PANOURILE SOLARE, ENERGIE VERDE PENTRU VIITOR

Primele utilizări ale soarelui s-au concentrat pe valorificarea energiei soarelui pentru a fi folosită ca
sursă de căldură. Datând din civilizațiile egiptene antice, clădirile au fost proiectate în moduri care
maximizau intrarea luminii și căldura.
Din secolul al III-lea î.Hr., grecii și romanii antici foloseau lumina soarelui pentru a crea torțe de
foc. Se dovedește deosebit de util pentru ceremoniile sacre și religioase.
Pe plan mondial, trebuie menţionat că, din anii ’40, ţările avansate au luat în studiu utilizarea
surselor de energie regenerabilă pentru acoperirea necesităţilor gospodăreşti şi chiar industriale. SUA se
numără printre primele ţări care au făcut studii privind utilizarea energiei solare pentru încălzire, climatizare
şi prepararea apei calde de consum, precum şi a energiei vântului pentru producerea de energie electrică.
După anii ’70, toate ţările industrializate au trecut la cercetări legate de utilizarea altor surse de energie în
afara celor clasice.
Energia solară este destul de puţin folosită în mod direct ca energie controlată şi mai mult ca energie
naturală (distilat apa, uscat produse, uscat materiale de construcţie, încălzit apa etc.). Aceasta este încă slab
folosită din cauza randamentelor slabe ale dispozitivelor de colectare şi a greutăţilor de stocare.
Cu mult înainte ca prima Zi a Pământului să fie celebrată pe 22 aprilie 1970, generând conștientizare
cu privire la mediu și sprijin pentru protecția mediului, oamenii de știință făceau primele descoperiri în
domeniul energiei solare. Totul a început cu Edmond Becquerel, un tânăr fizician care lucra în Franța, care în
1839 a observat și a descoperit efectul fotovoltaic - un proces care produce o tensiune sau curent electric
atunci când este expus la lumină sau la energie radiantă. În timpul studiului de cercetare al lui Becquerel
asupra reacțiilor fotochimice, el a început să înțeleagă absorbția energiei luminoase și a descoperit valoarea
efectului fotovoltaic. El și-a dat seama că atunci când electronii se aflau într-o stare excitată într-o bandă de
conducție, se puteau mișca liber printr-un material, creând astfel un curent. Câteva decenii mai târziu,
matematicianul francez Augustin Mouchot a fost inspirat de munca fizicianului. El a început să înregistreze
brevete pentru motoare cu energie solară în anii 1860.
Albert Einstein a fost cunoscut drept „Părintele celulelor solare”. El a crezut în știința energiei solare
înainte de a fi inventată și a prezis că energia de la soare poate fi valorificată pentru energie. Albert Einstein
a scris o lucrare despre puterea solară și în cele din urmă a primit Premiul Nobel pentru fizică în 1922 pentru
munca sa.
Willoughby Smith, a început dezvoltarea fotoconductivității în 1873, când a început să testeze
cablurile subacvatice. El a putut testa circuitele cu un material semiconductor numit seleniu, care a dus în
cele din urmă la inventarea celulelor fotoelectrice. Smith și-a dat seama prin experimente că conductivitatea
tijelor de seleniu a crescut semnificativ atunci când sunt expuse la lumina soarelui.
Primul panou solar a fost inventat de Charles Fritts în 1883. Fritts a calculat că, plasând un strat
subțire și larg de seleniu pe o placă de metal și acoperind-o cu o foiță de aur semitransparentă, el ar putea
produce un curent cu o continuă, constantă, și de o forță considerabilă, lansând astfel o mișcare de producere
a energiei solare.
Unele dintre cele mai vechi utilizări ale tehnologiei solare au fost de fapt în spațiul cosmic, unde
energia solară a fost utilizată pentru alimentarea sateliților. În 1958, satelitul Vanguard I a folosit un mic
panou de un watt pentru a-și alimenta radiourile.
Prima celulă fotovoltaică a fost dezvoltată în anul 1954 în Laboratoarele Bell de către Daryl Chapin,
Calvin Souther Fuller şi Gerald Pearson. Joncţiunile semiconductoare de silicon au ajuns la o eficienţă de 6%
în comparaţie cu cele de seleniu care ajungeau cu greu la 0,5%. Les Hoffman îmbunătăţeşte eficienţa
celulelor solare, în anul 1960 ajungând la 14%. În septembrie 2013, celula solară ajunge la o eficienţă record
de 44,7% într-o demonstraţie realizată de germanii de la Institutul pentru Sisteme de Energie Solară
Fraunhofer.
