R2

IMPORTANTA IGIENICO SANITARA A AERULUI

Vi a ţ a p e Te r r a n u a r f i p o s i b i l ă f ă r ă e x i s t e n ţ a a t m o s f e r e i
( a e r u l u i ) , constituită dintr-un amestec de gaze, vapori de apă, pulberi,
microorganisme şi p a r t i c u l e r a d i o a c t i v e , c a r e î n c o n j o a r ă p ă m â n t u l ş i s e
m e n ţ i n e î n c o n t a c t c u acesta datorită gravitaţiei. Atmosfera nu este omogenă pe
verticală şi orizontală sub raportul densităţii, compoziţiei chimice şi proprietăţilor fizice.
Se compune din 5 straturi: troposfera, stratosfera, mezosferă, termosfera şi
exosfera.
Troposfera este reprezentată de stratul atmosferei care vine în
contactdirect cu suprafaţa pământului şi are o grosime medie de 12 km, mai mică la
poli - 6 km şi mai mare la ecuator - 18 km. Conţine 4/5 din masa atmosferei şi 90% din
cantitatea totală de vapori de apă, microorganisme şi pulberi. Troposfera este sediul
majorităţii fenomenelor meteorolologice, influenţând direct şi indirect
sănătatea şi performanţele vietuitoarelor. Temperatura scade pe verticală în
troposfera cu 6,5 °C la fiecare km. S t r a t u l s u p e r i o r a l t r o p o s f e r e i , î n
g r o s i m e d e 1 - 2 k m s e n u m e ş t e tropopauză. Stratosfera se referă la stratul
atmosferei cuprins pe verticală între 12 şi 35 km, în care aerul circulă cu viteză
mare. Temperatura înregistrează valori constante de - 56,5 ° C, determinând formarea
unor nori din cristale de gheaţă. Stratul superior al stratosferei se numeşte stratopauză.
Mezosfera se întinde pe verticală între 35 şi 80 km. I n t r e 3 5 ş i 5 5 k m s e
p r o d u c e o i n v e r s i u n e a t e m p e r a t u r i i , î n s e n s u l creşterii acesteia
î n r a p o r t c u î n ă l ţ i m e a , p â n ă l a v a l o r i d e 7 0- 7 5 ° C . A c e s t fenomen este
consecinţa absorbţiei mari de radiaţii ultraviolete de către stratul de ozon existent în această
zonă care poartă numele de ozonosferă. In atmosferă, peste înălţimea de 55 km temperatura
scade din nou, până la - 95°C. Stratul superior al mezosferei care face trecerea la zona
superioară se numeşte mezopauză.
Termosfera este reprezentată de stratul atmosferei cuprins pe verticală
între 80 şi 1000 km, care se caracterizează prin creşterea temperaturii până la +2000 ° C,
datorită absorbţiei radiaţiilor solare cu lungime mică de undă. Atmosfera cuprinsă între
200 şi 500 km înălţime se ionizează sub acţiunea razelor solare şi cosmice şi
constituie ionosfera, caracterizată printr-o mare conductibilitate electrică.
Stratul superior al termosferei care face trecerea spre exosferă
s e numeşte termopauză. Exosfera se întinde pe verticală între 1000 şi 3000 km şi se
caracterizează printr-o densitate foarte redusă a aerului.
 Peste înălţimea de 3000 km gravitatea este foarte slabă, se înregistrează un vid
aproape complet, temperatura coboară la – 273 °C, iar radiaţiile sunt foarte puternice şi
vin de pretutindeni.
