenți fizici și al

curelor balneare evidențiază dovezi
vechi ale folosirii acestora.
•Studii diferite atestă faptul că meritul
inițierii terapiei balneare raționale
revine lui Herodot (în urmă cu
aproximativ 2500 de ani - 460–370 IC).
•Hipocrate a lansat ipoteza ca
dezechilibrul fluidelor organismului ar fi
cauza tuturor bolilor. Pentru a reface
echilibrul, acesta a recomandat
modificarea mediului si a obiceiurilor,
van Tubergen A, van der Linden S A brief history of spa therapy Annals of the Rheumatic
promovand
Diseases 2002;61:273-275
apele termale, mersul si
SCURT ISTORIC
• Romanii au preluat de la greci si au construit

propriile bai termale si minerale, folosite in
scopuri militare, pentru a recupera soldatii raniti
si a relaxa si revigora soldatii sanatosi.
• Tratamentul balnear consta in aplicarea apei in
zone lezate ale organismului, imersia intregului
organism in apa (in special pentru boli
reumatologice si genito-urinare) si ingerarea unor
cantitati mari de apa.
• In Roma s-au dezvoltat trei tipuri de bai: bai in
casa (balnea), bai private (balnea privata) si bai
publice (balnea publica). Odata cu introducerea
acuaductelor, baile publice s-au tranformat in
edificii de dimensiuni impresionante (thermae)
avand o capacitate pentru mii de oameni.
Diseases 2002;61:273-275
Bath - Anglia
SCURT ISTORIC
• Legiunile romane au construit propriile lor

bai in locurile cu izvoare termale si minerale
in teritoriile noi cucerite in Europa.
• Dovezi ale acestui fapt sunt numeroase la
noi în țară, fiind suficient să menționăm
stațiuni ca Felix, Geoagiu, Băile Herculane,
unde s-au păstrat urme ale interesului
romanilor pentru folosirea apelor termale.
Diseases 2002;61:273-275
Ad aquas herculi sacras, izvor termal din
baile Herculane
Baile
Herculane
Baile Geoagiu
Felix Bai
SCURT ISTORIC
Bazele electroterapiei sunt puse datorită descoperirilor lui Galvani

și Volta. La începutul secolului XX, Tesla descrie curenții de înaltă
frecvență.
Hidroterapia își găsește locul în medicină la începutul secolului
trecut, datorită silezianului Vicenz Prieschnitz, pentru ca mai târziu
Sebastien Kneipp să introducă în terapie aplicațiile reci.
Pneumoterapia își semnalează prezența la mijlocul secolului
trecut.
În ceea ce privește masajul și gimnastica, ele sunt cunoscute și
aplicate încă din antichitate.
SCURT ISTORIC
În cadrul literaturii de specialitate, primele publicații apar la

sfarșitul secolului XVIII (este vorba de autorii Lukas Wagner și R.
Haquet, care studiază apele minerale din Transilvania), apoi, în
secolul XIX problematica utilizării factorilor naturali ai terapiei
balneare se regăsește în tot mai multe studii.
În anul 1923, profesorul Anibal Teohari creează primul
institut de cercetare pe lângă clinica de specialitate a Spitalului
Brâncovenesc, aducând o contribuție deosebită la fundamentarea
științifică a terapiei fizicale.
SCURT ISTORIC
Primele catedre de Fizioterapie și Balneologie s-au

înființat la Cluj (1932, prof. M. Sturza) și la Bucuresti
(1935, prof. Gh. Băltăceanu), pentru ca din 1940 să se
înființeze și în celelalte centre universitare catedre de
specialitate.
Specialitatea continuă să se dezvolte în perioadele
următoare, alături de valorificarea factorilor naturali
din stațiunile balneare, impunându-se terapia fizicală
și de recuperare din unitățile spitalicești.
Recuperarea medicală a devenit obiectivul major al

specialității noastre, contribuind marcant la
reintegrarea socio-profesională a pacientului.
BAZE TEORETICE
Balneologia si balneoterapia reprezintă

domenii medicale care studiază și aplică în
scop terapeutic factori naturali:
• ape minerale
• nămoluri terapeutice
• emanații de gaze naturale
• clima din stațiuni
În cadrul aceleiași specialități sunt utilizați
factori fizici (electroterapie, hidroterapie,
pneumoterapie, ergoterapie).
Metodele medicinii fizice și
balneoclimatologiei fac parte dintre metodele
terapeutice care acționează pe calea
proceselor de reglare vegetativă din cadrul
terapiei de reglare nespecifice.
BAZE TEORETICE
Întrucât
mijloacelor Numeroase
terapeutice ale efecte
balneologiei le terapeutice
este comun obținute prin
Pentru caracterul lor aceste metode
explicarea excitant care pot fi încadrate
mecanismelor acționează în terapia prin
de acțiune ale repetat asupra adaptare, care
medicinii fizice organismului, presupune o
și balneologiei ele pot creștere
se folosește tot declanșa progresivă a
mai frecvent în anumite capacității
ultima perioadă modificări, funcționale a
noțiunea de cărora li se unui organ
“adaptare” atribuie astăzi, (exemplu :
sub aspectul terapia prin
adaptării exerciții fizice a
fiziologice, o sistemului
importanță osteo-articular).
deosebită.
BAZE TEORETICE
Ca ramuri terapeutice, medicina fizică și balneologia se

subordonează principiilor generale ale terapiei.
Este unanim admis principiul de bază în terapie, potrivit căruia

orice metoda terapeutică nu acționeză în sensul unei simple
cauzalități asupra fenomenului “boală” sau asupra unui organ
bolnav, ci în fiecare caz intervine între mijlocul terapeutic
aplicat și procesul morbid organismul în totalitatea sa, cu
multiplele sale procese de reglare și reacții individuale
diferențiate.
Acest principiu este valabil și pentru alte ramuri ale terapiei:

dietoterapia, farmacoterapia.
BAZE TEORETICE
Orice măsură terapeutică, indiferent de

natura sa, acționează concomitent
asupra sistemelor de reglare ale
organismului astfel că răspunsurile la
aplicarea mijloacelor terapeutice sunt
foarte complexe:
• modificarea proceselor neurovegetative și
endocrine
• reacții metabolice-enzimatice(în cazul
substanțelor medicamentoase)
• reacții imuno-biologice și alergice( în cazul bolilor
infecțioase și în caz de administrare a unor
substanțe medicamentoase sau chiar la factori
fizici cum este căldura)
BAZE TEORETICE
Hoff clasifică metodele terapeutice (clasificare care

suferă în 1971 modificări prin aportul lui Jungmann),
făcând distincția între :
• metode terapeutice artificiale, care nu apelează la
contribuția organismului pentru vindecare, clasificate
în trei grupe:
-amputația
-substituția
-dirijarea funcțiilor diferitelor organe prin substanțe

chimice
• metode terapeutice naturale, care apelează
sistematic la contribuția organismului pentru procesul
de vindecare.
BAZE TEORETICE
Această ultimă metodă a mai fost definită ca terapie de

reglare, întrucât vindecarea prin înlăturarea unei
disfuncții se poate face pe calea proceselor fiziologice de
reglare și este favorizată de procesele fiziologice de
apărare. Esențial este însă faptul că aceste mecanisme
de apărare funcționează numai atunci când sunt utilizate
în mod
Astfel, permanent.
cei bine antrenați nu
sunt supuși suprasolicitării
fizice, cei căliți rezistă la frig.
Dacă aceste mecanisme și
funcții nu sunt mobilizate, ele
degenerează, scad în valoare.
Același lucru se petrece și cu
musculatura sau articulația
neutilizată în urma unor boli
traumatice sau reumatismale,
ca și la sportivii care renunță
brusc la mișcare.
BAZE TEORETICE
Jungmann lărgește noțiunea de terapie

de reglare enunțată de Hoff și o
definește ca tratament prin exerciții,
stimuli. Prin exercițiu Jungmann nu
înțelege numai gimnastică și sport, ci și
băile la diferite temperaturi, terapia
•contrastantă, masajul, climatul.
Metodele medicinii fizice și balneoclimatologiei fac
parte din metodele terapeutice care acționează pe
calea proceselor de reglare vegetativă din terapia
de reglare nespecifică. Ele nu sunt mijloace
terapeutice pentru o anumită boală, ci vin în
sprijinul proceselor naturale de vindecare.
Balneofizioterapia
BAZE TEORETICE
se deosebește de
• Aceste metode, prin
terapia factorii excitanți pe
medicamentoasă care îi folosesc,
prin faptul că nu reprezintă o terapie
acționează de excitație: se
etiologic asupra cunoaște azi faptul că
organismul răspunde
bolii, ci patogenic la orice excitație ce
și uneori acționează asupra
simptomatic. sistemelor de reglare,
Eficiența asupra sistemului
terapeutică se vegetativ printr-o
reacție vegetativă
explică prin mia mult sau mai
modificarea puțin accentuată(în
reactivității și a funcție de
antrenării intensitatea
organismului prin excitantului, durata
de acțiune, momentul
mobilizarea acțiunii).
rezervelor sale
funcționale.
BAZE TEORETICE
Stettner a pus în evidență, studiind răspunsurile

vegetative, faptul că reacția vegetativă după
aplicarea de metode terapeutice excitante se
prelungește pe o perioadă de 10 zile, reapărând
după un interval de 10 zile. El le-a numit “decade
Hildebrand explică așa numitele “crize
de reacție”.
balneare”(reacția la cura balneară) prin
aceste “decade de reacție”, aplicabilitate
practică asupra frecvențelor curelor
balneare, a momentului
Obiectivul de plecare în
stațiune.al
principal
balneoterapiei
rămâne
valorificarea
factorilor naturali
terapeutici.
CLIMA ȘI BIOCLIMA
ROMÂNIEI
România este situată în sud-estul Europei, la mijlocul
distanței între Ecuator și Polul Nord(este străbătută
de paralela de 450 latitudine nordică și meridianul de
250 longitudine estică) având o suprafață de 237.500
km2.
Relieful țării noastre este variat, caracteristicile climei

fiind impuse de prezența Munților Carpați și a
litoralului Mării Negre, ponderea formelor de relief
fiind următoarea:
• -30% câmpii
• -36% dealuri și podișuri
• -34% munți
Prima reglementare legislativa din domeniul
specialitatii noastre – Ordonanta 109/ 2000
privind statiuniunile balneare climatice si
balneoclimatice si asistenta medicala balneara
si de recuperare – este primul act normativ intr-
o tara care detine 1/3 din totalul surselor de
factori fizici-chimici terapeutici din Europa:
izvoare de ape minerale, lacuri, namoluri
terapeutice, gaze terapeutice, spatii subterane
de tip grote si saline cu un anumit bioclimat
plus conditii de bioclimat cu efect terapeutic
Caracteristicile geografice ale României imprimă țării noastre
caracterele unui climat continental temperat cu nuanțe
moderate în vestul țării și excesive în est. Variația
parametrilor climatici are următoarele componente:
componenta spațială: temperatura scade de la sud, sud-est

și sud-vest către nord, nord-vest și nord-est, odată cu
creșterea altitudinii, iar precipitațiile cresc de la est spre vest
componenta temporală, în cadrul căreia se înregistrează

variații anuale și diurne ale elementelor climatice principale
Datele • clima continental temperată
cuprinde zonele de câmpie și
geografice de podișuri joase, regiunile de
, indicii stepă
climatici, • clima continental moderată
cuprinde câmpia Tisei și podișul
au permis Transilvaniei
clasificare • sectorul climei de litoral
maritim
a climei • sectorul climei de munte
României cuprinde regiunea Munților
astfel: Carpați.
Pe aceste sectoare de climă,
bioclima se suprapune în modul
următor:
• bioclima sedativ-indiferentă cuprinde
sectoarele de climă continental temperată și
continental moderată
• bioclima tonică-stimulentă cuprinde
sectorul climei de munte
• bioclima excitantă –solicitantă cuprinde
sectorul climei de litoral maritim și de stepă
CARACTERISTICILE CLIMEI ROMÂNIEI
• radiația solară globală variază între 130kcal/cm2/an
pe litoralul Mării Negre și sub 100 kcal/cm2/an în
regiunile de munte ;
• circulația generală atmosferică; România se află
sub influența a patru mari centri barici:
• -anticiclonul Azorelor, care antrenează mase de aer
oceanic reci și umede vara și calde iarna;
• -anticiclonul siberian, prezent iana, când aduce geruri;
• -depresiunea islandeză, care aduce iarna mase de aer
reci și umede;
• -depresiunea mediteraneană, frecventă ca manifestare
iarna, cu vânt și precipitații;
CARACTERISTICILE CLIMEI ROMÂNIEI
• temperatura medie anuală este cuprinsă între 110C în
sudul, sud-vestul și sud-estul țării și -20C pe vârfurile
muntoase. Valorile extreme înregistrate au fost de -38,50C
la Bod (județul Brașov) la 25 ianuarie 1942 și de +44,50C
la Ion Sion (în Câmpia Brăilei) la 10 august 1951;
• umezeala aerului variază între 74 % (medie anuală) în
Câmpia Română și 84-86 % pe vârfurile muntoase;
• durata strălucirii soarelui prezintă valori medii anuale
între 2300 ore pe litoral și 1800 ore în regiunea munților
Carpați;
• precipitațiile atmosferice se reduc de la vest la est
(1000-1500 mm în vest și 500 mm în est);
• presiunea atmosferică variază între 1015 milibari pe
litoral și 850 milibari la peste 1500 m altitudine;
• vântul, element cu variații mari, este dependent de relief
și de circulația generală atmosferică.
a)stresul cutanat anual este
expresia acțiunii temperaturii și
vântului la nivelul pielii;
b)stresul pulmonar anual

reflectă acțiunea cantităților de
vapori de apă din aer,
INDICII BIOCLIMATICI DE
exprimate prin tensiunea
STRES
vaporilor asupra alveolelor
pulmonare și a mucoasei căilor
respiratorii;
c)stresul bioclimatic global

reprezintă suma stresului
cutanat anual și a stresului
pulmonar anual.
BIOCLIMA EXCITANTĂ SOLICITANTĂ
În cazul bioclimei
excitante solicitante se
deosebesc două subtipuri:
Bioclima de stepă(sub Bioclima de litoral maritim

200m altitudine) (0-35 m altitudine)
BIOCLIMA DE
STEPĂ
Elementele caracteristice acestui tip de

bioclimă sunt următoarele:
• temperatura medie anuală cu valori crescute (9-100C)
• umiditate relativă scăzută(70%), ziua scăzând până la
50-60%)
• nebulozitate redusă
• durată de strălucire a soarelui crescută (peste 2100 -
2200 ore pe an, din care 300 ore se înregistrează în
lunile de vară)
• cantități mici de precipitații anual (400-600 mm pe an)
• presiunea atmosferică crecsută (aproximativ 1000 de
milibari)
BIOCLIMA DE
STEPĂ
Efecte
• confort termic moderat sau scăzut vara

• stresul cutanat și cel pulmonar ca și suma acestora,
stresul bioclimatic sunt crescute
• solicitare intensă a mecanismelor de termoreglare
(termoliză)
• solicitare intensă a sistemului nervos central și vegetativ
• solicitare crescută a sistemului endocrin
• stimularea proceselor imunobiologice nespecifice de
apărare a organismului
• ameliorare a metabolismului calciului
BIOCLIMA DE
STEPĂ
Solicitarea organismului de adaptare la acest tip
de climă este cu atât mai mare cu cât contrastul
climatic față de localitatea de domiciliu a
pacientului este mai mare. Vor fi îndrumați către
stațiunile din acest climat indivizi cu potențial
biologic cât mai aproape de normal.
Indicații
în scop profilactic
• profilaxia afecțiunilor reumatismale
• profilaxia afecțiunilor alergice
• afecțiuni metabolice
BIOCLIMA DE
STEPĂ
Indicatii
în scop terapeutic
• afecțiuni cronice în sfera O.R.L.
• afecțiuni reumatismale degenerative
• afecțiuni reumatismale abarticulare
• sechele posttraumatice ale aparatului locomotor
• rahitism
• osteoporoză
• ginecopatii cronice
• bronșită cronică
• tuberculoză extrapulmonară (ganglionară, osteparticulară)
• afecțiuni dermatologice
BIOCLIMA DE
STEPĂ
Contraindicații
• afecțiuni cardio-vasculare și respiratorii cu
rezerve funcționale reduse
• afecțiuni neurologice centrale
• tuberculoză pulmonară
• boală ulceroasă
• tumori benigne cu potențial de malignizare
• afecțiuni reumatismale inflamatorii cu
potențial evolutiv marcat (poliartrită
reumatoidă)
BIOCLIMA DE
STEPĂ
Campia Romana (Amara, Lacu Sarat)

Stațiun
•
i
• Podisul Moldovei (Iasi – Nicolina)

• Dobrogea (Murighiol)
• Campia Titei (Baile Felix, 1 Mai)
• Banatul de Vest - Buzias
Statiunea Amara
Lacu Sarat
Murighiol Buzias
BIOCLIMA DE LITORAL
MARITIM
Elemente caracteristice
• datorită prezenței brizei marine, temperatura medie
este mai redusă vara față de climatul de stepă și mai
ridicat iarna, astfel, temperatura medie anuală este de
110C, iarna fiind de 00C, iar în iulie de 20-210C
• umiditatea relativă este în jur de 80%
• durata de strălucire a soarelui este de 2300-2400 ore
anual și în jur de 350 ore în lunile de vară
• cantități mici de precipitații anuale (400 mm)
• prezența permanentă a vântului, cu viteze medii de 4-5
m/s
• presiune atmosferică crescută (aproximativ 1015
milibari)
BIOCLIMA DE LITORAL
MARITIM
Efectele biologice sunt asemănătoare

celor determinate de clima de stepă,
cu următoarele deosebiri:
• procesul de termoliză este înlocuit de procesul de
antrenare și călire termică, datorită posibilităților de
termoterapie contrastantă specifice litoralului
• confort termic relativ redus
• stres bioclimatic mare, atât cel cutanat datorat vântului,
cât și cel pulmonar, datorat umezelii accentuate
BIOCLIMA DE LITORAL
MARITIM
în scop profilactic:
• profilaxia rahitismului
• profilaxia bolilor aparatului locomotor
• profilaxia bolilor aparatului respirator
Indicați
i
în scop terapeutic
• afecțiuni reumatismale degenerative și abarticulare
• afecțiuni posttratumatice
• rahitism
• osteoporoză
• rinofaringite cronice, bronșite cronice
• ginecopatii cronice
• boli dermatologice (psoriazis, eczeme)
BIOCLIMA DE LITORAL
MARITIM
Contraindicațiile sunt asemănătoare cu

cele ale climatului de stepă. De
menționat că, în sezonul rece, datorită
stresului climatic mai redus în raport cu
regiunile învecinate, efortul de
aclimatizare este mai mic. În acest fel
factorul terapeutic natural devine valoros
și în acest sezon.
BIOCLIMA DE LITORAL
MARITIM
Metode specifice de tratament pe litoral

• a) aerosoloterapia, care reprezintă inhalarea aerosolilor
marini, conținând ioni de Ca, Mg, K, I, rezultati din spargerea
valurilor la țărm
• b) helioterapia sau expunerea la soare
• c) cura naturista, alcătuită din onctiuni cu nămol rece,
helioterapie, talasoterapie (mersulpe nisip la spartul valului
→ stimuleaza mecanismul de adaptare termica
→ actioneaza pe organism in ansamblu si in special pe
circulatia venoasa) cu efecte de antrenare termică și
stimulare metabolică și endocrină
BIOCLIMA DE LITORAL
MARITIM
Stațiuni
Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Mangalia
BIOCLIMA SEDATIV INDIFERENTĂ
• valori moderate ale temperaturii aerului:
• -temperatura medie anuală de 7-100C
• -temperatura medie iarna 2-50C
• -temperatura medie vara de 17-200C
• valori medii ale umidității relative(75%)
• valori medii ale duratei de strălucire a soarelui (1800-
2100 ore, peste 250 ore vara )
• calm atmosferic
• presiune atmosferică moderată (890-920 milibari)
• precipitații în cantități medii
• confort termic crescut

• stres cutanat, pulmonar și
Efec bioclimatic redus

• solicitare slabă a
te sistemului nervos central

și vegetativ
• solicitare minimă a
sistemului endocrin
Indicații
Bioclima sedativ indiferentă , bioclima de cruțare, are

cea mai largă indicație de trimitere la cură balneară,
adaptarea pacienților fiind deosebit de facilă:
afecțiuni
afecțiuni
reumatismal
cronice ale
e cu
stări de afecțiuni aparatului
cure pentru important
convalescenț cardio- respirator cu
odihnă potențial
ă vasculare rezerve
evolutiv(poli
funcționale
artrită
limitate
reumatoidă)
De menționat că în
climatul sedativ
indiferent se găsesc doi
factori terapeutici
naturali cu valoare
deosebită:
mofetele: care sunt salinele: amenajate în

emanații naturale de galeriile unor foste mine
de sare, eficiente în
CO2, utile în tratamentul tratamentul unor
bolilor cardio-vasculare afecțiuni respiratorii.
Aeroionizarea
negativa
Inspirarea particulelor
cu ioni negativi puternic
oxigenate cu efecte
benefice asupra starii de
spirit, a depresiei si a
tulburarilor de
personalitate.
http://www.orinsystem.com/
Stațiuni
Slănic Moldova, Slănic Prahova, Govora, Călimănești,
Căciulata, Olănești, Băile Herculane, Sovata, Moneasa.
Slanic Moldova
Govora
Slanic Prahova
Olanes
ti
Moneas
Calimanesti a
BIOCLIMA TONICĂ STIMULENTĂ
• valori scăzute ale presiunii atmosferice și ale presiunii
parțiale a oxigenului
• temperaturi medii anuale scăzute (5-60C)
• Valorile medii ale presiunii atmosferice și ale
temperaturii medii anuale sunt cu atât mai scăzute cu
cât crește altitudinea
• umiditate crescută
• precipitații în cantități mari
• viteză a vântului accentuate în raport cu altitudinea
• valori crecsute ale duratei de însorire și a intensității
radiației solare
Efecte
• confort termic redus
• stres pulmonar și cutanat ridicat (peste altitudinea de
1900-2000 m stresul bioclimatic înregistrează valori
maxime)
• mobilizarea mecanismelor de adaptare pentru
menținerea concentrației optime de O2 în sânge:
• -creșterea ventilației pulmonare
• -creșterea frecvenței cardiace
• -deschiderea de noi capilare la nivel pulmonar
• -activarea metabolismului celular
• -mobilizarea hematiilor din rezervele medulare
Efecte
• antrenarea mecanismelor de termoreglare
• influențarea favorabilă a proceselor inflamatorii ale
mucoasei căilor respiratorii datorită calității aerului
montan:
• -puritate
• -conținut crescut în aerosoli
• -aeroionizare negativă
• influențarea metabolismului calciului
• echilibrarea funcțiilor sistemului nervos central și
vegetativ
Indicații
• stări de surmenaj fizic și intelectual
• stări de convalescență
• tulburări funcționale de pubertate și climax cu fond hiperreactiv
• subiecți care își desfășoară activitatea în medii cu noxe
respiratorii
în scop terapeutic
• anemii posthemoragice
• astm bronșic alergic
• traheobronșite cronice
• tuberculoză pulmonară și extrapulmonară
• hipertiroidia benignă
Contraindicații
• afecțiuni cardio-vasculare și respiratorii
decompensate
• afecțiuni însoțite de meteorosensibilitate
• pacienți vârstnici cu ateroscleroză
Stațiuni
• în zona submontană: Tușnad, Borsec, Vatra Dornei,
Sinaia, Predeal
Tusnad
Borsec Sinaia
Vatra Dornei Predeal

