Factorii naturali de

cura

This project has been funded with support from the European Commission. This publication
reflects the views only of the author, and the Commission cannot be held responsible for any
use which may be made of the information contained therein.
Lacurile terapeutice

Sunt lacuri, de regulă continentale, având calităţi fizico-

chimice deosebite ale apei, la care se adaugă şi alţi factori
naturali, cum ar fi: microclimatul, băile de aer şi soare,
nămolul.

Efectele terapeutice sunt exercitate prin: termalitate

(contrast cald - rece), osmolaritate, componenţa chimică a apei.

Potrivit genezei lacurilor terapeutice din țara noastră,

acestea se împart în trei categorii: de liman, de câmpie și din
masivele de sare.
 Sub influența radiației calorice solare, apa unor lacuri
sărate se încălzește la temperaturi de peste 300C, aceste lacuri au
fost denumite lacuri helioterme sau lacuri termosolare.

În cadrul heliotermelor există un strat de apa caldă ce

plutește între două straturi cu termalitate mai redusă; astfel că la
începutul verii, apa heliotermelor atinge temperaturi de 45 – 550C
la adâncimi între 15 cm de la suprafața apei și 2 m adâncime.

Heliotermia folosită terapeutic are mai multe avantaje

decât apa caldă de lac nestratificată termic. La efectele generale
ale băilor sărate se adaugă unele efecte particulare ce decurg din
îmbăierea la osmolarități și temperaturi mai ridicate în jumătatea
inferioară a corpului față de jumătatea superioară.
Nămolurile terapeutice sau peloidele

Sunt substanţe complexe, formate în condiţii

naturale, sub influenţa proceselor geologice şi biologice.
Aceste substanţe se găsesc în stare fin divizată şi în
amestec cu apa.
Din punct de vedere medical, se utilizează ca băi
sau proceduri locale. Se folosesc ca atare sau după o
pregătire prealabilă cu ape minerale, pregătire mecanică
sau încălzire.
Din punct de vedere fizico – chimic, nămolurile
sunt amestecuri heterogene de substanţe organice şi
minerale, în stări de agregare şi structurale diferite.
 Principalele modalităţi de aplicare a nămolurilor
terapeutice

 Băile de nămol - temperatura apei în baie este de 36 – 400 C, iar nămolul se

încălzeşte la 440 C sau peste. Nămolul este un factor terapeutic important
datorită hidropexiei (capacitatea de a reţine apa) şi termopexiei (capacitatea
de a reţine o cantitate de căldură, pe care este capabil să o păstreze un
interval destul de lung de timp şi pe care o elimină treptat în mediu). Băile
pot fi locale sau generale, durează 15 – 30 minute şi pot fi făcute zilnic, sau
la 2 zile. Într-o cură balneară se fac 12 băi sau mai multe.
 Împachetările cu nămol - se fac cu nămol încălzit la 38 – 400 C, chiar până
la 460 C, şi de 1 – 2 cm grosime. Tipurile de împachetări se diferenţiază după
suprafaţa împachetată.
 Cataplasmele – aplicaţii pe o anumită suprafaţă
 Oncţiuni cu nămol rece
 Indicații și contraindicații ale nămolurilor
Indicații
 boli degenerative reumatismale
 boli inflamatorii cronice
reumatismale (spondilita)
 lombalgii cronice
 sechele după hernii de disc operate
 suferinţe de diferite tipuri de
reumatism abarticular: tendinite,
miozite, bursite
 sechele posttraumatice
 unele afecţiuni ale sistemului nervos
periferic
 unele suferinţe cronice ginecologice:
inflamaţii de tip utero-anexial sau
consecinţa lor, sterilitatea
 unele suferinţe de tip endocrin:
hipofuncţii tiroidiene, ovariene,
paratiroidiene.
Contraindicații
 infecţii
 stări febrile
 boli decompensate cardio-respiratorii
 insuficienţă hepatică şi renală
decompensate
 sarcină
 boli hematologice grave (leucoze)
 sindroame cu sângerare crescută
(fibromatoza uterină)
 boli infecţioase în perioada activă
sau de covalescenţă (TBC în orice
localizare)
 astm
 suferinţe digestive
 suferinţe renale
 suferinţe cardiovasculare: HTA >
180 mm Hg şi hTA < 100 mm Hg
 Gazele terapeutice
→ Emanaţiile carbogazoase sunt rezultatul unor fenomene de tip
vulcanic şi se produc în ţara noastră în zona Carpaţilor Orientali
(concentraţie de CO2 de 94,55 – 99%) şi parţial în Munţii
Apuseni (conţinut mare de azot).