IMPORTANŢA IGIENICĂ A AERULUI
Gravitaţia este aceea care determină existenţa şi densitatea atmosferei
corpurilor cereşti. Luna are o gravitaţie de 6 ori mai mică decât pământul şi în
consecinţă nuare atmosferă. S a t u r n , î n s c h i m b , a r e o g r a v i t a ţ i e m a i m a r e c a
p ă m â n t u l , f a p t c a r e determină existenţa unei atmosfere foarte dense, care nu
permite pătrunderea razelor solare. P ă m â n t u l a r e o g r a v i t a ţ i e c a r e a
p e r m i s p ă t r u n d e r e a r a z e l o r s o l a r e ş i î n consecinţă a reţinut într-un anumit
raport oxigenul, azotul, dioxidul de carbon şi câteva gaze rare. Toate acestea au
avut un rol hotărâtor în apariţia vieţii pepământ. Aerul constituie factorul esenţial
al vieţii, datorită faptului că prin o parte d i n c o m p o n e n ţ i i s ă i ( 0 2 , C 0 2 ,
c o r p u r i l e s t r ă i n e , g a z e l e î n t â m p l ă t o a r e ) ş i fenomenele meteorologice
care au loc în el - intervine în desfăşurarea unor procese de bază care se petrec în
organismele tuturor vieţuitoarelor. Oxigenul este elementul indispensabil vieţii,
proceselor metabolice care sedesfăşoară în organism. Dioxidul de carbon joacă un rol
deosebit prin aceea că este excitantul fiziologic al centrului respirator şi substanţa de bază
în procesul de fotosinteză. Corpurile străine (pulberile şi microorganismele) şi gazele
întâmplătoare pot influenţa şi ele viaţa oamenilor si a animalelor. Fenomenele
meteorologice care au loc în atmosferă pot influenţa direct sau indirect sănătatea
vietuitoarelor.
COMPOZIŢIA AERULUI Gazele normale din aer
Principalele gaze care intră permanent în compoziţia aerului sunt: azotul(78,08%),
oxigenul (20,95%), argonul (0,93%), dioxidul de carbon (0,03%), heliul, neonul,
kriptonul, hidrogenul, xenonul, radonul şi ozonul (0,01%). Azotul are rolul principal de
a dilua oxigenul pur şi de a-i anula astfel efectul nociv. Administrat în cantităţi mari are
efect sedativ asupra organismului, iar inhalat sub presiune determină tulburări ale
sistemului nervos (amnezie, halucinaţii). Deşi azotul este considerat că nu
participă la procesele metabolice ale organismelor superioare, totuşi s-a dovedit că
el este utilizat de unele bacterii, alge şi embrionii de găină.
Creşterea presiunii atmosferice conduce la solvarea unei cantităţi
maimari de azot în sânge, fapt care are drept consecinţă depozitarea acestuia
îndiferite ţesuturi, în special bogate în lipide (ţesuturile adipos şi nervos). Ca urmarea
acestui fapt apare narcoza hiperbarică. Oxigenul este un element indispensabil vieţii, a
cărui variaţie în natură nud e p ă ş e ş t e 0 , 5 % . A c e a s t ă c o n s t a n ţ ă e s t e
d e t e r m i n a t ă d e u n e c h i l i b r u î n t r e consumul de oxigen pentru respiraţie şi
procesele oxidative din natură, precum şieliminarea sa prin fenomenele de asimilaţie
clorofiliană a plantelor.
Oxigenul pătrunde în organismele superioare la nivelul pulmonilor.
Sedizolvă în plasmă într-un procent foarte mic. Partea cea mai mare se combină
cuh e m o g l o b i n a , f o r m â n d o x i h e m o g l o bi n a ( 1 g h e m o g l o b i n a f i x e a z ă
1 , 3 3 c m 3 oxigen). Aerul expirat conţine cu până la 6% mai puţin oxigen, decât acela
inspirat.Viaţa este posibilă până la concentraţii ale oxigenului de până la 11-12%.