Stațiuni
• în zona montană: Păltiniș, Stâna de Vale, Poiana
Brașov
Stana de Vale
Paltni
s
Poiana Brasov
ELECTROTERA
PIA
CONF. UNIV. DR. DAN BLENDEA
CURENTUL GALVANIC
CURENTUL GALVANIC
Reprezinta un curent continuu sau cu frecvență 0
Se poate propaga în țesuturi sub următoarele forme:

• electrolitic
• electroforetic
• electroosmotic
• conducere protonică (în mică măsură)
Aparatele care furnizează curent continuu, alături de
alte forme de current (curenți diadinamici) au
următoarea alcătuire:
• sistem de alimentare cu curent electric de la rețea (cordon, întrerupător)
• dispozitiv de redresare (tranzistori care transformă curentul alternativ de
rețea în curent continuu)
• dispozitiv de reglare a intensități (potensiometru)
• instrument de măsură (miliampermetru)
• sistem de racordare la pacient (borne , cablu, electrozi)
CURENTUL GALVANIC
CURENTUL GALVANIC
Mod de aplicare
• cu ajutorul unor electrozi din plumb sub formă de plăci de
diverse dimensiuni (galvanizare simplă)
• ca baie hidro-electrolitică
• ionogalvanizare (metodă de introducere a unor substanțe
medicamentoase prin tegument cu ajutorul curentului electric)
CURENTUL GALVANIC
Actiunile biologice ale curentului galvanic

• Efecte interpolare produse de modificarile fizico-chimice tisulare
generate de trecerea curentului: bioelectroliza, ionoforeza,
electroosmoza, modificari de potential de membrana, modificari de
excitabilitate neuro-musculara, efecte termice si de inductie
electromagnetica si modificari in compozitia chimica a tesuturilor *.
* Andrei Radulescu – Electroterapia ed aII-a 2017, Ed. Medicala, p. 114

** Sangbaie Shin, Yun Sung Park, Sunghwan Cho, Insang You, In Seok Kang, Hong Chul Moon, Unyong Jeong - Effect of ion
migration in electro-generated chemiluminescence depending on the luminophore types and operating conditions Chem. Sci.,
2018,9, 2480-2488 DOI:10.1039/C7SC03996D
CURENTUL GALVANIC
Actiunea curentului galvanic pe:
Fibrele nervoase sensitive

• Analgezia galvanica – produsa prin modificarile excitabilitatii
neuromusculare, modificarile ionice dintre electrozi produse de
deplasarea ionilor in sistemul nervos central si circulator
Sistemul nervos central

• Diminuarea reflexelor in cazul aplicarii curentului galvanic
descendent, in special baile galvanice, cresterea excitabilitatii in
cazul galvanizarii ascendente
Fibrele vegetative vasomotorii
• Actiune hiperemizanta, de activare a vascularizatiei
Sistemul circulator
• Curentul galvanic descendent accelereaza afluxul sanguine din mica
circulatie spre inima si transportul sangelui arterial catre sistemul
portal
• Curentul galvanic ascendant accelereaza circulatia venoasa de la
extremitatile inferioare si de la organelle sistemului portal catre
inima, favorizeaza transportul sangelui arterial catre plamani si
extremitatile superioare si viteza sangelui venos de la inima catre
Andrei plamani
Radulescu – Electroterapia ed aII-a 2017, Ed. Medicala, p. 119-122
CURENTUL GALVANIC
Actiune hiperemizanta, de activare a vascularizatiei

Vasoconstrictie apoi hiperemie Vasodilatatie reactiva
Eritem cutanat, crestere moderata a temperaturii

locale
Vase superficiale cutanate, vase profunde
vasodilatatie
din straturile musculare
Cresterea circulatiei cutanate cu pana la 500% si a celei musculare subiacente cu pana

la 300% in raport cu circulatia de repaus, efect persistent timp de 15-30 minute dupa
intreruperea procedurii
Argumentare a irigatiei sanguine cu efect Imbunatatirea nutritiei tisulare, o resorbtie

biotrofic crescuta a exsudatelor si edemelor locale
Andrei Radulescu – Electroterapia ed aII-a 2017, Ed. Medicala, p. 119-122
CURENTUL GALVANIC
Efectele curentului galvanic

• creșterea metabolismului tisular local
• hiperemie, atât la nivelul tegumentului, cât și în țesutul muscular
subiacent
• creștere a difuziunii tisulare, ca effect al modificării permeabilității
membranelor
• reducerea edemelor locale și înlăturarea substanțelor locale ce
determină tendința la extravazare tisulară
• efecte asupra excitabilității msuculare: la stabilirea și la
întreruperea bruscă a curentului continuu se produce contracție
musculară datorită probabil modificărilor bruște de concentrație
ionică din jurul membranelor celulare
• efecte polare: creșterea excitabilității la catod (catelectrotonus),
scăderea excitabilității la anod(anelectrotonus)
• efect sedative și hipotensor în cazul aplicării descendente a
electrozilor
CURENTUL GALVANIC
Galvanizarea simplă
Electrozii utilizați pentru galvanizarea simplă, confecționați din plăci metalice

(plumb), au forme și dimensiuni dferite în funcție de regiunea pe care se aplică și
de efectele urmărite.
Cel mai adesea se folosesc plăci dreptunghiulare de mărime egală sau diferită
între ele de 6/8, 8/10, 10/15 cm. electrozii se aplică ferm pe tegument prin
intermediul unor învelișuri hidrofile din tifon îmbibate în soluții fiziologice sau apă
simplă.
Dacă se urmărește obținerea unui efect analgetic, electrodul activ este cel pozitiv,
iar dacă se urmărește obținerea unui efect excitant, electrodul activ este cel
negative.
Se utilizează două modalități de așezare a electrozilor:
• transversal, de o parte și de alta a regiunii afectate pe acre o încadrează

astfel față în față (umăr, gleznă, genunchi)
• longitudinal, cu electrozii plasați la distanță, la extremitățile segmentului
tratat (braț, gambă, membru inferior)
CURENTUL GALVANIC
Intensitatea curentului aplicat se dozează de la potențiometru în funcție de
toleranța individului și de toleranța locului de aplicare, senzația corectă fiind cea
de furnicătură plăcută. Aceasta corespunde unei intensități a curentului de 0,1-0,2
mA/ cm2 de electrod.
Durata tratamentului trebuie să fie sufficient de lungă, în general 20-30 minute.
Numărul ședințelor necesare este de 8-10 în formele acute și 12-15 sau mai multe
în cele cornice.
Pacientul trebuie avizat în prealabil asupra senzației pe care o va simți. Va fi

așezat pe canapeaua de tratament în pozițiile cele mai antalgice, în funcție de
zona de tratat.
CURENTUL GALVANIC
Ca incidente posibile menționăm arsurile tegumentare. Acestea se

pot produce la pacienți cu afectarea sensibilității cutanate. La
trecerea curentului continuu, apa din învelișurile hidrofile disociază în
H+ și OH-. Pe tegument se găsesc în mod obișnuit ioni paraziți (Na, Cl,
K) care se combină cu H+ și OH- rezultând acidul sau baza respectivă,
cu producer de arsură tegumentară. Pentru prevenire se folosesc
soluții de protecție cu următoarele formule
Pentru polul pozitiv Pentru polul negativ

NaCl 5g NaCl 6 g
NaOH 1g HCl diluat 6,5 g
Apă distilată ad.1000 ml (pentru Apă distilată ad.1000 ml (pentru
neutralizarea HCl) neutralizarea NaOH)
CURENTUL GALVANIC
Băile galvanice
• Se aplică pentru tratarea unor regiuni mai întinse sau a întregului corp. Ele îmbină efectele
curentului galvanic cu efectul termic al apei, care devine un mijlocitor între electrozi și
tegument.
Băile galvanice patru celulare folosesc patru vase în care se află apă la temperatura 34-380C, vase
care au înglobați electrozi în pereții lor prin care circulă curentul continuu. Pacientul poate introduce în
aceste vase două, trei sau toate patru membrele.
• Se poate folosi fie sensul ascendent, fie descendent al curentului, în funcție de scopul
urmărit.
• Procedura se aplică zilnic, având o durată de 20-30 minute.
Baia Stanger este o cadă izolată cu material plastic în care se află opt electrozi fixați pe pereți.
Curentul galvanic poate fi făcut să circule între acești electrozi în multiple variante: ascendent,
descendent, transversal, în diagonală.
• Apa are temperatura de 36-370 C, iar intensitatea curentului se reglează în funcție de
prescripția medicului și de senzația subiectivă a pacientului (400-600mA). Durata
tratamentului este de 15-30 minute. Se fac 6-12 ședințe la două-trei zile.
Contraindicații:
• leziuni trofice ale tegumentului

• dermatoze
• soluții de continuitate ale tegumentului
CURENTUL GALVANIC
Ionogalvanizarea
Metoda de introducere în tegument cu ajutorul curentului galvanic a diverse

substanțe cu efect terapeutic.
Se folosesc soluții electrolitice în care se îmbibă învelișul unuia din cei doi
electrozi, soluții care disociază în câmpul electric, pătrunderea ionilor activi
terapeutic făcându-se la nivelul foliculilor piloși și glandelor sudoripare.
Profunzimea pătrunderii are ca limită corionul, unde se realizează depozite
de substanță activă care se va resorbi în circulație.
Exemplu de substanțe folosite: CaCl 2, MgSO4, xilină, acetilcolină, antibiotice.
https://www.tankonyvtar.hu/hu/tartalom/tamop412A/2011-0094_neurologia_en/ch01s04.html
CURENTUL GALVANIC
Ionogalvanizarea
Principiul Prin reteaua

metodei: celulelor
disocierea Mapighi,
Cu solutia cu
electrolitica a Migreaza prin medicamentele
ionul
substantelor pielea intacta sunt preluate
medicamentos
farmacologice spre polul opus de retaua
se imbina
aplicate si si ajunge in limfatica si
stratul hidrofil
transportarea interiorul sanguine si
sub electrodul
anionilor si organismului sunt
activ
cationilor spre transportate in
electrozii de circulatia
semn contrar generala
CURENTUL GALVANIC
Ionogalvanizarea
Avantaje:
• se pot introduce doze relativ mari, folosind cantități mici de
medicament
• în regiunea tratată se realizează o repartiție egală a substanței
introduse
• posibilitatea delimitării precise a suprafeței de tratat
• sunt asigurate condițiile unei asepsii perfecte (nu pătrund bacteriile)
Reumatologice, aparat
Dermatologice Oftalmologice Afectiuni vasculare
locomotor
• Acnee • Conjunctivite • Artrite • Arterite

• Alergii localizate • Irite, iridociclite • Artroze • Tromboflebita
• Cicatrici cheloide • Herpes cornean, • Bursite • Sechele flebitice
hipertrofice sclerite • Dupuytren • Limfangite, elefantiazis
• Degeraturi • Epicondilite
• Eczeme • Guta
• Epidermofitie • Mialgii
• Erizipel chronic • Nevralgii
• Fistule • Poliartrita reumatoida
• Furunculoze • Spondilita
• Hematoame • Tendinite, tenosinovite
superficiale
• Hipertricoza
• Prurit
• Sclerodermie
• Seboree
• Ulcere atone
CURENTUL GALVANIC
Indicatiile galvanoterapiei
• Nevralgii si nevrite Nevralgii, nevrite de sciatic, plex

Afecti cervico-brachial, nevralgii intercostale,
• Pareze, paralizii
uni nevralgia trigeminala, nevralgii
ale • Afectiuni ale organelor de
simt dentare, nevralgia occipitala
siste Paralizii flaste ale membrelor, pareze
mului • Sindroame
astenonevrotice de faciale, pareze ale sfincterelor
nervo suprasolicitare Otoscleroze, conjunctivite, irite,
s
• Distonii neurocirculatorii sclerite
Mialgii si neuromialgii cu diferite

Afecti localiizari
uni Reumatice Tendinite, tenosinovite, bursite,
ale
apara Sechele epicondilite, periartrite
Artroze cu diferite localizari
tului posttraumatic Artrite cu diferite localizari
locom
otor e Poliartrita reumatoida
Spondilita anchilozanta
Tulburari ale circulatiei

Afectiu periferice Boala Raynaud,
ni ale
aparat
Flebite in faza subacute si
cronica acrocianoza,
ului
cardio
Tulburari vasomotorii in degeraturi,
teritoriul circulatiei
vascul cerebrale arteriopatie
ar Boala hipertensiva in stadiul
neurogen obliteranta
CURENTII DE JOASĂ FRECVENTĂ
CURENTII DE JOASĂ
FRECVENTĂ
Curenti intrerupti prin impulsuri electrice

succedate ritmic cu efect excitator
Pot fi : dreptunghiulari, triunghiulari, trapezoidali,

sinudoidali si forme derivate
• Dreptunghiulari: cresterea brusca a intensitatii
curentului prin inchiderea circuitului electric, panta, apoi
descresterea brusca a intensitatii la deschiderea
circuitului
• Triunghiulari: temporizarea intensitatii de excitatie sub
forma de pante liniare oblice ascendente si descendente
• Trapezoidali: combinarea impulsurilor dreptunghiulare cu
cele triunghiulare
• Faradic

CURENTII DE JOASĂ
FRECVENTĂ
Impulsuri triunghiulare si
exponentiale
Curentul faradic
Impulsuri trapezoidale Impulsuri dreptunghiulare

CURENTII DE JOASĂ
FRECVENTĂ
Actiunea analgetica a curentilor de joasa
frecventa
Prin cai reflexe
• Actiunea hiperemizanta cu producerea de substante
vasoactive – mediatori ca acetlcolina, histamina
• Prin intermediul arcurilor reflexe scurte din segmentul
medular de aceeasi parte
• Prin intermediul centrilor vegetativi supramedulari din
hipotalamus si scoarta cerebrala
Teoria controlului de poarta
G – fibre nervoase cu diametru gros

P – fibre nervoase cu diametru
subtire
T – neuronal central de origine a
cailor extralemniscale
SG – substanta gelatinoasa Rolando
CURENTII DE JOASĂ
FRECVENTĂ
TEORIA PORTII Fenomen de inhibitie
presinaptica la
nivelul cornului
medular posterior
“inchiderea portii”
Stimularea fibrelor A
durerea nemaifiind
alfa, rapid
perceputa la nivelul
conducatoare
creierului
Transmiterea
informatiilor
nociceptive prin Scaderea activitatii
fibrele nervoase lent sistemului T
conducatoare A
delta si C
Andrei Radulescu – Electroterapia ed aII-a 2017, Ed. Medicala, p. 162

CURENTII DE JOASĂ
FRECVENTĂ
Curentul faradic
• Curentul faradic e un curent alternativ de joasă
frecvență de inducție electromagnetică, folosit la ritmul
de 50 Hz
Proprietăți fiziologice
• stimulare a excitabilității neuromotorii
• acțiune trofică
• acțiune vasomotorie
Indicații
• hipotrofii musculare de inactivitate (în afecțiuni
posttraumatice)
• stadii incipiente ale arteriopatiilor și venopatiilor
periferice
CURENTII DE JOASĂ
FRECVENTĂ
Curenții diadinamici (CDD)
• Curenți de joasă frecvență ce provin din redresarea curentului
sinusoidal de rețea de 50 Hz.
• În timpul aplicării curenților diadinamici predomină una din
următoarele proprietăți ale lor:
inhibiție
dinamogenie
• La frecvențele joase (50 Hz) predomină dinamogenia, la cele
înalte ( 100 Hz), efectul inhibitor.
• În condițiile nemodificării intensității și frecvenței, în timpul unei
ședințe, se manifestă și o a treia proprietate și anume obișnuința.
• Aceste efecte ale curenților diadinamici se manifestă asupra
sensibilității, motilității și troficității.
CURENTII DE JOASĂ
Forme de FRECVENTĂ
curenți
diadinamici
Monofazat fix (MF)- curent pulsatil obținut din curentul sinusoidal de 50 Hz

prin anularea semiundei negative. Are efect dinamogen; efectula analgetic apare
tardiv. Subiectiv, se produc vibrații care acționează ca masaj profund.
Difazat fix (DF) – curent pulsatil obținut din curentul sinusoidal de 50 Hz prin
redresare, adică prin transformarea semiundei negative în semiundă pozitivă.
Rezultă astfel un curent cu frecvență de 100 Hz. Efectul său principal este acela
inhibitor. Se folosește ca formă de introducere înaintea aplicării celorlalte forme.
Perioada lungă (PL)- se obține prin alternarea lentă a formelor de MF și DF

într-un interval de 12 secunde. Efectul dinamogen este diminuat, dominând
efectul inhibitor (analgetic, miorelaxant).
Perioada scurtă (PS)- se obține prin alternarea bruscă între MF și DF cu ritm de

1 secundă. Efectul dominant este cel dinamogen ( resorbtiv).
Ritmul sincopat (RS)- se obține prin întreruperea ritmică a formei MF cu pauze

de 1 secundă. E o formă de curent folosită pentru electrostimulare musculară ..
CURENTII DE JOASĂ
FRECVENTĂ
http://ghdaniel.xhost.ro/
CURENTII DE JOASĂ
FRECVENTĂ
Modalități de aplicare
• aplicații pe puncte dureroase circumscrise. Se utilizează
electrozi mici, rotunzi, egali. Polul negativ se aplică direct pe
zona dureroasă, iar pozitivul proximal la 2-3 cm distanță
• aplicații transversale (transregionale), la nivelul
articulațiilor mari, a zonelor musculare mari ale trunchiului și
membrelor. Se folosesc electrozi plați, suficient de mari,
așezați de o parte și de alta a zonei dureroase
• aplicații longitudinale, de-a lungul unui nerv sau al unei căi
vasculare. Pentru nervi electrodul pozitiv, mai mare, se așează
proximal, iar cel negativ distal
• aplicații paravetebrale, pe regiunile rădăcinilor nervoase,
cu electrozii adaptați ca mărime regiunii afectate, cu polul
negativ pe regiunea dureroasă și pozitiv de cealaltă parte, sau
electrozii de aceași parte, pozitivul proximal
• aplicații ganglionare, pe ganglionii vegetativi. Se utilizează
electrozi mici, rotunzi, cu negativul pe ganglionul respectiv și
pozitivul la 2-3 cm distanță
CURENTII DE JOASĂ
FRECVENTĂ
Tehnica de aplicare
• Pacientul se așeză în funcție de regiunea de tratat pe paturi sau
scaune de lemn. Electrozii se aplică prin intermediul unor
învelișuri hidrofile, bine umezite.
• Aparatul va avea la început potențiometrul la zero. Intensitatea
se crește progresiv la un nivel corespunzător efectului urmărit:
analgetic sau dinamogen. Pe parcursul ședinței trebuie crescută
intensitatea pentru menținerea senzației de vibrație
nedureroasă, senzație care scade prin acomodare.
• Durata tratamentului este scurtă, de 4-8 minute sau chiar mai
puțin.
• Ritmul ședințelor se stabilește în funcție de stadiul afecțiunii. În
stadiile acute se pot aplica de două ori pe zi sau cel puțin o dată
e zi, zilnic. În scop analgetic este inutil să se aplice mai mult de
6-8 ședințe. Acestea se pot relua după o pauză de 7 zile. În scop
dinamogen și hiperemiant se pot face peste 10 ședințe, în
funcție de caz.
CURENTII DE JOASĂ
FRECVENTĂ
• stări posttraumatice: întinderi

musculare, redori articulare
• artroze activate
• artrite
Indicațiile • mialgii
• reumatism abarticular: PSH, epicondilite
curenților • lumbago discogen și musculo-ligamentar
diadinami • boala Raynaud, acrocianoza, boala
varicoasă
ci • arteriopatii periferice obliterante
• aplicații segmentare, vizând zone
neuroreflexe în suferințe de tip neuro-
vegetativ ale stomacului, colecistului,
colonului, în astmul bronșic, migrene
CURENTII DE JOASĂ
FRECVENTĂ
Curentii Trabert
Curenti dreptunghiulari cu efect analgetic si

hiperemiant
Tehnica de aplicatie
• Electrozi de diferite dimensiuni in functie de zonele tratate care
se aplica bipolar
• Se aplica un strat de protectie hidrofil foarte gros
• Electrodul negativ se plaseaza pe locul cel mai dureros si cel
pozitiv la 3-5 cm distanta
• Intensitatea se creste pana la o senzatie de vibratie
caracteristica si suportabila
• Efectul analgetic trebuie sa se instaleze imediat sau la sfaristul
sedintei
• Se fac aplicatii zilnice, intre 6 si 8 sedinte