Când ne gândim la energia solară în secolul 21, ne gândim la sistemele inteligente care ne
alimentează casele cu lumina de la soare și panouri solare. În timp ce tehnologia panourilor solare este relativ
nouă, datând de aproximativ 50 de ani, utilizarea energiei soarelui pentru a susține mijloacele de existență a
început, de fapt, cu câteva secole în urmă.
În anii 1970, o penurie de petrol a adus conștientizarea dependenței SUA de resurse energetice
străine. A fost o perioadă de inflație ridicată, când au fost s-au din punct de vedere economic, iar lipsa de
produse esențiale a făcut ca necesitatea unei inovații ulterioare să fie evidentă.
 În această perioadă, președintele Jimmy Carter a instalat panouri solare pe acoperișul Casei
Albe. Aceasta a fost o declarație de a face energie curată prin solar mai tangibilă pentru oameni și de a
răspândi conștientizarea.
În 1973, Universitatea din Delaware a fost responsabilă pentru construirea primei clădiri solare,
numită „Solar One”. Sistemul funcționa pe o sursă hibridă de energie solară termică și solară PV. A fost, de
asemenea, prima instanță de construire fotovoltaică integrată (BIPV) – matricea nu folosea panouri solare, ci
în schimb avea integrat solar în acoperiș, similar cu designul pentru noul produs Tesla pentru acoperiș.
Chiar și cu mai mulți oameni interesați de energie solară în ultimele decenii, costurile și eficiența
s-au terminat. Deoarece panourile solare sunt construite pentru a fi mai eficiente și pentru a costa mai puțin,
energia solară a devenit o modalitate realistă pentru oamenii obișnuiți de a genera energie pentru casele și
afacerile lor. Poate cele mai semnificative salturi înainte pentru energia solară, atât în ceea ce detectează
eficiența, cât și prețul, au fost în ultimii câțiva ani.
În 1978, după ani de cercetare și dezvoltare a sistemelor solare fotovoltaice spațiale, NASA dedică
un sistem de 3,5 kW Rezervației indiane Papago, care alimentează pompele de apă și electricitatea în 15
case.
Primul tren din Europa alimentat cu energie produsă de panouri solare a fost trenul internațional de
mare viteză de pe ruta Paris-Amsterdam. Energia sa provine de la panourile solare instalate pe tunelul care
acoperă calea ferată. Tunelul, lung de 3,5 kilometri, situat lângă Antwerp, nordul Belgiei, este acoperit cu
16 000 de panouri solare pe o suprafață de 50 000 metri pătrați. Instalația solară produce 3300 de megawatti.
Cantitatea de energie electrică ar putea acoperi consumul mediu anual a 1000 de gospodării. Proiectul,
denumit „Enfinity”, a implicat costuri de 15,6 milioane de euro și reduce emisiile de CO 2 cu 2400 de tone pe
an.
În perioada 2008 - 2009, multe state din Australia au introdus scheme de tarife de alimentare pentru
a-i stimula pe australieni să instaleze sisteme solare rezidențiale.
Energia solară este una din cele mai sigure surse de energie regenerabile alături de cea geotermală,
puterea valurilor şi biomasă.Tehnicile de captare a energiei solare permit transformarea acesteia în
electricitate, încălzire şi chiar alimentarea avioanelor.
Utilizarea energiei solare prezintă anumite avantaje:
- nu poluează mediul înconjurător;
- este gratuită;
- este inepuizabilă( după unele cercetări, cel puţin pentru câteva miliarde de ani ).
negru radiază deci mai multă energie, de orice frecvenţă decât orice alt corp la aceeaşi temperatură.
Panourile solare sunt una cele mai populare surse de energie alternativă folosită pentru sistemele
electrice private şi industriale. Oricine poate folosi această energie gratuită. Puterea radiată de Soare pe un
metru pătrat poate ajunge la 1000 W.
Bibliografie
R. Baican, Energii regenerabile, Editura Grinta, Cluj- Napoca, 2010;
Alexandra Banu, Octavian Mircea Radovici, Elemente de ingineria şi protecţia mediului, Editura Tehnică,
Bucureşti, 2007;
Constantin Herbst, Ion Leţea, Resursele energetice ale pământului, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974;
F. Mercea, R. Mercea, Economia de energie şi proiectarea instalaţiilor solare, Editura Dacia, Cluj- Napoca,
1985;
Lavinia Elena Orăşanu, Sorina Victoria Grosu, Viitorul Terrei, Editura Pralela 45, Piteşti 2009
M. Sandu, A. Dobre, Al. Mănescu , Ingineria mediului, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2007;
Revista Terra Magazin