Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
pentru
Titlul cursului
Bazele masajului in statiuni Balneoclimaterice
Introducere .............................................................................................................................3
Istoricul și clasificarea masoterapiei cu aplicații în stațiunile balneoclimaterice ......................4
Condiţii şl reguli pentru practicarea masajului .......................................................................9
Procedeele principale de masaj .............................................................................................14
Procedeele secundare de masaj .............................................................................................21
Indicațiile și contraindicațiile masajului................................................................................24
Masajul pe regiuni ................................................................................................................27
Bibliografie ..........................................................................................................................45
2
Introducere
Acest curs vine în sprijinul studenților prin oferirea celor mai bune informații
legate de această temă într-o manieră condensată și didactică, ca o revizuire a
celor mai actuale materiale disponibile și website-uri interactive. Autorul a coletat
informațiile folosind cercetările publicate menționate în bibliografie. Deoarece
acesta este un curs educațional mai multe informații pot fi găsite urmând link-
urile prezentate.
Obiectivele cursului
• însuşirea cunoştinţelor despre originile masajului şi efectele acestuia asupra
organismului uman
• dezvoltarea capacităţii de a-şi doza propria energie în timpul şedinţelor de masaj,
dar şi de a-şi regla intensitatea şi ritmul de aplicare a procedeelor în funcţie de
particularităţile zonei masate, afecţiune şi vârsta pacientului;
• formarea deprinderii de a concepe protocoale de masaj, care să deservească
planul de tratament al fiecărui pacient în parte.
• cunoaşterea principiilor şi regulilor de aplicare ale masajului şi efectele acestuia
asupra organismului uman
3
Istoricul și clasificarea masoterapiei cu aplicații în
stațiunile balneoclimaterice
La omul contemporan, stresat în permanenţă, masajul îşi are o poziţie deloc
neglijabilă în arsenalul mijloacelor profilactice împotriva oboselii fizice, dar mai ales
psihice, în prevenirea unor afecţiuni cu caracter profesional (este şi cazul sportivelor) şi
bineînţeles în tratarea unor boli şi traumatisme, în special la nivelul aparatului locomotor,
şi recuperarea sechelelor după boli (traumatice, circulatorii, neuromusculare, etc.).
• Cu circa 3000 ani î.E.N., Masajul era practicat de chinezi (practicanţii erau preoţii-
medici) pentru activarea circulaţiei şi stimularea, respectiv liniştirea nervoasă;
• În India antică, în "cartea vieţii", scrisă acum circa 2800 de ani, se vorbeşte de
masaj (reguli, indicaţii, contraindicaţii);
• Mai reţinem din unele documente practicarea empirică a masajului la egiptenii
antici, la asirieni şi babilonieni, persani şi evrei;
• Grecii antici foloseau masajul preparator (la atleţi), cel de refacere, precum şi
automasajul (celebrii medici greci ai antichităţii, herodicos şi hipocrat, cunoşteau
influenţele masajului şi ale exerciţiilor fizice asupra organismului şi le prescriau
pacienţilor lor);
• La romani, masajul se practica în băile publice, dimineaţa pentru stimulare şi
seara pentru dezobosire (Celsius, Galenus au descris unele proceduri de masaj);
• Deşi în evul mediu masajul şi îngrijirea corpului au fost neglijate, în cartea scrisă
de Avicena - “Cartea legilor medicinii"- se vorbeşte de masaj în asociere cu băile
şi dieta;
• Renaşterea reprezintă o impulsionare a masajului, în lucrarea tipărită de
Hyeronimus Mercurialis în 1569, la veneţia, “De arte gymnastica", se descrie
practica masajului;
• În epoca modernă, suedezii P. Ling (1776-1839) şi G. Zander pun bazele
ştiinţifice ale gimnasticii şi masajului, şi construiesc chiar o serie de aparate
pentru masajul mecanic, care azi au evoluat enorm.
4
una din marile personalităţi ale ştiinţei medicale româneşti contemporane, cu
deosebit accent în medicina culturii fizice.
• După anul 1930, în Transilvania, masajul este răspândit ca practică medicală,
mai ales în sanatorii şi staţiuni balneoclimaterice sub impulsul Prof. dr. Marius
Sturza, care după 1940 îl „implementează" şi la Bucureşti, pe baze ştiinţifice.
• După 1950, în cadrul noului Institut de Balneologie reînfiinţat de regretatul
Prof. dr. Traian Dinculescu, masajul medical îşi câştigă un important şi
binemeritat rol în terapia medicală, datorită eminentului cercetător şi
practician, dr. Tudor Agârbiceanu. Acest medic de mare reputaţie în domeniul
balneo-fizioterapiei, a creat o adevărată şcoală de maseuri medicali, ale cărei
efecte şi rezultate sunt recunoscute şi în zilele noastre.
Definiția Masajului
• Originea cuvântului masaj este incertă. Se presupune că derivă fie din grecescul
massein = a frământa, fie din cuvântul mass = a apăsa. Indiferent de
originea sa, cuvântul masaj s-a impus, ca şi tehnica respectivă.
• Masajul a fost întotdeauna asociat şi cu anumite procedee complementare,
ajutătoare.
• De aceea această ramură medicală a căpătat denumirea de "Masaj şi tehnici
complementare".
• Fundamentarea sa ştiinţifică din ce în ce mai profundă, răspândirea sa tot mai
largă şi cuantificarea sa metodologică şi tehnică justifică câştigarea denumirii de
"Masoterapie", care se impune tot mai mult.
• Sufixul de „terapie" arată locul său alături de celelalte terapii ale recuperării
medicale (electroterapie, hidroterapie, fototerapie, magnetoterapie,
kinetoterapie, laseroterapie, balneoclimatoterapie )
• Una din cele mai corecte şi sintetice definiţii ale masajului a fost formulată
de reputatul Profesor Adrian N. lonescu, ca fiind: „o prelucrare metodică a
părţilor moi ale corpului, prin acţiuni manuale sau mecanice, în scop fiziologic sau
curativo-profilactic".
• Masajul manual este cea mai veche, răspândită şi eficace formă de abordare a
părţilor moi ale corpului omenesc.
• Acelaşi reputat autor afirmă că mâna (maseorului), prin multiplele sale proprietăţi
„devine prin practică îndelungată, cel mai valoros şi mai eficient aparat de
masaj".
• Masajul este definit ca o prelucrare sistematică a părţilor moi ale copului uman,
prin mijloace manuale şi/sau instrumentale (mecanice, hidrice, electrice, etc.), în
scop igienic, de întreţinere a sănătăţii şi bunei funcţionări a organismului (de
exemplu: stimularea prin masaj a circulaţiei de întoarcere venoase, capilare,
limfatice), de prevenire a unor tulburări funcţionale (surmenaj, edeme de stază,
etc.) şi tratare a unor afecţiuni organice sau funcţionale a unor traumatisme ale
aparatului locomotor sau recuperării unor sechele posttraumatice. - Prof. I.
Drăgan
Clasificarea masoterapiei
1. După persoana care efectuează masajul:
a - masajul efectuat de către o altă persoană (maseur; masor);
b - automasajul.
2. După regiunea la care se aplică:
a - masaj somatic (asupra părţilor moi superficiale)
• general:
extins la întreaga suprafaţă a corpului;
restrâns la părţile mai bogate în ţesuturi moi;
5
• parţial:
regional, pe o parte importantă şi bine definită a corpului;
segmentar pe porţiuni anatomice distincte, în special membre;
local pe porţiuni mici de piele şi ţesut subcutanat, pe grupe de
muşchi, pe articulaţii;
b - masajul profund (asupra organelor interne).