CURENTII DE JOASĂ
FRECVENTĂ
Curentii Trabert
Indicatii terapeutice
• Manifestari dureroase din radiculopatii de
cauza vertebrogena artrozica
• Artroze
• Spondilita anchilozanta
• PSH
• Miogeloze dureroase
• Stari posttraumatice: contuzii, entorse,
luxatii, intinderi tendo-musculo-
ligamentare

CURENTII DE JOASĂ
FRECVENTĂ
Curentii stohastici
Aplicatia
Aplicatia lor
lor
reduce reactiile
reduce reactiile Cresc
Cresc efectul
efectul
de
de adaptare
adaptare –– analgetic
analgetic prin
prin
Curenti
Curenti cu
cu Se
Se aplica
aplica
obisnuinta
obisnuinta a a ridicarea
ridicarea
stimuli
stimuli impulsuri
impulsuri in
in
structurilor
structurilor pragului
pragului
aperiodici
aperiodici –– intervalul 5-30
intervalul 5-30
excitabile
excitabile la
la dureros
dureros si
si
neregulati
neregulati Hz
Hz
curentul
curentul electric
electric durata
durata acestui
acestui
rpin
rpin expuneri
expuneri efect
efect
repeptate
repeptate
Andrei Radulescu – Electroterapia ed aII-a 2017, Ed. Medicala, p. 169

CURENTII DE JOASĂ
FRECVENTĂ
TENS (stimularea nervoasa electrica
transcutana)
Metoda netraumatizanta de combatere a fenomenelor algice de diverse cause
Curenti cu impulsuri dreptunghiulare
Generat de aparate mici cu unul sau doua canale de iesire prin intermediul unor
electrozi aplicati pe tegumentul pacientului
Frecventa impulsurilor este reglabila, intre 15 si 500 de Hz
Durata impuslurilor e cuprinsa intre 0,05 si 0,5 ms
Electrozii utilizati sunt in forma de placa din metal – cu un strat de burete umezit/
cauciuc electroconductor de dimensiuni variate
Tehnica de aplicare
• Plasarea electrozilor direct pe suprafata dureroasa sau in imediata ei vecinatate

• Daca prima tentative de asezare nu amelioreaza durerea, se vor plasa electrozii pe
radacina nervoasa principale ce strabate zona dureroasa
• In cazul sindromului miofascial dureros, se aplica pe punctele trigger sau zonele de
stimulare a regiunilor dureroase
Andrei Radulescu – Electroterapia ed aII-a 2017, Ed. Medicala
CURENTII DE JOASĂ
FRECVENTĂ
TENS (stimularea nervoasa electrica
transcutana)
Indicatii Contraindicatii
• Afectiuni reumatice • Purtatori de pacemaker
• Stari algice cardiac
posttraumatice • Durerile psihogene –
• Dureri din afectiuni nevrotici
neurologice periferice • Hipersensibilitate la
• Nevralgiile current
postherpetice • Sarcina
• Durerile “fantoma” ale • Sindroame dureroase de
unui membru amputate origine talamica
• Cicatrici dureroase • Zone cu iritatie
postoperatorii cutanata
• Durerile din anuria

, p. 172
CURENTII DE JOASĂ
FRECVENTĂ
Curenții cu impulsuri de joasă frecvență
(electrodiagnosticul)
Diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare

cuprinde, în general, următoarele metode:
• testul galvanic al excitabilității

• testul faradic al excitabilității
• metoda curbei l/t
În toate aceste metode se folosesc stimuli de joasă frecvență.

Metoda curbei l/t prezintă, față de testul galvanic și testul faradic,
aprecieri cantitative mai precise ale proceselor de denervare și
permite o apreciere cantitativă a procesului de reinervare. Pe de
altă parte, cu ajutorul curbei l/t, se pot stabili parametri optimi ai
impulsurilor triunghiulare utilizate pentru tratarea paraliziilor
flasce, în vederea obținerii unor rezultate cât mai bune.
CURENTII DE MEDIE FRECVENTĂ
CURENTII DE MEDIE
FRECVENTĂ
Sunt curenți sinusoidali cu frecvențe între 2000 și 50.000 Hz.
În terapeutică se folosesc frecvențele de 5.000 și 10.000 Hz.
Avantajul acestor curenți terapeutici este acela că pot

determina contracția mușchiului, fără a influența
tegumentul. Ei au acțiune trofică și analgetică.
Forme de curenți de medie frecvență

• medie frecvență pură de 5000 Hz, la care predomină efectul excitomotor
• medie frecvență pură de 10000 Hz, cu efect vasodilatator, analgezic
• medie frecvență modulată în lungă perioadă, care determină contracție
musculară puternică, aproape nedureroasă
• medie frecvență modulată în scurtă perioadă
• medie frecvență supramodulată scurtă perioadă în lungă perioadă, cu
important efect asupra excitabilității neuromusculare (contracție msuculară
indoloră).
CURENTII DE MEDIE
FRECVENTĂ
Mod de aplicare
• Se folosesc electrozi de plumb, aplicați prin
intermediul unor învelișuri hidrofile. Acești curenți nu
au polaritate. Intensitatea se poate prescrie în
miliamperi.
Indicații
• stări posttraumatice
• arteriopatii periferice în stadii incipiente
• afecțiuni reumatismale
CURENTII DE MEDIE
FRECVENTĂ
CURENTII INTERFERENTIALI
• Curenții interferențiali rezultă din suprapunerea a doi curenți de
medie frecvență decalați cu 100 Hz. În acest mod apare un curent
de medie frecvență (interferențial) a cărui modulație în amplitudine
se produce cu frecvență de la 0 la 100 Hz.
Efecte fiziologice
• excitomotor pe musculatura striată, care se produce cu o
frecvență de șa 0 la 100 Hz. Acest efect se exercită numai asupra
musculaturii cu inervație păstrată, motiv pentru care acești curenți
pot fi folosiți și în scop diagnostic. Dacă mușchiul nu răspunde la
curenți interferențiali prin contracție, înseamnă că inervația sa este
afectată.
• decontracturant
• vasculotrofic, hiperemiant și resorbtiv, realizat prin acțiunea
directă pe vase și prin gimnastica musculară.
• analgetic produs prin diminuarea excitabilității dureroase. Apare la
frecvențele rapide între 80-100 Hz.
• excitomotor pe musculatura netedă, realizat de orice formă de
curent interferențial, mai ales de frecvențele între 12-35 Hz
CURENTII DE MEDIE
FRECVENTĂ
Modalități de aplicare
• Interferența plană: se folosesc patru electrozi, câte doi așezați

în cruce pentru fiecare din cei doi curenți care realizează
interferența. În mijlocul pătratului format din cei patru electrozi se
află zona de tratat. Efectul se produce numai în planul în care se
află electrozii.
• Interferența spațială: permite prin adăugarea unui al treilea
circuit ca efectul să se producă în mai multe planuri. Electrozii
folosiți poartă numele de electrozi stelați.
• Vectorul interferențial: pentru ca nu exista direcții
preferențiale de exercitare a efectului s-a inventat un dispozitiv
care realizează o rotație periodică cu 450 a vectorului principal de
acțiune. În acest fel toate direcțiile din spațiu sunt excitate
succesiv cu aceeași intensitate.
• Interferența dinamică: este o modalitate de rotire a vectorului
de acțiune cu 3600 la fiecare ciclu, ca un radar.
• Corecția distanței: există cazuri în care electrozii nu pot fi
plasați la distanță egală între ei. Unele aparate sunt prevăzute cu
un “egalizator de distanță”, care permite folosirea intensității
optime necesare în condiții de bună toleranță.
CURENTII DE MEDIE
FRECVENTĂ
Tehnica de aplicare
• În practică se folosesc doua tehnici de aplicare: static și dinamică.

• În tehnica static, electrozii se mențin în timpul procedurii în
același loc și asupra lor se exercită o presiune constantă.
Electrozii clasici sunt de tip placă, introduși într-o textură umedă.
Ei se fixează cu benzi elastic sau săculeți cu nisip. Se mai folosesc
și electrozi de tip “perniță” și electrozi de tp “vacuum”.
• În tehnica dinamică sau cinetică se utilizează doi electrozi tip
“mănușă”, care se aplică pe mâinile asistentului. Ceilalți electrozi
sunt ficși.
Alegerea frecvenței
• Frecvența constantă: această modalitate mai poartă numele

de „manual” și permite alegerea unei frecvențe fixe între 0 și 100
Hz, în funcție de efectul dorit.
• Frecvența variabilă: mai poartă numele de “spectru” și permite
o modulație a curentului de interferență crescătoare și
descrescătoare în 15 secunde între anumite limite: spectru 0-10
Hz, 90-100 Hz, respectiv 0-100 Hz.
CURENTII DE MEDIE
FRECVENTĂ
Durata ședințelor
• În general se indică durate de 15-20 minute, în prima parte făcându-se o aplicație de

tip manual, iar în cea de-a doua de tip spectru.
Numărul ședințelor este variabil după reacția pacientului. Sunt cazuri în care
sunt suficiente 6-8 ședințe și altele în care se ajunge la 14-16. Aplicațiile se pot
face zilnici sau la două zile.
Indicațiile curenților interferențiali
• stări posttraumatice
• artrite
• periartrite
• artroze
• spondiloze, discopatii
• nevrite, nevralgii
• arteriopatii obliterante în stadiul I și II
• anexite, metroanexite
• dischinezii biliare
• atonii intestinale postoperatorii
• incontinență vezicală
CURENTII DE INALTA FRECVENTĂ
CURENTII DE INALTA
FRECVENTĂ
Sunt curenți alternativi sinusoidali a căror frecvență depășește 300 000
Hz.
Străbătând mediile cu densități diferite ale corpului omenesc, acești

curenți determină producerea locală de căldură.
Față de celelalte proceduri de termoterapie, procedurile care folosesc

curenți de înaltă frecvență pot fi definite ca fiind proceduri de
termoterapie în profunzime.
Proprietăți fiziologice
• determină încălzirea țesuturilor profunde, fenomen denumit endotermie.

Permeabilitatea și încălzirea țesuturilor profunde este cu atât mai bună cu cât
frecvența curentului este mai mare și lungimea de undă este mai mică
• nu influențează excitabilitatea neuromusculară
• determină creșterea metabolismului local
• accelerează procese le de diviziune celulară
• au acțiune antalgică și miorelaxantă
CURENTII DE INALTA
FRECVENTĂ
Microundele
Au unele caracteristici aparte față de undele

scurte :
• penetrabilitate inegală datorită capacității diferențiate de
absorbție în țesuturi
• efect termic maxim la profunzimea de 2-2,5 cm
• încălzire minimă a pielii și țesutului gras
• încălzire selectivă a țesutului bogat vascularizat și în mod special a
musculaturii
Undele scurte
• din gama frecvențelor înalte, în practică se folosesc cel mai mult

undele scurte, în aplicații „ în câmp condensator”, fie folosind
electrozi izolați în sticlă, fie electrozi flexibili, izolați în cauciuc.
• efecte calorice in profunzime fara a produce leziuni cutanate
CURENTII DE INALTA
FRECVENTĂ
Actiunea fiziologica a efectului caloric
Metabolism
• Creste necesarul de oxigen si de substrat nutritiv tisular
• Creste catabolismul
Circulatie
• Activare a circulatiei – hiperemie activa
• Actiune directa locala, actiune reflexa (eliberare de substante
vasoactive), vasodilatatie generala
Sistem nervos
• SNC – efect sedativ
• SNP – creste excitabilitatea si viteza de conducere
Musculatura
• Scade tonusul muscular, relaxeaza antagonistii prin imbunatatirea
circulatiei locale si prin actiune asupra hipotalamusului
, p. 217
CURENTII DE INALTA
FRECVENTĂ
Ultrasunetul
• Ultrasunetele sunt vibrații mecanice care rezultă din
transformarea variațiilor de potențial electric ale unui curent de
înaltă frecvență prin intermediul efectului piezoelectric.
• Efectul piezoelectric se referă la proprietatea unor cristale
tăiate într-un anumit ax de a se dilata și contracta când sunt
supuse variațiilor de potențial electric ale unui curent electric
de înaltă frecvență.
Forme de ultrasunet
• ultrasunetul în câmp continuu: este forma de undă
ultrasonoră longitudinală neîntreruptă cu acțiune continuă
asupra mediului în care se propagă și care produce așa numitul
„micromasaj tisular intern”.
• ultrasunetul în câmp discontinuu: este forma de ultrasunet
care în timpul aplicării este întrerupt ritmic, cu o anume
frecvență.
CURENTII DE INALTA
FRECVENTĂ
Ultrasunet
ul
Efecte fizico-chimice ale ultrasunetelor
• Efectul mecanic este reprezentat de vibrația care se

produce și care se transmite din aproape în aproape,
fiecare moleculă fiind pusă în mișcare cu o frecvență
egală cu cea a sursei.
• Efectul termic apare prin transformarea unei părți din
energia ultrasonoră în energie termică. Acest efect este
mai pregnant în mediile neomogene, cum este corpul
omenesc.
• Efectul de cavitație constă în producerea de goluri în
interiorul lichidului traversat, fenomen vizibil în apă prin
formarea de bule. În acest moment se eliberează mari
cantități de energie cu efecte distructive locale.
• Efectul de difuziune se referă la creșterea
permeabilității membranelor.
• Efecte chimice, de tipul oxidare, reducere, depolarizare
și alterarea structurii chimice a substanțelor.
CURENTII DE INALTA
FRECVENTĂ
Ultrasunet
ul
Efecte biologice
• creșterea permeabilității
membranelor
• hiperemie tegumentară și
musculară
• acțiune fibrolitică
• pe os dozele mici produc
osteoporoză, dozele mari
osteonecroză
• acțiune termică de profunzime
CURENTII DE INALTA
FRECVENTĂ
Ultrasunet
ul
Efecte terapeutice
• efect analgetic produs prin intermediul sistemului

nervos central, printr-un mecanism asemănător ca și la
curenții de joasă frecvență
• efect miorelaxant, explicat prin acțiunea vibratorie a
ultrasunetului asupra receptorilor nervosa din mușchi și
tendoane
• efect hiperemiant, prin vasodilatația arteriolelor și
capilarelor, cu activarea corespunzătoare a circulației
• efect reflex, la distanță, prin aplicarea: pe zonele
paravertebrale corespunzătoare rădăcinilor nervoase
medulare ale membrelor, pe zonele cutanate
corespunzătoare organelor interne, pe ganglionii
simpatici(ganglionul stelat)
CURENTII DE INALTA
FRECVENTĂ
Ultrasunet
ul Aparatura
Aparatura pentru ultrasunete
terapeutice
• generator de înaltă frecvență
• cablu de record
• traductorul cu cristalul piezoelectric
CURENTII DE INALTA
FRECVENTĂ
Ultrasunet
ul
Tehnica de aplicare
• Traductorul (emițătorul) se aplică pe tegument prin
intermediul unui strat uleios, deoarece ultrasunetele
nu se propagă prin aer.
• Se reglează intensitatea între 0,5 și 2 W/cm2.
• Durata ședințelor este în general de 2-5 minute
pentru o zonă. Pentru articulațiile mari se poate
ajunge la 6-10 minute.
• Ritmul ședințelor este zilnic sau la două zile,
efectuându-se în general un număr de 6 până la 15
ședințe.
CURENTII DE INALTA
FRECVENTĂ
Ultrasunet
ul
Recomandări
• aplicația de ultrasunet să nu fie urmată imediat de
altă procedură
• nu se recomandă succesiunea masaj-ultrasunet
sau ultrasunet-masaj
• nu se aplică ultrasunet și röentgenterapie pe
aceeași regiune
• ultrasunetul poate preceda kinetoterapia
• uneori se recomandă terapia combinată ultrasunet
– curenți diadinamici.
CURENTII DE INALTA
FRECVENTĂ
Ultrasunet
ul
• artroze, spondiloze
• spondilite, artrite
• tendinite, mialgii
• algoneurodistrofie
Indicațiile • fracturi recente
ultrasonoterapi • contuzii, entorse, luxații
ei • hematoame
• cicatrici patologice
• nevralgii, nevrite
• arteriopatii obliterante stadiul I și II
• maladia Raynaud
ELECTROTERA
PIA
DR. DRD. DOROTEEA TEOIBAS-SERBAN
MAGNETOTERAPIA
MAGNETOTERAPIA
Campurile magnetice pulsatoare se gasesc in mediul

inconjurator, natural sau pot fi generate artificial de un
curent electric sau de un camp electric variabil
Campul magnetic produs de un curent are aceiasi

parametri fizici ca si curentul
Fenomenul de inductie electromagnetica explica

procesele in interiorul organismului, cand acesta este
plasat intr-un camp magnetic variabil
Tensiunile electrice formate in tesuturi, pun in miscare

ionii de la acest nivel in ritmul campului magnetic
ACTIUNEA CAMPURILOR
MAGNETICE
Câmpurile magnetice determină
modificări energetice la suprafața
celulelor, intenificând procesele
enzimatice și de metabolism celular:
• accelelrarea proceselor de vindecare a rănilor și
proceselor necrotice
• creșterea capacității de sinteză a colagenului în celula
cartilaginoasă producerea de vase de neoformație în
țesusutl slab vascularizat
• în patologia oncologică, ameliorează utilizarea oxigenului
în celule și inhibă/distruge fermenții oxidativi celulari
ACTIUNEA CAMPURILOR
MAGNETICE
ACTIUNEA CAMPURILOR
MAGNETICE
La nivelul proceselor metabolice celulare ::
• Câmpul geomagnetic dirijează evoluția ritmului circadian al

organismelor vii, produce modificări pozitive a proceselor
metabolice și a componentelor imunologice
• Are posibil efect biologic prin declanșarea substanțelor
paramagnetice (oxigen, hidrogen atomic, radicali liberi, enzime) cu
rol în metabolsmul energeti celular
• Campul magnetic intrerupt determina efecte predominant
catabolice (determina iesirea K⁺ din celula, cresterea gicolizei si
proteolizei, eliberarea pana la epuizare a vitaminei C si a fosfatazei
alcaline din celulele corticosuprarenalei, stimularea secretiei
adrenenergice medulosuprarenale, stimularea activitatii hipofizei si
tiroidei)
• Campul magnetic continuu determina efecte predominant
anabolice (reactii inverse)
ACTIUNEA CAMPURILOR
MAGNETICE
La nivel neuro-muscular:
• regimul interupt activeaza puternic aldolaza musculara si
adenozintrifosfataza (ATP-aza), regimul continuu avand un efect
mult mai redus
• prin studii EMG actiunea campului magnetic determina cresterea
activiitatii bioelectrice a muschiului in contractie izonotica:
regimul intrerupt actioneaza in special asupra amplitudinii
traseului EMG, iar regimul continuu asupra ritmicitatii
descarcarilor, efectul acestuia fiind mai manifest asupra
musculaturii tonice decat pe cea fazica.
ACTIUNEA CAMPURILOR
MAGNETICE
La nivelul SNC si SNV:
• S-a demonstrat existența receptorilor specifici ai energiei magnetice la
nivelul hipotalamusului
• Sub regim continuu, MDF poate avea un efect sedativ, tranchilizant
• Sub regim întrerup, efectul acestuia a arătat pe EMG trasee
desincronizante cu amplitudine scăzută a ritmurilor
• Experimental, efectul MDF și al medicației tranchilizante a demonstrat
un efect sinergic cumulativ pe aceleași structuri. Folosirea MDF a dus la
scăderea dozei de diazepam
• Are acțiuni pe sensibilitatea neurovegetativă, studiate prin reacțiile pe
strucutrile cardio-vasculare, câmpul întrerup ducând la o predominanță
simpatică și câmpul continuu la o predominanță parasimpatică. *
• Formele de câmp magnetic continuu nemodulat au efecte sedative,
simpaticolitice și trofotrope
• Formele de câmp magnetic continuu întrerupte determină stări de
excitație, cu creșterea tonusului simpaticului – stări ergotrope.
MAGNETOTERAPIA
Magnetoterapia se realizeaza in practica cu

aparatul Magnetodiaflux, de orgine romaneasca,
ce permite aplicarea campurilor magnetice in
cateva variante oferite de tipurile bobinelor
utilizate
• Doua bobine circulare (selfuri) – cervicala si lombara
• Doua bobine cubice – localizatoare, egale ca marime.
• Intensitatea campului magnetic (intensitatile sunt fixe):
• - bobina cervicale – 4 mT
• - bobina lombara – 2 mT
• - bobina localizatoare – 20 - 23 mT
MAGNETOTERAPIA
De subliniat contribuția școlii

românești de recuperare, medicină
fizică și balneologie (RMFB), după
1960 pe aparatul
MAGNETODIAFLUX: studii de
biologie, fiziologie, histochimie,
cercetări clinico-terapeutice,
cercetări de biologie celulară și
fiziologie pe animale și studii
clinico-statistice în stațiunile
balneare.
MAGNETOTERAPIA
MAGNETOTERAPIA
Formele de camp magnetic
Forma continua are urmatoarele frecvente:

• 50 Hz, 100 Hz, 50-100 Hz (6 sec 50 Hz, 6 sec 100 Hz)
Forma intrerupta ritmic:

• 50 Hz (3 sec 50 Hz, 3 sec pauza), 100 Hz (3 sec 100 Hz, 3 sec
pauza), 50-100 Hz (3 sec 50 Hz, 3 sec pauza, 3 sec 100 Hz, 3
sec pauza)
Forma intrerupta aritmic:

• 50 Hz (perioade variabile de 50 Hz intrerupte de pauze
variabile in succesiune aleatorie), 100 Hz (perioade variabile
de 100 Hz intrerupte de pauze variabile in succesiune
aleatorie) , 50-100 Hz (perioade de 6 sec de 50 Hz si perioade
de 6 sec de 100 Hz intercalate aleator si despartite de pauze
inegale)
REGULI DE APLICARE A
CAMPURILOR MAGNETICE
1.
1. Amplasarea
Amplasarea si
si utilizarea
utilizarea terapeutica
terapeutica a
a aparatelor
aparatelor dede MDF
MDF se
se va
va face
face in
in sali
sali separate
separate
de alte proceduri de electroterapie, care
de alte proceduri de electroterapie, care pot fi influentate de campurile magnetice
pot fi influentate de campurile magnetice
generate.
generate.
2.
2. Se
Se vor
vor indeparta
indeparta toate
toate obiectele
obiectele metalice.
metalice.
3.
3. La
La bolnavii
bolnavii purtatori
purtatori de
de piese
piese ortopedice
ortopedice metalice
metalice se
se va
va evita
evita aplicarea
aplicarea bobinelor
bobinelor in
in
vecinatatea acestora.
vecinatatea acestora.
4.
4. Pacientul
Pacientul se
se aseaza
aseaza in
in decubit
decubit dorsal,
dorsal, pe
pe o
o bancheta
bancheta de
de lemn.
lemn.
5.
5. Pacientul
Pacientul este
este introdus
introdus in
in campul
campul magnetic
magnetic prin
prin asezarea
asezarea bobinei
bobinei cu
cu diam
diam mai
mai mic
mic in
in
zona
zona cervicala, acelei cu diam mare in zona lombara si a bobinelor paralelipipedice in
cervicala, acelei cu diam mare in zona lombara si a bobinelor paralelipipedice in
zona
zona plantara.
plantara.
6.
6. Bolnavul
Bolnavul nu
nu percepe
percepe nici
nici o
o senzatie.
senzatie.
7.
7. Extremitatea
Extremitatea cefalica
cefalica se
se orienteaza
orienteaza spre
spre nord.
nord.
8.
8. Selfurile
Selfurile trebuie
trebuie sa
sa vina
vina in
in contact
contact direct
direct cu
cu regiunea
regiunea de
de tratat
tratat si
si sageata
sageata sa
sa fie
fie
orientata spre extremitatea cefalica a bolnavului;
orientata spre extremitatea cefalica a bolnavului;
AVANTAJELE APLICARII A
CAMPURILOR MAGNETICE
penetrare în toate regiunile organismului
aplicaţiile pot fi efectuate în condiţii de gips,

bandaje, plăgi, etc
recomandările ţintesc atât osul cât şi ţesuturile moi
metoda este non- termică
efectele adverse sunt absente, cu excepţia

supradozajului
MAGNETOTERAPIA
Indicaţii:
• afecţiuni reumatismale: degenerative, abarticulare, inflama
torii;
• sechele posttraumatice: plăgi, contuzii, hematoame
musculare, entorse, rupturi musculo- tendinoase, sechele algo-
funcţionale postfractură sau pentru consolidarea fracturilor;
• afecţiuni neuropsihice: nevroze, distonii neurovegetative,
hemiplegii, paraplegii, boală Parkinson;
• afecţiuni cardio-vasculare: boli vasculare periferice funcţionale
(fenomen Raynaud, acrocianoză); boli vasculare periferice
organice (trombangeita obliterantă, ateroscleroza obliterantă
a membrelor, arteriopatia diabetică);
• afecţiuni respiratorii: astm bronşic, bronşită cronică;
• afecţiuni digestive: gastrite cronice, ulcere gastro-duodenale
cronice, tulburări de motilitate biliară;
• afecţiuni endocrine: diabetul zaharat tip II, hipertiroidia;
• afecţiuni ginecologice: dismenorea, metroanexita cronică
nespecifică, cervicita cronică nespecifică, tulburarile de climax
şi preclimax.
MAGNETOTERAPIA
Contraindicaţii:
• purtătorii de stimulator cardiac
• hipotensiune arterială
• ateroscleroză cerebrală avansată
• stări hemoragice
• anemii
• boli infecţioase
• stări febrile
• insuficienţa renală, hepatică, cardiacă,
pulmonară
• psihoze, epilepsia
• sarcina
FOTOTERAPIA
FOTOTERAPIA
Fototerapia utilizeaza actiunea energiei radiante

luminoase asupra organismului uman. Foloseste
lumina naturala-solara (helioterapie) si artificiala.
Proprietatiile fundamentale ale luminiii :

• propagarea rectilinie intr-un mediu omogen
• reflexia - intoarcerea undei luminoase in mediul din care
provine
• refractia - deviatia undei luminoase la suprafata de
separatie dintre doua medii cu densitatii diferite
• lipsa perturbatiei reciproce, in cazul intersectarii razelor
luminoase
• difractia- curbarea undei luminoase la contactul cu o umbra
geometrica
• interferenta- compunerea undelor luminoase cu aceeasi
directie de propagare, formand bande luminoase
• polarizarea- dependenta intensitatii razelor de lumina
reflectate fata de orientarea planului de incidenta
EFECTELE BIOLOGICE ALE
LUMINII
Radiatiile UV cu lungimea de unda de 280

milimicroni au actiune mai intensa asupra
citoplasmei celulare , in timp ce radiatiile cu
lungime de unda de 254 milimicroni au actiune
mai intensa pe nucleul celular.
Cu cat radiatiile au o lungime de unda mai

mica, cu atat au efecte mai mari asupra
celulei vii si devin mai nocive.
Microorganismele sunt distruse de radiatiile UV.
EFECTELE BIOLOGICE ALE
LUMINII
determina alterarea proteinelor si a aminoacizilor, cu alterareea
metabolismului celular si a activitatii celulare
actiune asupra sterolilor-RUV determina transformarea ergosterolului

din epiderm in vitamina D si inducerea keratinizarii ; formarea de
vitamina D are loc in stratul cornos tegumentar ( cel mai superficial)
efect bactericid : asupra bacteriilor , prin coagularea celulei

bacteriene ; in doze mai mari au actiune si asupra virusurilor
efect asupra plagilor superficiale ; la efectul bactericid se adauga si

efectul trofic prin stimularea regenerarii tisulare si stimularea
imunogenezei ,cu rol in vindecare
asupra tegumentului : radiatiile vizibile si infrarosii strabat toate

straturile tegumentului si ajung pana in straturile profunde, razele UV se
opresc in straturile superficiale ale epidermului
EFECTELE FIZIOLOGICE ALE
LUMINII
1. Actiune asupra metabolismului
• Creste metabolismul la persoanele vagotone, scade metabolismul la
persoanele simpaticotonice. Cresc procesele de oxidare din
oraganism.
• metabolismul glucidic : scade glicemia, creste depunerea de
glicogen in ficat si in muschi (cu rol de crestere a performantelor la
sportivi prin activarea metabolismului muscular , generata de
cresterea glicogenului muscular)
• metabolismul proteic : stimularea catabolismului proteic la iradieri
moderate si creste eliminarea urinara de produsi de catabolism
proteic ; la doze mari- scade eliminarea urinara de azot total
• metabolismul mineral : creste metabolismul mineral, favorizand
absorbtia intestinala a Ca si fosforului ,scade eliminarea urinara a
calciului si creste sinteza de vitamina D ( producerea de vit D
in epiderm sub actiunea RUV cu lungimi de unda de 280-300).
• Singura cu rol antirahitic este vitamina D2
• Iradierea cu ultraviolete artificiale ( emise de lampi cu cuart) a unor
alimente (lapte de vaca, unt) are efect de crestere a proprietatilor
antirahitice.
LUMINII
2. Asupra circulatiei
• stimuleaza hematopoeza, scad colesterolul in sange
• creste circulatia superficiala ( mecanism direct) si profunda ( reflexe
neurovegetative la distanta care produc stimulare simpatica) ; initial
in perioada eritemului actinic , creste debitul cardiac si pulsul,
ulterior determina hipotensiune si scaderea pulsului
3. Asupra respiratiei
• creste oxigenarea pulmonara, respiratiile sunt mai ample si mai rare,
prin mecanism reflex prin excitarea centrului respirator
4. Asupra sistemului nervos

• SNC—RIR in doze medii, initial actiune excitanta apoi determina
sedare prelungita, pana la somn
• SNV—RUV stimuleaza parasimpaticul determinand vasodilatatie,
hTA si scad tonusul simpatic
• SNP – RUV efect sedativ, calmant, analgetic, scad excitabilitatea si
sensibilitatea nervilor periferici, prin efect direct si reflex
LUMINII
5. Asupra aparatului digestiv
• creste secretia si motilitatea gastro-intestinala, creste
secretia salivara si pancreatica , prin actiunea histaminei
crescute in tegument sau/si prin mecanism reflex
6. Asupra glandelor endocrine

• creste secretia PTH care normalizeaza metabolismul calcic
cu efecte favorabile in rahitism ,creste secretia
pancreasului endocrin cu hipoglicemie consecutiva , scade
secretia tiroidei
7. Asupra tegumentului
• actiune carcinogenica,determina cancer cutanat- cele mai
carcinogenetice sunt UV cu lungimi de unda sub 320
milimicroni, de tip B
RADIATIILE INFRAROSII
Sunt radiații situate în spectrul electromagnetic imediat

deasupra radiației roșii a pectrului vizibil, cuprinse între 760
mm și 50 mm. Toate corpurile încălzite emit infraroșii.
Efectele radiatiilor infraroșii

• determină hiperemie locală
• cresc activitatea fagocitară
• cresc metabolismul local
• determină apariția eritemului caloric care
dispare după 30 minute
• influențează pe cale reflexă circulația viscerală
• activează secreția glandelor sudoripare
• au acțiune antialgică, decontracturantă
Mod de aplicare
• Radiațiile infraroșii se aplică prin intermediul
lămpii Solux cu puteri de 500 și 2000 W, sau
sub forma băilor de lumină parțiale, care
folosesc un număr variabil de becuri de 40 W
sau ca băi de lumină generale.
Indicatiile IR in camp deschis (lampi
sollux)
• Afectiuni locale insotite de edeme si de staza
superficiala , in care vasodilatatia produsa favorizeaza
absorbtia edemului  se pot trata astfel procese
inflamatorii subacute sau cronice : afectiuni
inflamatorii ale tegumentului, furuncule, foliculite,
plagi superficiale pe cale de cicatrizare
• Datorita efectului miorelaxant si antialgic- spondiloze,
nevralgii, mialgii, artralgii, tendinite, tenosinovite,
periartrite, stari stari contuzionale posttraumatice
• Afectiuni ale tegumentului : ulcere atone, plagi atone,
eczeme,degeraturi, cicatrici cheloide, radiodermite,
piodermite, plagi postoperatorii , eriteme actinice
• Tulburari circulatorii periferice : cianoza extremitatiilor,
arterite obliterante
• Stari spastice ale viscerelor abdominale
Indicatiile IR in camp inchis (baia de

lumina) - se utilizeaza ca termoterapie prin
efectul de sudoratie si efectul de solicitare
generala a organismului (bai de lumina
generala)
• Artroze degenerative, periartrite , neuromialgii diverse
• Boli cu metabolism scazut : hipotiroidie, obezitate, DZ,
diateza urica
• Afectiuni inflamatorii subacute si cronice, ale organelor
genitale feminine : metroanexite, parametrite
• Afectiuni cronice ale aparatului respirator : astm
bronsic, bronsita cronica, emfizem.
• Intoxicatii cu metale grele- sudoratia intensa
favorizeaza eliminarea acestora
Contraindicatiile
terapiei cu infrarosii IR
Stari febrile
Hemoragii recente sau in cazurile cu risc de

hemoragie
Inflamatii acute, supuratii
Perioadele imediat urmatoare

traumatismelor
RADIATIILE ULTRAVIOLETE
Sunt raze luminoase situate în special în spectrul solar dincolo de

violet, cuprinse între limita spectrului vizibil de 0,39 m și 0,144 m.
În terapeutică se folosesc ultraviolete până la limita inferioară de
0,20 m.
Proprietăți
• determină apariția eritemului actinic după o
perioadă de latență de 6-8 ore
• determină vasodilatație prin eliberarea de
histamină
• influențează metabolismul calciului prin
transformarea ergosterolului în vitamina D2
• cresc metabolismul proteic
• determină apariția pigmentației tegumentare
prin mobilizarea melaninei
• scad glicemia
• au efect bactericid
RUV au putere de penetrare mica, se opresc

in straturile superficiale ale epidermului; se
clasifica astfel :
• RUV tip A. I (unde lungi) = 400-315 m - provin din
spectru solar
• RUV tip B. II (unde medii) = 315—280m - emise de
lampile cu mercur
• RUV tip C. III (unde scurte) = 280—180m - utilizate
in terapie, produse prin descarcari electrice in vapori
de mercur, sunt cele mai penetrante
Radiatiile mai scurte de 250 sunt cele

mai penetrante, cu actiunea cea mai
profunda.
Tehnica aplicarii RUV  I. SURSE
ARTIFICIALE - se folosesc :
• lampile cu mercur (in terapie se folosesc mai ales cele cu

presiune medie) – contin electrozi de mercur amplasati intr-un
tub de cuart , creindu-se un arc de vapori ionizati care iau
nastere prin trecerea curentului electric care incalzeste
mercurul pana la vaporizare
• lampa Kromayer- cu mercur metalic , cu raciere cu apa
distilata, folosita in aplicatii locale in afectiuni ale pielii si
mucoaselor
• tuburi Philips si Westinghouse care emit RUV sub 280
milimicroni lungime de unda
• Se alege cu atentie doza necesara pentru aplicatiile locale sau
generale de UV, in functie de sensibilitatea fiecarui pacient in
parte.
• Activitatea unei radiatii este egala cu doza pe unitatea de
timp doza unei radiatii este produsul intre activitatea ei si
timpul de iradiere
• Se foloseste in practica curenta metoda biodozimetriei pentru
masurarea efectului produs  consta in masurarea timpului
necesar pentru obtinerea celui mai slab eritem pe tegument.
Indicații
• Pediatrice: profilaxia și tratamentul rahitismului,

anemii si alte carente nutritionale, debilitate
fizica
• Afecțiuni reumatismale inflamatorii și
degenerative: poliartrita reumatoida, rheumatism
abarticular, algoneurodistrofie
• Afecțiuni posttraumatice
• TBC osos și genital, Astm bronsic, afectiuni O.R.L.
• Dermatologice: Psoriazis, acnee, alopecie,
cicatrici cheloide, degeraturi, furunculi, micoze
• Endocrinologice: hipertiroidii usoare,menopauza,
obezitate
Contraindicații
• TBC pulmonar
• cașexie
• stări nevrotice
• tumori maligne
• tumori benigne cu potențial de malignizare
• hipertiroidie
• lupus eritematos diseminat
• insuficiență hepatică sau renală
BAILE DE LUMINA
Helioterapia = terapia cu raze UV si IR

naturale , de origine solara
• schema de expunere - expunerea este progresiva ,
strict gradata, mai ales la copii, varstnici, persoane
blonde, persoane debilitate
• se acopera corpul cu un cearsaf si apoi regiunile
corpului se descopera succesiv si progresiv, cranio-
caudal
• extremitatea cefalica nu se expune ( se acopera
capul)
• 1-3 sedinte de expunere/zi, cu durate crescande de la
zi la zi cu 5 minute/zona de expunere, pe zone
corporale expuse progresiv

EXEMPLE
Pacient, sex F, 65 de ani, supraponderala

FIZIOTERAPIE
Se prezinta pentru dureri la nivelul genunchilor bilateral debutate de
aproximativ 5 ani si durere la nivel plantar (calcanean) drept
debutata in urma cu 7 luni, intensificata in ultimele 2 saptamani
 Alte boli: HTAE, Insucifienta venoasa superficiala – vene varicoase
 Examenul clinic: tumefierea genunchilor, tegumentul nemodificat la
culoare, fara caldura locala; prezenta la palpare a unei tumefieri
dure, aderenta la planul profund, semnul soneriei prezent
 Pacienta are radiografii de genunchi care evidentiaza o osteoporoza
gradul 2 spre 3 si un osteofit (pinten) calcanean la nivelul membrului
inferior drept
 Tratament
1. Cancer?, metale in organism? Proteza valulvara/pacemaker

cardiac?, a mai efectuat procedure de recuperare?
2. Evaluare zonei varicelor pentru a nu aplica procedurile direct pe

ele, trebuie ca acestea sa nu fie in proximitatea genunchilor sau a
calcaiului drept
3. Atentionarea pe fisa de tratament, pacientei trebuie sa I se

monitorizeze TA inainte si dupa proceduri
4. Alegem procedurile pentru fiecare zona in parte. Nu aplicam pe

aceeasi zona, cu renti din aceeasi categorie de frecventa
5. Genunchi: CIF , genunchi bilateral 4 poli ( 2 poli dr + 2 poli stg), M

= 100 Hz, 4 min, S = 0-100Hz, 8 min, intenstitate la vibratie
Laser – formula analgezica: 3 puncte , genunchi bilateral 3+3

= 6 min
5. Calcaneu drept: UUS 0,8-1w/cm2, 2-3 minute

https://www.hipandknee.com/knee-surgery/arthritis-and-the-knee-joint/diagnosing-knee-
6. Kinetoterapie genunchi bilateral….. arthritis/
https://radiopaedia.org/cases/calcaneal-spur
EXEMPLE
 FIZIOTERAPIE
Pacient, sex M, 16 ani, constitutie atletica
 Se prezinta pentru o durere la nivelul coloanei lombare survenite in
urma unui traumatism in timpul antrenamentelor de fotbal
 Fara antecedente semnificative
 Examenul clinic evidentiaza o contractura musculara paravertebrala
lombara si durere la palparea si percutia apofizelor spinoase lombare
 Radiografia de coloanal nu evidentiaza nici un fel de traumatism osos
 Tratament
1. Pacientilor minori (cel mai corect sub 25 de ani cand se termina
procesul de osificare), NU LI SE PRESCRIE ELECTROTERAPIE pentru
ca poate afecta determina afectarea cartilajului de crestere
2. Se poate prescrie Fototerapie: IR – Sollux 5-6 minute, la nivel lombar
UV – intensitatea biodozei, timp
de 10 minute
3. Kinetoterapie – coloanal lombara
4. Masaj – decontracturant, sedative-analgetiv, 15-20 minute,
paravertebral lombar
EXEMPLE
Pacient, sex M, 34 ani, normoponderal
FIZIOTERAPIE

 Se prezinta pentru dureri la nivelul coloanei lombare cu iradiere pe mb inf drept si

parestezii = amorteli, furnicaturi
 Fara antecedente semnificative
 Anamnestic, pacientul merge la sala de forta
 La examenul clinic, se constat durere la palparea si percutia apofizelo spinoase dorso-
lombare, puncte Valleix positive, Lasegue + pe dreapta, tulburari de senbilitate de tip
hipoestezic la nive membrului inf drept, ROT rotulian si ahilean diminuate pe dreapta.
Pacientul este rugat sa mearga pe calcaie si pe varfuri, lucru care il face fara probleme.
 RMN-ul lombar evidentiaza o hernie de disc L4-L5
 Tratament
1. Este de operat/ trimis la neurochirurgie? Avand in vedere ca pacientul poate merge pe
calcaie se constata ca nu exista un deficit motor important si se recurge la program
recuperator. Numai daca programul recuperator si medicatie nu ii amelioreaza
simptomatologia, atunci este indrumat catre neurochirurgie
2. Incepe toate procedurile recuperatorii odata? NU. Avand in vedere ca ROT sunt
diminuate, se va initia fizioterapia si masajul si dupa ameliorarea ROT se va incepe
kinetoterapia
3. Atentionam pacientul ca in primele 2-3 sedinte, procedurile il vor “rascoli” = se vor
intensifica simptomele, de aceea poate incepe tratamentul medicamentos odata cu
programul recuperator sa actionize sinergic
4. Combinatie de 3 procedure: joasa frecventa: CDD - D=5 min, PS = 5 min, intensitate la
vibratie, inalta frecventa: UUS – Coloana lombara, camp mobil, int = 0,4 w/cm2, durata
6 minute, fototerapie: Sollux, 5-6 minute, zoloana lombara
5. Masaj: paravertebral dorsal decontracturant, lobar si fesier bilateral sedative analgetic
timp de 15-20 de minute
6. Dupa normalizarea Rot: KT – programul Williams, Scoala spatelui, elongatii
7. Tratament medicamentos: AINS oral si supozitoare, antialgice, inhibitor de canale de Ca
voltaj-bariera (Gaban – durere neuropata), miorealxant, protector gastric, unguent
antiinflamator
https://www.sciencephoto.com/media/932238/view/lumbar-disc-herniation-
EXEMPLE


FIZIOTERAPIE
Pacient, sex F, 56 de ani, supraponderala
Se prezinta pentru dureri la nivelul coloanei toracale, a soldurilor si a genunchilor
bilateral. Afirmativ, pacienta a resimtit durerile din ce in ce mai inteste pe masura
ce a crescut in greutate
 APP: Fia, proteza valvulara cardiaca metalica, tratament cronic cu NACO
 Examenul clinic evidentiaza dureri la mobilizarea coloanei, la anteflexie,
retropulsie si miscarile de lateralitate si dureri la nivelul soldurilor si genunchilor
in timpul mersului si la miscarile de rotatie pasiva a articulatiilor
 Pacienta nu are radiografii
 Tratament
1. Prezenta protezei metalice impiedica utilizarea procedurilor electrice generale si
a procedurilor electrice locale in proximitatea toracelui
2. Tratamentul cronic cu anticoagulant impiedica utilizarea AINS ca si tratament
pentru pacienta din cauza rscului hemoragic
3. La nivelul coloanei toracale: pacienta nu poate efectua decat kinetoterapie si
masaj
4. La nivelul soldurilor si genunchilor se pot utiliza procedure locale de tip Laser,
UUS si kinetoterapie
5. Ca si tratament, pacientei I se va administra un tratament antiinflamator natural,
de tip supliment alimentar pe termen lung (ex: MSM, Reumabloc Forte,
Piascledine)
EXEMPLE

