1

CAPITOLUL I

I.1 Fitoterapie
Fitoterapia este terapia experimentată în mii de ani, bazată pe plante și nu se confundă cu
cu terapiile naturiste care au principiii și interpretări materialiste dar și fundament "spiritual"
contrar (holistic).
Fitoterapia nu este astfel o ramură a terapiei naturiste - aceasta din urmă folosește plantele
și preparatele din plante ca mijloc de tratare a bolilor în funcție de pacient si NU în funcție de
afecțiune.
"Naturismul" investighează viața pacientului - n.n. - de obicei, disperat! (ca un duhovnic)
și foloseste psihologia pentru a-l convinge de binefaceri în beneficiul pacientului, de a-și vinde
produsele. (e adevarăt - purtătoare de "principii" care insă actionează asupra organismului prin
ceea ce crede pacientul si nu prin dilutiile nedovedite stiintific a avea efect măsurabil). De aceea,
"naturistul" (ori homeopatul sau naturopatul!) este mai degraba șaman și hipnotizator decat
vindecător, nicidecum medic.
După remediile provenite din natură, include: terapia cu ceaiuri, terapia cu plante aromate
(aromoterapie), terapia cu uleiuri (oleoterapie), terapia cu muguri de plante (gemoterapie), etc.
După cum s-a dovedit
în timp, rolul plantelor
medicinale în viața noastră
ramâne incontestabil. Ele sunt
capabile să trateze atât
afecțiuni simple, cât și boli
severe, ameliorând sau
vindecând, după caz, atunci
cand se ține seama de o
prudentă administrare, cât și
de faptul că unele dintre ele
conțin substanțe toxice.
 2

Medicina alopată este ştiinţa care se ocupă cu studiul maladiilor şi tratamentul lor, fiind
practicată numai de persoane abilitate să exercite medicina, pe baza unei diplome obţinute după
studii şi examene susţinute într-o școală de profil.
Medicina naturală defineşte acele practici medicale inspirate şi legate strâns de natură,
putând fi considerată un sistem terapeutic în care medicamentele nu sunt mai importante decât
factorii naturali (aer, apă, plante, soare, alimente, mişcare etc). Ea poate fi practicată atât de
medici, cât şi de persoane care nu au absolvit o facultate de medicină, numiţi terapeuţi, dar, din
păcate, şi de impostori.
Nu se poate trasa o graniţă clară între medicina alopată şi medicina naturistă, cu atât mai
mult cu cât de multe ori medicii alopaţi îşi tratează pacienţii în ambele feluri, iar singurele terapii
specifice medicinei alpoate sunt terapiile chirurgicale, terapia de transplant, reanimarea şi terapia
intensivă. Au în comun terapiile ocupaţionale, psihoterapia, meloterapia, terapia prin artă etc, deşi
schema terapeutică naturistă se referă la fitoterapie, homeoterapie, hipnoză, sacroterapie,
dietoterapie, apiterapie, acupunctura, balneoterapie, gemoterapie şi kinetoterapie.
Deşi fitoterapia azi se bazează pe efectele curative ale unor compuși bio prezenţi în plante
sau în alte organisme vegetale, substanţe care poartă denumirea de principii active, această veche
ştiinţă a tămăduirii, îşi respectă regulile originare, valorificând materialul vegetal fără a extrage
selectiv anumite substanţe sau principii din ţesuturile plantelor, aşa cum fac alte ştiinţe care
valorifică vegetalele, ca farmaceutica sau aromaterapia.
Din acest motiv, se poate spune, că fitoterapia a rămas cea mai curată şi mai naturală
dintre ştiinţe.
Principiile active din plantele medicinale se sintetizează la nivelul celulelor vegetale.
Pentru ca aceste substanţe naturale, cu acţiune biologică asupra omului, să poată fi
valorificate corespunzător de către organism, în diferite dereglaje și tulburari, ele trebuie să se
regăsească în diferite forme fitoterapeutice (fitofarmaceutice). Formele fitoterapeutice, pe care le
vom aborda în continuare, se întrebuinţează (administrează) intern sau extern (gargară, spălături,
comprese, bai, etc.).
Plantele medicinale sunt organisme vii, în care se produc cu ajutorul biocatalizatorilor
(enzime) transformări şi reacţii chimice din momentul germinării până la completa lor dezvoltare.
Substanţele preexistente sunt descompuse şi transformate în alţi compuşi care pot avea efecte
benefice asupra organismului şi care poartă denumirea de „principii active”. Compuşii chimici
sintetizaţi de către plantă pot fi răspândiţi în toată planta sau numai în anumite organe, variind ca
 3

şi cantitate. În scop medicinal plantele se recoltează atunci când organele lor conţin aceste
principii active în cantităţi maxime, organele vegetale recoltate şi uscate purtând apoi denumirea
de „produse vegetale”.
Recoltarea se face în perioada în care organul recoltat are conţinut maxim de principii
active: organele subterane primăvara devreme sau toamna târziu, mugurii foliari primăvara
devreme., frunzele în general primăvara, când planta a ajuns la o dezvoltare normală, florile cu
puţin timp înainte de înflorire sau în timpul înfloririi, parţile aeriene în timpul înfloririi, fructele la
maturare, seminţele la fel, scoarţa primăvara.
Uscarea depinde de cantitatea de apă conţinută de organul recoltat (seminţele au 5-10%,
frunzele 60-90%, organele subterane 75-85%, florile până la 90%), se face pe cale naturală, în aer
liber, la umbră sau la soare, sau pe cale artificială. Plantele se întorc şi se vântură pentru a se evita
încingerea şi înnegrirea.
Conservarea se face în încăperi uscate, ventilate, ferite de dăunători şi şi alte mirosuri,
pentru maxim 3 ani.
Formele farmaceutice obținute prin extracție sunt medicamente preparate din plante sau
țesuturi animale cu ajutorul solventilor și a unor procedee de extracție standardizate.
Prin extracție se înțelege operația de a scoate anumite componente dintr-un material cu
ajutorul unui solvent. În farmacie, termenul este utilizat aproape exclusiv pentru a desemna
procesele și operațiile implicate în elaborarea constituenților solubili din produse vegetale brute
sau prelucrate parțial, folosind solvenți potriviți.
Încă din secolul al II-lea, Galenus mentioneaza astfel de preparate care conțin principii
active din produse naturale, separate pe cât posibil prin extracție, de componentele inerte. Multe
secole au fost folosite pe scara larga în medicina așa numitele extracte galenice: infuzii,
decocturi, tincturi și extracte fluide, moi sau uscate obținute din plante, preparate clasice care au
cunoscut o mare popularitate.
Datorită dificultăților legate de procurarea unor produse vegetale cu compoziție
constantă și ușor de conservat, de standardizarea produselor finite și de folosirea unor metode de
control reproductibil și ușor de aplicat, interesul față de astfel de produse a scăzut.
Cu toate acestea s-a trecut la revalorificarea farmaceutică și terapeutică a preparatelor
de origine vegetală prin o mai bună cunoaștere a proprietăților fizico-chimice și terapeutice a
principiilor active din droguri vegetale și prin dezvoltarea mijloacelor de control de calitate.
 4

În ultimele decenii s-a ajuns la perfecționarea metodelor de lucru și standardizarea produselor

obținute prin extracție din țesuturi vegetale sau animale. Studierea experimentală a extractelor din
plante și animale a permis izolarea a numeroși constituenți puri începând cu morfina în secolul
trecut, care a deschis calea descoperirii a numeroase principii active.
Etapa următoare a constituit-o reproducerea acestor constituenți activi prin sinteza și
obținerea unor derivați cu efecte superioare. Utilizarea unor substanțe pure rezultate fie prin
extracție fie prin sinteză, a devenit avantajoasă deoarece acțiunea terapeutică poate fi determinată
cu exactitate iar stabilizarea preparatelor farmaceutice este mai ușor de realizat. În același timp
însă valoarea preparatelor obținute prin extractie nu poate fi negată, în favoarea utilizării lor fiind
acreditată ideea că, prin extracție se poate obține un total de principii active care este deseori
preferat substanțelor izolate sau sintetizate deoarece au o acțiune terapeutică mai completă.
De exemplu, o infuzie din foi de digitala are o acțiune mai amplă decat glicozidele
izolate sau sintetizate. Un avantaj însemnat este și faptul că astfel de preparate pot fi realizate cu
mare ușurință în farmacie sau chiar de către bolnavi.
Principalele operații aplicate pentru extracție sunt: macerarea, infuzarea, decocția și
percolarea, iar produsele rezultate poartă denumiri derivate: macerate, infuzii, decocturi,
percolare.
Avantajele
multiple pe care le implică
opțiunea pentru fitoterapie
nu vizează doar aspectul
accesibilității privit din
perspectiva costurilor
relativ mici sau al faptului
că plantele sunt ușor de
procurat, cât, mai ales, din
perspectiva tratării
pacientului ca întreg, căci
plantele, prin efectele lor fizice și psihoemoționale asupra organismului uman, sunt capabile să
producă o bună echilibrare a acestuia, acționând blând și de cele mai multe ori, fără să producă
reacții adverse.
 5