3. Dupa originea, tehnica si metodologia de aplicare:
a - masajul occidental, manual (efectuat de catre maseur):
masajul clasic: tehnici clasice
tehnici speciale:
• pentru piele :
kineplastia Morice;
petrisajul Jaquet & Leroy;
masajul trofic Glerant;
• pentru capsula articulara : masajul profund Cyriax;
• pentru segmente :
masajul de apel al toracelui, pentru membrul superior;
masajul de apel al abdomenului, pentru membrul inferior;
• pentru afectiunile veno - limfatice :
drenajul manual limfatic Leduc&Godard;
metoda van der Mohlen;
masajul talpii venoase Lejars;
masajul reflex:
• Masajul reflex conjunctiv;
• Masajul reflex segmentar;
• Masajele reflexe speciale:
• Reflexologia vertebrala;
• Reflexologia limbii;
• Reflexologia endonazala;
• Reflexologia auriculara;
• Reflexologia irisului;
• Reflexologia intestinului gros;
• Reflexologia dintilor;
• Reflexologia palmara;
• Reflexologia plantara;
• Neuralterapia;
b - masajul oriental:
Osteopresura – masajul periostal;
Digitopresura - presopunctura:
• craniopresura;
• rinofaciopresura:
• auriculopresura;
• mano si podopresura :
pe punctele de acupunctura;
pe sistemul pumn - glezna
• presura generala pe punctele de acupunctura ale meridianelor;
• touch for health;
Metode combinate, (masaj pe puncte si meridiane energetice combinat cu
tehnici de manipulare articulara, întinderi si masaj muscular decontracturant):
Chinezesti
• Ngam;
• Tao-lnn;
• Tui –Na;
Japoneze
6
• Do-lnn;
• Ann-ma;
• Shiatsu;
• Yumeiho;
Thailandeze
• Thai – masaj;
EFECTELE MASAJULUI
Efectele circulatorii se evidenţiază la nivelurile capilar, venos şi limfatic.
• De exemplu, manevrele de efleuraj sprijină, stimulează circulaţia venoasă de
întoarcere, cea superficială, uşurând astfel munca inimii. Asociind la această
manevră blândă unele manevre mai puternice, cum sunt presiunile, se acţionează şi
asupra circulaţiei venoase de întoarcere profundă, cu efect folosit în patologia
venoasă.
• În ceea ce priveşte circulaţia limfatică, anumite proceduri (ex. - efleurajul mai
energic, alunecări profunde pe membre, fricţiunile) activează circulaţia limfei în sens
centripet, combătând astfel staza limfatică.
• De reţinut că anumite proceduri de masaj (efleuraj, fricţiuni, etc.) induc, local, o
secreţie histamină şi acetilcolină care vor produce o vasodilataţie periferică, locală
(hiperemia pielii), ceea ce exprimă o activare circulatorie cu consecinţe metabolice
la care intervin şi alte mecanisme (nervoase, hormonale, etc.).
Efecte reflexe
• Multă vreme s-a acordat atenţie efectelor mecanice ale masajului şi mult mai târziu
a fost pusă în evidenţă acţiunea reflexă a masajului, a unor proceduri (ex.
efleurajul, vibraţiile fine) care excită receptorii pielii şi în acest fel informează
anumiţi centri nervoşi, care la rândul lor declanşează reacţii de răspuns la nivelul
unor organe şi ţesuturi.
• Pentru realizarea acestui efect, manevra de masaj (netezirea) se execută blând un
timp mai îndelungat, ceea ce va provoca o liniştire a sistemului nervos central şi o
relaxare a musculaturii scheletice, pe căi reflexe (aferente-eferente).
7
• Asocierea acestor proceduri de masaj cu gheaţă (masaj cu gheaţă) diminuează
senzaţiile dureroase posttraumatice, prin vosoconstricţia periferică pe ca o induce,
şi diminuarea temperaturii locale, ceea ce provoacă o veritabilă anestezie locală.
• Tot prin mecanisme reflexe masajul influenţează favorabil şi sfera
endocrinometabolică, efectele depinzând de manevrele folosite, de ritmul şi
intensitatea lor, dar şi de reactivitatea individuală.
• Se înţelege că prin aceste efecte, ca şi prin efectul mecanic direct, masajul
contribuie efectiv la menţinerea calităţii epidermului.
• Aceste efecte ale masajului se referă, în general, la masajul manual.
• Dacă ne referim la diverse alte forme de masaj, cum ar fi cel reflex (masajul
periostal sau pe anumite zone cutanate refelxogene), mecanic (vibromasajul),
electric (electromasajul), hidromasajul (masajul cu jet de apă, masajul subacvatic),
vom adăuga acestor efecte ale manevrelor propriu-zise de masaj, efectele apei
calde, ale curentului electric sau efectele mecanice ale diverselor aparte (în special
vibromasatoare).
• Fără a diminua eficienţa masajului instrumental, masajul manual rămâne superior,
el creând ambianţa organică şi psihică dintre cel masat şi masor, ceea ce duce la o
creştere a eficienţei (probabil şi prin mecanisme de tip placebo).
• De aceea considerăm necesar ca fiecare sportiv să aibă cunoştinţe de masaj, să
poată efectua, la nevoie, un masaj colegului (în special în cadrul competiţiilor
sportive) şi bineînţeles să se poată automasa
8
Condiţii şl reguli pentru practicarea masajului
LOCAŢIA Şl MOBILIERUL
9
• Pentru a nu obosi, îşi va folosi mâinile pe rând şi va face mici pauze după
fiecare regiune sau segment masat şi după fiecare şedinţă sau oră de lucru.
• Profesiune de masor necesită o perfectă stare de sănătate şi o bună capacitate
funcţională a organismului.
• Printr-o bună pregătire fizică generală şi printr-un antrenament profesional
metodic, el ajunge să capete, pe lângă forţă şi rezistenţă, supleţe şi
îndemânare în lucru, sensibilitate şi ritm, calităţi care asigură întotdeauna
succesul în practică.
• Lucrând raţional şi folosind mai multă abilitate decât forţă, specialistul reuşeşte
să obţină rezultate foarte bune, fără a se expune la oboseală.
• Mâinile lui trebuie să aibă o mărime potrivită; este desigur mai bine să fie
largi şi cărnoase decât lungi şi osoase.
• Pielea de pe palme trebuie să fie uscată, moale şi caldă.
• Degetele să fie puternice, dar mobile.
• Despre un masor priceput se spune că are o "mână uşoară", când ştie să gradeze
intensitatea şi ritmul manevrelor în raport cu volumul ţesuturilor prelucrate şi
cu sensibilitatea celui masat. Pentru aceasta este nevoie de un simţ perfect al
pipăitului şi de o bună coordonare a mişcărilor.
• Practica masajului pune pe specialist în contact cu persoane foarte diferite din
punct de vedere al vârstei, sexului şi stării sociale, sau al stării de sănătate, al
constituţiei morfologice şi funcţionale şi al sensibilităţii.
• El trebuie să corespundă tuturor împrejurărilor şi să satisfacă toate exigenţele,
nu numai printr-o execuţie tehnică perfectă şi printr-o aplicare adaptată a
procedeelor de masaj, ci şi printr-o înfăţişare care să inspire sănătate, printr-o
atitudine corporală controlată şi printr-o comportare foarte corectă.
REGULI DE IGIENĂ
10
• La rândul lor, persoanele care doresc să fie masate trebuie să respecte
câteva reguli elementare de igienă individuală, mai ales în ceea ce priveşte
curăţenia.