→ Emanaţiile carbogazoase conţin, de cele mai multe ori apă, sau

se găsesc sub formă de vapori de apă, încărcaţi cu CO2, H2S.

→ Mofetele sunt emanaţii de CO2 gaz uscat, fenomen unic în

lume. Mafetele naturale sunt în exclusivitate emanaţii de gaz
uscat. Actualmente, se pot produce artificial mofete parţiale sau
generale şi există capacitatea de extracţie a CO2 din ape
carbogazoase.
→ Tratamentul se face în incintă de tip amfiteatru. Este o
terapie de grup. Efectele sunt superpozabile efectelor
obţinute cu băile carbogazoase, dar la mofetă acţionează în
exclusivitate CO2, deci se exclud efectele băii.

→ La mofetele din Covasna, deşi domină CO2, există şi o

componentă importantă de H2S, precum şi o încărcare
semnificativă în aerosoli pozitivi şi negativi. Aerosolizarea
este suficientă şi H2S este suficient de important, astfel
încât efectele se combină.
 Salinele terapeutice
Indicații Contraindicații

 astmul bronşic: terapia are  TBC pulmonar activ şi la 3 – 4 ani de la

impact foarte important pe vindecare
toate mecanismele  cord pulmonar cronic decompensat
fiziopatologice şi trebuie  insuficienţă cardiacă
făcută cât mai precoce  neoplasm pulmonar
înainte de apariţia  reumatism inflamator cronic
complicaţiilor  reumatism degenerativ în puseu
 bronşite cronice simple  infecţii
 boli alergice ale căilor  stări febrile
respiratorii superioare, în  status astmaticus: formă de astm bronşic
afara puseelor complicată, cu crize subintrante.
 Clima

Variaţia parametrilor climatici prezintă două direcţii

componente:

1) Componenta spaţială - temperatura medie anuală scade,

de regulă, de la sud la nord şi în altitudine. Precipitaţiile
au un nivel mediu care va creşte de la est la vest şi cu
altitudinea.
2) Componenta temporală - există o variaţie anuală a
parametrilor climatici şi o variaţie diurnă.
 Principalii parametri climatici:

Numărul mediu de zile de iarnă şi vară

Umezeala relativă medie
Nebulozitatea şi durata de strălucire a soarelui
Cantitatea medie de precipitaţii
Presiunea atmosferică
Regimul vânturilor
Confortul termic
 Bioclima României
Ţinând cont de toţi factorii prezentaţi, pe teritoriul României
există trei tipuri de bioclimă:

 bioclima excitant – solicitantă: prezintă două variante

importante
- biclimatul de câmpie, la sub 200 m altitudine;
- bioclimatul de litoral, între 0 – 35 m altitudine.
 bioclima sedativă – indiferentă, de cruţare – caracterizată de
indici de stress foarte mici, solicitările de adaptare fiind foarte
mici
 clima tonică – stimulantă montană
Bioclima excitant – solicitantă de câmpie