Dintre afecțiunile epocii noastre care răspund la tratamentele fitoterapeutice, amintim:

alergiile, astmul bronșic, anumite forme de reumatism, bolile psihosomatice, nevrozele,
insomnia, tulburările de memorie, infecțiile microbiene, parazitozele, unele afecțiuni virale, stări
de epuizare și de stres, carențele de minerale și vitamine, intoxicațiile, ulcerul gastro-duodenal,
dischinezia biliară, enterocolita etc, mai ales în stadiile incipiente ale bolilor.
În acest context, un rol deosebit de important îl joacă, de asemenea, componenta umană,
căci, așa cum ne arată literatura de specialitate, eficiența tratamentului se manifestă diferit, de la
pacient la pacient, în funcție de atitudinea fiecăruia, de gradul afecțiunii sau de reactivitatea
organismului la tratament.
Trebuie avut în vedere, de asemenea, faptul că acest demers presupune perseverență și
timp, întrucât efectele plantelor implică o administrare prelungită (de la 2–3 săptămâni la câteva
luni sau chiar la câțiva ani, în cure repetitive), urmând o schemă terapeutică recomandată de
medic. Deși se bazează pe fitoterapie, este cunoscut faptul că medicina naturistă colaborează și
interferează deseori cu domenii precum homeopatia, dietoterapia sau aromoterapia, care
utilizează, de asemenea, remedii de origine vegetală.
Deasemenea, se manifestă o preocupare din ce în ce mai vizibilă asupra calității plantelor
utilizate.
Omul zilelor noastre începe să acorde o atenție sporită culturilor biologice, să renunțe la
tratarea chimică a solurilor și a plantelor, să recolteze plante medicinale din zone rustice,
nepoluate, în scopul obținerii unor produse ecologice, folosite atât în industria alimentară, cât și
în cea farmaceutică sau cosmetică. Este remarcabil faptul că, în ultimii ani, mari companii
farmaceutice sau cosmetice occidentale solicită produse vegetale recoltate din flora spontană a
României și a altor țări care nu au aplicat o chimizare intensă în agricultură. Astfel, se poate
constata o tendință vizibilă în medicina modernă, de a introduce, în paralel cu produsele
farmaceutice de sinteză, un număr din ce în ce mai mare de preparate de origine vegetală.
Studiile arată că aproximativ jumătate din produsele farmaceutice existente pe piață
conțin în compoziția lor, plante medicinale, sub formă de extracte, uleiuri, pulberi, tincturi sau
principii active pure. Cu cât societatea este mai frământată de găsirea unor soluții împotriva
numeroaselor maladii ale secolului nostru, cu atât ponderea produselor de origine vegetală pare
să se impună, definindu-și un rol semnificativ în medicina modernă. Acțiunile miraculoase ale
plantelor medicinale asupra corpului uman au permis, de asemenea, dezvoltarea fitocosmeticii, în
paralel cu fitoterapia. Pentru păstrarea frumuseții și prospețimii pielii, a unghiilor sau a părului,
 6

s-au efectuat numeroase studii în domeniu și s-a constatat că anumite plante au efect astringent și
antiseptic (mușețel, salvie, ienupăr, cimbru etc.), altele au efect tonic (menta, coada-calului etc.),
altele au efect de calmare și netezire a pielii (tei, nalba mare, nalba de pădure etc.). Pentru
regenerarea pielii sunt folosite în cosmetica modernă substanțe cu structură chimică apropiată de
cea a pielii, bogate în substanțe minerale și biostimulatori, în vederea asigurării unui echilibru
biochimic.
Se remarcă o diversificare impresionantă a gamei de produse cosmetice naturale de
proveniență vegetală, existând azi în magazinele/farmaciile de tip plafar numeroase categorii de
preparate: produse cosmetice pentru îngrijirea tenului și a corpului; produse pentru îngrijirea
dinților și a gurii; produse pentru îngrijirea părului, a ochilor, a unghiilor, a picioarelor etc;
produse pentru baie, săpunuri de toaletă și medicinale; deodorante antisudorifice pentru corp;
preparate destinate îngrijirii copiilor etc.
Tot în industria farmaceutică se prepară capsule, gelule, soluții injectabile și altele, în
compoziția cărora intră extracte totale sau substanțe active pure de origine vegetală.
Medicina beneficiază azi de un număr foarte mare de medicamente, majoritatea obţinute
prin sinteză chimică sau semisinteză, dar şi medicamente aproape miraculoase obţinute din
plante.
Printre cele mai vechi plante folosite în fitoterapie este AFINUL.
 7

CAPITOLUL II

AFINUL
Vaccinium myrtillus L

II.1 Istoric

Afinele au fost folosite de mii de ani, în mod deosebit de populaţiile băştinaşe din
America de Nord, atât ca aliment dar şi ca fructe de leac, în stare proaspătă şi conservată.
Din afine se preparau turte în
amestec cu grăsimi de animale, care după
aceea se uscau sau erau păstrate în miere
de albine.
Amerindienii foloseau în trecut de
la afin fructele, frunzele, lăstarii tineri şi
rădăcinile pentru obţinerea unor preparate.
În Europa afinul este citat încă din
secolul XII ca plantă medicinală.
În secolul XVI un botanist german vorbeşte despre efectul benefic al afinului în tratarea
rănilor, băuturilor şi afecţiunilor de plămân şi ficat.
Dacă până la începutul sec XX efectele curative menţionate într-o serie de documente, nu
erau certificate de cercetări ştiinţifice având la bază doar observaţiile botaniştilor, credinţa
populară şi utilizările tradiţionale după anul 1930 au arătat că afinul a început să fie cunoscut mai
bine în tratarea unor afecţiuni diverse.
Unii botanişti afirmă că fructul de afin a fost folosit în hrana omului preistoric, cu 30 de
secole înainte de Isus Hristos .
Afinata care se obţine în urma prelucrării afinului de munte are proprietăţi antihemoragice
şi întăreşte vasele sanguine în caz de fiebită, ulcer varicos, infarct miocardic.
Cura de afine este indicată şi pentru scăderea valorii ureei .
 8

În timpul celui de-al doilea război mondial, membrii corpului francez de luptă care
trebuiau să plece noaptea în acţiuni de comando, consumau o mare cantitate de afine la ultima
masă dinaintea misiunii .
Afinele şi suplimentele pe bază de afine reduc nivelul colesterolului în sânge.
Cercetătorii români au descoperit că două ceşcuţe de afine reduc nivelul colesterolului în
sânge. Aceştia au descoperit că două ceşcuţe cu afine pe zi sunt suficiente pentru a reduce nivelul
colesterolului cu 8-15 procente.
Aceste două ceşcuţe sunt echivalentul a două procente din meniul unei zile, după cum au
explicat experţii români şi canadieni.
Potenţialul anticolesterol al afinelor a mai fost şi în alte cercetări, când au fost asociate şi
cu protecţia împotriva cancerului şi a bolilor neurodegenerative.
Studiul canadian a arătat că asocierea afinelor cu alimente bogate în fibre are rezultate şi
mai bune în lupta cu colesterolul şi bolile asociate acestuia.
În România s-au făcut multe cercetări la afinul sălbatic între anii 1968- 1989 afirmându-se
că arbustul creşte şi se dezvoltă bine pe soluri acide brune eu-mezobazice şi şi pe soluri cu reacţie
moderat acidă cu un ph de 5,5-5,6.

II.1.2 Descriere

Afinul (nume stiintific Vaccinium myrtillus L., denumire populara: afin, afin de munte,
afin negru, afene, asine, coacăz, merișor de munte, pomusoara.) este o specie care face parte din
Clasa Magnoliopsida, Ordinal Ericales,
Familia Ericaceae, Gen Vaccinium.
Este un subarbust (arbust mic), stufos,
ramuros, cu tulpina de culoare verde, lungă de
circa 30-60 cm, cu ramuri anguloase. Frunzele
sunt scurt-petiolate, mici, ovale, denticulate
(crestate pe margine), verzi pe ambele fețe.
Florile sunt verzui rosietice, albe sau rozé cu
petalele unite sub forma de clopoțel, dispuse cate 1-2 la axilă (subțioara) frunzelor. Înflorește în
lunile mai-iunie. Fructul este numit afină si reprezintă o pată de culoare albastru-închis sau
albastru-brumarie, de formă rotundă, cu diametrul de 0,5 - 0,6 cm, zemoasă, cu suc violaceu, cu
gust plăcut dulce acrișor.
 9

Se poate inmulti prin insamantare sau prin butasi, obtinuti din ramurile laterale care se
inradacineaza in turba cu amestec de nisip. Pentru aceasta trebuie asigurata o umiditate moderata
si o temperatura de 18 – 25 °C.
Planta caracteristica pentru zona montana, de la limita inferioara a molidisului pina in zona
alpina (pina la 2 250 m). Poate vegeta atit la umbra, formind stratul inferior al unor tipuri de
molidis, pe podzoluri intelenite, la semiumbra in tufisuri de jneapan si ienupar sau in lumina
directa in pajisti sarace, ca si in taieturi sau doborituri de padure, indeosebi pe versanti mai
umbriti si umezi. In statiuni foarte umbrite ramine steril.
Este un indicator pentru soluri puternic acide, sarace in elemente nutritive, dar cu
umiditate ridicata. Specia se intilneste in intregul lant carpatic, in toate judetele de munte.In
pasunile alpine, deoarece Afinul este invadant (prin drajonare si marcotare), prin lucrari de
ameliorare pentru marirea potentialului productiv al acestora, afinisurile sint defrisate pe
suprafete mari. Lucrarea trebuie facuta cu discernamint, Afinul fiind foarte util pe pante abrupte,
sub forma de benzi, avind un rol antierozional puternic datorita sistemului radicular foarte extins.
Frunzele si fructele sunt folosite in scopuri medicinale . Frunzele și fructele - (Folia et
fructus vaccinii myrtillus - expresii latine folosite mai ales în farmacologie).
- Frunzele, impreuna cu ramurile, se culeg in timpul verii pana in toamna, in perioada
mai-septembrie, dupa care se usuca la umbra impreuna cu ramurile, in locuri bine aerisite.
- Fructele se culeg în perioada de maturitate (când sunt bine coapte) în lunile iulie-
septembrie, consumându-se fie uscate fie proaspete.
Frunzele conțin: tanin, arbutina, hidrochinonă, mirtilina, neomirtilina.
Fructele conțin: tanin, pectine, mirtilina, zaharuri, provitamina A, vitamina C, acizi organici
(citric, malic, oxalic, succinic, lactic).
Datorită conținutului de tanin, frunzele și fructele acestui arbust au proprietăți
astrigente și sunt un bun antibiotic, modificând favorabil flora patogenă intestinală și antidiareica.
De asemenea, au proprietăți hipoglicemiante și antihelmintice, adică distrug viermii intestinali.
Glucochinina este un compus regăsit în fructele de afin despre care cercetătorii consideră că
reduce nivelul de zahăr din vasele de sânge, și prin urmare, reduce dependența de insulină. Afinul
conține vitamină A și C care în combinație cu pigmentul antocianina îmbunătățesc acuitatea
vizuală, circulația sângelui la nivelul ochilor și la nivelul sistemului nervos și pot preveni sau
ajuta la tratarea unor boli de ochi precum retinită pigmentoasa, glaucomul, miopia etc. De
asemena, antocianinele ajută la protejarea țesuturilor retinei împotriva radicalilor liberi.
 10

Flavonoidele protejează pereții vaselor sangvine, îmbunătățesc circulația cardiovasculară

și măresc acuitatea vizuală.
Momentul recoltării
 Frunzele, împreună cu ramurile, se culeg în timpul verii până în toamnă, în perioada mai-
septembrie, după care se usucă la umbră împreună cu ramurile, în locuri bine aerisite.
 Fructele se culeg în perioada de maturitate (când sunt bine coapte) în lunile iulie - septembrie,
consumându-se fie uscate fie proaspete.
Moduri de recoltare
 Pentru recoltarea afinelor se folosește un „pieptene” alcătuit din sârme de oțel paralele, situate la
distanța "D" între ele, fixate într-un
mâner, înclinate astfel încât afinele
recoltate să se strângă la baza
instrumentului (adică spre mâner).
Distanța "D" este foarte importantă. Dacă
sârmele sunt prea rare, afinele vor cădea
printre sârme, dacă sârmele sunt prea
dese, vor jumuli și frunze și ramuri,
distrugând tufa de afin. Bineînțeles
sârmele sunt rotunjite la capătul liber.
 Fructele se desprind de frunze prin scufundarea într-un vas cu apă, se zvântă la soare și se așază
pe policioare de plasă. Se depozitează în încăperi aerisite, fără praf, încălzite. Se pun ulterior în
pungi sau săculeți de hârtie.