FIZIOTERAPIE
Pacient, sex F, 45 de ani, normoponderala
 Acuza dureri intense la nivelul coloanei lombare debutate in urma cu 2 ani,
intensificate in ultimele 2 saptamani
 APP – nenesmificative
 La examenul clinic se constata prezenta unei dureri intense la palparea si
mobilizarea coloanei lombare (flexie, extensie, miscari de lateralitate ale
trunchiului), diminuate in instensitate, sau disparate complet in secunda in
care pacientei I se distrage atentia cu intrebari. Fara alte semne clinice
 Tratament
1. Pacienta sufera de un sindrom anxios care ii amplifica durerile, motiv
pentru care se va recurge la terapia sedativa a MDF si o alta procedura
pentru diminuarea durerii si a posibilei inflamatii locale
2. Fizioterapie: MDF, bobina(self) cervical si lombar, program sindrom
vertebral, 15 minute si CDD, col lombara, DF = 3 min, PS = 3 min, int la
vibratie
3. Masaj, sedativ analgetic coloanal cervico-dorso-lombara, durata 15 minute
4. KT – scoala spatelui, programul Williams
5. Medicatie: antiinflamator natural + sedativ din plante
EXEMPLE

FIZIOTERAPIE
Pacient, sex M, 54 de ani, normoponderal
 Acuza parestezii si tulburari de sensibilitate la nivelul membrelor inferioare
 APP: tramatism vertebro-medular lombar incomplet acum 7 ani, operat,
fara osteosinteza metalica
 Examenul clinic: tulburari de sensibilitate de tip hiperestezic proximal si
intermediar si hipoestezic distal, ROT Rotulian si ahilean vii dr>stg, RCP
indiferente bilateral, forta musculara 3+ din 5 P, I si D bilateral.
 Tratament:
1. Avand in vedere ca nu exista osteosinteza metalica, se verifica efectuand
o radiografie de coloanal lombara, inainte de initierea programului
recuperator
2. Fizioterapie: Bai calvanice 2 celulare, mb inferioare bilateral, intensitate la
furnicatura placuta, 15-20 minute, TENS sold-plantar bilateral, 15 mi dr+
15 min mb inf stg
3. Masaj: trofic de preincalzire member inferioare bilateral, 20 de minute
4. KT – cresterea fortei musculare, exersarea mersului a urcatului si
coboratului treptelor, pasirea peste obstacole, corectarea schemei de
mers
5. Medicatie: complex de vitamin B si aminoacizi (Alanerv, Neuromultivit)
KINETOTERAPIA
KINETOTERAPIA
Baza recuperării medicale în majoritatea capitolelor de

patologie este reprezentată de kinetoterapie.
Metodologia folosită în cadrul acesteia contribuie la
refacerea funcțiilor diminuate de boală, alături de
celelalte forme ale terapiei: medicamentoase,
dietetice, fizicale, balneare.
Procentul mare de afecțiuni posttraumatice,

neurologice, reumatismale a impus în ultimii ani studiul
și aplicarea unor noi tehnici de „terapie prin mișcare”.
KINETOTERAPIA
DEFINITIE
Kinetoterapia este astăzi definită ca un complex de metode care
folosesc mișcarea în scop terapeutic, urmărind creșterea
mobilității articulare, creșterea forței musculare, creșterea
rezistenței musculare, îmbunătățirea coordonării mișcărilor.
În practică se utilizează și alți termeni cu sens apropiat de cel de

kinetoterapie, cum ar fi kineziterapie, kinetologie, exerciții fizice,
sau chiar cultură fizică medicală, aceasta din urmă având un sens
mai larg și necorespunzând în prezent definiției și conținutului
terapiei prin mișcare.
Metodologia kinetoterapiei include în prezent forme diferite de
folosire a energiei mecanice: forța mecanică imprimată de
recuperator (kinetoterapeut), forța hidrostatică, scripetoterapia
sau mecanoterapia, activitatea motorie a pacientului. Trebuie
menționată de asemenea kinetoterapia posturală, deloc de
neglijat în marea majoritate a afecțiunilor.
KINETOTERAPIA
OBIECTIVE GENERALE ALE
KINETOTERAPIEI
1. Relaxarea
2. Corectarea posturii și aliniamentului corpului
3. Creșterea mobilității articulare
4. Creșterea forței musculare
5. Creșterea rezistenței musculare
6. Coordonarea, controlul și echilibrul
7. Antrenarea la efort
8. Reeducarea respiratorie
9. Reeducarea sensibilității
KINETOTERAPIA
OBIECTIVE GENERALE ALE
KINETOTERAPIEI
Restrângând domeniul kinetoterapiei și referindu-ne
la recuperarea funcțiilor afectate prin afecțiuni
posttraumatice, reumatismale sau neurologice,
domeniu în care s-a creat și dezvoltat de altfel
kinetoterapia modernă, obiectivele acesteia ar putea
fi astfel sistematizate:
• recuperarea mobilității articulațiilor afectate;
• recuperarea forței de contracție a mușchiului hipotrofiat prin
imobilizare (afecțiuni posttraumatice, reumatismale inflamatorii sau
degenerative) sau neutilizare (afecțiuni neurologice după
reinervare);
• recuperarea rezistenței msuculare, îndeosebi pentru mulchii de
forță și rezistență antigravitațională;
• refacerea coordonării musculare, aceasta referindu-se la mișcări cu
diferite grade de complexitate, necesare în gestica uzuală și
activitatea profesională a pacientului.
KINETOTERAPIA
METODOLOGIA KINETOTERAPIEI
 Exercițiile folosite în programul de kinetoterapie se
bazează pe cercetări moderne de anatomie și fiziologie
neuro-musculară.
 Tehnicile și metodele folosite au la bază numeroase
studii, cum ar fi cele privind exercițiile de creștere a
forței musculare bazate pe izometrie ale
cercetătorilor Hettinger și Müller din 1953, precum și
cele privind exercițiile active rezistive de creștere a
forței musculare ale lui De Lorme, Watkins sau
McGroven, publicate în deceniile 4 și 5.
 Indicarea și aplicarea corectă a unor anumite tipuri de
mișcare în scop recuperator trebuie precedată de testarea
articulară și musculară.
KINETOTERAPIA
TESTING ARTICULAR - GONIOMETRIA
 Goniometria reprezintă metodologia de apreciere a
mobilității articulare.
 Cu ajutorul unui instrument numit goniometru,
care are forma unui raportor cu un braț mobil, se
apreciază în grade de arc de cerc unghiurile pe care
pot fi deplasate diverse segmente de corp.
KINETOTERAPIA
KINETOTERAPIA
KINETOTERAPIA
Testingul muscular
Tonusul muscular se apreciază prin notare cu
valori de la 0-5, în modul următor:
• Testing 0: lipsa contracției musculare vizibile sau palpabile
într-un mușchi;
• Testing 1: contracția musculară este vizibilă sau se poate
palpa, dar nu este suficientă pentru a deplasa un segment
de corp;
• Testing 2: contracția musculară poate deplasa un segment
de corp dacă nu intervine forța gravitațională;
de corp și împotriva forței gravitaționale;
de corp împotriva unei rezistențe moderate opuse de
examinator;
de corp împotriva unei rezistențe pe care ar putea-o învinge
Tipuri de mișcare
În funcție de rezultatele obținute după testingul articular și
muscular și ținând cont de obiectivul recuperării funcționale la
bolnavul respectiv, în practică se pot folosi următoarele tipuri de
exerciții:
Mișcări active:
• Active simple
• Active ajutate
• Active rezistive
Mișcări pasive:
• Pasive simple sau autopasive
• Pasive forțate
• Manipulări
Posturare
Imobilizarea și posturarea, deși nu utilizează contracția musculară
și mișcarea, reprezintă metode importante în prevenirea pozițiilor
vicioase din afecțiunile posttraumatice, reumatismale inflamatorii,
degenerative și neurologice.
KINETOTERAPIA
Tipuri de mișcare
Mișcările active simple
 Este vorba de mișcările executate cu forța
proprie a pacientului, urmărind în primul rând
creșterea supleții articulare și relaxarea
musculară. Ele pot fi rapide sau lente. Pentru
îmbunătățirea efcetului lor, se pot efectua în apă
sau pot fi precedate de diverse proceduri de
termoterapie.
Mișcările active ajutate
 Au drept scop creșterea amplitudinii de mișcare
articulară, „ajutorul” fiind forța manuală a
kinetoterapeutului, forța hidrostatică a apei, un
scripete cu contragreutate.
KINETOTERAPIA
Tipuri de mișcare
Mișcările active rezistive
 Au ca obiectiv creșterea tonusului muscular,
rezistența fiind cea mai imprimată de kinetoterapeut
sau cea a unor dispozitive (scripete, arcuri)
 În cadrul acetsui tip de mișcări se produce o creștere
a consumului de oxigen la nivel muscular, ceea ce
conduce și la o solicitare circulatorie pentru
aprovizionarea musculaturii cu o cantitate
suplimentară de oxigen și substanțe nutritive necesare
contracției.
 Secundar, apare o solicitare crescută a aparatelor
cardiovascular și respirator.
KINETOTERAPIA
Tipuri de mișcare
Mișcările pasive simple
• Aceste mișcări se realizează prin intermediul forței gravitaționale sau
de către bolnav, care își deplasează segmentul de corp bolnav cu
ajutorul unui segment de corp sănătos. Acest tip de mișcări nu solicită
musculatura în sensul producerii de contracție musculară, având ca
obiective:
• menținerea troficității tisulare;
• mențierea și creșterea mobilității articulare;
• creșterea supleței țesuturilor periarticulare;
• menținerea memoriei kinestezice;
• refacerea unor scheme corporale sau spațiale;
• ameliorarea circulației musculare și periarticulare;
• influențarea pzitivă a psihicului bolnavului.
• Ideal este ca și aceste mișcări pasive să fie precedate de aplicarea
unor proceduri de termoterapie (împachetare cu parafină) sau de
electroterapie cu efect antialgic și relaxant muscular (galvanizare,
ultrasunet). Hidrokinetoterapia aduce un plus de eficiență acestor
exerciții.
KINETOTERAPIA
Tipuri de mișcare
Mișcările pasive forțate
 Se efectuează prin tehnici speciale (tracțiune sau
întindere), vizând articulațiile sau țesuturile periarticulare.
Forțele folosite depășesc valoarea gravitației sau acțiunea
proprie din partea subiectului, obiectivul lor principal fiind
acela de creștere a amplitudinii de mișcare la nivelul
articulației afectate.
Manipulările
 Constituie o formă poarticulară a metodelor de
kinetoterapie pasivă, având indicații precise în ortopedie.
Prin manipulări se realizează punerea sub tensiune a
țesuturilor moi periarticulare și articulare, precum și
deplasarea unor componente articulare, fără luxație.
KINETOTERAPIA
Tipuri de contracție musculară
Kinetoterapia folosește următoarele tipuri de contracții musculare:
 contracții izometrice, la care creșterea tonusului msucular nu
determină deplasarea unui segment de corp, deci nu se produce
mobilizarea articulară;
 contracții izotonice, la care contracția musculară este urmată
de deplasarea unui segment de corp, deci cu mobilizare articulară.
Ele produc mișcările active descrise în subcapitolul precedent.
Contracțiile izotonice pot fi:
 concentrice: cu scurtarea mușchiului;
 excentrice: cu alungirea mușchiului.
Numai exercițiile izotonice și izometrice efectuate împotriva unei
rezistențe pot duce la creșterea forței musculare
Exercițiile izometrice rezistive
Se bazează pe efectuarea unei contracții izometrice de curtă durată,
aplicate împotriva unei rezistențe, în seturi de 3 până la 20
contracții cu durata de 6 secunde fiecare. Se pot efectua și
contracții izometrice unice, care și ele au efect de creștere a forței
musculare, dar eficiența lor este mai mică decât a celor repetate.
Avantajele exercițiilor izometrice sunt:

• nu solicită articulația, putând fi efectuate și în aczul imobilizării în aparat gipsat sau
în afecțiunile reumatismale inflamatorii care presupun repaus articular în timpul
puseelor de acutizare;
• rezultatele apar în timp scurt;
• nu necesită aparatură sau instalații speciale;
• eficiență deosebită privind troficitatea și mai ales tonicitatea musculară.
Dezavantajele exercițiilor izometrice rezistive sunt:

• solicitare mare circulatorie cu risc la bolnavii cu boli cardiovasculare;
• nu pot ameliora mobilitatea articulară;
• au contribuție minimă la refacerea sensibilității kinestezice.
Exercițiile izotonice rezistive (active
rezistive)
Folosirea acetsui tip de exerciții a fost inițiată de de Lorme în 1954. Ele se
desfășoară în patru timpi:
1. contracție dinamică concentrică
2. contracție statică
3. revenire cu contracție dinamică excentrică
4. relaxare.
Rezistența opusă mișcării în vederea creșterii tonusului msucular se
stabilește în procente variabile din rezistența maximă pe care o poate
învinge mușchiul, în funcție de tehnica folosită (Oxford, De Lorme-Watkins,
McGovern). Astfel, se propun exerciții progresive sau regresive la 25%, 50%,
75%, 100% din rezistența maximă.
Studii comparative privind tehnicile menționate permit câteva concluzii:
 pentru creșterea rezistenței musculare sunt de preferat serii lungi de
exerciții cu rezistență musculară mică;
 pentru creșterea forței musculare se recomandă seriile scurte de exerciții
repetate în procent mare.
Exercițiile izotonice rezistive (active
rezistive)
Kinetoterapia de facilitare
neuromusculară
Se știe că niciodată nu se poate obține relaxarea tuturor fibrelor
musculare. Organismul se află în permanență sub controlul unui
anumit tonus muscular. Un rol important în menținerea acestui
tonus revine unuia din mecanismele de control medular al
contracției, și anume bucla gama.
Motoneuronii gama primesc în permanență impulsuri de la centrii

superiori, care le modelează starea de excitabilitate, stare pe care o
transmit motoneuronului alfa.
Orice semnal de la centrii supraspinali către motoneuronul alfa
excită simultan și motoneuronul gama, ceea ce face să se
contracte fibrele musculare extrafuzale și intrafuzale. Având un
prag de excitabilitate scăzut, motoneuronii sunt în permanență
susceptibili de a primi impulsuri de la toți centrii. Activitatea lor
poate fi asemănată cu cea a unui „servomecanism”, bucla gama
având astfel un rol facilitar asupra contracției musculare.
Totdeauna o comandă către un motoneuron alfa va găsi fibra
musculară pregătită de excitația anterioară pe circuitul gama.
neuromusculară
Tot la nivel medular există și un mecanism inhibitor, de
autofrânare. Acesta a fost descris de Renshow, acre a arătat că
imediat ce cilindraxonul motoneuronului alfa a părăsit cornul
anterior, se desprinde din el o colaterală recurentă care se
întoarce pentru a face sinapsă în cornul anterior cu interneuronul
Renshow, al cărui axon se termină pe motoneuronul alfa din
axonul căruia s-a desprins colaterala. Acest circuit reglează nivelul
de descărcare al motoneuronului alfa, scăzându-l când devine prea
cerscut, limitând astfel difuziunea anormală a activitășii tonice.
Circuitul Renshow nu este influențat de centrii supraspinali sau de
bucla gama.
Aceste date de fiziologie neuromusculară capătă mare importanță
în timpul programelor de recuperare medicală. S-au elaborat
tehnici de facilitare neuromusculară proprioceptivă (FNP) al
căror scop este acela de a promova unul sau altul din tipurile de
contracție musculară.
neuromusculară
neuromusculară
neuromusculară
neuromusculară
Dintre metodele de kinetoterapie care folosesc
tehnicile de facilitare neuromusculară proprioceptivă
amintim:
• Metoda Bobath, care se bazează pe reacțiile de redresare a
capului și corpului cu efect facilitator sau inhibitor asupra
tonusului muscular;
• Metoda Kabat, de facilitare a actului motor voluntar prin
sumare de stimului ai sistemului neuromuscular. Această
metodă include segmentul de corp cu deficit motor într-o
schemă de mișcare pe diagonală (diagonalele Kabat).
Tehnici de facilitare neuromusculară
proprioceptivă
Tehnici FNP fundamentale
a)Prizele mâinilor
Presiunea contactului manual al kinetoterapeutului
cu masele musculare, tendoanele, articulațiile;
b)Comenzile și comunicarea
reprezintă relația senzorială între kinetoterapeut și
pacient. Comenzile ferme, puternice, au o acțiune
puternică, cele blânde sunt favorabile situațiilor în care
mișcarea produce durere.
c)Întinderea
Un mușchi va răspunde cu mai multă forță după ce a
fost întins (metoda Kabat se execută din întindere
maximă). Rotația antrenează o și mai mare întindere a
mușchilor din schemă (stretch-reflex).
d)Tracțiunea și compresiunea
Prima favorizează mișcarea, a doua stabilitatea.
proprioceptivă
e)Rezistența maximală
Determină o iradiere a influxului de la grupele
musculare puternice spre cele slabe.
f)Secvențialitatea normală a acțiunii
musculare
În cadrul dezvoltării motorii, controlul proximal
apare înaintea celui distal. Dar, odată dezvoltat,
secvențialitatea normală este dinspre distal spre
proximal. Începutul oricărei mișcări îl face rotația,
după care intră în mișcare grupul distal, apoi cel
proximal.
proprioceptivă
g)Întărirea
- iradierea (overflow) influxului de la musculatura
puternică la cea slabă. De obicei musculatura proximală este
mai puternică. Pe o schemă Kabat se aplică rezistență mișcărilor
componente puternice, permițând mișcarea doar în acel
segment cu musculatură slabă, de antrenat. Rezistența se aplică
treptat, pentru a permite o iradiere progresivă.
- iradierea de la un membru sănătos la cel bolnav
- vizualizarea directă a mișcării
-reciprocitatea între două scheme. Schemele pentru gât
întăresc trunchiul sau membrele superioare, schemele pentru
trunchi sau membrele superioare întăresc gâtul etc.
h)Mișcările de decompensare
Au rolul de a reduce sau a evita oboseala prin repetiția unei
mișcări contra rezistență. Se realizează prin alternanța tehnicilor
FNP.
proprioceptivă
Tehnici FNP speciale cu caracter general
 Inversare lentă și inversare lentă cu opunere

Inversarea lentă reprezintă contracții ritmice ale agoniștilor și
antagoniștilor dintr-o schemă de mișcare, fără pauză între
inversări. Treptat se introduce rezistența, dar având grijă ca
mișcarea să se poată executa pe toată amplitudinea și să recruteze
un număr maxim de motoneuroni. Inversarea lentă cu opunere
introduce gradat contracția izometrică la sfârșitul amplitudinii
mișcării.
Rațiunea acestei mișcări se bazează pe legea „inducției succesive”
a lui Sherrington: „o mișcare este facilitată de contracția imediat
precedentă a antagonistului ei”.
 Contracțiile repetate
Se execută numai pe musculatura unei direcții de mișcare care
este slabă.
 Secvențialitatea pentru întărire
Face parte din tehnicile fundamentale. Se poate aplica și pe
Tehnici FNP specifice
Tehnici pentru promovarea mobilității
a) Inițierea ritmică
Se aplică în hipertonia care limitează mișcarea sau când mișcarea
nu poate inițiată. Scopul este obținerea relaxării astfel ca mișcarea
să se poată face pasiv, apoi treptat activo-pasiv și activ. Sunt
foarte importante comenzile verbale: “ relaxează-te și lasă-mă pe
mine să îl mișc”, “mișcă odată cu mine”. Când mișcarea devine
posibilă, se vor aplica rezistențe progresive.
b) Mișcarea activă de relaxare-opunere
Se plică în cazurile cu hipotonii care nu permit mișcarea pe o
direcție. Pe direcția musculaturii slabe, în zona de scurtare medie,
se execută o contracție izometrică, după care se comandă
relaxarea bruscă și kinetoterapeutul aplică câteva întinderi rapide
pe această musculatură. La comanda verbală, pacientul revine la
poziția cea mai scurtă.
Tehnici pentru promovarea mobilității
c) Relaxare-opunere (hold-relax)
Tehnică izometrică, utilizată când amplitudinea unei mișcări este
limitată de contractură sau când durerea este cauza limitării.
d) Relaxare-contracție
Se folosește în cazul unei mobilități reduse articulare și este o
asociere între contracția izometrică și cea izotonică.
e) Stabilizarea ritmică
Se execută simultan (apoi alternativ) contracții izometrice pe
agoniști și antagoniști fără relaxare între contracția agonistului și a
antagonistului. Este eficientă în limitările de mobilitate prin durere
sau redoare post-gips.
f) Rotația ritmică
Este indicată în hipertoniile cu dificultăți de mișcare activă. Se
bazează pe mișcarea pasivă constând în rotații lente ritmice
stânga-dreapta în axul segmentului timp de 10 secunde.
Tehnici pentru promovarea stabilității
 Contracția izometrică în zona scurtată