• Masajul manual se aplică în marea majoritate a cazurilor direct pe piele şi numai
în împrejurări speciale se poate aplica şi peste rufele de corp.
• Înainte de şedinţa de masaj se scot hainele care ar stânjenii mişcările,
circulaţia sângelui sau respiraţia liberă şi se descoperă complet regiunea sau
segmentul care se prelucrează. Pentru a trece mai departe, se acoperă părţile
masate cu un cearşaf sau prosop.
• Nu este bine să dezbrăcăm pe cei pe care îi masăm mai mult decât trebuie,
pentru a nu le expune corpul la răceli prin pierderea inutilă de căldură şi deseori
pentru a menaja pe cât posibil sentimentele de pudoare ale fiecăruia.
• Pentru masajul igienic, orele cele mai potrivite sunt cele de dimineaţa sau
dinaintea mesei de seară.
• Masajul terapeutic se poate executa şi peste zi, la 2-3 ore după masă, sau în aşa
fel încât şedinţa să se termine cu cel puţin o jumătate de oră înaintea meselor
principale.
• Oricine se prezintă la masaj trebuie să-şi satisfacă mai întâi nevoile naturale de
evacuare a intestinului sau a vezicii urinare.
REGULI METODICE
11
• Durata şedinţei de masaj variază după prefeinţe, dar mai ales după necesităţi;
uneori sunt agreate manevrele lente şi uşoare, care prelungesc durata masajului,
alteori sunt indicate manevrele scurte, vii şi cu intensitate
crescută, care scurtează şedinţa.
• Masajul local poate dura 10-15 min, cel regional 15-30 min, iar cel general 50 -
60 minute.
• O şedinţă de masaj nu trebuie să depăşească niciodată durata de o oră, pentru că
devine obositoare atât pentru cel masat, cât şi pentru cel care masează.
• După şedinţele de masaj cu caracter stimulant, se recomandă câteva exerciţii
fizice de înviorare şi de respiraţie, care permit reluarea oricărei activităţi, fizice
sau intelectuale.
• După şedinţele lungi de masaj liniştitor, apare nevoiea de repaos şi de menţinerea
relaxării, care poate să dureze de la câteva minute, la o jumătate de oră şi chiar
mai mult.
• Efectele masajului se resimt chiar după prima şedinţă, dacă
aceasta este bine executat; dar efectele lui slăbesc treptat în orele ce urmează,
până ce dispar.
• Pentru a obţine efecte de durată este nevoie de un număr mai mare de şedinţe,
executate în serie.
• O serie minimă nu poate fi mai mică de 10 -12 şedinţe
MIJLOACE AJUTĂTOARE
• Pentru executarea masajului folosim mai întotdeauna metoda cea mai simplă a
"mâinilor curate"; pentru a face pielea mai netedă şi mai alunecoasă, putem
folosi pulberi fine, substanţe grase sau lichide.
• Aceste substanţe se întind într-un strat foarte subţinre şi uniform, atât pe palmele
şi degetele celui ce execută masajul, cât şi pe regiunea ce urmează să fie masată.
• Pulberile întrebuinţate în masaj sunt de origine minerală sau vegetală.
• Primele provin din oxizi şi săruri minerale, cu reacţii chimice neutre, lipsite
de toxicitate care nu se alterează în contact cu substanţele organice.
• Dintre oxizi indicăm "albul de zinc", care are slabe proprietăţi sedative şi
antiseptice, dar este un putemic absorbant al secreţiei sudorale.
• Pudra de talc s-a dovedit a fi cea mai practică şi mai igienică. Talcul (silicat de
magneziu hidratat) nu se combină cu alte substanţe chimice şi nu atacă
ţesuturile; nu se alterează cu timpul şi nu aderă la pielea pe care o curăţă,
absorbind secreţiile sudorale şi sebacee sau alte impurităţi şi căzând o dată cu
ele.
• Grăsimile folosite în masaj sunt de origine vegetală şi minerală. În măsură mai
mare au fost folosite în trecut uleiurile vegetale de măsline, seminţe de in,
rapiţă, floarea-soarelui, iar cele din cacao, ricin, migdale dulci etc. intră în
compozitia unor creme sau pomezi cosmetice sau medicinale.
• Grăsimile minerale sunt de regulă produse din distilarea petrolului. În masaj se
foloseşte mai ales vaselina şi uleiul de vaselină, care nu au miros, nu sunt
absorbite de piele şi nu se alterează în contact cu substanţele organice,
acide sau alcaline.
• Glicerina este o substanţă grasă de consistenţă siropoasă, fără culoare şi fără
miros, are o reacţie chimică neutră şi nu se alterează în contact cu alte
substanţe chimice organice sau anorganice, se dizolvă în apă şi se combină uşor
cu acizii graşi, oleic, stearic şi palmitic.
• Este un foarte bun emolient, dar nu trebuie să fie prea des întrebuinţată în stare
pură, pentru că devine iritantă şi chiar caustică pentru piele.
• Glicerina intră în compoziţia cremelor, emulsiilor săpunurilor şi altor
produse medicinale şi cosmetice de uz curent.
12
• Grăsimile animale şi vegetale pot fi transformate în săpunuri.
• În săpunurile medicinale sunt încorporate diferite medicamente cu bază de
borax, sulf, rezorcină, gudron etc.
• Apa de săpun este folosită foarte frecvent în masajul umed.
• Cremele sunt emulsii de grăsimi, la care se adaugă diferite alte medicamente,
vitamine sau hormoni.
• Pot fi preparate şi creme negrase, pe bază de stearină, caseină, gelatină şi alte
albumine animale, care servesc unor scopuri cosmetice sau terapeutice.
• Tincturile sunt soluţii în aclool concentrat ale unor substanţe chimice,
organice şi anorganice cu proprietăţi antiseptice şi stimulatoare pentru circulaţia
şi nutriţia pielii.
• Tincturile aromatice sunt preparate din anurnite uleiuri volatile sau esenţe
naturale ori artificiale, cu miros agreabil şi înviorator.
• Preparatele care conţin substanţe grase sunt îndepărtate de pe piele, după
fiecare şedinţă de masaj, prin spălare cu apă caldă şi săpun şi prin ştergere cu
tampoane îmbibate cu alcool diluat.
• Pulberile uleiurile şi alte substanţe organice şi anorganice folosite în masaj pot fi
combinate între ele după diferite formule şi procedee de preparare.
• Ele se găsesc în comerţ sau se prepară în farmacii, după ordonanţe
medicale, sub formă de uguente, balsamuri, loţiuni, emulsii, soluţii.
• În aceste preparate sunt cuprinse şi substanţe medicamentoase cu rol antiseptic,
antiinflamator, vasodilatatoare şi vasoconstrictoare, excitante sau sedative.
• Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt preparatele cu esenţă de terebentină,
camfor, salicilat de metil, acid salicilic, rezorcină, acid boric sau borax, acid tanic,
alcool, eter şi altele.
• Numărul acestor formule şi preparate creşte continuu, iar denumirea lor se
schimbă de la ţară la ţară sau de la un fabricant la altul.
• Se atrage atenţia tuturor specialiştilor sau nespecialiştilor în tehnica
masajului, să folosească aceste preparate cu mult discernământ, după ce
cunosc bine conţinutul lor şi efectele substanţelor din care se compun, dozarea
şi gradarea lor, preferând pe cele care nu se alterează cu timpul şi nu exercită
nici o influenţă vătămătoare asupra organismului.
13
Procedeele principale de masaj
NETEZIREA
•Degetul mare împreună cu celelalte degete, imitând acţiunea unui cleşte, alunecă în
această poziţie pe tot traiectul muşchiului sau tendonului masat.