II.2 Compoziție

Compuși activi
Fructele de afin conțin antocianine, care întăresc și protejează capilarele, și vitamina C.
Polifenolii (catechina) și taninii sunt de asemenea prezenți în fructele de afin. Frunzele de afin
conțin acizi fenolic (acid cafeic), precum și tanini și iridoide.
Compoziție chimică
Frunzele de Afin conțin 10% taninuri, cantități mici de arbutozid, acid chimic, miristic și
palmitic, ericolina, derivați flavonici, acizi triterpenici, tiamină, săruri minerale.
 11

Fructele de Afin conțin 5-10% taninuri de natură catehica, cca 30% zahăr invertit.
Componentele active principale din fructele de Afin sunt antocianii, pigmenții coloranți de natură
glicozidica, printre care cei mai reprezentativi sunt delfmidina, cianidina, petumidina și
malvidina, glicozidati cu diferite zaharuri și, în total, alți 15 compuși.
Pe lângă taninuri de natură catechica și leucoantociani, flavonoide, zaharuri, pecline și
acizi organici (succinic, malic, citric, chimic), fructele de Afin conțin săruri mineraie: potasiu 50
mg%, calciu 10 mg%, fosfor 8 ing%, sulf 8 mg%, magneziu 6 mg%, clor 5 mg%, mangan 3 mg
%, fier 1 mg%.
Fructele de afin conțin cca 86% apă. Conținutul în protide este relativ redus (0,6%), iar acizii
organici sunt în proporție de cca 1%, dintre care acidul citric cca 0,9%, iar acidul benzoic, tartric
și malic între 0,05-0,15%. O substanță coloranta, mirtilina și antocianozide, care joacă rolul de
vitamina P. Conținutul în provitamina A este în jur de 20 mg%, în vitaminele Bl și B2 și în
niacina între 0,02-0,04 mg% fiecare, iar vitamina C este clar reprezentată (cca 15 mg%).
Vitamina E există în cantități mici.
Puterea energetică a fructelor crude este de 60 kcal, din care se resorb 90%.

II.3 Acțiune
Antocianozidele, componente principale ale fitocompusilor din afine, sunt active asupra
bunei funcționari a microcirculației. Administrarea pe cale oraia a preparatclor pe bază de afine
reglează funcționalitatea microcirculației sanguine și contractiunea ritmică a musculaturii netede
a arteriolelor care controlează fluxul hematic.
Cercetările farmacologice au demonstrat acțiunea antocianilor din afine asupra enzimelor
retinice și asupra regenerării mai rapide a pigmenților retiniei, precum și efectele favorabile
asupra acuității vizuale în special în timpul nopții. Extractele standardizate pe bază de afine sunt
foarte utile pentru cei care lucrează în subteran, pentru piloții de noapte și pentru cosmonauți. La
fel s-au obținut rezultate bune la suferinzii de retinopatie diabetica, deoarece s-a observat o
reducere a sintezei de colagen la nivelul retinei și o ameliorare a simptomelor clinice.
O altă acțiune favorabilă a afinelor se înregistrează în insuficiență venoasă clinică. S-a
dcmonstrat acțiunea asupra edemelor, în special perimaleolare, cauzate de o anormală
permeabilitate capilară.
 12

Administrarca produselor obținute din afine produce reactivarea microcirculației locale,

ameliorând și fluxul venos, ușurând îndepărtarea lichidelor interstițiale și reducând astfel
edemele. Au aplicație în tratamentul insuficienței venoase cronice și a complicațiilor care survin:
varice, varicoflebite, tromboflobite, edeme perimaleolare și rurale.
Printre acțiunile importante ale afinelor este cea antiseptică intestinală și astringentă.
Una dintre componentele fitocomplexului din afine acționează ca „antidot" al adezinei, o
proteină care permite bacteriei patogene Escherichia coli să adere pe celulele mucoasei intestinale
și să detennine procesui infecțios. Pentru același motiv, extractele pe bază de afine sunt utile și în
tratamentele naturiste a cistitelor și pielocistitelor recidivante. Presupunând că E. coli adera pe
pereții cailor urinare (cistitele fiind mai frecvențe la femei), în acest tip de infectti se obțin
ameliorări remarcabile.
Utiltzarea frunzelor de Afin
în tratamentul naturist al diareilor
este justificată prin prezența
taninurilor.
Acțiunea antidiabetică a
frunzelor de Afin se bazează pe
derivații flavonici care, asociați cu
antocianii din fructele de Afin,
favorizează vascularizarea
pancreasului.
Insulina este fixată pe
proteinele de pe suprafața celulelor, astfel încât membrana celulară joacă un rol important în
diabet.
Tulburările vasculare se dezvoltă în cursul bolii (angiopatie diabetică), cauzând îngroșarea
membranelor bazale și a pereților vaselor mici, crescând permeabilitatea și cauzând astfel
perturbați metabolice.
Ținând seamă de compoziția chimică a frunzelor și fructelor de Afin și de acțiunea
farmacodinamică prezentată, consider justificată utilizarea lor în diabetul de tip II.
Au, de asemenea, efect antioxidant şi de absorbţie a radiaţiile UV.
Datorită acţiunii astringente şi antiseptice, fructele proaspete se mai folosesc sub forma
de comprese din suc proaspăt pentru tenul cu acnee, furunculoză sau diverse infecții ale pielii.
 13

II.4 Indicații terapeutice

Afinul este prescris de obicei pentru afecțiuni ale venelor și vaselor limfatice și pentru
întărirea capilarelor. Studii efectuate în 1976 au arătat că efectul benefic asupra vaselor mici de
sânge se datorează antocianinelor din fructele de afin, care întăresc capilarele și le reduc
permeabilitatea.
Antocianinele sunt antioxidanți și, alături de vitamina C, protejează organismul de
efectele radicalilor liberi (prezenți în atmosferă și în alimente).
Afinul și-a dovedit utilitatea în tratarea problemelor de vedere. De exemplu, poate
îmbunătăți capacitatea ochilor de a se adapta la întuneric. Un studiu clinic publicat în 1989 a
arătat că antocianinele din afin, alături de vitamina E, ameliorează simptomele cataractei la
bătrâni.
Afinele sunt recomandate pentru infecții urinare, indigestie, gută, infecții
gastrointestinale, diabet(scade zahărul din sânge), diaree, bronsită, tuse convulsivă, enterite
(inflamații ale mucoassei intestinale), colibaciloză (boală infectioasă provocată de tipuri patogene
de colibacili și care se manifestă prin diaree, febră, lipsa poftei de mâncare), dizenterie (boală
infectioasă contagioasă care se manifestă prin dureri abdominale, ulcerații intestinale violente și
diaree cu sânge), febră tifoidă, psoriazis (boală a pielii caracterizată de cojirea epidermei în
diverse regiuni ale pielii), faringite, stomatite, hepatite, obezitate, ateroscleroză, tonifiere
organism persoane de vartsa a-III-a, copii sau adolecenti. diuretic precum și în reumatism,
afecțiunile dermatologice, tulburările circulatorii periferice, uretrite, somatite, eczeme, ulcerații
cronice sângerânde.
Frunzele intră în compoziția ceaiului dietetic.
A. In domeniu medical
1. Afectiuni buco-faringiene. Aftele
Aftele sunt ulcere superficiale sau profunde care pot apare oriunde pe mucoasa cavității
bucale. Sunt cele mai intilnite tipuri de ulcere bucale. Cel puțin una din 5 persoane dezvoltă afte
bucale intrun anumit stadiu al vieții. Femeile sunt afectate mai frecvent decât bărbații. Aftele apăr
de obicei între vârstele de 10 și 40 de ani. Au un caracter recurent. Perioada de remisiune între
apariția aftelor poate fi de zile, săptămîni, luni sau ani. Aftele vor apare din ce în ce mai rar la
vârsta adultă.
 14

Aftele se regăsesc de obicei pe zonele mobile ale cavității bucale, cum ar fi limba sau față
internă a buzelor și obrajilor și la bază gingiilor. Ulcerul începe ca o umflătura mică roșie și
sensibilă care da senzația de arsură pentru intervalul de o zi. Aftele rupte sunt acoperite cu o
membrană galbenă sau albă și mărginite de un halou roșu.
În general aceste afte se vindecă tn două săptămâni fără cicatrice. Febra este rară iar
aftele sunt rar asociate cu alte boli. De obicei o persoană prezintă o singură aftă sau câteva tn
același timp.
Majoritatea persoanelor experimentează prima aftă tn jurul vârstei de 10-20 de ani. Copiii
sub 2 ani pot dezvolta de asemenea condiția patologică. Frecvența recurenței aftelor variază
considerabil. Unele persoane prezintă doar una sau două episoade pe an, în timp ce altele prezintă
serii continue de afte.
Având în vedere faptul că în aceste afecțiuni apar de obicei leziuni foarte dureroase și cu
alte produse de asemenea se produc dureri, se va face o cură cu fructe proaspete, care pe lângă
faptul că vindecă afecțiunea pot și să întărească imunitatea organismului, având în vedere că fac
acest lucru fără dureri
2. Afecțiuni coronariene
Boala coronariană apare în cazul formării plăcii de aterom la nivelul arterelor coronare.
Aceste artere asigură aportul de oxigen către inimă. Placa de aterom este formată din colesterol,
calciu și alte substanțe. Odată formată placa de aterom, afecțiunea se numește ateroscleroză.
Placa de aterom îngustează arterele și reduce fluxul sanguin către inimă. De asemenea
favorizează formarea trombusurilor arteriale. Trombusurile pot bloca complet sau parțial fluxul
sanguin. Când arterele coronare sunt îngustate sau blocate, sângele nu mai poate ajunge la inimă.
Aceasta poate determina angină pectorală sau infarctul miocardic. Infarctul miocardic are loc
când fluxul sanguin către o zonă din miocard este blocat complet. Aceasta împiedică aportul de
sânge către această zonă și duce la necroza ei. În lipsă unui tratament prompt infarctul miocardic
poate afecta grav sănătatea putând duce chiar la deces.
Cu timpul, boală coronariană poate slăbi miocardul și determină insuficiență cardiaca.
Insuficiența cardiaca este o afecțiune în care inima nu poate pompa suficient sânge în corp.
 15