Sunttolerate bine concentraţii ale oxigenului de 15-16%. Scăderea
concentraţiei oxigenului sub 10% produce perturbări grave, iar la 7% produce
moartea prin asfixie. S c ă d e r e a p r e s i u n i i a t m o s f e r i c e d u c e l a r e d u c e r e a
presiunii parţiale a oxigenului şi, ca atare, la insuficienta oxigenare a
s â n g e l u i , l a h i p o x e m i e ş i hipoxie consecutivă, care generează două sindroame:
"răul de munte" (apare la altitudini de 2500-3000 m) şi "răul de altitudine" (apare la
altitudini de 6000-7000 m). Dioxidul de carbon este un gaz incolor, fără miros şi mai
greu decât aerul. Concentraţia acestuia variază în funcţie de anotimp; ponderea şi felul
pădurilor, a altor forme de vegetaţie; gradul de industrializare; prezenţa emanaţiei
vulcaniceşi marine; intensitatea circulaţiei aerului. Sursele de dioxid de carbon în
natură sunt aerul expirat de vieţuitoare, e r u c t a ţ i i l e r u m e g ă t o a r e l o r ,
e m a n a ţ i i l e v u l c a n i c e ş i m a r i n e , p r o c e s e l e d e d e g r a d ar e a
s u b s t a n ţ e l o r o rg a n i c e , d e g a j ă r i l e d i n i z v o a r e l e t e r m a l e ş i d e diferite
industrii, în special în urma arderii combustibililor fosili etc. Concentraţia sa în natură
este în continuă creştere, astfel de la 260 ppm în 1860 a ajuns la 346 ppm în prezent în
ultimii 20 de ani concentraţia de dioxid d e c a r b o n a c r e s c u t c u 9 % . O
d u b l a r e a c o n c e n t r a ţ i e i f a ţ ă d e p e r i o a d a preindustrială va
p r o d u c e o m o d i f i c a r e d r a s t i c ă a c l i m e i , p r i n c r e ş t e r e a temperaturii,
ca urmare a efectului de seră. Dioxidul de carbon are o importantă semnificaţie igienică,
datorită rolului pe care acesta îl are în respiraţie şi a faptului că este un indicator în
aprecierea calităţii mediului şi microclimatului. Organizaţia Mondială a
Sănătăţii (OMS) c o n s i d e r ă î n p r e z e n t d i o x i d u l d e c a r b o n c a u n u l
d i n p r i n c i p a l i i p o l u a n ţ i atmosferici, deoarece acesta a trecut din sfera
compoziţiei normale a aerului în aceea a poluării acestuia. Ozonul este forma alotropică
a oxigenului care se formează prin alipirea atomilor la molecula acestuia, sub acţiunea
radiaţiilor cosmice, ultraviolete sau a fenomenelor electrice din atmosferă.
Observam tot mai des utilizandu-se termenul de poluare in diferite contexte si
citim tot mai des in mass-media despre diversele tipuri de poluare si efectele pe care
acest fenomen le are asupra mediului inconjurator precum si asupra sanatatii noastre –
cunoastem insa cu totii cu adevarat ce efecte catastrofale are poluarea aerului si ce
masuri de prevenire putem lua pentru a o limita?
Poluarea aerului este una dintre formele de poluare cu efecte majore,
dezastruoase, asupra mediului inconjurator. Din punct de vedere tehnic, orice modificare
fizica, biologica sau chimica in atmosfera poate fi denumita poluare a aerului si apare
atunci cand orice gaz nociv, praf sau fum, intra in atmosfera si afecteaza plantele,
animalele precum si fiintele umane.
Implicit, poluarea aerului presupune poluarea atmosferei si astfel orice gaz sau
substanta care patrund in atmosfera pot crea dezechilibre nedorite pe termen mediu si
lung. De aceea, subtierea stratului de ozon din atmosfera (cel care ne protejeaza de
efectele negative ale radiatiilor ultraviolete) cauzat de poluarea aerului reprezinta o
amenintare majora pentru existenta ecosistemelor de pe planeta si reprezinta provocarea
suprema pe care omenirea trebuie sa o depaseasca in ciuda diferendelor politice de pe
scena internationala.