5. Netezirea cu extremitatea degetelor:
•Degetul mare (policele) sau mai multe degete dispuse aproape perpendicular pe
regiunea masată se deplasează încet , apăsând adânc ţesuturile.
6. Netezirea alternantă:
•Se lucrează alternant cu ambele mâini care execută acelaşi tip de manevră, cu
ritm specific, iar mâinile dau impresia că se încrucişează sau că se deplasează una pe
sub cealaltă.
7. Netezirea cu îngreuiere:
• O mână se aplică cu partea dorsală pe suprafaţa masată, iar în palmă se pun degetele
mâinii opuse sau o mână se aşează cu faţa palmară în contact cu suprafaţa masată,
iar suprafeţele interne ale degetelor mâinii opuse apasă pe prima.
8. Netezirea concentrică:
14
•Alunecarea în acest caz se face cu ambele mâini cu degetele încrucişate (în
cazul masării muşchilor voluminoşi).
11. Netezirea combinată:
FRICȚIUNEA
15
•Degetele mâinii libere sunt aplicate perpendicular pe partea dorsală a mâinii care
lucrează, îngreunând-o.
Reguli generale:
• Se execută pe o porţiune limitată a suprafeţei cutanate şi poate fi executată atât în
sensul circulaţiei venoase, cât şi în sens contrar circulaţiei limfei şi sângelui venos.
• Este procedeul principal în majoritatea cazurilor patologice şi singurul care
influenţează pozitiv mobilitatea, rezistenţa şi elasticitatea aparatului articular.
• În timpul fricţiunii, forţa de presiune creşte gradat prin unghiul de înclinare al
degetelor faţă de orizontală.
• Forţa de apăsare folosită în timpul fricţiunii este destul de mare şi poate provoca
leziuni şi traumatisme ale pielii. Deci, trebuie să se acorde o atenţie deosebită tehnicii
de execuţie.
• Fricţiunile energice în locurile ureroase reduc starea de
hiperexcitabilitate a nervilor, accelerează circulaţia locală şi îmbunătăţesc hrănirea
ţesuturilor.
• Cu ajutorul fricţiunii, un maseur talentat poate recunoaşte
modificările patologice care au loc în ţesuturile profunde (în special în regiunea
articulaţiilor).
Efectele fricțiunii
•Fricţiunile se adresează ţesutului conjunctiv, adipos, muscular, etc;
•Când se execută lent, uşor au un efect de relaxare musculară şi calmare nervoasă iar
când se execută energic, profund, au un efect de excitare, stimulare cu efecte trofice şi
circulatorii.
•Înlăturarea rezervelor de grăsime şi a reziduurilor infiltrate;
•Sporirea elasticităţii şi supleţii pielii şi a ţesuturilor conjunctive.
•Efectele fricţiunii sunt de lungă durată.
•Fricţiunea şi frământatul pot constitui împreună singurele manevre de masaj aplicate in
anumite situații.
FRĂMÂNTATUL
16
•Muşchii scurţi sau laţi sunt cuprinşi într-un cleşte format de cele patru degete, de pe o
parte şi degetul mare pe de altă parte, sunt ridicati şi strânşi.
5. Frământatul cu pumnii:
•Cu pumnii strănşi se execută mişcări de frământare asemănătoare cu frământatul
pâinii, efectuându-se mişcări de rotaţie care ridică muşchiul şi în acelaşi timp execută o
presiune asupra lui.
6. Frământatul şerpuit:
• Degetele, printr-o mişcare de alunecare continuă, presează muşchiul aşa cum s-ar
stoarce de apă un burete, ridicându-l şi strângându-l cu ambele mâini; înaintarea
spre zonele învecinate dă aspectul unui val al mişcării.
Reguli generale:
•Frământatul este singurul procedeu care acţionează intens asupra vaselor limfatice şi
sanguine mari, accelerând neutralizarea produselor de descompunere şi sporind procesul
de nutriţie al ţesuturilor.
•Frământatul măreşte puterea de contracţie a fibrelor musculare, deci constituie un
exerciţiu de gimnastică pentru muşchi.
•În ceea ce priveşte muşchii striaţi, această manevră are o importanţă deosebită în
cazul scăderii capacităţii de muncă a muşchilor.
•În timpul frământatului se vor evita manevrele bruşte, răsucirea muşchiului sau
provocarea durerilor.
•Frământatul se execută într-un ritm lent şi continuu.
Efectele frământatului
•Frământatul produce mărirea considerabilă a mobilitătii tendoanelor, întinderea fasciilor
şi îmbunătăţirea circulaţiei sângelui şi a limfei;
•Accelerarea circulaţiei sanguine;
•Intensifică hrănirea grupelor musculare şi resorbţia rapidă a substanţelor metabolice;
•Prin strângerea muşchilor între degete se produce eliminarea elementelor de
descompunere din fasciculele musculare;
•În timpul frământatului profund apar numeroase impulsuri aferente care stimulează
muşchii, tendoanele, articulaţiile şi sistemul nervos;
•În afară de faptul că fortifică muşchii şi ajută la regenerarea ţesutului muscular,
frământatul sporeşte capacitatea de muncă a maselor musculare mari.
TAPOTAMENTUL
•Definiţie - constă în bătăi sau loviri uşoare şi ritmice, cu degetele, palmele sau
canturile palmelor, aplicate pe ţesuturile moi
Tehnici de execuţie
1. Tocatul.
•Palmele aşezate paralel, faţă în faţă, cu degetele uşor flectate şi depărtate,
lovesc într-un ritm vioi, alternativ, locul masat în aşa fel încât ambele mâini să bată în
acelaşi loc, progresându-se treptat în sensul dorit.
•Degetele cad fie cu partea latero-dorsală, fie cu muchia.
•Degetele sunt relaxate, pasive, golul de aer care se formează între degete amortizând
astfel loviturile.
17
•Se obţine astfel un zgomot asemănator cu pocnetele scurte sau cu picăturile mari
de ploaie.
•Variantă : tocatul în mănunchi de nuiele – atunci când degetele cad pe piele unul după
celălalt.
2. Plescăitul.
•Derivă din varianta anterioară însă aici prin mişcări simple şi repezi se produce o
supinaţie alternativă, pe corp căzând degetele flectate care parcă ridică de pe el un fir.
•Loviturile produc un sunet clar specific care a dat şi numele acestei variante.
3. Percutatul
•Loviturile în această variantă se efectuează cu pulpa degetelor uşor îndoite care cad
oblic sau perpendicular pe regiunea masată.
•Ritmul de aplicare este rapid şi se practică cu ambele mâini care lovesc simultan sau
alternativ.
4. Bătătoritul cu palmele.
•În această variantă palmele şi degetele cad moi pe suprafaţa corpului de la o distanţă
mică, iar loviturile sunt scurte şi dese, producând un sunet deschis caracteristic.
• Se mai pot executa şi mişcări cu degetele apropiate de palmă, mâna îmbrăcând
forma unei cutii.
•Se mai pot folosi şi lovituri uşoare cu dosul mâinilor.
5. Bătătoritul cu pumnii.
• În această manevră mâna cu degetele uşor flectate se află într-o poziţie
intermediară între pronaţie şi supinaţie.
•Ea cade perpendicular şi cu degetul mic uşor depărtat de pumn.
• Variantă cu pumnul semi-închis.
6. Bătătoritul în căuş.
• Este o manevră mai puţin aspră, fiind efectuată de palmele şi degetele strânse în aşa
fel încât să creeze o adâncitură în care se formează o pernă de aer care amortizează
loviturile.
•Se aude un sunet surd deosebit de cel al celorlalte variante.
