PH-ul apei

 Definiţia pH-ului foloseşte

concentraţia ionilor de hydrogen.
 Scala pH-ului este o măsură a tăriei
acidităţii şi bazicităţii. Este definit
pe o scară logaritmică folosind
concentraţia molară a ionului
hidroniu în soluţie.
 Gradul de aciditate sau
alcalinitate reprezintă unul dintre
indicii cei mai importanţi ai soluţiilor
ce intervin în procesele de fabricaţie
cu caracter chimic, măsura sa fiind
dată de concentraţia ionilor de
hidrogen.
Pentru apa pură, la temperatura
de 25C, pH= 7. Gama uzuală de valori
pentru pH este 1…14, valorile 1…7
corespund soluţiilor acide, iar valorile
7…14 corespund soluţiilor bazice.
 Măsurarea pH-ului

Indicatori
Caracterul acid sau bazic al unei soluţi poate fi pus în
evidenţă folosind indicatori acido-bazici numiţi şi indicatori de pH. Un
indicator de pH este o substanţă care are o anumită culoare când se
găseşte în acid şi o altă culoare atunci când se găseşte în baza
conjugată.
 Hârtia indicatoare
O metodă mai puţin precisă, dar la îndemâna
tuturor, este determinarea cu ajutorul hârtiilor
indicatoare. Acestea sunt nişte fâşii de hârtie de filtru
îmbibate cu un indicator oarecare, o substanţă care la o
anumită valoare de pH este capabilă să-şi schimbe
culoarea.
Soluţii tampon
Pentru a se face acordul între electrozi şi pH-metru
este necesară o calibrare. În acest scop trebuie folosită o
soluţie cu un pH cunoscut exact. Astfel de soluţii se numesc
soluţii tampon.

Reactivii folosiţi la prepararea soluţiilor tampon

trebuie să fie foarte pure şi stabile, valorile pH-ului să fie
bine stabile, iar potenţialul joncţiunii lichide trebuie să fie de
acelaşi ordin de mărime cu cel al soluţiei de determinat.
 Metodele potenţiometrice se bazează pe măsurarea diferenţei
de potenţial între doi electrozi imersaţi în soluţia de analizat.
În potenţiometria directă se măsoară direct potenţialul de
electrod ce apare între un electrod indicator şi un electrod de referinţă.
Metoda se bazează pe măsurarea diferenţei de potenţial
existentă între un electrod indicator (de sticlă) şi un electrod de
referinţă (calomel – clorură de potasiu, soluţie saturată) introduşi în
proba de apă de analizat, ce variază liniar cu pH-ul probei. Această
metodă este mai precisă şi se poate aplica şi pentru apele tulburi sau
colorate
Determinarea pH-ului cu ajutorul pH-metrului
Un pH-metru măsoară diferenţa de
potenţial între doi electrozi (în mV) şi apoi
converteşte în unităţi de pH. Diferenţa de
potenţial între electrodul de referinţă şi electrodul
de sticlă este amplificat cu ajutorul unui
amplificator de mV, înainte de a se converti cu
ajutorul unui convertor A/D care transmite
semnalul unui microprocesor ce calculează
rezultatul.
 Fie că e vorba de apa de la robinet sau
cea de fântână, de apa cu care facem duş
sau cea din piscine, pH-ul acesteia e
important. Această unitate de măsură
exprimă de fapt aciditatea apei, care
merge pe o scală de la 0 la 14. dar numai
un pH între 6,5 şi 9 este tolerabil de către
corpul uman
 În mod ideal, pH-ul apei pe care o
consumăm şi cu care ne spălăm ar trebui
să fie între 6,5 şi 9 şi e bine de ştiut că
valorile celei de la robinet pot diferi de la o
regiune la alta. În regiunile cu sol calcaros
apa obţinută din subsol este, de exemplu,
mai alcalină. Apa cu pH neutru şi apa uşor
alcalină sunt mai bune de băut (in special
pentru cei cu o alimentaţie prea acidă).