Diversitatea poluanţilor

Diversitatea agenţilor poluanţi este foarte

mare, după procesul din care rezultă (industrie,
transport, agricultură, activităţi menajere sau din
natură) sau după numărul şi complexitatea
substanţelor participante.
Câteva exemple vin să susţină aceste afirmaţii.
Astfel deşeurile solide din marile oraşe pot conţine
apă 30%, hârtie 55% (substanţă uscată), metale
neferoase 1,5%, metale feroase 7,5% (total metale
9%), deşeuri alimentare 14%, textile 5%, lemnoase
4%, sticlă 9%, mase plastice 1%, diverse 3% (total
100% substanţă uscată).
1
 Apele menajere uzate pot prezenta
următoarele caracteristici (în mg/dm3): substanţe
solide în suspensie - 363, azot total 69, azot
amoniacal 53, fosfat total 47, grăsimi 95 şi pH-ul în
jurul valorii 8.
În atmosferă se întâlnesc diferite substanţe
poluante. Fumatul pe glob elimină anual mari
cantităţi de agenţi poluanţi. De exemplu, în anul
2008 s-au fumat 5,7 mii t ţigări, din care s-au
eliminat 10,5 t/an Cd, 14,8 t/an Pb, 48,4 t/an Cu,
echivalent cu emisiile a 1-2 vulcani de mărime
medie. (Un vulcan mediu elimină în aer 5-8 t/an
Cd).
2
 S-au mai eliminat particule de carbon,
hidrocarburi cu potenţial cancerigen. Din 6-8 mg
nicotină/ţigară, fumătorul reţine 2-3 mg. Cantităţi
mai reduse reţin cei ce fumează pipă şi ţigări de
foi, dar care nu inhalează fum. Prin fum se
inhalează deci: nicotină, CO, hidrocarburi
cancerigene, aldehide, alcooli, acizi organici,
HCN, compuşi cu S, N, fenoli, substanţe
radioactive, Pb, Cd, Hg etc. Fumatul produce
spasm coronarian şi ateroscleroză, cu risc mai
mare la fumătorii bolnavi cardiovasculari, la care
se observă şi frecvenţa mai mare a deceselor.

3
 În marile oraşe, autoturismele constituie totuşi
sursa principală de poluare a aerului. Poluanţii emişi
în gazele de eşapament sunt: CO, NOx, SO2,
hidrocarburi nearse, aldehide, oxizi de plumb în
cazul arderii benzinei reformate cu plumb tetraetil.
La acestea se mai adaugă cantităţi de fum la
arderea motorinei, PbO din arderea benzinei etilate
cu plumb. Fumul este o suspensie de complecşi de
carbon asociaţi cu gudroane, hidrocarburi din gazele
de evacuare. Fumul reduce vizibilitatea, irită ochii şi
aparatul respirator. Din arderea cărbunilor se elimină
în aer cantităţi foarte mari de praf, cu conţinut de Al,
Si, Mg, Na, S, K, Ca, Fe, Pb, As, Cu, Zn, elemente
ce se regăsesc apoi şi în sol.
4
 Dintr-o serie de procese industriale sau din
eroziunea solului, rezultă pulberi ce pot fi:
a) de natură anorganică, conţinând compuşi
metalici de Zn, Pb, Mn, Fe, Cu, minerale (SiO2,
azbest, silicaţi etc.), substanţe rezultate din procese
de sinteză (ciment, sodă, sticlă, coloranţi anorganici
etc.);
b) de natură organică ce conţin: vegetale
(lemn, in, bumbac, făină etc.), animale (lână, păr,
os etc.), sintetice (coloranţi organici, pesticide etc.).

5
 După dimensiuni, pulberile se denumesc (conform
lui Gibbs) ca: praf, la diametru Ф>10 μm, nor cu 0,1<Ф<10
μm şi fum, la Ф<0,1 µm. Pot avea diverse acţiuni fizice,
chimice, biologice şi rază mare de acţiune. Rază foarte
mare o au gazele. De exemplu SO2 şi CO2 s-au regăsit şi
la peste 1000 km distanţă de locul de producere.
Solul poate fi poluat cu particule solide din
sedimente, aluviuni, nisipuri eoliene, dar şi de poluanţi
industriali, menajeri, din transporturi sau poluanţi proprii
agriculturii. Astfel, din fungicidele aplicate, doar 3%
acţionează, restul de 97% pierzându-se în sol. La
ierbicide, acţiunea se rezumă la 5 - 40%, restul fiind
pierderi, deci cu acţiune poluantă. O furtună de praf poate
transporta 10-15 mg/m3 substanţe solide, reducând
radiaţia solară cu 50- 60%.
6
 Substanţele radioactive pot afecta de
asemenea aerul, apa, solul, vieţuitoarele.
Substanţele radioactive provin din: radiaţia cosmică
ionizantă, radiaţia pământului (în special în minele de
uraniu şi thoriu), din experienţe nucleare, centrale
nuclearo-electrice, centre medicale sau de cercetare,
conflicte armate.
Polenul, sporii eliminaţi de vegetaţie pot
provoca alergii, micoze respiratorii şi cutanate.
Contaminarea cu microorganisme (viruşi,
microbi etc.) prin aer sau din apă, de pe suprafaţa
solului, pot provoca îmbolnăviri, chiar în masă.