Reguli generale
18
•Creşte excitabilitatea neuro-motorie;
•Acţionează asupra sistemului vegetativ-simpatic;
•Aduce un aflux puternic de sânge spre regiunea masată, determinând astfel
îmbunătăţirea nutriţiei acelei regiuni;
•Are o influenţă benefică asupra nervilor (în special asupra terminaţiilor căilor
senzitive);
•Ajută la micşorarea şi încetarea durerilor, când gradul de excitaţie al nervului este
mărit;
19
Efectele vibrațiilor
•calmant, relaxant;
•reduce sensibilitatea nervoasă;
•îmbunătăţeşte capacitatea de efort;
•calmează durerile în diferite afecţiuni(ginecologice, nevralgii, migrene);
•intensifică funcţionarea glandelor;
•acţionează asupra nervilor periferici (nervii motori, senzitivi,
vasomotori şi secretori);
•acţionează asupra parezelor, spasmelor musculare; reduc durerea.
•influenţează organele şi ţesuturile profunde (inima, muşchii, pereţii abdominali
şi intestinali);
•influenţează secreţia majorităţii organelor şi glandelor (stomac, glande salivare,
intestine, ficat, glande sexuale etc.).
http://cadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf
http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/masajul_8397
http://www.care2.com/greenliving/top-ten-massage-techniques.html
20
Procedeele secundare de masaj
Procedeele secundare
CERNUTUL
• Mobilizarea masei musculare este făcută prin lovire şi ridicare a muşchilor, caz
în care mâinile se desprind de pe regiunea masată;
2. Cernutul prin presare:
•Mobilizarea masei musculare este făcută prin ridicare şi presare a muşchilor, caz în
care mâinile nu se desprind de pe regiunea masată;
Reguli generale
RULATUL
•Relaxarea muşchilor;
•Măreşte supleţea ţesuturilor;
•Activează funcţiile circulatorii şi trofice.
•Rulatul acţionează în mod uniform asupra ţesuturilor moi din preajma zonei
masate.
TRACȚIUNILE
CIUPITUL
•Definiţie – formarea unei cute din piele şi ţesut subcutanat sau chiar muşchi,
strângerea (pensarea) uşoară şi ridicarea ei atât cât permite elasticitatea acestor
ţesuturi.
Tehnica de execuţie:
1. Ciupitul cu rulare;
2. Ciupitul cu tăiere;
3. Ciupitul cu tragere;
4. Ciupitul cu presiune;
22
Reguli generale
•Se execută mai ales pe regiunea spatelui dar şi pe porţiunile cărnoase ale
membrelor.
•Cuta poate fi deplasată în sens ascendent sau descendent, ridicând mereu alte cute,
sau poate fi lăsată să scape brusc din strânsoare.
• Excitant.
•Măreşte supleţea ţesuturilor;
PRESIUNILE
•Durata unei presiuni este de 1-5 secunde sau în funcţie de reacţia la durere a
pacientului
http://cadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf
23
Indicațiile și contraindicațiile masajului
Contraindicațiile masajului
24
• Contraindicaţiile temporare, întâlnite frecvent, sunt impuse de boli, tulburări sau
leziuni uşoare şi trecătoare.
•În activitatea practică este foarte utilă cunoaşterea contraindicaţiilor în funcţie de tipul
de afecţiuni.
•Cele mai frecvente contraindicaţii sunt date de bolile de piele.
•Este foarte important de reţinut că masajul trebuie aplicat doar pe o piele perfect
sănătoasă.
• Nu se va executa masaj celor care prezintă pe piele boli de natură parazitară sau
inflamatorie, ca: eczeme, erupţii, plăgi, arsuri sau alte manifestări patologice care prin
masaj s-ar putea extinde, agrava sau contamina.
•Nu se va face masaj pe regiuni ale pielii care acoperă un proces inflamator
profund (furuncule, abcese, flegmoane sau alte colectări purulente).
Contraindicaţii
•procese inflamatorii- furuncule (inflamaţie purulentă locală a pielii), abcese (acumulare
de puroi), flegmoane (inflamaţie purulentă localizată în ţesutul conjunctiv subcutanat
datorită unei infecţii) şi alte colecţii purulente (artrite supurate);
•osteita şi osteomielita (osteita este inflamarea ţesutului osos a periostului iar
osteomielita este o formă de osteită de natură infecţioasă care se localizează mai ales în
maduva oaselor;
•toate stările patologice cu caracter general însoţite de febră, agitaţie, oboseală acută şi
debilitate intensă, în inflamaţiile centrilor nervosi, în hemoragiile cerebrale recente şi în
accidente vasculare - faza spastică.
• Masajul nu este recomandat într-o serie de afecţiuni generale sau regionale
precum:
- afecţiuni acute febrile;
- afecţiuni infecţioase osoase şi osteoarticulare;
- tuberculoză cu diferite localizări: pulmonară, osteoarticulară,
cutanată etc.;
- tromboflebite şi flebotromboze în primele stadii de afecţiune;
- afecţiuni cardiocirculatorii acute: angina pectorală, infarct miocardic, tulburări de
ritm, insuficienţă cardiacă decompensată şi manifestă, anevrisme
confirmate, embolii cu diferite localizări, hipertensiunea arterială în decompensare etc.;
25
•Nu se face masaj mai devreme de 2-3 ore după servirea mesei, în timpul unei furtuni,
după mese copioase.
•Ca regulă generală, se recomandă ca în toate cazurile în care masajul produce efecte
negative sau chiar şi nesigure, să aplicăm principiul hipocratic ,primum non
nocere!" adică „în primul rând să nu faci rău!" şi să se renunţe la masaj.
http://cadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf
http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/masajul_8397
26
Masajul pe regiuni
Masajul spatelui
Netezirea
•Se execută 6 alunecări laterale (stânga + dreapta) şi se reia mişcarea de 6 ori (deci
6 circuite sacru - umeri).
•Mână pe sub mână forma lungă. Mâinile alunecă una după alta (mână pe sub mână),
paralel cu coloana, facând curse lungi din zona şalelor până la umeri, mai întâi pe
partea dreaptă (3 curse şold-umăr cu degetele lipite, 3 curse cu degetele depărtate
pentru a cuprinde o portiune de piele cât mai mare) şi în acelaşi mod apoi pe partea
stângă.
•Se execută alunecări spre partea dreaptă (în cazul în care maseurul se află pe partea
stângă a celui masat), împingând palmele una după alta (mână pe sub mână), pumnul
închizându-se pe partea laterală.
•Se începe din zona şoldului şi se avansează treptat peste coaste şi omoplat.
•Palmele se trag, una pe sub alta, înspre partea stângă (în cazul în care maseurul se
află pe partea stângă a celui masat), plecând de la jumătatea spatelui spre
flancul stâng.
•Se începe din zona şoldului şi se avansează treptat peste coaste şi omoplat, până în
zona umărului. Se fac 3 circuite complete şold-umăr.
27
Fricţiunile
•Se execută cu degetele, făcând mişcări circulare începând de la gât, pe umeri şi apoi
lateral pe coaste, în jos până la şolduri.
•Aceeaşi mişcare se execută apoi paralel cu coloana (pe muşchii paravertebrali) făcând
6 curse complete gât-şolduri.
http://www.youtube.com/watch?v=Zoy9Pvi-ojs
Frământatul
•Se prinde cu ambele mâini, de-o parte şi de alta a coloanei, câte o cută de piele şi
muşchi, care se strânge între degete şi podul palniei.
•Se execută 6 astfel de strângeri, pornind din zona superioară a muşchilor trapezi
coborând până la şolduri.