Condiţiile climatice dezvoltă un confort termic moderat vara, adesea

redus datorită inconfortului prin încălzire, dar destul de îndelungat (din aprilie
până în octombrie). Stress-ul cutanat, pulmonar, bioclimatic este mare. Solicită
termoreglarea, mai mult termoliza, cu pierderi mari de lichide şi săruri.
Reprezintă o mare solicitare în adaptare pentru SNC, SNV, glandele
endocrine, procesele imunologice nespecifice (apărare ca răspuns la stress-ul
intens), creşte absorbţia calciului.
Mecanismele de adaptare ale organismului, activate în timpul curelor
balneare în staţiunile din aceste zone bioclimatice, sunt cu atât mai solicitate,
cu cât există o diferenţă mai mare între zona de rezidenţă a individului şi zona
staţiunii balneare.
În timpul curelor balneoclimatice în staţiunile din această zonă
bioclimatică sunt folosite ca mijloace terapeutice şi aerohelioterapia, oncţiunile
cu nămol rece urmate de imersia în lac etc.
Sezonul, în perioada căruia sunt folosiţi toţi factorii naturali de cură,
se întinde în perioada mai – octombrie. În afara acestui interval, pot fi folosiţi
doar factorii specifici bioclimei, şi care sunt blânzi în anotimpul rece.
 • În scop profilactic: deficienţe funcţionale sau locomotorii, predispozante
dar care nu au constituit încă boli, sistem nervos hipoactiv,
meteorosensibilitate, potenţial alergic, tulburări metabolice
Indicații • În scop terapeutic: suferinţe din sfera ORL, copii cu rahitism,
osteoporoză, suferunţe articulare, abarticulare, sechele posttraumatice,
sechele după leziuni de neuron motor periferic, ginecopatii inflamatorii
cronice, astm bronşic, bronşită cronică, bronşiectazii în forme iniţiale, nu
decompensate

• purtători de afecţiuni cardiovasculare avansate şi/sau

decompensate
• tulburări respiratorii importante, cu disfuncţii ventilatorii mari
• persoane cu hiperreactivitate nervoasă
• purtători de focare de infecţie, cât timp infecţia este activă
• boala ulceroasă activă
Contraindicații • TBC recent stabilizat (pulmonar)
• hepatită cronică persistentă, mai ales decompensată
• boli endocrine hiperfuncţionale
• fibromatoza uterină
• afecţiuni renale decompensate
• poliartrită reumatoidă – contraindicaţie actualmente
reconsiderată
Bioclima excitant – solicitantă de litoral marin

Este o variantă a bioclimei de câmpie, având caracteristici

asemănătoare. Deosebirea constă în prezenţa termolizei mai puţin
importante, faţă de bioclimatul de câmpie.

Termoliza excesivă este înlocuită de antrenarea şi călirea termică,

care se obţine utilizând mijloace de termoterapie contrastantă. Datorită
decondiţionării la temperaturi joase, specific omului modern, la virajul
termic înregistrat la trecerea de la vară la toamnă, organismul neadaptat nu
face faţă schimbărilor, şi individul este mai vulnerabil, putând dezvolta
afecţiuni (de la guturai la lumbago).

Utilizarea terapiilor contrastante, ca formă de antrenament, în

cursul curelor balneare de vară pe litoral, antrenează răspunsul mai prompt
şi mai eficient al vascularizaţiei mucoaselor (în principal respiratorie),
făcându-le ulterior, mai puţin vulnerabile în anotimpul rece şi umed.
 Indicaţiile sunt similare celor din zona excitant –
solicitantă de la câmpie, la care se adaugă şi indicaţii
specifice litoralului, şi anume:

 Dermatoze: mai ales psoriazis, dar şi pentru alte

dermatoze

 HTA stadiul I – datorită mai multor efecte conjugate:

• creşte capacitatea de efort;
• scade rezistenţa periferică, fără a fi alterată circulaţia
cerebrală;
• sunt amelioraţi factorii de risc metabolic lipidic:
scade colesterolul, creşte HDL, scade LDL;
• scad factorii de risc pentru cardiopatia ischemică.
 Bioclima sedativ – indiferentă, de cruţare

 Solicită foarte puţin mecanismele de

adaptare ale sistemului nervos şi
endocrin. Funcţiile neuroendocrine Indicaţiile curei bioclimatice sedativ
suprasolicitate sunt astfel puse în – indiferente, de cruţare:
repaus.
 Acest bioclimat se regăşte în zona  Cure de odihnă, mai mult la
altitudinilor medii, de la 200 – 300 m la persoane cu neurastenii, depresii,
600 – 800 m, în covalescenţă
 Temperatura aerului este moderată şi  Poliartrită reumatoidă
umezeala relativă medie de cca. 75%.  Reumatism articular acut
 Durata strălucirii soarelui are o medie  Boli cronice cardiovasculare şi
de 1800 – 2100 ore/an din care 250 ore respiratorii, inclusiv în stadiile
vara. avansate, dar nedecompensate
 Nebulozitatea este medie, iar nivelul
precipitaţiilor este de 600 – 800
mm/m2.
 Viteza vânturilor este mică, iar
presiunea atmosferică moderată 980 –
920 mBarr.
 În aceste zone există şi două forme terapeutice speciale:
salinele şi mofetele.