Acțiuni:
Indiferent de tipul afecțiunii este foarte util consumul fructelor proaspete sub formă de
cură, sau pulbere care se va obține din fructe. Se pot combina în aceste cazuri cu ceaiuri sau alte
forme (tincturi, praf, etc) din următoarele plante: traista ciobanului, păducel, roiniță, vâsc.
Se poate face un tratament de lungă durată în funcție de tipul afecțiunii și de vechimea bolii, dar
și de medicamentele care se consumă. Combinația aceasta de plante poate să facă inutilă folosirea
altor medicamente sintetice. În toate cazurile când este vorba despre o afecțiune cronică, se va
încerca și aplicarea unui tratament naturist care s-ar putea foarte bine să aducă o îmbunătățire a
stării de sănătate sau chiar vindecarea, mai ales dacă se face cu toată seriozitatea.
Antocianinele din fructele de afine se folosesc în industria de medicamente pentru
obținerea medicamentelor care au acțiune venotonica și mai ales de reglare a permeabilității
capilare, lucru foarte util în toate afecțiunile coronare.
3. Arsuri
Arsura este o boală chirurgicală locală și generală produsă de multipli agenți vulnetanți,
cu evoluție stadială bine definită si cu prognostic în funcție de amploarea și evoluția leziunii
locale, de gravitatea complicațiilor și de precocitatea și corectitudinea tratamentului.
CLASIFICARE: În raport cu agenții vulneranți arsurile se clasifică în:
- termice: produse în urma acțiunii căldurii;
- chimice : rezultat al acțiunii unor substanțe chimice;
- electrice: apărute sub acțiunea curentului electric.
Acțiuni:
Principiile active atât din frunze cât și din fructe sunt astringente și antiseptice. Înseamnă
că ajută la strângerea țesuturilor, contribuind la vindecare și cu atât mai mult având și principii
antibiotice fac să se distrugă o serie de microbi.
4. Anorexie
Anorexia nervoasă sau anorexia este o boală psihică și fizică în care bolnavul practic se
înfometeaza singur. Din punct de vedere clinic o persoană este anorexică daca cântarește 85%
sau mai puțin decât o persoană normală de aceeași înalțime și vârstă și totuși continuă să țină
dietă și să slăbească. Estimările arată că 1% dintre fetele și femeile între 20 și 30 de ani au
această boală. Este o boală gravă care poate cauza serioase probleme de sănătate daca nu este
tratată: unul din 10 cazuri de anorexie sfârșește prin moarte. Chiar dacă boala este mai puțin
comună în rândul bărbaților (5% din toate cazurile), totusi și acestia pot s-o dezvolte.
 16

Experții au identificat 2 tipuri de anorexie care sunt la fel de comune, de fapt oamenii
alternează între cele două. Primul tip de anorexie este cel restrictiv în care persoana își limitează
sever aportul de mâncare și cel de-al doilea tip este cel de purificare în care persoana consumă
multă mâncare pentru ca mai târziu să vomite sau să folosească laxative. Cel de-al doilea tip de
anorexie este foarte asemănător cu bulimia nervoasă, o tulburare de alimentație care e strâns
legată de anorexie.
Acțiuni:
Fructele consumate crude o perioadă cât mai lungă ajută la refacerea poftei de mâncare.
Se poate în afară sezonului să se folosească însă tinctura sau chiar afinată. Se mai poate asocia
însă la această afecțiune și o serie de plante amare din plante că : gențiană, țintaură, pelin, etc. Cu
acestea se vor face ceaiuri care vor ajută la o mai puternică eliminare de sucuri gastrice și biliare
și prin aceasta vor mări pofta de mâncare
5. Ateroscleroza
Ateroscleroza reprezintă îngroșarea pereților vaselor sangvine din cauza formării la
nivelul pereților a unor formațiuni denumite plăci de aterom. De fapt, ceea ce se întâmplă este că
în pereții arterelor se infiltrează colesterolul și grăsimile prezente în cantități excesive în sînge
datorită greșelilor de alimentație. Cu timpul în aceste depozite se depune și calciu, se formează un
țesut fibros și astfel apar așa-numitele plăci ateromatoase. Ele stânjenesc din ce în ce mai mult
circulația liberă a sângelui prin artera afectată, ducând la diferite boli cardiovasculare (angină
pectorală, cardiopatia ischemică, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral etc.).
Cu timpul pe placa de aterom pot apărea ulcerații care favorizează formarea la acest nivel
a trombilor sangvini care produc o obstrucție bruscă a circulației sângelui. O altă complicație
datorată aterosclerozei este slăbirea peretelui arterial și apariția anevrismelor (dilatări ale vasului
de sânge) care pot duce la rupturi ale vaselor și la hemoragii.
Acțiuni:
Această afecțiune este foarte greu de tratat fără un regim alimentar adecvat. Afinele însă sub
orice formă, se pot administra pentru ajutorul pe care-l pot da în reușita unui tratament și implicit
pentru vindecare. Afinele sunt renumite pentru faptul că scad zahărul din sânge. Scad de
asemenea nivelul colesterolului. Tot ele mai ajută la curățirea arterelor și venelor sau al
capilarelor, lucru ce va face ca locul afectat să fie mai bine irigat cu sânge și în acest fel
contribuind la o vindecare mai rapidă. Se mai poate folosi și ardeiul iute sub formă de frectii în
 17

dureri pentru intensificarea circulației sângelui. De asemenea ceaiuri de castan, vâsc, sulfină,
păducel pot ajuta și ele.
6. Azotemie
Acumularea în sânge a produșilor azotați degradați (uree, azot rezidual). Normal azotul
rezidual nu trece de 40 mg% iar ureea de 30 mg%. În insuficiență renală cantitatea lui crește de 2-
3-4 ori sau chiar mai mult. Azotemia poate să apăra nu numai în insuficiență renală ci și în
diminuarea cantității de lichide din sânge. Dacă azotemia apare ca urmare a insuficienței renale,
vorbim de uremie azotemica, care prezintă un aspect clinic bogat în simptome: dureri de cap,
amețeli, vărsături, convulsii până la comă.
Acțiuni:
Afinele sub orice formă sunt un bun antibiotic pentru agenții patogeni de la nivelul renal.

7. Balonari
Balonarile se caracterizează prin dilatarea abdomenului ca urmare a acumulării de gaze an
stomac și în intestin. Pe lângă un aspect inestetic al abdomenului, disconfortul, respirația greoaie,
starea de indispoziție și flatulență sunt determinate deseori de balonări.
Acțiuni:
În acest caz fructele sub orice formă, proaspete sau praf sunt foarte utile. Mai menționam
și alte ceaiuri care se pot face din: chimion, fenicul, busuioc, etc. Pe abdomen se pot pune în acest
caz comprese calde pentru calmarea durerilor.
8. Bronsite
Bronșita reprezintă inflamația căilor aeriene ce duc aerul la plămâni (bronhiile terminale).
Inflamația la acest nivel produce edem (creșterea volumului) și se produce mucus (sputaa).
Edemul și spută favorizează tusea și astfel respirația devine dificilă. Sunt două tipuri de bronșită:
-bronșită acută, care se instalează rapid și se vindecă în 2-3 săptămâni; apare la persoanele fără
alte boli; majoritatea persoanelor care fac bronșită acută nu necesită tratament
-bronșită cronică, cu recurențe frecvente, cu manifestări de lungă durată; apare de obicei la
persoanele fumătoare.
Tușe productivă (cu spută) timp de 3 luni pentru cel puțin 2 ani la rând sugerează bronșită
cronică. Bronșită cronică este o formă de boală pulmonară obstructivă. Bronșită acută afectează
atât adulții cât și copii.
 18

Acțiuni:
În aceste afecțiuni se folosesc fructele pentru că sunt bactericide și antiseptice. Se vor
folosi sub diferite forme. Se mai poate să fie de ajutor ceaiuri de: cimbru, brusture, ciuboțică
cucului sau lichenul de Islanda cu care se vor face ceaiuri îndulcite cu miere și se consumă calde.
Tot mierea în combinație cu suc de lămâie și apa este indicată, pentru a mari cantitatea de
vitamina C care poate ajuta la aceste afecțiuni. Se mai pot face inhalații sau băi cu esențe de brad,
mentă, etc. Notăm de asemenea foarte util ceaiul de scai vânăt, cu o linguriță de tinctură de afine,
sucul de la o jumătate de lămâie cu miere.

9. Candidozele
Boli infecțioase cauzate de genul Candida (fungi, ciuperci microscopice), manifestate
clinic prin leziuni ale pielii, mucoaselor și ale unor organe interne, uneori fiind deosebit de
severe. Candidozele afectează un număr impresionant de persoane, în special de sex feminin.
Apar frecvent la cei care au făcut perioade lungi de tratament cu antibiotice.
Aceste afecțiuni trec cu ajutorul curei de fructe. În lipsa fructelor proaspete se pot lua
infuzii din frunze sau decocturi din fructe.