28
•Se combină frământatul cu fricţiunea cu podul palmei. Se execută de 6 ori numai pe
mijlocul spatelui
http://www.youtube.com/watch?v=X569RVxVUp0
Tapotamentul
• Mâna dreapta bate pe partea dreapta, iar stânga pe partea stânga, lovind ritmic spatele
cu o intensitate care se regleaza în functie de constitutia si problemele celui masat.
http://www.youtube.com/watch?v=X569RVxVUp0
29
Vibraţiile
• Se execută vibraţii ale pielii, executând în acelaşi timp o presiune cât mai mare asupra
spatelui.
•Se fac astfel de vibraţii pomind din zona muşchiului trapez şi coborând gradat până la
şold, mai întâi pe partea stângă a coloanei, iar apoi pe dreapta.
•Mişcarea se face paralel cu coloana, mâna stângă mergând pe partea stângă, iar
dreapta pe partea dreaptă.
•Se fac 3 curse complete şolduri-trapez, pornind cu mâinile cât mai apropiate una de
alta şi deplasându-le câte puţin la fiecare cursă nouă, astfel încât ultima cursă să fie
făcută pe marginile exterioare ale spatelui.
B. Presiuni:
• Pe coloană: mişcările de presare se efectuează prin următoarele procedee:
- cu policele mâinii, şerpuit printre vertebre, de sus în jos,
- cu două degete (police mână dreaptă şi stângă), şerpuit prin forfecare.
• Pe lângă coloană:
- cu degetele mari ale mâinilor se merge de sus în jos pe muşchii paravertebrali presând
în dreptul fiecărei vertebre, mâna stângă acţionând pe partea stângă, iar dreapta pe
partea dreaptă a coloanei vertebrale.
- presiuni cu policele mâinii efectuate de sus în jos (gât - sacru) policele mâinii stângi
fiind deasupra;
- cu coatele mişcări de dute vino;
C. Mişcări de întindere ale coloanei: antebraţele se poziţionează transversal pe
coloană după care se execută o întindere.
D. Manevre speciale pentru ţesutul de sub omoplaţi: se efectuează astfel, se ridică
umărul, se duce mâna pe spate, cu cotul lăsat pe masa de masaj până când omoplatul se
ridică pentru a introduce degetele sub omoplat. Manevrele se fac prin presiuni şi fricţiuni.
30
•Masajul spatelui se termină cu o netezire uşoară de încheiere, mână pe sub mână
formele lungă şi scurtă efectuate lent şi apăsat.
http://cadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf
http://www.youtube.com/watch?v=X569RVxVUp0
Netezirea
•Palmele alunecă în jos, peste gât, pornind din regiunea cefei şi până la umeri.
•Pentru ca alunecările să fie cât mai lungi, se începe cu rădăcinile mâinilor şi se termină
cu vârfurile degetelor.
Fricţiunile:
31
•Se fac 3 astfel de curse.
•Aceeaşi mişcare se execută apoi şi pe mijloc, tot 3 curse.
•Se execută la fel ca la punctul 1, aceleaşi mişcări circulare ca mai sus, folosind numai
degetele mari.
•Se execută la fel ca la punctul 1, aceleaşi mişcări circulare ca mai sus, folosind
podurile palmelor în locul degetelor.
•Procedeele secundare:
• Presiunile: - se execută cu degetele mari ale mâinilor; se merge de sus în jos pe
lângă coloană, presând în dreptul fiecărei vertebre, mâna stângă acţionând pe partea
stângă, iar dreapta pe partea dreaptă a coloanei vertebrale.
• Şerpuitul cu un deget: - se execută cu degetul mare de la mâna dreaptă, care
alunecă şerpuit printre vertebre, de sus până jos pe toată lungimea gâtului.
• Şerpuitul cu două degete: - se execută cu degetele, care alunecă şerpuit printre
vertebre, în zig-zag, de sus până jos pe toată lungimea gâtului.
Masajul gâtului se termină cu o netezire uşoară efectuată lent şi apăsat dinspre ceafa
spre umeri.
http://www.youtube.com/watch?v=UAU0gT6GH78
Masajul capului
•Netezirea: Mâinile maseurului vor aluneca de pe frunte, peste creştet, până la
ceafă, făcând 3-4 astfel de mişcări.
• Vom face aceeaşi mişcare ca la punctul 1, dar aducând mâinile prin lateral, peste
urechi, făcând de asemenea 3-4 curse.
• Se relizează folosind degetele, prin mişcări circulare urmărindu-se să deplasăm pielea
pe planurile profunde, atât cât îi permite elasticitatea. Degetele se mută din aproape în
aproape pe toată suprafaţa capului.
• Folosind podurile palmelor se fac mişcări circulare alternative.
•Tapotamentul: în picături de ploaie, pe tâmple . Masajul se încheie cu o netezire
relaxantă.
Frământatul:
• se efectuează cu ambele mâini: se apucă între degetele mari şi celelalte degete, câte o
cută cât mai mare de piele şi muşchi simultan pe ambele părţi ale coloanei cervicale.
32
•cu ambele mâini de aceeaşi parte a gâtului, se apucă între degetele mari şi celelalte
degete câte o cută de piele şi muşchi.
• Se pot executa toate formele de tapotament de la spate şi, în plus, se poate adăuga
tapotamentul din lateral în care lovirea se face folosind pumnii şi antebraţele, în acelaşi
timp.
Vibraţiile
•Se fac mai energic, apucând fesele cu palmele şi scuturându-le în lateral.
Procedeele secundare – similare celor care au fost executate la masajul
spatelui.
http://www.youtube.com/watch?v=TmpsnnAy7W8
Masajul membrelor inferioare
33
http://cadredidactice.ub.ro/marzadoina/files/2011/04/bazele-masajului-zi.pdf
• Rulatul - se prinde piciorul între palme şi se scutură muşchiul cu vigoare pentru a-l
relaxa. Se începe de la plica fesieră şi se coboară până la tendonul lui Ahile.
• Cernutul - Se execută la fel ca rulatul, dar mai uşor, folosind degetele în locul
palmelor. Muşchiul se scutură „aruncându-l" dintr-o palmă în cealaltă, ca şi cum am
cerne cu o sită.
• Tracţiunile - Se trage cu palma dreaptă de gleznă, ţinând contră cu mâna stângă pe
fesă. Se face o tracţiune continuă timp de câteva secunde, iar apoi se lasă piciorul
uşor jos.
• Tensiunile - Se flectează gamba pe coapsă, fortând uşor, pentru a aduce călcâiul cât
mai aproape de fesă. Această mişcare se execută de 5- 6 ori. Se poate plasa mâna
stângă pe partea posterioară a încheieturii pentru ca tensiunea să fie mai eficientă.
• Scuturatul - Se apucă talpa piciorului cu mâna dreaptă şi se scutură piciorul
(gamba + coapsa) cu vigoare, cu mişcări stânga-dreapta.
Masajul se termină cu o netezire uşoară de încheiere.
34
• Frâmântatul - se face cu degetele mari de o parte şi de alta a tendonului, în zig-zag,
dinspre călcâi spre gambă. Se încheie cu netezire.
Frământatul:
• Se execută pe talpă cu mişcări circulare folosind degetele mari de la ambele mâini,
presând cu putere.
• Se apucă de-o parte şi de alta laba piciorului cu ambele mâini, palma fiind plasată pe
partea anterioară, iar degetele pe talpă. Se trag degetele apăsând cu putere dinspre
mijlocul tălpii înspre lateral.
• Din aceeaşi poziţie ca mai sus se fac tensiuni între metatarsiene mişcându-le unul pe
lângă altul în sus şi înjos.