Se execută contrcații izometrice poziționând corpul
în decubit lateral, la nivel maxim de scurtare a
musculaturii extensoare. Rezistența este dată de
mâna kinetoterapeutului.
 Izometria alternantă
Se execută izometrie și pe agoniști și pe antagoniști
fără să se schimbe poziția corpului.
Tehnici pentru promovarea mobilității controlate
 Se fac exerciții din patrupedie cu deplasarea

greutății corpului pe diagonale, apoi răsuciri,
alunecări etc. Toate mișcările se fac cu rezistență
și izometrie la sfârșitul cursei. Conduc la creșterea
stabilității proximale a corpului. Nu există mișcări
libere parțiale sau ale corpului, ci în cadrul
corpului fixat în postură.
Tehnici pentru promovarea abilității
În această etapă se urmărește câștigarea

abilității în afara posturii. Rolul principal îl au
extremitățile. Cel mai des se folosește
inversarea agonistică.
Progresia cu rezistență
Reprezintă opoziția kinetoterapeutului la
locomoție.
Secvențialitatea normală
Urmărește coordonarea mișcărilor unei
scheme de mișcare în care forța musculară
este normală. Se începe dinspre distal și
numai după ce segmentele distale pot executa
TERMOTERAPIA
TERMOTERAPIA
Termoterapia grupează o serie de proceduri care
folosesc în scop profilactic sau terapeutic energia
calorică, transmisă corpului omenesc prin intermediul
apei, aerului, nămolurilor, parafinei.
Oricare ar fi mediile folosite pentru transmiterea
energiei calorice, apare o solicitare a mecanismelor de
termoreglare a organismului. Din acest punct de
vedere, procedurile termoterapice se împart în :
• proceduri indiferente, în timpul cărora menținerea homeostaziei
termice este facilă, solicitarea mecanismelor de termoreglare fiind
minimă
• proceduri calde, cu aport termic din exterior mare și cu solicitare
intensă a termolizei
• proceduri reci, care utilizează temperaturi reci ale apei și aerului,
având ca efect creșterea pierderii de căldură la nivelul tegumentului
Noțiuni de termoreglare
Procedurile de termoterapie pot fi utilizate cu două
scopuri principale:
• Pentru antrenarea unor efecte imediate necesare unui proces
terapeutic, ca de exemplu obținerea vasodilatației pentru efect
biotrofic, decontracturant;
• Pentru solicitarea macanismelor adaptative la cald și rece, în
scopul creșterii rezistenței generale a organismului, cu o mai
Menținerea
bună adaptarecvasiconstantă a temperaturii
la variațiile de temperatură corpului
ale mediului.
(homeotermie) în condițiile permanentei variații a
temperaturii mediului ambiant este posibilă prin
solicitarea unor mecanisme de termoreglare.
Participă la aceasta, de asemenea,
“comportamentul “ termoregulator, reprezentat de
izolarea prin îmbrăcăminte, izolare în mediu
artificial (locuința).
Noțiuni
Pentru de termoreglare
menținere
a
• funcțiile de informare
temperatu
(termocepția)
rii • funcțiile de prelucrare-
funcționale integrare (neuronii
optime în termoreglării)
zona • efectorii fiziologici
centrala a (circulația periferică
organismul cutanată pentru reglarea
pierderilor de căldură,
ui glandele sudoripare pentru
(aproximat termoliză, termogeneză)
ic 370 C)
sunt
solicitate:
Noțiuni de
termoreglare
Organismul uman are
două zone cu
comportament termic
diferit:
• Zona periferică,
poichilotermică -
tegumentul
• Zona centrală,
homeotermă -
hipotalamusul
Zona periferică
Această zonă îndeplinește funcții esențiale
pentru termoreglare, putând fi considerată
un adevărat organ al termoreglării:
• Funcția de receptor caloric
• Funcția de tampon termic
• Funcția de comutator
• Funția de izolator caloric variabil
• Funcția de organ efector al termolizei în
mediu cald
Zona periferică
Funcția de receptor caloric
• Zona periferică, îndeosebi tegumentul, conține
corpusculi senzoriali pentru rece (Krausse) și cald
(Ruffini), care sunt fibre amielinice neîncapsulate
provenind din plexurile nervoase cutanate
• Pentru percepția senzațiilor calorice este necesară o
durată minimă de acțiune, iar pentru declanșarea
reacțiilor de termoreglare hotărâtor este nivelul
absolut al temperaturii
• Ambele funcții sunt conduse de aceași receptori.
Diferențierea se face prin frecvența diferită de
transmisie, existând fibre specializate pentru anumite
frecvențe pe care le transmit optimal. Dacă aceste
semnalizări din periferie durează în timp, excitațiile
ajung la centrii nervoși superiori, declanșând procesul
de termoreglare
Zona periferică
Funcția de receptor caloric
• Zonele corpului au anumite particularități
legate de recepția termică:
• cea mai mare densitate a receptorilor pentru
cald și rece se află la nivelul tegumentului
feței, mâinilor și plantelor
• fruntea sesizează cele mai mici variații de
temperatură
• tegumentul feței, inervat de trigemen,
influențează procesele de termoreglare prin
semnalizarea variațiilor meteorologice
Zona periferică
Funcția de tampon termic
• În mediul cald, zona periferică poate prelua pentru un timp excesul de
căldură, fără să se producă o creștere a temperaturii centrale, până la
intrarea în funcțiune a proceselor de termoliză. În condițiile de răcire
externă, aceeași zonă poate ceda zonei centrale o cantitate mare de
căldură pentru a acoperi pierderile până când procesele de
termogeneză devin eficiente
Funcția de comutator
• Țesutul adipos are o rezistență calorică mare, deci
termoconductibilitatea mică, fiind însă străbătut de un număr apreciat
de vase sanguine
• În mediu rece se produce vasoconstricție și țesutul adipos devine un
izolator perfect; în mediu cald, datorită vasodilatației, țesutul adipos își
Funția
pierdede izolator
rolul caloric variabil
termoizolator
• În țesuturi transportul de căldură se face prin conducție și prin
convecție. Circulația cutanată și a extremităților reprezintă o derivație
funcțională subordonată termoreglării. Prin vasoconstricție sau
vasodilatație, componenta convectivă devine variabilă ca importanță
Zona periferică
Funcția de organ efector al termolizei în
mediu cald
• Termoliza la nivelul tegumentului are două
componente:
• perspirația insensibilă: mecanism reprezentat de
evaporarea apei ajunse la suprafața corpului prin
difuziune pasivă
• transpirația: macanism activ, care apare prin
declanșarea secreției sudoripare ca reflex la
creșterea temperaturii centrale peste o anumită
limită. Evaporarea unui litru de lichid sudoral se face
cu un consum de 560-580 de calorii din care 90 %
sunt scoase din organism, tegumentul devenind
astfel organ principal al termolizei
Zona centrală
Zona centrală, homeotermă, are o temperatură medie care

variază între 35 și 37,30 C, cu diferențe între zone diferite
ale organismului
Temperatura centrală depinde și este influențată de
temperatura zonei periferice. Astfel, în cazul unei activități
fizice intense, termogeneza la nivel muscular produce
creșterea temperaturii zonei periferice, cu imposibilitatea
eliminării căldurii din zona centrală și consecutiv cu
creșterea temperaturii acesteia
Sunt de menționat de asemenea creșteri ale temperaturii

centrale în cazul unei vasoconstricții periferice care duce la
limitarea posibilității de transfer caloric spre periferie
Termeni utilizați in termoterapie
și termodiagnostic
temperatura centrală medie – se măsoară cu termometrul aplicat sublingual sau
intrarectal
temperatura medie a tegumentului – se măsoară în șapte puncte
temperatura medie a corpului – media între temperatura centrală și cea a

tegumentului
gradient intern de temperatură – diferența între temperatura centrală și cea
medie cutanată
gradient extern de temperatură – dieferența între temperatura medie cutanată și
temperatura camerei
temperatura mediului – temperatura camerei sau ambinetală
deficit caloric – numărul de calorii necesar zonei periferice pentru a egala

temperatura centrală
temperatura de indiferență – temperatura mediului care nu solicită mecanismele
de termoreglare în cazul unui metabolism normal. Este de 34-35 0 C.
Schimburile de
căldură între
organism și mediu
Organismul își realizează
schimburile calorice cu mediul
prin patru moduri:
conducție
convecție
radiație
evaporare
Schimburile de
căldură între
organism și mediu
Conducția
• Este una dintre căile de eliminare a căldurii metabolice.
Pierderea de căldură se poate face în cazul unui mediu
extern stabil (fără mișcare a stratuilor de aer) datorită
existenței gradientelor de temperatură
Convecția
• Are două componente:
• *convecția internă, care reprezintă eliminarea
căldurii metabolice din zona centrală către zona
periferică, prin intermediul circulației sanguine
• *convecția externă, care reprezintă eliminarea
căldurii la nivelul zonei periferice datorită mișcărilor
straturilor de aer din jurul corpului
Schimburile de
căldură între
organism și mediu
Radiația
• Din noțiunile de fizică se cunoaște că orice corp emite în
mediu radiații infraroșii. Și corpul uman, datorită faptului
că temperatura cutanată este mai mare decât
temperatura mediului, cedează căldură prin radiație
• S-a aproximat că la temperatura de confort a mediului
(aproximativ 250 C), temperatura centrală fiind de 370C,
iar cea periferică de 340C, pierderile de căldură prin
radiație sunt de 5 calorii/h/m2/0C
• Transportul de căldură prin radiație este însă influențat
de poziția corpului, contând suprafața corpului care
poate participa la schimburile termice. Astfel, suprafața
radiantă reală este de 80% din suprafața corpului; în
poziție șezândă această suprafață se reduce la 60-65%,
iar în clinostatism la 50%
Schimburile de
căldură între
organism și mediu
Evaporarea
• Pierderea de căldură prin evaporare nu este
obișnuită în starea de confort termic, căldura fiind
eliminată prin conducție, convecție și radiație.
Evaporarea intervine în mediu cald.
• Pierderile prin evaporare au trei componente:
• *secreție sudoripară:se pot pierde pe această
cale până la 1,5 l/oră pe termen scurt
• *evaporarea la nivelul suprafețelor
respiratorii: 5-14g/oră, respectiv 3-8 Kcal/oră
• *Perspirație insensibilă: 18-25 g/oră, respectiv
10-15 Kcal/oră
Efectele aplicațiilor
generale de căldură
Răspunsuri cardio-vasculare
Sunt determinate de creșterea debitului circulator periferic
sub influența factorului termic cald:
 creștere a frecvenței cardiace până la 120-150/minut;
 creștere a debitului bătaie, cu creșterea consecutivă a
debitului cardiac. În saună, după 20 de minute, debitul
cardiac crește cu 73% , în timp ce în baia caldă creșterea
poate fi de patru ori față de valoarea de repaus, deoarece
nu există posibilitatea pierdierii de căldură prin evaporare;
 modificări ale tensiunii arteriale: TA sistolică și TA diastolică
scad inițial, apoi revin sau chiar cresc cu 10-20 mmHg față
de valorile inițiale;
Efectele aplicațiilor
Răspunsuri cardio-vasculare
 vasodilatație periferică, cu consecințe
importante pe întreg arborele circulator:
*în expunerile acute la cald, sunt solicitate
mecanismele viscerale, compensatorii, cu
vasoconstricție pulmonară, mezenterică,
splenică;
*circulația renală este solicitată numai la
expunerile prelungite la cald, cu reducerea
diurezei;
*circulația coronariană și cerebrală sunt
influențate în momentele limită, când circulația
sistemică nu mai face față.
Influențarea altor
aparate și sisteme
 crește consumul (nevoia) de oxigen la
nivelul țesuturilor;
 crește inițial diureza cu scădere
ulterioară (datorită sudorației);
 relaxare a musculaturii striate
(vasodilatație);
 influențarea sistemului nervos central în
sens sedativ, hipertermia produce însă
efecte excitante.
Efectele fiziologice ale
aplicațiilor locale de
căldură
 creștere a temperaturii locale cu câteva grade, care
se poate produce până la profunzimea de 4-5 cm;
 vasodilatație directă, indusă de căldura aplicată
local sau prin mecanism reflex;
 creștere a metabolismului tisular local;
 în cazul împiedicării termolizei, căldura fiind
aplicată la nivelul mâinilor și picioarelor, datrită
fluxului caloric mare, se poate ajunge la creșterea
temperaturii centrale peste 37,3 0C;
 solicitare a mecanismelor de termoliză în cazul
aplicării de căldură locală, cu flux de căldură intens.
Efecte terapeutice ale
aplicațiilor de căldură
 efecte spasmolitice atât pe
musculatura striată, cât și pe
musculatura netedă;
 efecte resorbtive;
 efect analgetic;
 efecte imunobiologice.
expunerii acute a
corpului în mediu
rece
vasoconstricție periferică generală, care realizează izolarea
calorică a zonei periferice cu reducerea consecutivă a
transportului sanguin de căldură de la zona centrală spre
periferie;
vasodilatație compensatorie în circulația viscerală;
scădere a temperaturii periferice (cutanate) și creșterea
deficitului caloric al zonei periferice;
declanșare a termogenezei;
*netremurânde, cu producere de căldură în: - mușchi 50%
- ficat 25%
- țesut adipos 10%
*tremurânde, care reprezintă termoproducția cea mai eficientă,
dar cu un consum mare de energie.
Efecte ale aplicațiilor
locale de rece
 vasoconstricție cutanată și la
nivelul musculaturii subiacente;
 scăderea metabolismului tisular
local și a consumului tisular local de
oxigen;
 relaxare musculară.
Proceduri generale de
termoterapie
Băile calde și hiperterme
Băile calde sunt cele folosesc apa
simplă la temperatura de 360-370C,
iar cele hiperterme folosesc apa la
temperatură de peste 370C.
termoterapie
Băile calde au ca efect:
 vasodilatație cutanată;
 inversare a gradientului extern, cu uniformizarea
temperaturii corpului cu cea a mediului;
 imposibilitate de eliminare a căldurii metabolice,
cu creștere a temperaturii centrale (0,10C la 5-6
minute);
 termoliză dificilă (ineficientă), datorită imersiei în
apă, care nu permite transpirația decât la nivelul
capului.
termoterapie
Băile hiperterme au ca efect:
 vasodilatație cutanată importantă;
 creștere a debitului sanguin;
 inversare a gradientelor intern și
extern;
 creștere a temperaturii centrale
(poate ajunge în 10 minute la 37,50C).
termoterapie
Băile ascendente hiperterme
Băile de abur
Băile generale cu aer cald
Termoterapia cu nămol
Baia de lumină generală
Sauna
Indicații ale aplicațiilor
profilaxie primară cu antrenare a funcțiilor
de termoreglare;
profilaxie secundară în afecțiuni:
-reumatismale inflamatorii;
-reumatismale degenerative;
-posttraumatice;
-neurologice.
în scop terapeutic
• în afecțiuni ale aparatului locomotor;
• în afecțiuni neurologice;
• în afecțiuni cardiovasculare;
• în afecțiuni respiratorii;
• în afecțiuni endocrine și metabolice.
Proceduri locale de
termoterapie
 Aplicațiile locale de parafină
 Aplicații locale de nămol
 Băile ascendente Hauffe
 Băile de lumină parțiale
Proceduri locale de
termoterapie
Efectele aplicațiilor locale de căldură
 relaxant muscular;
 antialgic;
 resorbtiv;
 asuplizant pe țesutul conjunctiv;
 imunobiologic.
locale de căldură
 afecțiuni reumatismale
degenerative;
 afecțiuni posttraumatice;
 afecțiuni neurologice;
 arteriopatii obstructive;
 pentru efect reflex în
coronaropatiile cronice.
Contraindicațiile
generale ale
hidrotermoterapiei
 faze acute ale bolilor;
 tuberculoza activă;
 afecțiuni maligne;
 afecțiuni dermatologice;
 tulburări trofice ale tegumentului;
 stări cașectice indiferent de
etiologie.
Hidrokinetoterapia
În afara factorului termic ce acționează asupra organismului prin
procedurile de hidrotermoterapie, de importanță majoră este
factorul mecanic. El este reprezentat de:
 Acțiunea de împingere în sus a corpului, conform
principiului lui Arhimede, duce la diminuearea greutății
proporțional cu volumul de apă dislocuit. Efectul este important
în apa simplă, devenind major în apă sărată, unde greutatea
unui individ poate ajunge la valori foarte mici. Această
proprietate a apei este folostă în recuperarea pacienților cu
deficite motorii de diverse etiologii (afecțiuni reumatismale,
posttraumatice, neurologice).
 Presiunea hidrostatică acționează mecanic asupra corpului
proporțional cu cantitatea de apă. Sunt influențate regiunile
compresibile (cavitatea abdominală, cutia toracică, rețeaua
venoasă). În acest fel acțiunea mecanică va avea efecte asupra
circulației, respirației și metabolismului.
 Factorii mecanici adăugați procedurilor sunt reprezentați
de dușul subacval, valuri artificiale etc.
MASAJUL
DEFINIȚIE
• Masajul reprezintă un grup de
manevre (netezire sau
efleuraj, frământare, batere,
fricțiune, vibrație) efectuate
de un cadru specializat în
scop profilactic sau
terapeutic.
MASAJUL
Din punct de vedere al țesuturilor asupra cărora își exercită efectul,
tehnicile utilizate în timpul masajului se pot grupa astfel:
1. Cu acțiune superficilă, mai blânde, cu efecte predominant sedative,
analgezice, miorelaxante:
netezirea
vibrația
2. Cu acțiune mai profundă, influențând troficitatea musculară,

sistemul circulator:
frământarea;
fricțiunea;
vibrația.
MASAJUL
Masajul poate fi inclus în
cadrul kinetoterapiei pasive.
Alături de masajul clasic,
cunoscut și având indicații
multiple, în ultima perioadă se
impune masajul reflex al
țesutului conjunctiv, care are
câteva elemente comune cu
primul.
Efectele masajului
a) la nivelul tegumentului, unde se găsesc receptorii
pentru durere, receptorii termici, glandele sudoripare și
sebacee, alături de o bogată vascularizație arterio-
capilară și veno-limfatică:
efecte sedative obținute prin netezire și vibrație
stimulare a receptorilor cutanați
eliberarea de mastocite de substanțe de tip histaminic
creșterea activității glandelor sudoripare și sebacee
efecte excitante, obținute prin manevre ca frământarea,
baterea, fricțiunea
Efectele masajului
b)la nivelul țesutului conjunctiv
creșterea metabolismului
ameliorare a elasticității tisulare
Efectele masajului
c)la nivelul țesutului muscular
ameliorarea circulației musculare
creșterea metabolismului
favorizarea eliminării cataboliților musculari
influențarea troficității musculare
creșterea pragului de excitabilitate a fibrelor musculare
prin manevre de batere, fricțiune
Efectele masajului
d) la nivelul circulației
veno-limfatice
favorizează resorbția
limfatică;
înlătură edemul de stază
https://www.vectorstock.com/royalty-free-vector/lymphatic-massage-scheme-vector-28067362
Indicatii
În patologie masajul și masajul reflex al țesutului conjunctiv
sunt indicate pentru următoarele efecte:
antialgice și antiinflamatorii
modificare a metabolismului celular
acțiune hiperemiantă și vasodilatatorie
resorbție a edemelor
efect relaxant muscular
Masajul reflex constă în executarea manevrelor pe anumite
structuri sau zone în scopul obținerii efectelor amintite local
sau la distanță, prin activare metamerică.
SALINELE TERAPEUTICE
GAZELE TERAPEUTICE
NATURALE
NAMOLURILE TERAPEUTICE

SALINELE
TERAPEUTI
CE
Folosirea salinelor în scop terapeutic a

plecat de la mai multe constatări
clinice:
• absența îmbolnăvirilor de astm bronșic și
bronșite cronice la muncitorii din minele de
sare din Polonia
• vindecarea rapidă a bronșitei cronice și
astmului la noii angajați în minele de sare
• ameliorarea sau chiar dispariția crizelor de
astm în cel de-al doilea război mondial la
refugiații în peștera Kluttert (Germania)
Terapia în salină a bolilor aparatului repirator s-a impus în

ultimii ani și datorită creșterii frecvenței de apariție a acestor
poluareboli prin :
industrializare aglomerați
crescută a stres psihic
excesivă urbane
mediului
Pe de altă parte, nu au fost de neglijat consecințele sociale

ale acestor boli, cu număr crescut de zile de incapacitate de
muncă, consum crescut de medicamente, pensionare
medicală etc.
Microclimatul de salină se
caracterizează prin
constanța parametrilor
fizici, chimici și
microbiologici, neexistând
practic variații diurne sau
sezoniere
Parametrii microclimatului
de salină
temperatură constantă, de aproximativ 12-1300 C
umiditate relativă cu valori de 60-80 %
curenți de aer cu viteze reduse, practic insesizabili
presiune a aerului
• similară cu cea din exterior pentru salinele de suprafață (Târgu
Ocna cu 17 m adâncime)
• diferită față de cea din exterior la salinele de adâncime:
• Praid cu adâncime de 160 m și diferență de presiune de 12-15 mm
Hg
• Slănic Moldova cu adâncime de 210 m și diferență de presiune de
18-20 mm Hg.
Parametrii microclimatului de
salină
În privința dozărilor chimice în saline, cercetările
au arătat:
• Prezența CO2 în concentrații mai mari decât în
aerul exterior, cu rol în promovarea respirației
profunde
• Prezența de aerosoli cu sodiu, cu rol osmotic și
decongestiv al mucoasei căilor respiratorii
• Prezența de calciu și de magneziu cu rol
antiinflamator, antialergic și spasmolitic
• Absența aeropoluanților
• pH ușor acid al aerului.
Efecte ale terapiei de
salină
rărirea până la
reducere a
dispariție a
tusei și
crizelor de
dispneei
astm bronșic
ameliorarea
reechilibrarea
stării generale
vegetativă
a bolnavilor
Metodologie de tratament
Intervalul petrecut de bolnav în salină poate varia
de la câteva ore până la 16 ore pe zi, incluzând și
somnul de noapte, pe o perioadă de 2-3 săptămâni.
La noi în țară, programul de tratament al pacienților

în salină cuprinde 4 ore organizate astfel:
• odihnă pe paturi sau scaune
• gimnastică medicală generală
• gimnastică medicală respiratorie
• alergări cu carcater de antrenament moderat la efort
• programe recreative
• educație sanitară
• psihoterapie
Indicații
• astm bronșic
• bronșite cronice
• rinite, rinosinuzite alergice
Contraindicații
• tuberculoza pulmonară
• cordul pulmonar cronic
• insuficență cardiacă
• neoplaziile pulmonare
Saline utilizate în scop terapeutic: Slănic Moldova
Saline utilizate în scop terapeutic: Praid
Saline utilizate în scop terapeutic: Târgu
Ocna
Saline utilizate în scop terapeutic: Turda
GAZELE
TERAPEUTI
CE
NATURALE
GAZELE TERAPEUTICE NATURALE
Emanațiile naturale de gaze, cel mai frecvent

fiind cele de CO22, se numesc mofete.
Mofetele pure se găsesc la noi în țară în

localitatea Covasna și în jurul ei (zona
eruptivului Gutîi-Călimani-Harghita) și în
stațiunile Balvanyos, Tușnad, Sîngeorz,
Miercurea Ciuc, Borsec, unde sunt și
valorificate terapeutic.
GAZELE TERAPEUTICE NATURALE
Erupțiile gazoase din zona Carpaților