1. Tipuri de poluanti ai aerului
Pentru a putea intelege mai bine cauzele poluarii aerului trebuie sa stim ca
poluantii care intra in atmosfera pot fi impartiti in poluanti primari si poluanti
secundari. Astfel, poluantii primari sunt rezultatul direct al unui proces industrial (asa
cum este dioxidul de sulf emis de fabrici, de exemplu) in timp ce poluantii
secundari sunt cauzati de reactiile poluantilor primari.

2. Cauzele poluarii aerului

Printre cauzele poluarii aerului se numara o serie de activitati precum:
Arderea combustibililor fosili – dioxidul de sulf emis in urma arderii
combustibililor fosili (cum ar fi carbunele sau petrolul) reprezinta una dintre principalele
cauze ale poluarii aerului; totodata, autoturismele cu motoare cu ardere interna, cele pe
care le utilizam zi de zi, reprezinta surse poluante majore cu efecte nocive asupra
calitatii aerului pentru ca elibereaza in atmosfera zilnic zeci de mii de tone de gaze
nocive;
Activitatile agricole – amoniacul, de exemplu, este un produs des utilizat in
activitati specifice sectorului agricol, in acelasi timp fiind unul dintre cele mai
periculoase gaze prezente in atmosfera. Mai mult, utilizarea pe scara larga a
insecticidelor si pesticidelor contribuie la poluarea mediului inconjurator, inclusiv a
atmosferei.
 Activitatile miniere – Mineritul este un domeniu in care se folosesc echipamente
de mari dimensiuni. In timpul procesului, praful si substantele chimice sunt eliberate in
aer cauzand o poluare masiva a aerului. Acesta este unul dintre motivele pentru care
aceasta activitate este responsabila pentru deteriorarea sanatatii lucratorilor si a
locuitorilor din apropierea exploatatiilor miniere.
Activitatile casnice: produsele de curatare de uz caznic sau produsele de vopsire
emit substante toxice in aer ce produc poluarea mediului inconjurator. Ati observat ca
atunci cand zugraviti in interior, chiar si cu geamurile deschise, aerul devine irespirabil?
Desi pare o poluare minora, zilnic se produc mii de astfel de “poluari minore” ale
aerului, insa privind in ansamblu vom constata ca toate contribuie la deteriorarea
constanta si aproape ireversibila (in absenta unor masuri adecvate) a calitatii aerului pe
care cu totii il respiram.
3. Efectele poluarii aerului
Intre efectele poluarii aerului, cele mai grave sunt:
Probleme respiratorii si cardio – respiratorii – efectele poluarii aerului asupra
sanatatii noastre sunt alarmante. Ele cauzeaza afectiuni respiratorii si cardiace, acestea
fiind cel mai des intalnite afectiuni medicale in aceste cazuri. Studiile au demonstrat ca
locuitorii din zone cu cantitati mari de poluanti atmosferici in compozitia aerului sunt
predispusi la afectiuni precum pneumonie sau astm, pe langa multe altele.
Incalzirea globala – temperaturile ridicate la nivel mondial, cresterea nivelului
marii si topirea ghetarilor sunt semnale alarmante care ne transmit ca, daca nu se iau
masuri urgente de oprire a poluarii aerului, mediul inconjurator va suferi ireversibil. Din
pacate, liderii planetei par sa nu se inteleaga si sa nu ajunga la un consens atunci cand
este vorba de limitarea sau impiedicarea ireversibilului…
Ploile acide – gazele care patrund in atmosfera, precum oxizii de azot si oxizii de
sulf, se amesteca in atmosfera cu picaturile de apa, rezultand ploile acide, cu efecte
daunatoare asupra solului si plantelor.