• în încheiere se face o netezire uşoră, relaxantă.
Masajul degetelor
•Se masează fiecare deget de la picior în parte, începând cu degetul mare şi terminând
cu cel mic.
•Se cuprinde fiecare deget în parte între degetul mare şi arătător al maseurului şi se
fac mişcări circulare sau longitudinale pe toată lungimea lui (circumducţiei).
35
Masajul părţii anterioare a gambei
•Această portiune de masat prezintă unele particularităţi determinate mai ales de lipsa
ţesuturilor moi pe creasta şi pe faţa antero- internă a tibiei.
•Netezirea - Se aplică pe întreaga faţă anterioară a gambei, dar pe partea antero-
externă, alunecările pot fi scurte şi mai apăsate, pentru a influenţa muşchii din jgheabul
osos, format între tibie şi peroneu. Manevrele pot fi efectuate cu podul palmei, cu
degetele sau cu nodozităţile acestora (în pieptene).
•Fricţiunea - se aplică în acelaşi fel cu netezirea, mai ales pe partea antero-extemă a
gambei, folosind perniţele musculare tenare şi hipotenare ale mâinii.
•Frâmântatul - are o importanţă redusă şi se aplică pe această regiune cu o
singură mână, cu care se cuprinde partea externă şi posterioară a gambei.
Masajul genunchiului
•Se execută cu piciorul întins şi sprijinit pe toată partea sa posterioară.
• Manevrele depăşesc în sus şi în jos regiunea articulară.
•Se prelucrează pielea, ţesutul conjunctiv subcutanat şi elementele articulare sau
periarticulare accesibile.
•Netezirea:
• Se face cu podul palmei pe genunchi şi în imediata sa apropiere.
• Degetele mari alunecă unul după altul în mişcări scurte şi dese de pe rotulă spre pulpă,
iar apoi de pe rotulă spre gambă.
• Degetele mari alunecă înconjurând rotula de jos în sus, iar apoi revin pe acelaşi
traseu de sus în jos. Se repetă această mişcare de 6 ori.
•Fricţiunea:
• Se face circular, folosind degetele sau podul palmei, pe partea laterală a
genunchiului.
• Cu podul palmei drepte plasat pe rotulă, se fac mişcări circulare atât cât permite
mobilitatea acesteia.
36
2. In cută: - se prinde cu ambele mâini o cută de muşchi şi piele din interiorul
piciorului se ridică şi se presează înspre în jos pe femur.
3. în val sau şerpuit: se apucă cu ambele mâini o cută de muşchi şi piele din interiorul
piciorului şi se rulează simultan de sus în jos ca un val.
•Tapotamentul - se pot face toate formele de tapotament de la spate, ţinând cont de
conformaţia specială a zonei de masat.
http://www.youtube.com/watch?v=76Q0_QkkdoI
Masajul membrelor superioare
•Se face pe rând la fiecare braţ, pornind din regiunea umărului şi terminând cu
degetele.
•Mâna celui masat se poate sprijini pe genunchiul maseurului sau îl poate ţine pe
acesta de centură sau curea.
• Mai poate exista situaţia în care maseurul ţine cu o mână încheietura celui masat şi
îl masează cu cealaltă mână.
Masajul umărului
•Netezirea - Se fac neteziri circulare peste umăr şi în jurul lui folosind o singură mână.
•Fricţiunea - se efectuează cu o singură mână; se fac fricţiuni circulare mai întâi
cu degetele, iar apoi cu podul palmei; se va insista cu degetele, în special înjurul
oaselor umărului.
•Frământatul - Se combină cu fricţiunea, executându-se practic la fel, dar cu mai
multă forţă.
•Tapotamentul - Se poate efectua cu vârful degetelor, folosind ambele mâini.
Masajul braţului
•Netezirea - se execută cu o mână sau cu două, alunecând din regiunea cotului până
la umăr pe toate feţele braţului.
37
•Fricţiunea - Se execută cu degetele sau cu podul palmei, în mişcări circulare, pe
toată lungimea braţului, începând de la umăr şi până la cot.
•Frământatul:
• „În brăţara" - Se cuprinde braţul cu ambele mâini şi se prelucrează muşchii prin
manevre ondulatorii;
• „Şerpuit" - Cu ambele mâini de aceeaşi parte a braţului celui masat, se prinde o cută
de piele şi muşchi şi se prelucrează şerpuind din regiunea cotului şi până în zona
umărului;
• „În cută" - Se apucă o cută de muşchi şi piele, cu o mână sau cu amândouă, şi se
presează între degetul mare şi restul degetelor.
• Tapotamentul:
• Se aplică în lungul braţului, cu partea laterală a degetelor;
• Se poate face un „plescăit" uşor cu degetele şi palmele pe partea anterioară şi
posterioară a braţului.
•Rulatul - Se cuprinde braţul între palmele maseurului şi se rulează
energic cu mişcări laterale, alunecând gradat de la umăr până la cot.
•Cernutul - Se face la fel ca rulatul, dar mai uşor, palmele maseurului fiind mai
depărtate între ele
Masajul cotului
•Se face uşor şi delicat, ţinând seama de conformaţia specială a
•Netezirea - Se face uşor, cu toată palma, prin mişcări circulare atât pe faţa anterioară
cât şi pe cea posterioară a încheieturii.
•Fricţiunea:
• Pe partea anterioară a încheieturii se fac mişcări liniare scurte, alunecând cu
degetele mari, unul după altul, dinspre antebraţ înspre braţ.
• Pe partea posterioară a cotului se folosesc degetele, care descriu cercuri în jurul oaselor
cotului.
• Tot pe partea posterioară a cotului se poate folosi podul palmei pentru a face fricţiuni
circulare relaxante.
• Masajul cotului se încheie cu o netezire uşoară.
38
Masajul antebraţului
•Netezirea:
• Se fac alunecări lungi şi lente, executate cu ambele mâini simultan, plecând de la
nivelul pumnului, netezind antebraţul pe toate feţele şi urcând până la cot.
• Se fac alunecări scurte şi repezi, executate cu ambele mâini
alternativ (mână pe sub mână), pe toată lungimea antebraţului.
•Fricţiunea:
• Cu degetele mari de la ambele mâini se face o mişcare continuă pe toată lungimea
antebraţului, ţinând degetele unul lângă altul sau unul sub altul pentru a da mai mare
profunzime mişcării.
• Pe partea cărnoasă şi pe tendoane se fac mişcări circulare folosind degetele ori
podurile palmelor.
•Frământatul: Se poate executa „în brăţară", „şerpuit" şi „în cută".
• Masajul se încheie cu o netezire uşoară.
Masajul palmei
•Netezirea - Se fac neteziri uşoare pe partea dorsală şi mai apăsate pe faţa palmară,
folosind toată palma sau chiar pumnul închis.
•Fricţiunea:
• Se face o mişcare liniară pe faţa dorsală a palmei, în lungul tendoanelor şi a
spaţiilor inter-osoase, folosind degetul mare sau trei degete.
• Se face o mişcare circulară pe faţa palmară, folosind degetele sau pumnul închis.
•Frământatul - Se frământă muşchii tenari şi hipotenari, cât mai apăsat, folosind
pentru aceasta degetele. Acest frământat se poate completa cu scuturarea spaţiilor
inter-osoase, care se face ţinând palma de marginile sale între mâinile maseurului şi
tensionând în sus şi în jos falangele.
•Masajul se încheie cu o netezire uşoară.
Masajul degetelor
•Neteziri - din vârful degetelor spre palmă se masează fiecare deget prin neteziri
executate pe întreaga lungime a degetului şi pe fiecare falangă.