Orientali conțin :
• CO2 94,55-99,8 %
• N2O 0,19-5,71 %
• As 0,0278 %
• hidrocarburi 0,2%
Erupțiile gazoase din zona Carpaților
Apuseni au conținut mai mare în azot, între
18,2-91 %.
GAZELE TERAPEUTICE
NATURALE
În zona eruptivului Gutîi-Călimani-

Harghita sunt cunoscute câteva „iviri”
gazeifere care au în compoziție și H2S
în procente de 0,081-0,56 mg%0 .
Prezența acestuia imprimă gazelor
naturale un caracter sulfurat. Astfel
de emanații poartă numele de
sulfatarii și se găsesc la noi în țară
la Harghita, Herculane și Turia.
GAZELE TERAPEUTICE
NATURALE
Mofetele se
pot
clasifica
astfel:
mofete mofete
naturale artificiale
MOFETA NATURALĂ
Este emanația naturală de CO22 uscat și este un

fenomen unic în lume prezent și utilizat la noi în țară.
De aceea datele din studii privind acțiunea
terapeutică a acestor factori naturali provin exclusiv
din literatura românească.
Superioritatea efectelor emanațiilor de CO22 față de

apele carbogazoase constă în eliminarea factorului
termic și mecanic prezent în cazul băilor, avantaj
deloc de neglijat, deoarece pacienții care beneficiază
de acest tratament au afecțiuni cardio-vasculare.
MOFETELE ARTIFICIALE
Sunt mofete care folosesc

fie CO2 extras din apele
minerale carbogazoase, fie
CO2 înmagazinat în
containere și utilizat în scop
terapeutic în aplicații
generale sau parțiale
Mod de tratament
aplicarea tratamentului se face in incaperi special
amenajate sub forma unui circ roman
pacientii sunt plasati pe o anumita treapta in

functie de nivelul de CO22, nivelul de CO22 se
stabileste prin traditie cu chibritul-unde se stinge
batul de chibrit (aprox 12% con CO22); pacientii sunt
plasati astfel incat acest nivel sa le ajunga la
jumatatea corpului.
EFECTELE TERAPEUTICE
ALE MOFETELOR
determină la nivel cerebral

vasodilatație la nivelul mofetele cresc fluxul
perefirică cu sanguin cu
reducerea secundară cordului, CO2 aproximativ 75 %
a valorilor tensiunii determină: (prin inhalarea CO22 în
arteriale cursul mofetoterapiei)
scăderea perioadei de creșterea perioadei scăderea raportului

preejecție de ejecție preejecție/ejecție
1. Efect pe circulatia periferica
CO2 patrunde prin pielevasodilatatie
aa↓RVPRVP↓RVPTA diastolice
2. Efect pe hemodinamica cordului
CO2 modificari de tip tonicardiac, creste
eficienta pompei cardiace
 scade perioada de preejectie
 creste perioadei de ejectie
 scade raportul preejectie/ ejectie
vasodilatatii arteriolare
3.Efect pe circulatia cerebrala
CO2↑fluxul sanguin cerebral 75%.fluxul sanguin cerebral 75%.
INDICAȚII
hipertensiune arterială stadiul I și II
arteriopatii periferice
cardiopatia cronică ischemică nedureroasă
boala varicoasă, sechele după tromboflebită
valvulopatii fără tulburări clinice hemodinamice
sechele după accidente vasculare cerebrale la bolnavii

echilibrați cardio-vascular
profilaxia bolilor cardiovasculare la indivizi cu
antecedente familiale încărcate sau cu risc crecsut de
boală.
Creștere de flux sanguin cutanat
prin vasodilatație aterială
(pătrundere de CO2 prin piele)
Circulație periferică Circulație cerebrală
CO2 în cură externă și sub

formă de mofetă
Creștere de flux sanguin

Creștere de flux
în musculatura
sanguin cerebral cu
scheletică prin
75 %(prin inhalare
vasodilatație arterială
de CO2 în cursul
realizată de CO2 dizolvat
mofetoterapiei)
în plasmă și ajuns în
mușchi pe cale
inhalatorie
Hemodinamica cordului
Scăderea rezistenței Creșterea

periferice Scăderea perioadei Scăderea raportului
de preejecție perioadei de preejecție/ejecție
ejecție
Probabil prin modificări de tip vegetativ

Scăderea TA minime
Efectele CO2 mofetarian asupra circulației sanguine

NAMOLURI
TERAPEUTICE
(PELOIDELE)
(PELOIDELE)
Peloidele sunt , după definiția dată

de Societatea Internațională de
Hidrologie Medicală, substanțe care
se formează în condiții naturale
sub influența proceselor
geologice și care, în stare fin
divizată și în amestec cu apa se
folosesc în practica medicală sub
formă de băi sau proceduri locale.
(PELOIDELE)
Ca origine, nămolul terapeutic este rezultatul

unui lung șir de procese, rezultând din substanțe
organice și minerale.
Pe baza criteriilor de formare în condiții naturale

și a compoziției chimice, peloidele se clasifică
astfel:
• nămoluri sapropelice
• nămoluri de turbă
• nămoluri minerale
NĂMOLURILE
SAPROPELICE
Sunt depozite negre, bogate în hidrosulfură de fier

coloidală, plastice și unsuroase, care se găsesc pe fundul
lacurilor sărate. Nămolurile sapropelice au luat nastere sub
acțiunea microorganismelor din substanța anorganică a
solului, din flora și fauna bazinului acvatic, în urma unor
transformări geologice, chimice și biologice desfășurate de-
a lungul secolelor.
Stanley D.J. (1985) Mud Redepositional Processes as a Major Influence on Mediterranean Margin-Basin Sedimentation. In: Stanley D.J.,
Wezel FC. (eds) Geological Evolution of the Mediterranean Basin. Springer, New York, NY DOI https://doi.org/10.1007/978-1-4613-8572-1_19
NĂMOLURILE
SAPROPELICE
Nămolurile sapropelice se împart în următoarele
subgrupe:
Nămoluri de limane si lacuri litorale:
Nămoluri de limane si lacuri litorale:
Se formeaza prin descompunerea algelor aflate in solul bazinului lacului (Cladophora

vagabunda si cadavre de Artemia salina, prin descompunere bacteriană)
• Agigea
• Techirghiol
Lacul Agigea Lacul Techirghiol

NĂMOLURILE
SAPROPELICE
https://www.geoecomar.ro/website/docs/prezentari/Climatewate-Techirghiol-mtg-FP7-11April2009.pdf
NĂMOLURILE
SAPROPELICE
Nămoluri de lacuri continentale:
Namolul este negru, dar in contact cu aerul devine cenusiu,
unsuros, sarat cu un miros foarte puternic de hidrogen sulfurat
compus din variate substante organice printre care: sulfat de sodiu,
de calciu, de fier sau de magneziu; clorură de sodiu; hidrogen
sulfurat; carbonat de sodiu sau de calciu; sulf liber; nitrat de
amoniu; acid formic.
 Amara
 Lacu Sărat Lacul Lacu Sarat
Amara
NĂMOLURILE
SAPROPELICE
Nămoluri fosile:
Modul de formare – saparea ocnelor din vremurile dacice si romane in

care s-au format lacuri sarate, sau formate prin surparea acestor ocne
de sare
• Ocna Sibiului Ocnele Mari
• Ocnele Mari
• Sovata
Sovata – Lacul Ursul
Ocna Sibiului
NĂMOLURILE
SAPROPELICE
Nămoluri depozitate în izvoare sulfuroase – 83 de izvoare
folosite din antichitate de catre romani pentru proprietatile apelor
si a namolului
• Săcelu(Gorj)
Nămolul Mării Negre - namol sulfuros care este bogat in

minerale si este extras din mlastinile din zona Mangalia
Sacelu Mangalia
NĂMOLURILE DE TURBĂ
Au luat naștere din descompunerea vegetatiei in trepte in decursul timpului

din cauza umiditatii excesive si a lipsei de oxigen si a resturilor din
straturile superioare ramase nedescompuse – raportul dintre cele doua fiind
parametrul utilizat pentru a stabili utilitatea acestui tip de namol in scop
curativ.
Sunt namoluri dense, maleabile, de culoare brun-cenusie pana la negru.
Pot fi de apa dulce sau mineralizata in functie de gradul de mineralizare al

apei mlastinilor din care este extras
• Depozitele de nămol de turbă se găsesc la Borsec și Poiana Stampei(Vatra Dornei)
Turbaria Poiana
Stampei
Pestera ursilor –
Borsec
NĂMOLURILE MINERALE
Iau naștere prin sedimentarea sărurilor unor izvoare sulfuroase,

feruginoase, carbogazoase şi de forajele care deschid acviferul
termomineral şi care curg liber în cadrul unei zone mlăştinoase
unde este localizată acumularea de nămol mineral.
Se găsesc la Sîngeorz-Băi.
Nămoluri vegetal-minerale se găsesc la Someseni-Cluj.
Sangeros-Bai
Someseni -
Cluj
PELOIDELE TERAPEUTICE
TIPUL LOC DE FORMARE CONDITII DE FORMARE SUBSTANTE

ORGANICE
Sapropelice Lac continental, Sedimentare sub apă a Peste 10%
Lagună materiilor organice și minerale
Minerale Lac continental, sub influența proceselor
Lac masiv de sare biologice, microbiologice și
fizico-chimice
În jurul izvoarelor Formare naturală fizico-chimică Sub 10%
și microbiologică la contactul
apei minerale cu patul argilos
Turbă Bazine artificiale Formare dirijată fizico-chimică Peste 10%
și microbiologică la contactul
apei minerale cu patul argilos
Mlaștini Transformarea incompletă a
materialului vegetal în condiții
STRUCTURA NĂMOLURILOR
TERAPEUTICE
Peloidele reprezintă un
sistem fizico-chimic
heterogen care cuprinde:
• o fază lichidă
• o fază solidă
• o fază gazoasă
TERAPEUTICE
Faza
lichidă
Este solutia care imbiba namolul si poate proven din:

• aportul izvoarelor naturale
• precipitații
• direct din bazinul acvatic din care se formează nămolul
Faza lichidă, după ionii care predomină cantitativ, poate avea

caracter sulfatat, carbonatat sau mixt.
TERAPEUTICE
Faza solidă
Este reprezentata de substante

organice si substante minerale :
• hidrați de carbon
• componente lipidice și proteine și produșii lor
de dezagregare (aminoacizi)
• componenete humice (acizi humici și humați)
care acționează în sens frenator enzimatic și
au proprietatea de schimbători de ioni
• componente bituminoase (ceruri, rășini) care
conțin substanțe estrogenactive
TERAPEUTICE
Faza solidă
substanțe minerale:
• sulfați de calciu
• carbonat de calciu, bun emolient tegumentar
• bioxid de siliciu
• hidrosulfură de fier
Trebuie menționat că nămolurile

terapeutice au și un conținut bogat în
vitamine B1, B2, B12, și C, produse de
bacterii.
TERAPEUTICE
Faza gazoasă
Este reprezentată de cantități variabile de CO 2, H2S dizolvate, gaze

care apar în urma unor procese fizico-chimice și biochimice.
PROPRIETĂȚILE FIZICE
ALE NĂMOLURILOR
TERAPEUTICE
Greutatea Granulați Plasticitat
specifică a ea
Este capacitatea
nămolului de a se
Greutatea specifică, întinde și mula pe
Se referă la suprafața corpului.
direct proporțională
cu densitatea, mărimea Plasticitatea are valori
particulelor solide mici pentru nămolurile
depinde de minerale și de turbă,
compoziția și gradul lor de ajungând la valori
nămolului, fiind dispersie, care maxime la nămolurile
maximă la sunt în strânsă sapropelice. Ea este
nămolurile puternic determinată de
legătură cu natura conținutul nămolului în
mineralizate și
minimă la nămolul
componentelor substanțe solide
nămolului. insolubile și este
de turbă. evidențiată prin
vâscozitatea acestuia și
de consistența masei
sale.
PROPRIETĂȚILE FIZICE
ALE NĂMOLURILOR
TERAPEUTICE
Hidropex
ia
Este capacitatea nămolurilor de absorbție și reținere a apei.
Pentru nămolurile terapeutice, această propietate are o
mare importanță practică. Capacitatea hidrică variază în
limite largi de la 100% pentru peloizii minerali până la
200% pentru cei organici.
Peloizii cu hidropexie mare se pot folosi pentru băi, pe când

cei cu hidropexie redusă se folosesc numai pentru
împachetări.
PROPRIETĂTILE FIZICE
ALE NĂMOLURILOR
TERAPEUTICE
Termopex
ia
Este capacitatea nămolurilor de a reține căldura. Datorită înmagazinării
unei cantități mari de căldură, temperatura de indiferență a băii cu nămol
este cu aproximativ 200C mai mare decât în cazul băii cu apă simplă. Ținând
cont și de termoconductibilitatea mică a nămolurilor, baia cu nămol
păstrează mai mult timp temperatura constantă decât baia cu apă simplă.
Ca o consecință imediată, băile cu nămol se pot indica în scop termoterapic
(ridicare a temperaturii corpului) la o temperatură mai mare decât a băilor
în apă simplă.
Termopexia este mai bine exprimată la nămolurile minerale.

EFECTE EXPERIMENTALE
ALE TERAPIEI CU PELOIZI
stimulare a mecanoreceptorilor periferici (pe cale termică, mecanică, chimică) cu
declanșare a unor mecanisme reflexe locale și la distanță, cu efecte favorabile asupra
organismului (fază reflexă).
Urmează eliberarea unor mediatori chimici de tipul acetilcolinei și a altor substanțe din
grupul histaminei (fază neuroumorală) cu vasodilatație în tegument.
La acțiunea vasodilatatorie participă direct și factorul termic, prezent prin aplicarea

nămolului.
Prin vasodilatația produsă este avantajată resorbția unor elemente chimice organice și
anorganice prezente în compoziția nămolului, capabile să stimuleze mecanismele de
reacție ale organismului.
stimulare a mecanoreceptorilor periferici

 efecte bacteriostatice si bactericide ale nămolurilor sapropelice

și de turbă
 modificarea circulației locale
 amplificarea unor reacții enzimatice în celulele epiteliale de
absorbție, ca și în pereții capilarelor
 crestere a mucopolizaharidelor acide la nivelul substanței
fundamentale a țesutului conjunctiv
 stimulare a activității axului diencefalo-hipofizo-
suprarenalian, cu creștere a activității tuturor glandelor endocrine
INDICATII ALE TERAPIEI CU
NĂMOLURI TERAPEUTICE
afecțiuni afecțiuni
afecțiuni
reumatismale reumatismale
reumatismale
inflamatorii (spondilită abarticulare
degenerative
anchilozantă) (tendinite, fibroze)
afecțiuni
afecțiuni
afecțiuni neurologice dermatologice
posttraumatice (redori
periferice (psoriazis, eczeme
articulare)
cronice)
ginecopatii cronice afecțiuni

(anexite cronice, endocrine(hipotiroidie,
sterilitate) hipoparatiroidie)
MODALITĂȚI DE TERAPIE CU
PELOIDE
 a) cataplasma cu nămol este aplicația de nămol la

temperaturi variate pe regiuni limitate ale corpului.
MODALITĂTI DE TERAPIE CU
PELOIDE
 b) onctiunea cu nămol presupune aplicarea nămolului rece pe

întreg corpul. Se practică pe litoralul Mării Negre, făcând parte din
terapia constrastantă. După o expunere inițială la soare de 10-15
minute, se aplică nămolul pe întregul corp, menținându-se până la
uscare, adică 30-60 de minute, sau până capătă o colorație cenușie.
Urmează o baie în apa mării de 1-15 minute, însoțită de mișcare și
înot. Terapia contrastantă solicită mecanismele de termoreglare,
stimulează sistemul neuro-endocrin și procesele imunobiologice.
PELOIDE
 c) împachetările cu nămol se efectuează la temperatură de 38-460C în

strat de 1-2 cm pe regiuni definite ca suprafață timp de 15-30 minute,
pacientul fiind aşezat pe un pat terapeutic, împachetarea făcându-se în triplu
strat pentru a încetini pierderea căldurii (material textil nesintetic la interior,
apoi muşama sau piele, la exterior pătură).
 Temperatura de indiferenţă a nămolului este de 38 ºC, sub această
temperatură se pierde căldura din corp.
PELOIDE
 d) băile cu nămol = imersia corpului într-o cadă umplută cu

apă simplă (pentru turbă) sau sărată (pentru nămoluri
sapropelice) şi nămol (de ex.10 kg nămol la 100 litri apă), la
temperatura de 36-40 ºC, timp de 15-30 minute. La final se
spăla corpul cu apa simplă de duş la 36-37 ºC. Se folosesc
cantități diferite de nămol, în funcție de prescripție.
CONTRAINDICAȚII
afecțiuni acute
boli ale aparatului respirator
boala ulceroasă
boli cardio-vasculare (hipertensiune arterială, hipotensiune

arterială cu valori ale maximei sub 10 cm Hg)
APELE
MINERALE

DEFINIȚIE
Apele minerale sunt ape naturale care îndeplinesc

una din următoarele condiții:
• Temperatura la izvor de minim 200C independent
de conținutul în elemente minerale
• Mineralizare totală peste 1g/l
• Prezența unor elemente chimice în doze minime
admise ca fiind active terapeutic (oligoelemente:
fier, brom, iod, sulf etc.)
• Prezența unor gaze dizolvate(co2, h2s) în
concentrații stabilite : co2=1g/l, h2s=1mg/l
• Existența unei acțiuni terapeutice demonstrate și
verificate științific
CLASIFICARE
De-a lungul timpului au existat multiple încercări
de clasificare a apelor minerale, impunându-se
câteva, și anume:
a)după ph:
• Ape alcaline
• Ape acide
b)după concentrația osmotică:

• Ape oligominerale,care au mineralizare totală sub 1g/l
• Ape hipotone, care au mineralizare totală între 1 și 8g/l
• Ape izotone, care au mineralizare totală între 8 și 10 g/l
• Ape hipertone, care au mineralizare totală peste 10g/l
CLASIFICARE
c) după temperatură
• ape reci, cu temperatură sub 200C
• ape hipotermale, cu temperatură între 200C și 310C
• ape termale, a căror temperatură este între 32 0C și
380C
• ape hipertermale, cu temperatură peste 380C
d) după proveniență
• vadoase:din precipitații
• veterice: din zăcăminte
• juvenile: din magma vulcanică
• mixte
CLASIFICARE
Mai este
acceptată
diferențierea
apelor
minerale în:
Ape minerale Ape

de masă, cu terapeutice,
statut de cu statut de
aliment medicament
CLASIFICARE
Din motive practice, se foloseste însă
clasificarea chimică a apelor minerale, care
diferențiază11 categorii, și anume:
• 1. Ape oligominerale (acratice)
• 2. Ape alcaline
• 3. Ape alcalino-teroase
• 4. Ape clorurate sodice
• 5. Ape carbogazoase
• 6. Ape iodurate
• 7. Ape sulfuroase
• 8. Ape sulfatate
• 9. Ape feruginoase
• 10. Ape arsenicale
• 11. Ape radioactive
CLASIFICARE
Chiar și această clasificare are unele

deficiențe cum ar fi :
• nu include apele minerale care conțin
microelemente active (co, br)
• nu ține cont de termalitate
• include ape minerale care nu se mai
folosesc în scop terapeutic (apele
feruginoase și arsenicale)
ACȚIUNEA APELOR
MINERALE ÎN CURĂ
EXTERNĂ
Apele minerale acționează în cură externă
asemănător băilor simple, adăugându-se însă
acțiunea specifică determinată de substanțele pe
care le conțin.
În cură externă, apele minerale acționeză asupra

organismului prin următorii factori:
• Mecanic
• Termic
• Chimic
FACTORUL MECANIC
FACTORUL TERMIC
FACTORUL CHIMIC
ACȚIUNEA APELOR
MINERALE ÎN CURĂ
INTERNĂ
FACTORI FIZICI
FACTORI FIZICI
FACTORI CHIMICI
APE MINERALIZATE POTABILE
APA PLATA
RS 500mg/l; Ca 100 mg/l; Na 20mg/l.; Mg 400mg/l.; Ni 50 mg/l
APA PLATA
RS 500mg/l; Ca 100 mg/l; Na 20mg/l.; Mg 400mg/l.; Ni 50 mg/l
APA PLATA
RS
1)BUCOVINA, BUCOVINA, RS 78 MG/L SUCEAVA, IN

LOCALITATEA DORNA CANDRENILOR.
2)AQUATIQUE, RS 87 MG/L, BUSTENI, PRAHOVA.
3)KEIA SE AFLA IN MASIVUL CIUCAS DIN JUDETUL PRAHOVA.
CONCENTRATIA DE CALCIU (CA+),
4)BUCOVINA (9,85 MG/L),
RS 500mg/l
5)BILBOR (10,1 MG/L) Ca 100 mg/l
Na 20mg/l.
6)IZVORUL MINUNILOR (17,6 MG/L). Mg 400mg/l.
Ni 50 mg/l.
CONCENTRATIA DE SODIU.
7)HERCULANE (0,62 MG/L),
8)AQUA CAPATICA (0,75 MG/L)
9) IZVORUL ALB – DORNA (0.98 MG/L).
APE MINERALE
RS 500mg/l; Ca 100 mg/l; Na 20mg/l.; Mg 400mg/l.; Ni 50 mg/l.
APE MINERALE
RS 500mg/l; Ca 100 mg/l; Na 20mg/l.; Mg 400mg/l.; Ni 50 mg/l.
APE MINERALE
RS > 850: DORNA, BUZIAS, BORSEC, POIANA NEGRI

CALCIU > 300 DORNA, BORSEC
NA >50 BORSEC, PERLA HARGHITEI, BIBOR
RS 500mg/l
Ca 100 mg/l
Na 20mg/l.
Mg 400mg/l.
Ni 50 mg/l.
CURA DE DIUREZA
Se indica utilizarea apelor

in combaterea litiazei si a
infectiei:
• microlitiaza caliceala, bazinetala,
• litiaza renala operata,
pielonefrita cronica, dar fara
insuficienta renala,
• IR doar in stadiul I deplin
compensata
CURA DE DIUREZA
Administrare.: 5-6 prize/zi → diluţia urinii la 1010-
1012, pH=5-8
Alcalinizarea urinii pentru profilaxia litiazei urice
Acidifierea urinii pentru profilaxia infecţiei cu E.

