Portretul

psiho-social
al asistentului
medical ideal
Elev,
Lungu Adelina
Anul IB
•Asistentul medical ideal este un profesionist devenit perfect.Nu înţepenit în
perfecţiunea sa actuală, ci deschis la schimbare şi la o nouă adaptare. Căci
„perfecţiunea” în exercitarea unei profesiei este „aici şi acum” şi, pe parcurs,
necesită reajustări şi reînnoiri.
•Potenţialul de desăvârşire al asistentului medical se găseşte, invariabil, în trei surse:
personalitatea omului, şcoala care-l pregăteşte şi sistemul care-l formează.
• 
•Vocatia
•În ceea ce priveşte vocaţia de a fi asistent medical putem fi destul de riguroşi şi
concişi. Ea se rezumă la o simplă sintagmă: “capacitatea de a-ţi iubi semenii”. Dar, de
la vocaţie la performanţă este cale lungă.
• 
•Aspecte psihice
•Un asistent medical este “programat“ prin însăşi natura profesiei sale să fie
reprezentantul intereselor pacientului, să lucreze spre bunăstarea şi beneficiul
acestuia. Ca furnizor de servicii de sănătate, asistentul medical va promova
sănătatea, va preveni îmbonăvirile, va asigura îngrijirea celor bolnavi şi a celor cu
deficienţe, indiferent de vârstă, rasă, condiţie socială, numai în interesul pacientului
şi sub cenzura conştiinţei morale.
•Un asistent medical ideal trebuie să fie „frumos” din punct de vedere fizic, adică
sănătos fizic.„Defectele” trebuie corectate, astfel încat să nu împiedice desfăşurarea
sarcinilor. Dacă o persoanănu vede bine, vederea se va corecta prin folosirea
ochelarilor. Astfel, orice defect fizic care poate fi corectat.O persoană„frumoasă”, din
punct de vedere fizic, este o persoană sănătoasă fizic, o persoană care verifică
definiţia sănătăţii dată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii: sănătatea este o stare
de bine din punct de vedere fizic, psihologic şi social, iar nu numai absenţa bolii”.
• 
Cunoasterea
Temperamentul
Atentia
Asistentul medical este profesionistul care a parcurs un ciclu de studiu vocaţional cu un curriculum avizat
de autoritatea educaţională de resort şi a obţinut un certificat de competenţe profesionale.Un asistent
medical pregătit corespunzător într-o unitate de învăţământ trebuie să-şi însuşească cunoştinţe, priceperi
şi deprinderi şi atitudini corespunzătoare profesiunii sale.Cunoştinţele teoretice ale unui asistent medical
ideal vor fi cunoştinţe vaste în domeniul medical dar şi cunoştinţe interdisciplinare şi transdisciplinare
temeinice, cu mare grad de acurateţe şi deactualitate. Ştiinţele sociale, precum şi limbile străine sunt
necesare în desăvârşirea pregătirii sale.Priceperile şi deprinderile vor fi căpătate, atât în laboratoarele şi
sălile de demonstraţie ale şcolii, cât și în unităţile sanitare, spitale policlinici, centre comunitare etc., unde
vor efectua învăţământul clinic. Instruirea practică reprezintă cheia succesului în pregătirea asistentului
medical.Atitudinile se formează sau se schimbă după modele şi sub influenţa condiţionării. Şcoala şi
instituţiile sanitare sunt agenţii de formare şi schimbare a atitudinilor.Şcoala trebuie să-i ofere şansa unei
dezvoltări personale.Managementul eficient al propriei personalităţi, capacitatea de a lua decizii, de a
avea opţiuni, stă în puterea voinţei personale, în disciplinarea spiritului şi a trupului. Disciplina trebuie să
izvorască din interiorul individului, seeducă şi ţine de calităţile personale. O bună cunoaştere a propriei
persoane, o acceptare a propriilor „defecte” ajută la acceptarea suportului psihologic şi la creşterea şi
dezvoltarea personală.Conduita profesională începe încă de pe băncile şcolii şi se continuă la locul de
muncă, implicând opolimorfie de comportamente.