•Fricţiunile – se aplică insistent mai ales pe faţa palmară a
degetelor.
• Tracţiuni şi scuturări - Masajul se încheie prin tracţiuni şi scuturări ale fiecărui deget
în parte, după care se poate face o mobilizare activă a tuturor degetelor.
Masajul abdomenului
•La unele persoane, regiunea abdominală este foarte sensibilă, fapt care face
imposibilă aplicarea manevrelor de masaj.
•Netezirea:
• Alunecările se încep din regiunea supraombilicală şi se îndreaptă în sus spre marginile
costale. Mâinile se duc apoi în lateral, spre flancuri şi, în sfârşit, coboară peste regiunea
sub-ombilicală, îndreptându-se în jos şi înăuntru, în lungul şanţurilor iliace, spre
simfiza pubiană
39
• Se fac alunecări circulare cu toată palma, mână pe sub mână, circular, în sensul
acelor de ceasomic, pe traiectul colonului. Se descrie în acest fel un cerc pe marginea
suprafeţei abdomenului.
•Fricţiunea:
• Se folosesc degetele de la ambele mâini pentru a descrie mişcări circulare pe ambele
părţi ale abdomenului, mâna stângă acţionând pe partea stângă, iar dreapta pe partea
dreaptă.
• Se porneşte din regiunea coastelor şi se coboară pe lateral până în regiunea
subombilicală, iar apoi aceeaşi mişcare se face pe mijlocul abdomenului pe crestele
muşchilor abdominali.
• Se procedează la fel cu podurile palmelor.
•Frământatul:
•Datorită conformaţiei speciale a acestei zone, frământatul se face numai stratului de
grăsime subcutanat, în cazul în care acesta există; frământatul se face transversal, în
val dintr-o parte în alta a abdomenului.
•Tapotamentul
•Se face uşor, folosind vârfurile şi pulpele degetelor.
•Nu este permisă folosirea altor procedee de tapotament.
•In încheiere se face o netezire uşoră, însoţită de vibraţii uşoare şi relaxante.
•După masaj sunt recomandate câteva mişcări active de respiraţie profundă.
http://www.youtube.com/watch?v=B5VP5Jc6_1Q
Masajul regiunii toracice
• Fricţiunea:
• Cu degetele, se descriu spirale, pe lateral, de sus din regiunea claviculei, până în
regiunea coastelor, iar apoi pe mijloc, peste muşchii pectorali.
40
• Aceleaşi manevre se fac cu podurile palmelor, simultan cu ambele mâini.
•Frâmântatul:
• Pe muşchii pectorali se execută frământatul "în cută", prinzând cu ambele mâini şi
storcând muşchiul între degetele mari şi celelalte degete.
• Se continuă ca mai sus, combinând însă frământatul cu fricţiunea.
•Tapotamentul:
Este strict interzis tapotamentul în regiunea toracică a femeii !!!
•La bărbaţi se face un tapotament uşor, ocolind regiunea mamară, acţionând cu vârfurile
şi pulpele degetelor.
•Pentru a influenţa organele din cavitatea toracică şi anume, organele centrale ale
aparatului cardiovascular (cordul şi vasele mari) şi ale aparatului respirator
(plămânii, pleurele şi căile respiratorii), este nevoie să modificăm procedeele folosite
în masajul peretelui toracic şi să le adaptăm la noile necesităţi.
•În vederea acţionării asupra funcţiunii circulatorii, se aplică o formă specială de masaj
al regiunii precordiale (regiunea precordială se delimitează pe faţa anterioară a
hemitoracelui stâng, printr-o linie verticală laterosternală stânga, care pomeşte din
spaţiul al doilea intercostal stang şi se termină la nivelul apendicelui xifoidian;
printr-o linie curbă, care pleaca din acelaşi punct cu prima şi ajunge la nivelul coastei a
şasea, la 8 centrimetri lateral de apendicele xifoid; în sfârşit, dintr-o linie orizontală,
care închide în jos această suprafaţă ).
•Poziţia cea mai bună pentru executarea acestui masaj este culcat pe spate, cu capul şi
trunchiul uşor ridicate, rezemate pe un plan oblic; membrele superioare şi inferioare
sunt uşor îndoite.
•Executantul stă sau şade în dreapta celui masat.
•Masajul regiunii precordiale se poate face în scop calmant sau relaxator, care
reuşeşte să reducă ritmul cardiac, şi în scop excitant sau accelerator, care reuşeşte să
crească ritmul cardiac.
•Pentru a obţine efecte liniştitoare, se aplică netezirea, fricţiunea, tocatul, bătătoritul
cu palma şi presiunile vibrate.
•Masajul se începe prin alunecări uşoare şi lente, care pornesc din regiunea de la
vârful sternului (epigastrică), urcă în sus pe faţa anterioară a sternului şi, arcuindu-se
uşor pe partea costală stângă, se termină spre vârful cordului.
•Netezirea se face cu palma dreaptă, cu degetele întinse, care, condusă din cot şi
umăr, alunecă pe piele, apăsând uniform cu greutatea proprie şi fără a schiţa vreo
altă mişcare activă.
41
•Uneori această mişcare se face foarte superficial, abia atingând pielea.
• În acelaşi fel se aplică şi fricţiunea, care mişcă lent, uşor şi uniform, pielea şi
ţesuturile moi subcutane de deasupra sternului şi a coastelor din această regiune.
• Urmează un tocat lent şi rar, executat cu degetele depărtate mult între ele, care cad
ritmic, lovind suprafaţa uşor şi elastic şi continuând după lovitură să alunece lin pe
piele.
• În locul acestui tocat se poate aplica un bătătorit cu palma strânsă în căuş sau
ventuză, care cade scurt şi elastic pe aceeaşi regiune.
•Vibraţiile se fac apăsând uşor pe stern şi coaste şi deplasând palma din aproape în
aproape, în sens circular.
•Important este că aceste manevre să se execute cu calm, în ritm uniform şi cu
frecvenţă rară.
•Tocatul se execută rapid, dar mâna şi degetele cad elastic şi uneori tangenţial pe
regiune; bătătoritul se face cu pumnul deschis sau închis, căzând în ritmul de 70 - 80
de bătăi pe minut.
42
• Masajul toracelui este folosit în general cu scop stimulator pentru îmbunătăţirea
schimburilor gazoase, pentru activarea circulaţiei funcţionale şi degajarea
căilor respiratorii.
•Masajul intestinului subţire constă dintr-o presiune circulară care se execută pornind cu
rădăcina mâinii aplicată deasupra simfizei pubiene, continuând cu marginea radială a
palmei şi apoi cea cubitală, în jurul ombilicului.
43
•Masajul colonului se execută segmentar, începând cu porţiunea ascendentă,
continuând cu cea transversală şi terminând cu cea descendentă.
• Manevra principală a masajului pe colon este netezirea, executată apăsat, mână după
mână, sau mână peste mână, alunecând şi presând în sensul evacuării conţinutului, de
la nivelul cecului în sus spre unghiul hepatic, iar din acest punct, transversal sau în
ansă spre unghiul splenic şi apoi în sens descendent, spre fosa iliacă stângă, până la
nivelul simfizei pubiene.
44
Bibliografie
•BULUŞ LIVIU – Masajul terapeutic clasic suedez , ed. SYLVI 2001
•DRĂGAN IOAN - Masajul şi refacerea la sportivi, Editura Cucuteni, Bucureşti 1996
•IONESCU N. ADRIAN– Masajul, procedee tehnice, metode, efecte, aplicaţii în sport,
ed. ALL 1994
45