10. Cancer
Se pot folosi în mod preventiv fructe de afine.
11. Cicatrizarea ranilor
Ceaiul din frunze sau chiar frunzele cu care s-a făcut ceai (cataplasme) ajută la o mai
rapidă cicatrizare a ranilor.
12. Cistita (infecții ale tractului urinar)
Aceasta apare în mod deosebit la femei, datorită uretrei mai scurte. Cele mai frecvente
cistite sunt simple și apar ca urmare a infectării cu bacterii din sfera intestinală (în special cu
Escherichia Coli ).
Acțiuni:
Se folosesc îndeosebi frunzele intern și/sau extern. Combinația se poate face cu flori de
gălbenele sau cu flori de coada șoricelului caz în care se pot lua intern și să se folosească și
spălături, combinația fiind mai eficientă.
 19

13. Colesterol mărit

Pe lângă faptul că fructele curăță pereții arterelor, ajută și la eliminarea colesterolului din
organism. Fructele conțin foarte mult potasiu și au foarte puține calorii.
14. Colibaciloză
Colibaciloză este o infecție a căilor urinare provocată de colibacil. Acest germen este un
microb care se găsește an mod obișnuit în intestin, fără a tulbura cu nimic funcționarea
organismului, în anumite condiții însă, el poate căpăta o virulență (capacitate de îmbolnăvire)
foarte mare și provoacă diferite boli: diaree, colibaciloză.
Acțiuni:
Oricare din preparatele din fructe sau chiar din frunze sunt utile la combaterea acestei
afecțiuni. De fapt prima acțiune este la nivelul stomacului și intestinelor, ori dacă vom analiza
folosirea acestei plante, în istoricul ei vom constata că prima dată a fost folosită pentru acțiunea ei
asupra stomacului și intestinelor.
15. Convalescența
Reprezintă perioada de tranziție dintre sfârșitul unei boli și al tratamentului ei și revenirea
bolnavului la o bună sănătate psihică și fizicaa.
După orice afecțiune indiferent de natură localizării sau de alte considerente, este foarte
util să se facă un tratament cu fructe de afine care vor contribui la dispariția a o serie de efecte
secundare care pot să fie după tratamentele aplicate cu medicamente
16. Diabet
Diabetul este o tulburare a metabolismului (metabolismul înseamnă procesele prin care
organismul nostru utilizează mâncarea digerată pentru creștere și pentru obținerea energiei).
Majoritatea alimentelor pe care le ingeram sunt descompuse până la glucoză, care este formă sub
care există zahărul în sânge. Glucoza este principala sursă de combustibil pentru organism.
După digestie, glucoza trece în fluxul sangvin, acolo unde este folosită de către celule
pentru creștere și pentru obținerea energiei. Pentru ca glucoza sa poată pătrunde în interiorul
celulelor este nevoie de prezența insulinei. Insulina este un hormon produs de pancreas, care este
o glandă de dimensiuni mari aflată în spatele stomacului.
Atunci când mâncăm, pancreasul produce în mod automat cantitatea adecvată de insulină
pentru a deplasa glucoza aflată în sânge, în interiorul celulelor noastre. La persoanele cu diabet,
totuși, pancreasul fie produce prea puțină insulină sau chiar deloc sau celulele nu răspund în mod
 20

adecvat la insulină care este secretată. Astfel, organismul pierde principala sa sursă de
combustibil, chiar dacă sângele conține cantități mari de zahăr.
Acțiuni:
Se recunoaște că această plantă este indispensabilă celor care suferă de această afecțiune.
De fapt afinul este denumit insulină vegetală. Fără această plantă nu se poate efectua un tratament
corect al diabetului.
Notăm doar faptul că se poate folosi absolut orice formă de preparat care nu conține
zahăr sau miere. Se vor combină însă și cu ceaiuri de: cozi de cireșe, păstăi de fasole, brusture,
mesteacăn și alte plante care pot contribui la diminuarea zahărului din sânge și la o mai bună
funcționare a pancreasului.
17. Diaree
Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale cu consistență
moale sau apoasă. Poate fi însoțită de colici abdominale, grețuri și vărsături, febră și chiar scaune
cu sânge. Diareea acută este cauzată de un agent bacterian, viral sau parazitar, iar cea cronică este
cel mai frecvent determinată de o afecțiune inflamatorie a intestinului. Cauzele bolii sunt: stresul
social și psihic, unele medicamente, alimentele alterate, apa de băut poluată, alergiile alimentare,
salmoneloză, gastrită, colită, afecțiunile renale și intestinale.
Acțiuni:
Cu ajutorul fructelor sau al frunzelor se poate scăpa foarte ușor de acest simptom destul
de frecvent. Notăm doar faptul că și în cazul în care este vorba despre o infecție sau chiar o
toxiinfecție alimentară este util tratamentul cu afin deoarece acesta poate să distrugă eventualii
germeni patogeni.
18. Dizenteria
Dizenteria este o boală infecțioasă care poate cauza o formă gravă de diaree. Se
răspândește de obicei din cauza igienei deficitare. Există 2 tipuri principale de dizenterie:
dizenteria bacilară, mai frecventă, și dizenteria amoebiana.
Dizenteria bacilară este cauzată de o bacterie numită Shigella. Bacteria pătrunde în
organism prin cavitatea bucală și ajunge în intestin unde se înmulțește, cauzând o gamă variată de
simptome.
Dizenteria amoebiana este cauzată de un parazit numit Entamoeba histolytica. Acest
parazit se întâlnește de obicei în zonele tropicale, cazurile de dizenterie amoebiana fiind rare în
 21

Europa. El pătrunde în organism prin consum de alimente și apa contaminate. Acești paraziți se
pot grupa în chisturi și astfel devin mai rezistenți acțiunii acidului clorhidric din stomac.
Dizenteria se transmite de asemenea de la o persoană la alta prin ingiena precară (ex.
nespalarea mâinilor după utilizarea toaletei).
Acțiuni:
În această afecțiune sucul din afine sau tinctura sunt foarte utile. Se va lua doar cu
aprobarea medicului curant care tratează această afecțiune.
19. Eczeme
Eczemă sau dermatită reprezintă o afecțiune cutanată de tip inflamator, caracterizată prin
leziuni polimorfe succesive de tip eritem, papulă, veziculă, scuamă, asociate cu simptomatologie
de tip prurit.
Evoluția acestei maladii este, de cele mai multe ori, recidivantă, iar cauzele sunt multiple,
atât externe (exogene), cât și interne (endogene). Din punct de vedere epidemiologic, eczemă este
una dintre cele mai frecvente afecțiuni dermatologice, conform mai multor autori, constituind
între 20% și 30% din totalul spitalizărilor. Pe de altă parte, costul socio-economic determinat de
eczemă se reflectă în internările de lungă durată, tratamentul complex și deseori dificil, precum
recidivele extrem de .
Cuvântul 'eczemă' din cuvântul grecesc 'ekzein', care înseamnă opărit, ceea ce subliniază
caracterul clinic leziunilor eczematoase.
autori care realizează o diferențiere termenii de 'eczemă' 'dermatită', afirmând
dermatită reprezintă o reacție , timp ce eczemă constituie o afecțiune .
Acțiune:
acest caz compresele cu frunze fierte chiar cu fructe de ajutor. Se face creme care
ajute la o serie de eczeme alte afecțiuni dermatologice.
20. Edeme
Edemele o acumulare anormală de fluid sub piele din cavitățile corpului.
Edemele o inflamare, o mărire volum unor ale corpului. cauzate de faptul este
țesuturile corpului. Edemele de obicei regiunea picioarelor, genunchi gambe. De asemenea,
mâinile . Gravidele adulții de asemenea de edeme, toți expuși riscului de afecțiune.
 22

Acțiuni:
Datorită faptului afinele preparatele din afine arterele capilarele foarte indicate.
Suplimentar putem spune aceste fructe conțin mult potasiu deci indicate tratarea oricăror
edeme.
21. Enterite
Enteritele definite schimbări calitative cantitative ale microflorei tractului
gastrointestinal uman, ceea ce reacții clinice specifice, care cel frecvent datorită unor procese
patologice ce au loc organism.
Acțiuni:
Se folosesc afinele sub orice .
22. Amigdalita
Este o infecție faringelui amigdalelor. Etiologia este general , cu 40-60% cazuri de
origine cca 40% dintre cazuri de orgine . Alte cauze includ alergiile, traumatismele toxinele.
Acțiuni:
general se frunzele fructele de la afin sub diferite preparate.
23. Hemoroizi
Hemoroizii sunt dilatațiile venelor situate la nivelul canalului anal și rectului inferior,
pachete hemoroidale ce pot atinge dimensiuni supărătoare și pot fi exteriorizati prin anus,
complicandu-se în diverse moduri-sângerare prin fisură la baza acestora sau prin fistulă venoasă,
tromboză hemoroidală sau prolaps.
Acțiuni:
Afinele se folosesc sub orice formă. Rolul lor este de a regla activitatea venelor,
contribuind la curățarea lor.
24. Hepatita
Hepatita este o inflamație a ficatului, acută sau cronică. Ficatul este un organ unic. Este
singurul organ care se regenerează, putându-se regenera chiar complet. În cazul altor organe, de
exemplu inima, țesuturile bolnave sunt înlocuite cu o cicatrice, ca și cele de pe piele.
Ficatul are capacitatea de a înlocui celulele bolnave cu noi celule.
Complicațiile pe termen lung ale bolilor hepatice, apar atunci când regenerarea este fie
incompletă, fie împiedicată de apariția unui țesut cicatrizat. Această situație apare atunci când,
agenții agresivi, cum ar fi virusurile, medicamentele, băuturile alcoolice etc, continuă să atace
 23

ficatul, prevenind regenerarea completă. Odată țesutul cicatrizat apărut, reversibilitatea acestui
proces este foarte greu de obținut.
O boală caracterizată prin apariția în cantitate mare a țesutului cicatrizat este a. Ciroză
hepatică este stadiul final al bolilor hepatice, fiind urmată de obicei, de apariția complicațiilor.
Acțiuni:
Afecțiunile hepatice de orice natur sunt influențate în bine deoarece acțiunea acestei
plante este una de curățire a sistemului sanguin și prin această implicit una de curățire a ficatului.
25. Hipertensiune
Hipertensiunea arterială reprezintă creșterea presiunii sângelui în arterele circulației
sistemice peste valoarea normală. În funcție de cauza care o produce hipertensiunea arterială se
împarte în două categorii: hipertensiunea arterială esențială și hipertensiunea arterială secundară.
Acțiuni:
Potasiul din fructe menține echilibrul fluidelor din organism, lucru care ajută foarte mult
celor cu această afecțiune. Se mai pot însă folosi și alte preparate sau soluții.
26. Oftalmologie
Mirtilina este responsabilă de o mai bună funcționare a mușchiului ocular. Deci
consumul fructelor de afine care conțin această substanță pot ajuta prin această și alte substanțe
care le conțin la foarte multe afecțiuni oculare. Se va consuma în aceste cazuri cu cât mai mulți
morcovi consumați împreună cu afine. Se pot consuma cruzi, sub formă de suc sau rași. De
asemenea afinele sunt un bun antibiotic natural.
27. Febra tifoidă
este o , de bacteria Salmonella typhi.
se poate prin ingerarea bacteriei alimente. Bacteria se găsește scaunul persoanelor
infectate. Astfel, se poate contamina prin deversarea deșeurilor din sistemele de canalizare, iar
alimentele se contamina atinse de persoanele infectate care nu își mâinile după utilizarea
toaletei.
Bacteria poate supraviețui câteva săptămâni deșeuri uscate.
persoane care au fost infectate nu prezintă simptomele bolii, care purtătoare de virus,
devenind astfel posibile surse de infecție.
Acțiuni:
Se folosi fructele de afine sub orice , pentru distrug microbii refac .
Alte boli tratamentul cărora afinele: tulburări de circulație, , viroze etc.
 24