 
•Aspectele fizic si psihic
•Sangvin
•Coleric
•Este harnic, îi place să muncească, este eficient, nu pierde vremea. Consumă o mare cantitate de
energie nervoasă, se implică în activitate cu mult entuziasm, dar acest consum nervos îl poate duce la
epuizare, căderi nervoase sau chiar depresii. Bun la intervenţii urgente, găseşte soluţii, nu se sperie de
greutăţi şi piedici. Duce lucrul până la capăt, reuşind chiar şi unde alţii falimentează. Nu suportă
activităţile şi ocupaţiile de rutină, statice, fiind instabil şi orientat spre schimbare. Tinde să ia inițiative ,
dornic să se impună şi să conducă. De aceea, dacă activitatea i se potriveşte obţine performanţe
deosebite, dar dacă primeşte sarcini monotone se epuizează repede şi devine ineficient.Colericul este
exploziv, nu este stăpân pe nervii săi. Este violent, neînduplecat şi ţine morţiş la părerea lui. Ranchiunos
şi arogant are fire de dictator. Uneori este machiavelic, gata să calce pe cadavre pentru a-şi atinge
scopul.
•Îi place să muncească, este săritor, foarte activ, dar nu-i plac activităţile monotone pentru că se
plictiseşte repede. Este serviabil, gata să te ajute, începe multe, dar nu întotdeauna le termină. Face
multe greşeli, căci este pripit de aceea nu poţi pune mare bază pe el, mai ales la sarcini care necesită
răbdare şi migală.
•Promite cu toată convingerea, dar nu împlineşte tot ce a promis. Este carismatic, bun
propagandist şi are calităţi de lider. Este un bun negociator şi facilitator. Se remarcă în
activităţi umanitare, în muncacu copiii sau în îngrijirea bolnavilor.
•Sangvinicul este superficial, indisciplinat, instabil, fără voinţă puternică. Egoist, pretinzând
totul,orgolios, vanitos are tendinţa să exagereze. Îi place să iasă în evidenţă şi să fie lăudat.
Este dezorganizat, dezordonat.
•Captarea informaţiilor din mediu este asigurată de mecanisme psihice complexe de
cunoaştere primară (senzorială) şi secundară (logică). Cunoaşterea senzorială are loc cu
ajutorul senzaţiilor,percepţiilor şi reprezentărilor, iar cea logică, prin gândire, memorie şi
imaginaţie. Asistentul medical utilizeză mijloacele de cunoaştere pentru o bună adaptare la
mediul profesional.
•Organele de simţ îl ajută la perceţia stimulilor externi şi la orientarea ambientală.
Mecanismele logice (gândirea, memoria şi imaginaţia) îi dezvoltă inteligenţa. Reglarea
psihică a comportamentului îşi are sursa în comunicare şi limbaj, în atenţie şi voinţă.
•Comunicarea reprezintă mijlocul prin care se structurează relaţiile
interpersonale.Comunicarea este o formă particulară a relaţiei de schimb de informaţii între
pacient si asistent medical.
Melancolic
Flegmatic
Atenţia reprezintă fenomenul psihic de orientare şi concentrare selectivă a energiei psihonervoase
asupra unor obiecte, fenomene sau sarcini, ceea ce are ca efect reflectarea lor mai accentuată.
Atenţia este condiţie, un factor facilitator al proceselor de cunoaştere şi al activităţilor psihice. Atenţia modulează tonusul
nervos necesar bunei desfăşurări a
celorlalte procese şi activităţi psihice conştiente, uşurând desfăşurarea optimă a acestora. Baza educării atenţiei voluntare
o constituie educarea voinţei.