Eutrofizarea apei – eutrofizarea se produce atunci cand o cantitate mare de azot
se depune pe suprafata marilor favorizand cresterea unor alge ce afecteaza in mod
negativ flora si fauna subacvatica. Algele verzi care sunt prezente pe lacuri si iazuri apar
din cauza prezentei azotului in aer, peste o anumita cantitate limita.
Efectul poluarii asupra animalelor salbatice – la fel ca si oamenii, animalele se
confrunta cu efectele devastatoare ale poluarii atmosferei. Substantele chimice prezente
in aer pot determina speciile salbatice de animale sa-si schimbe habitatul, pot cauza
imbolnaviri in randul animalelor si chiar determina moartea lor in anumite circumstante.
 Subtierea stratului de ozon – ozonul exista in stratosfera Pamantului si
protejeaza planeta de razele ultraviolete (UV) daunatoare. Prezența clorofluorocarburilor
si hidroclorofluorocarburilor in atmosfera cauzeaza o subtiere accentuata a stratului de
ozon. Pe masura ce stratul de ozon se subtiaza apar dezechilibre majore in urma
patrunderii unei cantitati mult mai mari de raze UV in atmosfera, cu efecte dintre cele
mai grave asupra sanatatii umane, chiar si pe termen scurt.

4. Masuri de prevenire si reducere a poluarii aerului

Cu totii avem obligatia sa contribuim la protejarea mediului inconjurator si de
a asigura, pentru noi si pentru generatiile care vin, o calitate a aerului mai buna. Iata
care sunt cateva din masurile care previn poluarea aerului:
Folosirea mijloacelor de transport in comun – folosirea mijloacelor de transport
in comun reduce considerabil poluarea aerului si decongestioneaza in acelasi timp
traficul; faceti un exercitiu de imaginatie – urcati cei 60 de ocupanti ai unui troleibuz sau
autobuz in 60 de autoturisme. Deja veti avea o sosea plina pe o lungime de cel putin 200
m (comparativ cu cei maxim 7 metri ai unui troleibuz), un trafic aglomerat si un aer
irespirabil in imediata apropiere a “alaiului motorizat”. Incercati asadar, din cand in
cand, sa folositi si troleibuzul sau metroul – veti sti ca in ziua respectiva ati facut un pic
mai mult pentru a proteja mediul inconjurator!
Economisirea energiei – opriti luminile si orice aparat consumator de energie
atunci cand plecati de acasa sau cand nu il mai folositi. Energia electrica pare o sursa
“verde” sau nepoluanta atunci cand o comparam cu benzina, de exemplu, daca vorbim
de combustibili pentru autoturisme, insa uitam ca si aceasta este produsa in urma unor
procese care genereaza poluare, asa cum se intampla in timpul procesului de ardere a
hidrocarburilor pentru obtinerea energiei electrice.
Refolosirea si reciclarea materialelor – refolosind obiectele sau recicland, economisiti
indirect si resursele necesare producerii lor dar in acelasi timp contribuiti si la o calitate
mai buna a aerului prin eliminarea tuturor gazelor cu efect nociv care s-ar fi produs in
urma proceselor tehnologice de fabricatie.
Utilizarea energiei verzi – energia solara, eoliana si geotermala contribuie
la reducerea poluarii aerului; eliminarea pe cat posibil a arderilor de combustibili
fosili pentru producerea energiei termice sau electrice duce indirect la diminuarea
gazelor care rezulta in urma arderilor, contribuind astfel la pastrarea unui aer mai putin
poluat.
Modernizarea instalatiilor sau inchiderea celor neperformante
Utilizarea celor mai bune tehnici disponibile in fiecare tip de industrie
 Desigur, fiecare, in casa lui sau la locul de munca, pe strada sau oriunde ar fi,
poate contribui cu cate putin la cresterea calitatii aerului pe care cu totii il respiram –
adunate insa, toate aceste mici eforturi, pot genera modificari majore in ceea ce priveste
prevenirea poluarii aerului.