Uleiul de afine (din semințe de afine) este bogat antioxidanți puternici; Omega-3
Omega-6 acizi grași, substanțe foarte bune sănătatea . Așadar, este recomandat probleme ale
scalpului, precum , prurit, eczeme psoriazis. are nevoie de E pentru strălucire, acest lucru poți
obține aplicați câteva picături de ulei de afine iar imediat după trebuie speli cu șampon.
Folosindu-l zilnic, ridurile si liniile de expresie vor fi eliminate. Datorită prorietăților sale
antioxidante, uleiul acționează foarte bine si in cazul pielii uscate. Daca tenul prezintă probleme
acneice sau eczeme ori psoriazis aplică foarte puțin ulei, masând ușor pe aceste zone. De
asemenea, este un ingredient indicat și în
alte boli ale pielii.
Sucul de afine
Se spune că sucul de afine
menține și colorează părul. Femeile din
Spania folosesc această „rețetă”, iar ele
sunt renumite pentru părul lor brunet.
La fel ca și uleiul de afine si sucul
(de afine) ajută la încetinirea procesului
de îmbătrânire. Consumând suc de afine
liniile fine și cele de expresie nu se vor accentua, păstrând tenul tonifiant.

Tratamente anticelulitice cu afine

Afinele pot fi folosite cu încredere in tratamentele anticelulitice: accelerează arderea
grăsimilor, refac structura de colagen subcutanată care a fost afectată de celulită, îmbunătățesc
circulația locală și împiedică reapariția celulitei.

II.5 Administrare
 25

Administrarea se face pe cale orală, dupa cum urmează:

- Cura de afine 300-500 g zilnic
sau 100 g uscate (în practica
populară, uscate sau macerate în
alcool, ca antidiareic).
- Decoct din o lingurită de afine
uscate la o cană sau macerat la
rece din aceeași cantitate, timp de
8 ore, din care se beau 2 cani pe
zi.
- Pentru mături, se poate folosi
cidrul (slab alcoolic, din fermentare naturală) sau afinată, în cantități moderate. Siropul
preparat de preferabil cu miere.
- Tabletele (60 mg extract de afine): Se recomandă 2-3 tablete pe zi, cu apă
- Extract Lichid: Se recomandă 50 de picaturi într-un pahar cu apă înainte de mese.
- Pentru extractul de afine: 160 mg administrat de 2 ori pe zi, in cazul persoanelor care se
confruntă cu afecțiuni ale retinei.

II.6 Precauții și contraindicații

Principala precauție la tratamentele interne cu afine uscate este pentru constipație, caz în
care administrarea acestor fructe se va face cu prudență, în cantități mici la început, pentru a nu
încetini sau blocă tranzitul intestinal.
Întrucât pulberea de frunze de afin scade foarte puternic glicemia, diabeticii insulino-
dependenți vor fi ținuți sub supraveghere strictă mai ales în primele săptămâni ale tratamentului,
prin înregistrarea zilnică și chiar de 2 ori pe zi a valorilor glicemiei și ajustarea dozelor de
insulină în funcție de noile valori.
A nu se utiliza simultan cu medicamente anticoagulante.
Afinul trebuie evitat de femeile gravide și de cele care alăptează. 
 26

CAPITOLUL III

AFINUL
ÎN PRODUSELE FARMACEUTICE ȘI COSMETICE

III.1 Afinul în compoziția produselor farmaceutice

Având în vedere faptul că Afinul are atâtea întrebuințării îl găsim în compoziția unor
medicamente, în tratarea multor afecțiuni.

MIRTILENE PURO – tablete cronoactive cu conținut pur în antocianozide

Antocianozidele, conținute în Mirtilene Puro, componente active ale afinelor (vaccinum
myrtillus), sunt pigmenți vegetali aparținând grupului flavonoidelor, care au acțiuni
farmacologice dovedite:
 Vasoprotectoare: reduc fragilitatea capilară și
permeabilitatea vaselor, crescând eficacitatea b9arierei
endoteliale.
 Antioxidant: inhibă lipo peroxidaza.
 Antiflogistic: grăbesc stabilizarea colagenului, inhibă
agregarea plachetară și stimulează eliberarea endotelială de prostaglandine vasodilatatoare.
 Antiedematos: reduc permeabilitatea vasculară.
Mirtilene Puro are efecte benefice asupra patologiilor oculare:
 Reducerea permeabilității capilare este utilă în tratamentul modificărilor vasculare
întalnite în retinopatia diabetică.
 Inhibarea aldoreductazei, responsabilă de afecțiuni precum cataracta și retinopatiile la
pacienții diabetici.
 Creșterea rezistenței capilare la pacienții cu fragilitate capilară conjunctivală.
 Îmbunătățirea vederii nocturne a pacienților diabetici și a celor miopi.
 27

Utilizări terapeutice: Miopie severă; Hemeralopie dobandită; Retinopatie diabetic; Oboseală

vizuală; Alterări ale curbei de adaptare la întuneric, ale vederii nocturne (scotopice) și mezopice
Mirtilene Puro – 1 tabletă conține 90 mg Extract de Vaccinum myrtillus (afine).
Se recomandă administrarea a 1-3 tablete de Mirtilene Puro pe zi conform prescripției medicului
oftalmolog.

OPTIFORT cpr
Indicații:
Îmbunatățește vederea și mărește acuitatea vizuală pe timp de noapte.
Protejează circulația capilară și venoasă de la nivelul ochilor. Reduce stresul oxidativ de la
nivel ocular.
Toate substanțele active provin din surse naturale. Produs standardizat în substanțe
active : luteina/ zeaxantina/ antociani/ proantocianidine/ vitamina A si vitamina E.
Produs recomandat în reducerea riscului dezvoltării unor boli oculare și în menținerea
sănătății ochilor în cazul suprasolicitarii acestora (ex. la calculator/ televizor/ pentru
conducatorii auto/ etc.)/ în afecțiuni oculare determinate de carența vitaminică specifică și în
reducerea incidenței afectiunilor oculare degenerative.
Compoziție per comprimat:
Extract din flori de Tagetes erectă (Crăiţa) 120 mg (luteină12 mg şi zeaxantina 450 mcg)/ Extract
din fructe de Vaccinium uliginosum (Afin nordic) 50 mg (antociani 12/5 mg)/ Extract din
seminţe de Vitis vinifera (Struguri) 50 mg (proantocianidine 98 %)/ Beta-caroten 24 mg
(echivalent la 400 mcg de vitamina A)/ Vitamina E 6 mg (echivalent la12 mg sol.50% acetat de
alfa-tocoferol) şi excipienţi (nu conţine lactoză şi gluten).
Mod de administrare:
Adulţi şi copii peste 12 ani: 1 comprimat pe zi/ administrat cu un pahar cu apă.
Se recomandă administrarea în cure de durată (3-6 luni)/ repetate la nevoie.

Afomill Fortifiant - picături oculare pentru ochi obosiți.

 28

AFOMILL® FORTIFIANT este un distilat vegetal pentru

ochi pe bază de afine, ginkgo biloba și mușețel, indicat
pentru ochii obosiți și stresați. Are proprietăți protectoare,
calmante și normalizante în caz de suprasolicitare
prelungită a vederii prin excesiva expunere la lumina
razelor solare sau prin studiu și lucru intensiv. Are pH,
izotonicitate și osmolaritate perfect compatibile cu țesutul
ocular și cu lichidul lacrimal.
Compoziție: distilat vegetal din mușețel, afine și ginkgo
biloba, clorură de sodiu, fosfat de sodiu monobazic monohidrat, fosfat de sodiu bibazic
dodecahidrat, apa q.s.100 ml.
Instrucțiuni de utilizare: deschideți fiola rotind capacul. Presați puțin fiola și instilați o
picătură în fiecare ochi. Afomill poate fi utilizat de mai multe ori pe zi.

AFIN, 30 capsule, Rotta Natura

Principiile sale active  au efect hipoglicemiant , astringent,

bacteriostatic, antiinflamator;protejează pereții vaselor sanguine , este
ușor coronarodilatator, activează regenerarea purpurii retiniene ,
sensibilizează fotoreceptorii , protejează organismul împotriva
radiațiilor. Conține acizi organici, vitaminele C,A, PP, B1, B2,E, Ca,
P, S, Mg, MN, Fe, vaccinina, arbutina, ericolina, acid chininmiristic.
Efecte: Ca supliment fitoterapic în diabet, arterite ale membrelor
inferioare, ateroscleroza cerebrală și tulburări de circulație encefalică, hipertensiune arterială,
maladii vasculare ale diabeticilor, enterocolite de fermentație, enterocolite de putrefacție, infecții
urinare.
Compoziție: Vaccinum Myrtillus - 250 mg
Administrare: 2 - 3 capsule de 3 ori/zi; copii, 1 - 2 capsule/zi.
Informații utile: Ca supliment fitoterapic în diabet, arterite ale membrelor inferioare, atero-
scleroză cerebrală și tulburări de circulație encefalică, hipertensiune arterială, maladii vasculare
ale diabeticilor, entero-colite de fermentație, enterocolite de putrefacție, infecții urinare.
LACTACARE URIPROTECT PLUS
 29

SPECIAL PENTRU PERIOADELE CU INFECȚII URO-GENITALE

Beneficii: Combinație unică de extract de afin american, vitamina B2 si 3 tulpini de
bacterii vii din 3 specii diferite, special combinate pentru momentele de infecţii uro-genitale.
Vitamina B2 (riboflavina) contribuie la menținerea unui mucus membranar normal. Extractul
patentat de afin american inhibă dezvoltarea, multiplicarea și colonizarea E. Coli, diminuând
simptomatologia infecției urinare și având rol în prevenirea acesteia. Cele 5 miliarde de bacterii
acido-lactice vii inhibă bacteriile patogene, reechilibrează flora normală și se asociază cu succes
tratamentului infecțiilor uro-genitale. Se poate administra și pe perioada sarcinii și alaptării. Se
poate administra și persoanelor cu intoleranță la lactoză.
Compoziție: Lactobacillus acidophilus - 2 miliarde/cps; Lactobacillus rhamnosus - 2
miliarde/cps; Lactobacillus gasseri - 1 miliard/cps; Vitamina B2 - 0,105 mg/cps (15% DZR in
2cps); CranMax® (extract afin american) - 250mg/cps
Mod de administrare A se administra cate 2 capsule zilnic, timp de 6 zile, pe perioada
infecțiilor uro-genitale.