Să execuţi o tehnică de îngrijire, să pregăteşti un pacient pentru o investigaţie, să administrezi un medicament, să
supraveghezi un bolnav … Ce poate să necesite mai multă atenţie ? O clipă de neatenţie poate însemna sfârşitul. Aici nu
este loc de neatenţie!
Este foarte cinstit, nu face şi nu acceptă compromisuri. Fiind un perfecţionist face lucru de înaltă calitate. Capabil de
lucruri mărunte, meticuloase, conştiincios, cu aversiune pentru superficialitate, munceşte cu plăcere şi cu multă
perseverenţă, dar oboseşte uşor. Este bun la lucrări de creaţie. Este un artist. Tot ce începe duce la bun sfârşit, chiar cu
eforturi foarte mari. Este punctual, împlineşte ce a promis şi este gata oricând să-l ajute pe cel cu care lucrează. Foarte
grijuliu cu banii, cu hainele, cu lucrurile sale, melancolicul este excesiv de ordonat şi de disciplinat.
Sesizează bine problemele, pericolele. Are un înalt simţ civic şi spirit de sacrificiu, fiind gata de jertfă.
Este un perfecţionist. Se poate pune bază pe promisiunea flegmaticului şi pe produsul muncii sale.
Este om de cuvânt şi dacă se mobilizează are forţă şi voinţă de a termina ceea ce a început. Are multă putere de muncă,
dar este pasiv, comod şi acţionează silit de împrejurări. Caută calea cea mai uşoară şi încearcă să aleagă metodele cele mai
facile pentru a nu depune prea mult efort.
•Dar ceea ce face, face bine. Gândeşte înainte de a începe lucrul,
acţionând pe principiul “pentru a nu depune prea mult efort
fizic trebuie să depui un pic de efort intelectual”. Este un
optimist şi speră că mâine va fi mai bine. Are tendinţa de a
profita, căutând să câştige după urma celorlalţi, fără prea mută
muncă. Se mulțumește cu standarde joase, nefiind prea
ambiţios.
Aspectul fizic
-reprezintă suma faţetelor observabile ale individului, începând cu ţinuta, mersul,privirea,
gestica, mimica şi terminând cu vestimentaţia şi pieptănătura. Curăţenia este o condiţie fară
de care nu se poate. Folosirea cosmeticelor nu trebuie să deranjeze prin mirosuri
puternice.Limbajul nonverbal are întotdeauna impact mai puternic decât cel verbal. Ţinuta
trebuie să fie dreaptă, flexibilă, sigură pe sine. Mersul elastic denotă supleţe şi vioiciune.
Privirea sinceră, directă,dar neostentativă, susţinând privirea interlocutorului, induce
încredere. Zâmbetul cald transmite disponibilitate şi solicitudine. Expresia feţei trebuie să
fie în concordanţă cu discursul.Vestimentaţia va fi comodă, curată, decentă, evitându-se
culorile ţipătoare şi exagerările. Încălţămintea trebuie aleasă astfel încât să asigure
confortul fizic, să fie comodă, uşoară, fără tocuri înalte. Purtarea accesoriilor, a bijuteriilor
este nerecomandată. Sub inele, cercei, mărgele şi brăţări îşi fac loc germeni patogeni pecare
îi purtăm cu noi tot timpul.Fardurile nu-şi au locul în aspectul unei asistente medicale.
Unghiile lungi, vopsite în culori stridente, în afară de faptul că sunt nepotrivite, lăsând loc la
interpretări, menţin germenii patogeni şi favorizează apariţia infecţiilor.Părul trebuie tuns
scurt sau pieptănat strâns pentru a nu incomoda asistenta medicală sau pacientul,dar şi
pentru a preveni propagarea germenilor. Uniforma are rol dublu: pe de o parte asigură
protecţie în muncă, iar pe de altă parte oferă autoritate şi prestanţă la locul de muncă. De
multe ori semnifică statutul profesional.