Coli
CONTRAINDICATII
• calculi mari
• hematurie
• piurie
• hidronefroza
• HTA
• insuficienta cardiaca
CURA DE DIUREZA
stimuleaza peristaltismului cailor excretoare urinare: bazinet,
ureter, creste viteza
spala uroteliul
impiedica ascensiunea retrograda a microgermenilor in pozitia

de declivitate
Hipoosmolaritatea reduce potentialul litogen al concretiunilor
calcare, mentinerea ph-ului urinar la valori normale.
redistribuie fluxul circulator intre corticala si medulara -
medulara se apara mai bine prin aflux de substante nutritive
diluţia urinei apare din ziua a 3-a de terapie , apoi densitatea se
menţine în platou
volumul urinar/ 24h creşte cu 10-15%, apoi se menţine în platou
pe parcursul curei
aproximativ 9% dintre pacienţi elimină complet caculii mici în
timpul curei
aproximativ 20% dintre pacienţi elimină caculii mici după cură
aproximativ 70% dintre pacienţi elimină caculii mici la 1 an după

cură
MODALITĂȚI DE TRATAMENT
CU APE MINERALE
balneație
cură de băut (crenoterapie)
inhalații
irigații
spălături intestinale
injecții
CLASIFICARE
Clasificarea chimică a apelor
minerale
• 2. Ape alcaline
• 6. Ape iodurate
APELE OLIGOMINERALE
(ACRATICE)
Aceste ape nu îndeplinesc nici unul din

criteriile care definesc o apă minerală
Au mineralizare sub 1g/l, nu conțin elemente

farmacologic active (sulf, iod) și nici gaze
terapeutice în concentrații minime admise ca
fiind active terapeutic
Cu toate acestea, apele oligotermale au

efecte terapeutice dovedite prin studii de
farmacodinamie și chimioterapie
APELE OLIGOMINERALE
(ACRATICE)
În funcție de
temperatura lor
la izvor, apele
oligotermale se
împart în:
Ape
Ape acratopege
acratoterme
APELE ACRATOTERME
Au temperatura la
izvor de peste
200℃. În cură O parte din apele
externă, efectele acroterme se pot
antialgic, utiliza și în cură
decontracturant, internă, în afecțiuni
sedativ, digestive sau biliare,
vasodilatator și cu efect antialgic și
trofic al acestor ape antispastic.
se datorează
factorului termic.
APELE ACRATOTERME
Indicații
Pentru cură externă:

• Afecțiuni reumatismale inflamatorii
• Afecțiuni reumatismale degenerative și
abarticulare
• Afecțiuni posttraumatice
• Afecțiuni neurologice centrale și periferice
• Ginecopatii cronice
Pentu cură internă:
• Afecțiuni digestive
• Afecțiuni reno-vezicale
APELE ACRATOTERME
STAȚIUNI
Felix
Geoagiu
Vața de
Jos
APELE ACRATOPEGE
Au
temperatur
e la izvor
Călimănești,
sub 200℃. izvorul 7,
Principala
lor indicație
Slănic
se referă la
moldova,
crenoterapi Stațiuni izvorul “300
a de scări”
afecțiunilor
reno- Olănești,
vezicale, izvoarele 11
îndeosebi și 12.
litiaza
renală.
APELE ACRATOPEGE
Slanic Moldova
Calimaesti
Olanesti
CLASIFICARE
minerale
• 2. Ape alcaline
• 6. Ape iodurate
APELE ALCALINE
Sunt ape minerale care conțin

minimum 1g de bicarbonat de
sodiu și potasiu la litru. Se
găsesc rar în stare pură, de cele
mai multe ori prezentându-se
sub formă de ape mixte, în
asociere cu NaCl sau CO2, ultimul
putându-se înlătura prin
barbotare
APELE ALCALINE
inhibă secreția gastrică dacă
Efecte ale se administrează cu o oră și
crenoterapiei cu ape jumătate înainte de masă
alcaline
Apele alcaline pure se
folosesc în principal în stimulează secreția gastrică
crenoterapia afecțiunilor dacă se administrează în
digestive, efectul lor fiind timpul meselor
diferit în funcție de momentul
administrării în raport cu
efectul bifazic în cazul
mesele principale:
administrării după masă, cu
inhibiție a secreției inițial,
urmată de stimulare prin
NaCl și CO2 rezultate din
reacția chimică a
bicarbonatului de sodiu cu
acidul clorhidric.
APELE ALCALINE
Alte efecte in cura interna:

• fluidificare și eliminare a secreției de
mucus din stomac
• influentarea proceselor inflamatorii ale
mucoasei cailor urinare
• accelerarea evacuarii continutului
gastric
• efect antialgic
• efect coleretic
• alcalinizarea pH-ului urinare
APELE ALCALINE
Miercurea
Ciuc
Indicații
• ulcer gastric și duodenal
• litiază renală cu pH acid
• colecist iritabil
• afecțiuni cronice ORL
Malnas
Tinca
Statiuni: Slănic Moldova, Tinca, Malnaș, Miercurea Ciuc
CLASIFICARE
minerale
• 2. Ape alcaline
• 6. Ape iodurate
APE ALCALINO-TEROASE
Sunt ape cu mineralizare peste 1g/l, care pe lângă
bicarbonat de sodiu și potasiu mai conțin calciu,
magneziu, clorură de sodiu, bioxid de carbon.
Datorită acestui fapt, aceste ape au efecte excito-
secretorii gastrice
Efectele apelor alcalino-teroase se exercită în funcție
de mineralizarea totală.
Sunt de Efecte favorabile în procesele inflamatorii și

menționa alergice
t:
Fluidificare și eliminare a secrețiilor în
afecțiunile cronice ale căilor respiratorii
• Afecțiuni digestive însoțite de

hipoaciditate
Indic • Afecțiuni dermatologice
pruriginoase
ații • Afecțiuni alergice
• Afecțiuni cronice în sfera ORL
• Ginecopatii cronice
Statiuni: Borsec, Lipova, Slănic Moldova, Tinca
Slanic
Moldova
Borsec
Tinca
CLASIFICARE
minerale
• 2. Ape alcaline
• 6. Ape iodurate
APELE CLORURATE SODICE
Sunt ape minerale care conțin peste

1g nacl/l. Când conținutul depășește
14g/l sunt denumite ape sărate. Au
concentrații care variază în limite
foarte largi:
• Apa mării negre: 15,5 g/l
• Lacul techirghiol: 80g/l
• Ocna sibiului: 230g/l
• Ocna dejului: 260 g/l
• Ocna mureșului: 266g/l
Apele clorurate sodice hipotone

provenite din izvoare minerale sunt de
obicei ape mixte, având în compoziție
și bicarbonați, bioxid de carbon,
hidrogen sulfurat etc.
Varietatea mare de concentrații, ca și
asocierea cu diferiți alți ioni sau gaze,
face ca efectele și indicațiile apelor
clorurate sodice să fie multiple.
BALNEAȚIA CU APE
CLORURATE SODICE
De obicei se folosesc în cură externă apele clorurate
sodice hipertone. Efectele asupra organismului se
exercită prin asocierea factorului termic cu cel mecanic
și chimic.
În cazul apelor sărate, forța hidrostatică și efectul

descărcării de greutate a corpului uman sunt cu atât
mai importante cu cât concentrația de nacl este mai
mare. Acesta este cel mai mare avantaj pe care îl oferă
apele clorurate sodice, avantaj folosit în recuperarea
pacienților cu deficiențe neuromotorii, la care
programele de kinetoterapie se vor desfășura mult mai
ușor în bazin.
EFECTELE NACL DIN APA
SĂRATĂ
• Modificări osmolare la nivelul tegumentului
• Hiperemie cutanată
• Excitație a receptorilor cutanați cu declanșarea unor mecanisme
reflexe la distanță
• Efecte reactive de tip ergotrop
• Reducerea conductibilității electrice a pielii
• Reducerea hiperreactivității nervoase în cazul afecțiunilor neurologice
• Modificări ale comportamentului termoregulator periferic cutanat
• Echilibrare a tulburărilor neuro-vegetative.
Aceste efecte se prelungesc în timp în cazul menținerii peliculei de sare
la suprafața tegumentului după baie (așa numita “manta de sare”).
INDICAȚIILE BALNEAȚILOR CU
APE SĂRATE
Afecțiunile reumatismale degenerative
Afecțiunile reumatismale abarticulare
Afecțiuni posttraumatice și neurologice cu deficit

functional important (pentru kinetoterapie în apă)
Afecțiuni circulatorii veno-limfatice
Afecțiuni ginecologice funcționale și discrinice

CRENOTERAPIA CU APE
CLORURATE SODICE
Crenoterapia cu ape clorurate sodice folosește în
mod obișnuit concentrațiile între 3 și 10g/l, cel mult
15 g/l. Efectele asupra aparatului digestiv la ingestia
acestor ape variază foarte mult cu concetrația:
• Apele clorurate sodice cu concentrație mică stimulează
secreția și motilitatea gastrică, cele cu concentrație mare
inhibă evacuarea gastrică
• Stimulare a secreției și motilității intestinale (apele
hipertone au efect iritativ pe mucoasa intestinală și efect
de purgație )
Crenoterapia cu ape clorurate sodice este indicată în
afecțiuni gastro-intestinale în care se urmăresc efecte
de stimulare a secreției și motilității.
AEROSOLII ȘI INHALAȚIILE
CU APE CLORURATE SODICE
Pe cale inhalatorie
sunt folosite ape
cu concentrații
între 3 și 9 g/l, Efectele
încălzite la 34- aerosolilor și
380C, în inhalațiilor sunt
rinofaringite următoarele:
cronice,
traheobronșite.
Hiperemie la Efect
Efecte
nivelul mucoasei antiinflamator pe
secretolitice
căilor respiratorii mucoasă
Stațiun -Stațiuni pe litoral: Eforie
i cu Pentru Nord, Mangalia,

Techirghiol
ape -Stațiuni cu apă sărată:
clorura cură Amara, Bazna, Ocna

Sibiului, Sovata, Lacu
Sărat
externă:
-Stațiuni cu ape clorurate
te sodice concentrate în
sodice: bazine subterane: Băile
Govora, Ocna Mureș,
Târgu Ocna, Ocnele Mari,
Pentru Ocnița
-Sîngeorz-băi, Slănic
Moldova, Călimănești,
cură Căciulata, Olănești, Băile

Herculane, Bixad, Brădet
internă:
Eforie Nord Techirghiol Mangalia
Amara Lacu Sarat Bazna
Sovata – Lacul Ursul

Ocna Sibiului
CLASIFICARE
minerale
• 2. Ape alcaline
• 6. Ape iodurate
APELE CARBOGAZOASE
Sunt ape minerale care conțin minimum 1g

CO2 dizolvat la litru. Ele iau naștere din
impregnarea apelor vadoase cu CO2. În
cazul în care bioxidul de carbon nu
întâlnește în calea sa nici o apă, iese la
suprafață ca emanație naturală de gaz,
numită mofetă.
• La noi în țară, apele carbogazoase pure sunt rare, în
schimb întâlnim frecvent ape carbogazoase mixte, care
au în conținut, pe lângă co2, nacl, fe, s etc.
• Se pot folosi atât în cură internă, cât și în cură externă.
APELE CARBOGAZOASE
Efecte in cura externa

• Determină hiperemie tegumentară
• Determină vasodilatație în rețeaua arterială
cutanată
• Scad valorile tensiunii arteriale
• Scad frecvența cardiacă prin depresia nodului
sinusal la temperatura scăzută a băilor
carbogazoase( implicit scade consumul de oxigen)
Indicatii cura externa
• Hipertensiune arterială în stadiul I și II
• Arteriopatii obliterante fără leziuni trofice
• Cardiopatie cronică ischemică nedureroasă
• Boală varicoasă și sechelele după tromboflebită
• Valvulopatii reumatismale
APELE CARBOGAZOASE
Crenoterapia cu ape carbogazoase
• stimulează secreția salivară și gastrică
• activează motilitatea gastrică
• cresc aciditatea gastrică
• cresc secrețiile pancreatice și biliare(mai ales
apele carbogazoase mixte care conțin și sulf și
sodiu)
Indicatiile crenoterapiei cu ape
• influențează pH-ul urinar
carbogazoase
• afecțiuni digestive însoțite de hipoaciditate
• litiaza reno-vezicală(oxalică)
• afecțiuni inflamatorii ale căilor urinare
APELE CARBOGAZOASE
Stațiuni: Borsec, Buziaș, Covasna, Tușnad, Vatra Dornei
BORSE
C
VATRA COVASNA
DORNEI
BUZIAS
TUSNAD
CLASIFICARE
minerale
• 2. Ape alcaline
• 6. Ape iodurate
APELE IODURATE
Sunt ape minerale cu un conținut de minim 1 mg iod la litru.

Deși în clasificarea chimică apele iodurate sunt menționate ca
o categorie distinctă, în realitate nu există ape iodurate pure,
ci ape mixte, în care sunt prezente clorura de sodiu, clorul,
sulful.
În cură externă, studii experimentale și clinico-terapeutice au
dovedit pătrunderea transcutanată a iodului. După cure cu ape
iodurate folosite atât în cură externă cât și în cură internă, s-
au remarcat creșteri ale iodemiei și ale eliminării urinare de
iod. A fost dovedită deasemenea și o creștere a concentrației
și remanenței iodului în țesuturile limfatice, în tiroidă, în ficat.
Principalele efecte ale iodului pătruns în organism din apele
minerale se exercită prin intermediul tiroidei și hipofizei.
APELE IODURATE
Indicațiile Afecțiuni endocrine tiroidiene
crenotera
piei cu
apele Afecțiuni metabolice: gută, hiperuricemii
iodurate
Indicațiile Afecțiuni reumatismale degenerative

curie
Afecțiuni reumatismale abarticulare
externe
cu ape Afecțiuni neurologice periferice
iodurate
Afecțiuni circulatorii periferice( pentru efectele
vasodilatatorii)
În aerosoli și inhalații, apele
iodurate, prin efectele favorabile
asupra mucoasei, căilor respiratorii,
sunt indicate în afecțiuni cronice în
sfera ORL și afecțiuni respiratorii.
APELE IODURATE
STAȚIUNI
• Pentru cură internă: Călimănești Căciulata, Olănești
• Pentru cură externă: Bazna, Băile Govora, Săcelu, Sărata
Monteoru
Olanes
ti
Calimanesti
Caciuleata
Govora
CLASIFICARE
minerale
• 2. Ape alcaline
• 6. Ape iodurate
APELE SULFUROASE
Sunt ape minerale care conțin minim 1 mg de sulf titrabil

la litru, sub formă de H2S, HS, tiosulfați sau complexe
coloidale sulfuroase.
La contactul cu aerul atmosferic, apele sulfuroase își pierd
stabilitatea, modificându-și aspectul: ele devin
transparent lăptoase, motiv pentru care tratamentul cu
aceste ape se face de preferință la sursă.
Apele sulfuroase pot fi:
• -Simple
• -Mixte:-clorurate sodice
• -Alcalino-teroase
• -Carbogazoase
APELE SULFUROASE
Efectele apelor sulfuroase în

cură internă
•cresc secreția gastrică
•stimulează persitaltica intestinală
•efect colagog-coleretic
•scădere a glicemiei la diabetici (efect
Indicațiile
experimental)apelor sulfuroase în
cură internă
• colon iritabil
• hipotonii ale vezicii biliare
• diabet zaharat necomplicat
APELE SULFUROASE
Efectele apelor sulfuroase în cura
externa
• vasodilatație la nivelul rețelei arteriale cutanate
prin apariția acidului adenilic în tegument
• scădere a valorilor tensiunii arteriale
• efect cheratolitic
• efect favorabil pe cartilajul articular
Indicațiile apelor sulfuroase în cura
externa
• afecțiuni circulatorii periferice
• hipertensiune arterială stadiu I și II
• afecțiuni dermatologice: psoriazis, eczeme
• afecțiuni reumatismale degenerative și
abarticulare
APELE SULFUROASE
• Sub formă de inhalații și aerosoli, apele sulfuroase au
acțiune antiinflamatorie și desensibilizantă la nivelul
mucoasei căilor respiratorii, fiind indicate în bronșite
cronice, astm bronșic și rinofaringite.
STAȚIUNI:
• BĂILE HERCULANE, PUCIOASA, BĂILE GOVORA,
PUCIOASA
CĂLIMĂNEȘTI, OLĂNEȘTI, MANGALIA
CLASIFICARE
minerale
• 2. Ape alcaline
• 6. Ape iodurate
APELE SULFATATE
Sunt ape minerale care conțin minim 1

g/l de sulfat de sodiu sau de magneziu,
fiind utilizate în crenoterapia
afecțiunilor hepato-biliare.
La noi în țară nu există stațiuni
balneare cu izvoare sulfatate, dar
izvoare cu astfel de ape au fost
descoperite lângă iași(mircea și
breazu) ș în localitatea ivanda din
banat.
APELE FERUGINOASE
Sunt ape minerale care conțin minimum 10 mg ioni bi sau

trivalenți de fier la litru de apă. Sunt ape instabile,
deoarece ionii de fe++ și fe+++ se oxidează, fiind greu
resorbabili în intestin.
Indicația principală a acestor ape era reprezentată de
anemia feriprivă, dar importanța lor a devenit minimă în
condițiile apariției unor preparate medicamentoase pe
bază de fier accesibile și promt eficiente.
Stațiuni: Lipova, Buziaș, Tușnad, Vatra Dornei, Malnaș

APELE ARSENICALE
Se definesc ca ape minerale cu conținut

minim de 0,7 mg ioni de as la litrul de apă.
Limita toxicității arsenului în apa potabilă a
fost stabilit la 0,2 mg/l, fapt ce a determinat
eliminarea apelor arsenicale din rândul
apelor minerale utilizate în scop terapeutic
APELE RADIOACTIVE
Sunt ape minerale care conțin cantități variabile de elemente

radioactive, nemaifiind utilizate în scop terapeutic datorită
creșterii poluării radioactive în lume în ultimii ani.
Se pot folosi în cură externă în neuropatii periferice de tip

nevralgic sau nevritic.
Apele radioactive din țara noastră au concentrații minime,

sub valoarea admisă de normele sanitare
Stațiuni: Băile Herculane, Sîngeorz-Băi, Felix

Ztot Reabilitare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ztot Reabilitare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS INTRODUCTIV

•Istoricul terapiei cu agenți fizici și al

• Romanii au preluat de la greci si au construit

• Legiunile romane au construit propriile lor

Bazele electroterapiei sunt puse datorită descoperirilor lui Galvani

În cadrul literaturii de specialitate, primele publicații apar la

Primele catedre de Fizioterapie și Balneologie s-au

Recuperarea medicală a devenit obiectivul major al

Balneologia si balneoterapia reprezintă

Ca ramuri terapeutice, medicina fizică și balneologia se

Este unanim admis principiul de bază în terapie, potrivit căruia

Acest principiu este valabil și pentru alte ramuri ale terapiei:

Orice măsură terapeutică, indiferent de

Hoff clasifică metodele terapeutice (clasificare care

-dirijarea funcțiilor diferitelor organe prin substanțe

Această ultimă metodă a mai fost definită ca terapie de

Jungmann lărgește noțiunea de terapie

Stettner a pus în evidență, studiind răspunsurile

Relieful țării noastre este variat, caracteristicile climei

componenta spațială: temperatura scade de la sud, sud-est

componenta temporală, în cadrul căreia se înregistrează

b)stresul pulmonar anual

c)stresul bioclimatic global

Bioclima de stepă(sub Bioclima de litoral maritim

Elementele caracteristice acestui tip de

• confort termic moderat sau scăzut vara

Campia Romana (Amara, Lacu Sarat)

• Podisul Moldovei (Iasi – Nicolina)

Efectele biologice sunt asemănătoare

Contraindicațiile sunt asemănătoare cu

Metode specifice de tratament pe litoral

• confort termic crescut

Efec bioclimatic redus

te sistemului nervos central

Bioclima sedativ indiferentă , bioclima de cruțare, are

mofetele: care sunt salinele: amenajate în

Vatra Dornei Predeal

Reprezinta un curent continuu sau cu frecvență 0

Se poate propaga în țesuturi sub următoarele forme:

Actiunile biologice ale curentului galvanic

* Andrei Radulescu – Electroterapia ed aII-a 2017, Ed. Medicala, p. 114

Fibrele nervoase sensitive

Sistemul nervos central

Actiune hiperemizanta, de activare a vascularizatiei

Eritem cutanat, crestere moderata a temperaturii

Cresterea circulatiei cutanate cu pana la 500% si a celei musculare subiacente cu pana

Argumentare a irigatiei sanguine cu efect Imbunatatirea nutritiei tisulare, o resorbtie

Efectele curentului galvanic

Electrozii utilizați pentru galvanizarea simplă, confecționați din plăci metalice

Se utilizează două modalități de așezare a electrozilor:

• transversal, de o parte și de alta a regiunii afectate pe acre o încadrează

Durata tratamentului trebuie să fie sufficient de lungă, în general 20-30 minute.

Pacientul trebuie avizat în prealabil asupra senzației pe care o va simți. Va fi

Ca incidente posibile menționăm arsurile tegumentare. Acestea se

Pentru polul pozitiv Pentru polul negativ

• leziuni trofice ale tegumentului

Metoda de introducere în tegument cu ajutorul curentului galvanic a diverse

Exemplu de substanțe folosite: CaCl 2, MgSO4, xilină, acetilcolină, antibiotice.

Principiul Prin reteaua

• Acnee • Conjunctivite • Artrite • Arterite

• Nevralgii si nevrite Nevralgii, nevrite de sciatic, plex

Mialgii si neuromialgii cu diferite

Tulburari ale circulatiei