GOJI, AFINE ȘI CĂTINĂ cps

INGREDIENTE/CAPSULĂ:
-extract uscat de fructe de Goji (Lycium barbarum) standardizat în
min. 3% vitamina C 150 mg
-fructe de măceş (Cynosbati fructus)
-fructe de afin (Myrtilli fructus) 100 mg
-fructe de cătină (Hippophae fructus) 100 mg.
Învelişul capsulei este pe bază de gelatină animală.
 BENEFICII ALE UTILIZĂRII:
-tonic general, util în stări de oboseală persistentă, slăbiciune
generală, lipsă de energie
-susţine adaptarea organismului la stres
-creşte rezistenţa la efort fizic şi psihic
-antioxidant
-susţine formarea şi funcţionarea globulelor roşii
-remineralizant
-contribuie la creşterea imunităţii
 30

-susţine sănătatea ochilor

-susţine fertilitatea şi dinamica sexuală.
ATENŢIONĂRI:
Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.
SARCINĂ ŞI ALĂPTARE:
Poate fi administrat în sarcină şi alăptare.
 EFECTE SECUNDARE ŞI INTERACŢIUNI:
Acest produs se poate utiliza concomitent cu medicamentele.
La dozele recomandate nu au fost semnalate efecte secundare.
MOD DE ADMINISTRARE:
Copii 6-12 ani: 1 capsulă de 2 ori pe zi, cu minim 30 de minute înainte de masă. Copii peste 12
ani şi adulţi: 1 capsulă de 3 ori pe zi, cu minim 30 minute înainte de masă. Durata curei: 3-6
săptămâni. Cura se poate repeta după o pauză de o lună.

TINCTURĂ DE AFIN
Actiune farmacologica
Hipoglicemiant, astringent și antiseptic intestinal, bacteriostatic.
Prezenta taninurilor explică proprietatile antidiareice și
antiseptice ale fructelor de afin. În tractul gastro-intestinal
reechilibreaza flora bacteriană prin acțiunea de aglutinare a
bacteriilor, oprind în acest fel fermentația sau putrefacția.
Acțiunea hipoglicemiantă este atribuită prezentei glicozidelor
delfinidolului, mirtilină si neomirtilină. Mirtilina din fructe
penetrează celulele bacteriilor si le afectează vitalitatea.
Indicații terapeutice
* forme ușoare de diabet non-insulinodependent,
* diaree, infecții intestinale, entercolite
* infecțiin urinare
* afecțiuni oculare: cataractă, retinopatie hipertensivă, retinopatie diabetică,
* arterită, tulburări de circulație cerebrală
* varice membre inferioare, hemoroizi, - extern
* boala Raynaud,
 31

Mod de administrare  Intern: Câte 30 de picaturi de trei ori pe zi, diluate in puțina apă.
EXTERN: Pentru reducerea disconfortului care apare la nivelul venelor hemoroidale și mucoasei
anale se aplica local sub formă de comprese sau badijonaj cu soluția diluată, obținută în modul
următor: se pune tinctura într-un vas deschis și se lasă până se evaporă ½ din cantitatea de alcool,
după care se amestecă in proporții egale cu apa.
Compoziție Extract vegetal din fructe proaspete de afin. Conține alcool etilic de cereale 60%vol.
Vaccinium myrtillus TM Sticle de 50 mL

CistiFlux Extract de afin roșu boabe

Compoziție Cistiflux Extract de
afin roșu boabe este alternativă naturală
la profilaxia cu antibiotice în cistitele
recurente. Cistiflux conține extract de
afin roșu boabe, titrat la 1% în
proantocianidina.Un singur episod de
cistită acută: adjuvant al terapiei cu
antibiotice și dezinfectante urinare: 2pliculețe x 2/zi, o săptămană (2 cutii) Prevenirea recidivelor
cistitei: administrare continuă: 2 pliculețe/zi, seara, timp de o săptămană, în fiecare lună.
Prezentare și Mod Administrare Cistiflux nu trebuie administrat pe durata meselor și de
preferat cu vezica in repletie (in administrări ciclice, seara înainte de culcare)
Conținutul unui pliculeț de Cistiflux se dizolvă într-un pahar cu apa, de asemenea consumul a cel
puțin 1,5-2 litri de lichid /zi sunt recomandate pentru a favoriza fluxul urinar și deci eliminarea
bacteriilor eventual prezente. Fiecare pliculeț conține : 1,8g de concentrat de Cranberry complet
natural, titrat și standardizat în proantocianidină la 1% cu gust plăcut de fructe de pădure.
Produsul nu conține surse de glutine, lactoză și zahăr Cistiflux Extract de afin roșu boabe 14
pliculețe.

APURETIN cps
 32

Apuretin este un
organism și la păstrarea unei greutăți
corporale normale prin asigurarea
condițiilor optime de eliminare din
organism a produșilor toxici de
metabolism. Există multiple motive care
generează retenția apei in organism, iar
mare parte din ele sunt legate de dietele
dezechilibrate, dereglările hormonale, utilizarea contraceptivelor și lipsa efortului fizic.
Beneficii: Benefic în eliminarea surplusului de apă din organism
- ajută la menținerea greutății corporale normale
- contribuie la eliminarea din organism a apei și a produșilor toxici de metabolism
Compoziție:
Pulbere de afine americane 80 mg %DZR, extract de Urzică 50 mg , pulbere de oțet de mere 50
mg, zinc 12 mg DZR înseamna Doza Zilnică Recomandată, conf. HG 685/2009).
Administrare:
Adulți: 1 Capsulă pe zi, înghițită cu suficient lichid.
Produsul este destinat adulților! A nu se depăși doza zilnică recomandată pentru consumul zilnic!
Suplimentele alimentare nu înlocuiesc o dieta echilibrată și un mod de viață sănătos. A se păstra
la temperatura camerei, în ambalajul bine închis! A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor
mici!

CEAI DIN FRUNZE DE AFIN

Contribuie la reglarea tranzitului intestinal.
Ajută la menţinerea normală a glicemiei.
Antioxidant.
 33

Ingrediente: Frunze cu lujeri ale arbustului Vaccinium myrtillus L., fam. Ericaceae, conţin tanin,
derivaţi flavonici, arbutozid, mirtilină, proantociani, acizi triterpenici, tiamină, săruri minerale.
Efect
Hipogliceminat, astringent, antidiareic, diuretic, antiinflamator și antiseptic urinar.
Întrebuinţari principale
Diabet de tip II, diaree.
Alte întrebuinţari
Enterocolite, infecții urinare.
Contraindicaţii
Nu se recomandă în constipaţie cronică şi în caz de hipersensibilitate la această plantă.
Preparare
Peste o linguriţă plantă se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute acoperit, apoi se
strecoară.
Întrebuinţare
Se beau 2-3 căni cu ceai pe zi între mese.

CEAI AFINE FRUCTE

Compoziție Pulbere de afine
Utilizare / administrare Infuzia se consumă
caldă de 2-3 ori/zi
Indicații Produsul este utilizat ca supliment
nutritiv natural cu proprietăți vitaminizante,
energizante și astringente. Este un bun adjuvant
fitoterapeutic, prin conținutul în antociani, care
imprimă o acțiune de protecție vasculară, în special retinian, favorizând acuitatea si
adaptabilitatea vizuală.
Mod de preparare Peste 1-2 plicuri se toarna 250ml apa fierbinte. Se acopera si se lasa in repaus
5-10 minute. Se servește ca atare sau îndulcit.

TISOFIT - AFINE, CĂTINĂ și MĂCEȘE sirop

 34

Supliment nutritiv cu proprietăţi

hipoglicemiante (scade zahărul din sânge),
vasoprotectoare, datorită antocianilor, ameliorează
circulaţia periferică, creşte acuitatea vizuală; tonic
vitaminizant.
Fructele de afin sunt recoltate de la specia
Vaccinium myrtillus L. Datorită conţinutului în
mirtilină şi neomirtilină, fructele de afin au proprietăţi
hipoglicemiante, în timp ce antocianozidele au o
acţiune de protejare a vascularizaţiei oculare prin
activarea regenerării purpurei retiniene şi prin calităţile angioprotectoare.
Fructele de cătină albă ( Hippophaes fructus) au în compoziţia lor cantităţi importante de
vitamina C,carotenoizi,vitamina E, precum şi cantităţi mai mici de vitamina B1, vitamina B2,
vitamina B6, acid nicotinic, inozitol, vitamina F.
Fructele de măceş (Cynosbati fructus) sunt cunoscute pentru cantitatea mare de vitamina
C pe care o conţin,alături de care se găsesc cantităţi mai mici de vitamina A, vitaminele B, E, K şi
P, riboflavină şi acid nicotinic, fiind folosite în medicina tradiţională pentru acţiunea
vitaminizantă şi de creştere a rezistenţei organismului.
Conține: extracte naturale (afine, cătină, măceșe).
Prezentare: flacon x 100 ml

 III.2 Afinul în compoziția produselor cosmetice

Cremă anticuperozică cu extracte de arnică, viță de vie și afin

Uleiurile vegetale conțin vitamina A și E în stare naturală cu efect

tonifiant si nutritiv al pielii; excipienții folosiți conferă cremei o textură lejeră
 35

care permite absorbția totală a principiilor active si asigură pielii o întreținere optimă. Compușii
bioactivi din extractele (arnică, frunze de viță de vie, frunze de afin) și uleiurile vegetale
(sunătoare, germeni de grâu, mușețel) favorizează reducerea fragilității capilarelor și previne
roșeața difuză de la nivelul feței.