 Salinele - reprezintă un  Mofetele - sunt emanţii de CO2 pur,

microclimat special, indicat mai sub formă de gaz, sau combinat cu
ales pentru bolnavii pulmonari H2S, He, Rd, N.
cronici.
 Au un impact mult mai mare asupra
 Microclimatul de salină are aparatului cardiovascular, faţă de
caracteristici speciale şi anume: băile de CO2.
 temperatură răcoroasă,  În incintele mofetariene amenajate
constantă, între 9 – 140 C există un microclimat cu parametri
 umezeală scăzută de 50 - 70% medii specifici:
 nu există curenţi de aer sau o  temperatura medie este de 12 –
viteză minimă 220 C
 atmosferă bogată în aerosoli  umiditatea relativă este 50 – 80%
salini  concentraţia CO2 gazos 80-99
 ionizarea este moderată 700 – volume %
1500 ioni/cm3  ionizarea este importantă: 2000
 stress-ul cutanat este redus, uşor ioni/cm3 până la 15000 ioni/cm3
hipertonic, iar stress-ul
pulmonar este redus, uşor
deshidratat.
Bioclima tonică-stimulantă montană

Se găseşte la o altitudine de peste 600 – 800 m. Are efecte de normalizare,

echilibrare a funcţiei SNC şi SNV, normalizează activitatea tiroidiană, stimulează
procesele imunobiologice nespecifice şi hepatopoieza, creşte rezistenţa la infecţii.

Caractere climatice specifice bioclimei tonico-stimulante montane sunt:

 presiunea atmosferică este scăzută
 presiunea arterială a O2 este scăzută
 tmperatura scade cu creşterea altitudinii
 cu cât creşte altitudinea, cu atât scade umiditatea absolută, dar creşte
umiditatea relativă (până la 80%)
 creşte durata de însorire; datorită rarefierii păturii de aer există posibilitatea
intensificării radiaţiei solare, ceea ce va duce la stimularea metabolismului
vitaminei D2 şi a Ca
 nebulozitate scăzută
 precipitaţiile sunt de cca. 900 – 1500 mm/m2
 puritatea aerului şi concentraţia ionilor creşte foarte mult, proporţional cu
altitudinea
 creşte viteza vântului cu cât spaţiul este mai deschis
 Aceste condiţii impun adaptarea organismului, în primul rând,
pentru menţinerea presiunii parţiale a O2 în sângele arterial la nivele
acceptabile, iar aceasta se realizează prin mai multe mecanisme:
→ creşte ventilaţia pulmonară
→ creşte amplitudinea şi frecvenţa cardiacă
→ mobilizarea hematiilor din rezerve
→ deschiderea de noi capilare la nivel pulmonar, nervos central, renal
→ stimularea metabolismului celular

Cel mai important element este menţinerea unei presiuni parţiale

a O2 în sângele arterial, iar al doilea este menţinerea unei temperaturi
convenabile a organismului.
Confortul termic este scăzut, iar peste 1400 m nu există confort
termic. Stress-ul cutanat este hipertonic, iar cel pulmonar este important,
deshidratant.
Peste 1900 – 2000 m stress-ul bioclimatic este maxim şi nu mai
este posibilă adaptarea, deci nu funcţionează, nici măcar profilactic,
climatoterapia.
Indicații
• În scop profilactic: surmenaj fizic, intelectual, convalescenţi cu resurse
cardiorespiratorii suficiente, tulburări funcţionale induse de pubertate sau
menopauză, ori de câte ori se dezvoltă pe un fond hiperreactiv, tulburări de
creştere la copii.
• În scop terapeutic: anemii secundare, astm bronşic alergic, traheo-bronşite,
TBC pulmonar şi extrapulmonar, hipertiroidii benigne, Basedow stadii
iniţiale, rahitism, neurastenii hiperreactive

Contraindicații
• afecţiuni cardiorespiratorii cronice cu decompensări şi rezerve
funcţionale mici
• la vârste înaintate, la aterosclerotici
• sarcină
• reumatism degenerativ cu deficit mare de termoreglare
• meteorosensibilitate marcată.