7
 Poluanţii emişi în mediu pot fi transportaţi prin
curenţii de aer, de apă, particule de sol, organisme vii,
om. Imprăştierea depinde de:
❖ natura poluantului (solid, lichid, miscibil cu apă sau
nemiscibil, gazos, degradabil, nedegradabil etc.);
❖ de existenţa mai multor poluanţi în zonă, ce pot
interacţiona sau nu;
❖ de viteza factorului de transport (aer, apă, sol,
organisme);
❖ de climă;
❖ de relief;
❖ de existenţa unor obstacole naturale în cale sau
create de om (baraje, clădiri etc.).
8
 Caracteristicile poluanţilor

Agenţii poluanţi se pot caracteriza prin:

a) Limita de concentraţie, pentru care o substanţă
poate prezenta un efect poluant. Se mai numeşte şi
concentraţie maxim admisă (CMA). Limitele de
concentraţii sunt diferite, în funcţie de natura
poluantului, de natura producătorului şi de ţara de
emisie. Limitele sunt prezentate în standarde şi au
caracter obligatoriu, astfel încât depăşirea lor de
către întreprinderile poluante atrage după sine plata
unor penalităţi. Concentraţiile maxime admise pot fi
exprimate şi în alte unităţi: g/L, ppm, dB (decibeli),
ppb, %.
9
 Unii poluanţi pot prezenta toxicitate pentru
organisme, deci produc efecte acute, la timp scurt
după contactul organismului cu agentul poluant, sau
efecte cronice, manifestate pe o durată mare de
timp de la expunere. În afară de concentraţia maxim
admisă, aceşti poluanţi se mai caracterizează prin:
doză letală, concentraţie letală şi timp letal.
Doza letală este dată de cantitatea maximă de
substanţă ce poate omorî 50% din animalele supuse
experimentului, după 14 zile. Se notează DL 50, şi
se exprimă în mg/kg corp. Poate fi orală sau
dermală, după modul în care se ajunge în contact cu
poluantul.
10
 Concentraţia letală reprezintă concentraţia
substanţei în soluţie apoasă ce provoacă moartea a
50% dintr-o populaţie acvatică, după o expunere de
24 - 96 ore. Se notează CL 50/ 24 ... 96 ore şi se
exprimă în mg/h.
Timpul letal este durata (în ore) în care
substanţa toxică de o concentraţie dată este letală
pentru 50% din populaţia supusă experimentului.

11
b) Gradul de persistenţă în mediu diferă de la
poluant la poluant şi poate fi influenţat de condiţiile
meteo (de exemplu, starea de calm şi ceaţa
împiedică dispersarea). Timpul de staţionare (sau de
persistenţă ) în mediu poate fi scurt (NH3 persistă 2
zile, SO2 4 zile, NOx 5 zile) sau lung, de câţiva ani
(CO persistă 2 - 3 ani în atmosferă, CO2 4 ani,
hidrocarburile RH 16 ani, freonii 100 ani, fierul
aproximativ 100 ani, Al aproximativ 500 ani, masele
plastice 250 ani, sticla 4-5000 ani etc.). In acest timp,
poluanţii se concentrează, se amestecă,
interacţionează între ei şi cu mediul, având efecte
negative asupra biocenozelor.
12
c) Influenţele reciproce dintre poluanţi pot fi
multiple şi analiza lor se efectuează la lansarea
de noi produse, la amplasarea de noi unităţi
economice, la stabilirea măsurilor de protecţie a
mediului.
Se pot observa următoarele efecte, în cazul
prezenţei mai multor poluanţi într-o zonă:
❖ Efecte sinergetice, deci o amplificare a efectelor
poluante, mai mare decât simpla însumare a
efectelor individuale ale poluanţilor. Exemplu:
ploile acide, provenite din emisii de SOx sau NOx
şi apă, produc vieţuitoarelor şi construcţiilor, efecte
nocive mai puternice decât gazele uscate sau
apa, luate separat;
13
❖ Efecte antagonice, respectiv anihilarea reciprocă a
efectelor poluante între agenţii poluanţi. De
exemplu, un agent economic elimină apă acidă,
altul apă bazică în acelaşi râu. Poluanţii se
neutralizează reciproc.

❖ Anergism adică lipsa unor influenţe reciproce între

acţiunile poluanţilor. In mediu există aruncate mase
plastice, lemn, metale, materiale ce nu se
influenţează;

14
❖ Eutrofizare - intensificarea poluării secundare.
In apele cu conținut ridicat de azot şi fosfor şi
sub influenţa căldurii proliferează vegetaţia,
producând scăderea conţinutului de O2 din
apă și reducerea faunei. Iarna, plantele
putrezesc și elimină gaze (H2S, CH4, CO2
etc.). In cazul apelor staţionare (bălţi, iazuri,
lacuri), condiţiile de viaţă acvatică se
diminuează până la zero.

15
Sursele de poluanți atmosferici în UE

16
17
18
19
20
21
22