Extract de afine pentru tenul mixt/gras.

  Fiind bogat în vitamina C, extractul de afine are efect de reglare a secreției de sebum,
oferind în același timp matifiere și efect antioxidant. Pe lângă acest extract natural, Sebarylul,
Aquaxylul, uleiul de măsline și Sepitonic M3 sunt principiile active ce întrețin tenul gras,
menținând hidratarea, dar și prospețimea.
Produsele disponibile: gel spumant demachiant, ser antiimperfecțiuni cu efect de iluminare,
cremă hidratantă matifiantă, CC cream, lapte de corp hidratant și emolient.

Gel de duș revigorant cu lavandă și afine Camil

Gel de duş
pielea, creând o senzaţie plăcută de prospeţime şi confort.
 36

Mască de față cu Afine negre

Extrasul de afine negre este combinat cu azulena, conferind

calmarea iritațiilor. Antioxidanții acționează împotriva rosaceelor si
întăresc vasele sanguine. Se amestecă praful cu apă călduță,
adaugată încet până se omogenizează. După omogenizare se aplică
imediat. Se ține 10-15 minute și se îndepartează. Masca elastică!

Sapun lichid cu afine și fructul pasiunii

Gama de săpunuri Elmiplant oferă o experiență unică de curățare a

mâinilor.
Îmbogatite cu extracte naturale și arome încantătoare, săpunurile Elmiplant
lasă mâinile curate și catifelate.
Afinele, binecunoscute pentru proprietățile sale antioxidante si de
protecție, ajută pielea să își mențină aspectul suplu și catifelat.
Fructul Pasiunii, bogat în zaharuri și vitamina C, ajută la păstrarea
senzației de hidratare.

Crema anticelulitică cu suc

(natural) de Afine

Crema de corp cu efect de încălzire adjuvant împotriva

celulitei: acționează chiar și asupra formelor celor mai rezistente
deoarece creşterea temperaturii locale, datorată unei uşoare
congestii hiperemia, favorizează difuzia substanţelor active. Sucul
natural de afine şi extractul de viţă roşie au un efect drenant și de
protecţie a capilarelor. La primele aplicări poate apărea o uşoară
 37

roşeaţă care în mod normal se va reduce după câteva zile de tratament, ca dovadă că această
cremă produce îmbunatățirea așteptată.

CAPITOLUL IV

BENEFICIILE AFINUL

Afinele au cea mai mare capacitate

antioxidantă dintre toate fructele.
Afinele sunt foarte bogate în antioxidanți
numiți antocianina, vitamină C, vitamine din
 38

complexul B, vitamină E, vitamină A, cupru (care întărește imunitatea și are rol antibacterian),
seleniu, zinc, fier (promovează imunitatea prin creșterea hemoglobinei și a concentrației de
oxigen din sânge) și stimulează astfel, sistemul imunitar și previne apariția infecțiilor. Odată ce
imunitatea dumneavoastră este puternică, veți evită răceală, febră, varicelă și multe dintre bolile
care se pot transmite, atât pe cale virală, cât și bacteriană.
Afinele neutralizează radicalii liberi care pot promova boala și îmbătrânirea în organism
Afinele contribuie la diminuarea grăsimii din zonă abdomenului
Un nou studiu de specialitate sugerează că afinele pot ajută la reducerea factorilor de risc
din cauza cărora puteți acumula grăsime în zonă abdominala și astfel poate să scadă
probabilitatea apariției bolilor cardiovasculare și a sindromului metabolic.
Până în prezent nu s-au făcut însă studii pe subiecți umani. Studiul s-a făcut pe șobolani
în a căror dietă s-a adăugat și o pulbere de afine. După 90 de zile, șobolanii care au consumat
dietă îmbogățită cu pulberea de afine au prezentat mai puțină grăsime în zonă abdominala, număr
mai mic de trigliceride, colesterol mai mic, s-a îmbunătățit glicemia a jeun și a crescut
sensibilitatea la insulină. Deși este nevoie de cercetări suplimentare, un alt studiu a arătat că
bărbații cu factori de risc pentru boli de inimă, care au băut suc de afine sălbatice timp de 3
săptămâni au înregistrat îmbunătățiri în ceea ce privește controlul glucozei și a insulinei.
Ajută la menținerea sănătății tractului urinar .
Dezvoltarea coloniilor de bacterii, precum b-coli de-a lungul pereților mucoasei din
interiorul tractului urinar, sunt responsabile pentru această infecție care conduce la inflamație,
senzație de arsură în tipul urinării și alte complicații.
În acest caz, afinele pot fi surprinzător de benefice. Acestea conțin un compus format din
polimeri mari, precum moleculele grele, care inhiba creșterea bacteriilor respective. Afinele au
proprietăți antibiotice, care se adaugă la acest efect. Moleculele mari și grele spăla practic aceste
bacterii de pe pereții tractului urinar, prevenind declanșarea infecției.
Păstrează integritatea vederii.
Extractul de afine conține un nivel ridicat de compuși numiți antocianozide, care s-a
dovedit în urmă studiilor clinice că încetinesc pierderea vederii. Acești compuși pot preveni sau
întârzia toate problemele legate de îmbătrânire, cum ar fi degenerescență maculară, cataractă,
miopia și hipermetropia, uscăciunea ochilor și infecțiile, în special cele de la nivelul retinei,
datorită propietatilor lor antioxidative.
 39

Afinele conțin un grup special de antioxidanți numiți carotenoide (luteină, zeaxantina,

etc.), flavonoide (cum ar fi rutină, resveritrol, quercentina, etc.), în plus pe lângă alte substanțe
importante precum vitamină C, vitamină E și vitamină A, seleniu, zinc și fosfor, care sunt
benefice și esențiale pentru sănătatea ochilor. Studiile au indicat faptul că, dacă mâncați 3 sau mai
multe porții de fructe pe zi, puteți reduce riscul apariției degenerescenței maculare asociată
îmbătrânirii (cauza principală a pierderii de vedere la persoanele în vârstă), cu aproximativ 36%.
Mențin sănătatea creierului .
Aceste fructe mici conțin antociani,
vitaminele A, complexul-B, C și E, zinc,
sodiu, potasiu, cupru, magneziu, fosfor,
mangan și pot preîntâmpina sau vindecă
printre altele, apariția tulburărilor nevrotice,
prin prevenirea degenerării sau distrugerii
neuronilor, a celulelor creierului, ajutând la
menținerea santatatii sistemului nervos
central.
Este greu de crezut însă, că aceste fructe pot vindecă și afecțiuni grave precum boală
Alzheimer. Ele contribuie la vindecarea celulelor deteriorate și țesuturilor neuronilor și, păstrează
nealterată memoria pentru o perioadă lungă de timp. Cercetătorii au descoperit că dietele bogate
în afine îmbunătățesc în mod semnificativ și capacitatea de învățare.
Afinele scad riscul dezvoltării bolilor de inimă
Conținutul ridicat de fibre, antioxidanți puternici și abilitatea afinelor de a dizolvă
colesterolul rău, fac din aceste fructe un supliment alimentar ideal pentru vindecarea bolilor de
inimă. Acestea întăresc și mușchii inimii. Într-un studiu efectuat recent, cercetătorii au descoperit
că o cantitate moderată de vin alb conține 0,47 mmol de antioxidanți ai radicalilor liberi, vinul
roșu 2,04 mmol, iar vinul obținut din afine conține 2,42 mmol din acești compuși protectivi.
Ajută în ameliorarea constipaiei și a digestiei
Fibrele din afine țin la distanță constipația (prin consumul constant a unei cantități
însemnate), iar vitaminele, sodiul, cuprul, fructoză și acizii îmbunătățesc digestia.
Luptă împotrivă cancerului
 40

Afinele s-au dovedit a fi de ajutor bolnavilor de cancer,

deoarece conțin anumiți compuși, cum ar fi pterostilbene
(excelent în remediul cancerului de colon și ficat) și acid aleagic,
care în combinație cu antocianina și alți antioxidanți precum
vitamină C și cupru, pot duce la prevenirea sau vindecarea
cancerului. Studiile de laborator arată că acei compuși fenolici
din afine pot inhiba proliferarea celulelor canceroase din colon și
pot induce apoptoza (moartea programată a celulelor). A fost
observată, de asemenea, o reducere semnificativă (aproximativ
34%) a riscului de cancer ovarian la femeile care au un aport
crescut de luteolina (ce se găsește în citrice).

CONCLUZII

Afinele sunt mai bogate în antioxidanți decât oricare alt fruct sau legumă. O porție de
afine oferă echivalentul de antioxidanți a cinci porții de morcovi, broccoli sau mere. Antioxidanții
sunt importanți pentru sănătatea inimii și a pielii pentru că reduc din efectele dăunătoare ale
radicalilor liberi.
Forța din spatele afinelor stă în fitonutrientul antocianina, un flavonoid care în cazul
afinelor acel pigment albastru închis, cu rol antiinflamator și anticancerigen.
Afinele pot fi folosite drept colorant alimentar natural, în locul colorantului albastru
artificial.
 41

Sunt numite “hrana pentru creier, după ce un studiu făcut în 2012 a arătat că o porție de
afine pe zi poate preveni declinul cognitiv și pierderea memoriei.
Afinele sunt considerate unele dintre cele mai bune super-alimente pe care merită să le
consumi mai des.

BIBLIOGRAFIE

1. Tudor Ilie, Mihai Minoiu, ”Plante Miraculoase din Flora României”, Ed.
ARTMED, București 2004, pg.13
2. FormulaAs Nr.931/ anul 2010
 42

Surse internet:

https://horticulturaplante.wordpress.com/2013/02/05/afinul-de-
munte/
http://www.scritub.com/biologie/botanica/AFINUL13794.php
http://toateplantelemedicinale.blogspot.ro/2013/06/afinul.html
http://www.formula-as.ro/2010/931/medicina-naturii-44/afinele-
12768
http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/
afin-vaccinium-myrtillus-10981404/