PH-ul solutiilor

apoase
 Oamenii vorbesc despre "valoare pH" de ani de zile. Putini
sunt cei care nu au auzit de acest termen sau nu au citit
despre el pe cutiile de creme sau de sampon. Totusi cate
persoane stiu cu adevarat ce inseamna aceasta prescurtare?
 "pH" este abrevierea termenului din limba latina "potentia
hydrogenii" care se traduce "concentratia de ioni de
hidrogen".
Valoarea pH-ului ajuta la diferentierea intre acizi si baze si
cuantifica puterea acestora.
Orice substanta care contine apa are o valoare pH care
poate fi determinata utilizand instrumente de masura
electrice sau indicatori. Scara pH se intinde de la valoarea 0
pana la 14.
 pH-ul reprezintă logaritmul cu semn schimbat al concentraţiei
ionilor din solutie. Prin noţiunea de pH se exprimă cantitativ
aciditatea (sau bazicitatea) unei substanţe, pe baza
concentraţiei ionilor numiţi hidroniu H3O+. Pentru soluţiile
foarte diluate se consideră că pH-ul nu mai este egal cu
concentraţia hidroniului, ci cu concentraţia molară a soluţiei.
 Exemple de valori PH
 Morcovi : 5,2
 Cartofi : 5 – 5,8

 Struguri : 5,4 – 6,5

 Grau : 5,4 - 7

 Sfecla : 7 – 7,8
 Formula de calcul
 Pentru definirea pH-ului se foloseşte scara
logaritmică la reprezentarea activităţii ionului de
hidrogen în soluţie. pH-ul este egal cu logaritmul
negativ al concentraţiei ionului de H+(H+3O):

 aH+ reprezintă activitatea ionilor de H+şi nu este

similară cu concentraţia ionilor. Activitatea
reprezintă concentraţia efectivă a ionilor de
hidrogen, şi este de fapt capacitatea celorlaltor
ioni de a bloca participarea ionului de H+ la diferite
reacţii chimice. În soluţiile diluate activitatea este
aproximativ egală cu valoarea concentraţiei ionului
H+(H3O-). Ţinând cont de acestea pH-ul se
exprimă adimensional:
 Masurarea PH-ului
 Adăugarea unui indicator de pH în soluţia de analizat.
Culoarea variază în funcţie de pH-ul soluţiei. Utilizarea
indicatorilor pentru determinări calitative trebuie să ţină cont
de variaţia de culoare a acestuia, în funcţie de pH-ul soluţiei
(de preferat sunt indicatorii care variază pe un interval de
pH cât mai mic).
 utilizarea unui pH-metru cu electrozi pH selectivi: electrodul
de sticlă, electrodul de hidrogen, electrodul de chinhidronă.
 Determinarea exactă a valorii pH-ului se face prin metode
combinate: utilizarea de indicatori împreună cu metode
spectrofotometrice, pentru identificarea fiecărui constituent
ce influenţează pH-ul (culoarea indicatorului).
 pOH-ul
 Opusul pH-ului este pOH, care măsoară concentraţia ionului
OH, respectiv bazicitatea soluţiei. Ţinând cont de disocierea
apei

şi de constanta acestui proces Kw (constanta de disociere a

apei), vom avea

Aplicând logaritmii rezultă relaţiile:

Valori reprezentative ale PH-ului
Tipuri de substante PH
Suc de lamaie 2.4
Cola 2.5
Otet 2.9
Bere 4.5
Cafea 5.0
Ceai 5.5
Lapte 6.5
Apa pura 7.0
Sange 7.34-7.45
 Factorii ce modifica PH-ul solutiilor apoase

1. Efectele diluatiei (raportul dintre o cantitate de solutie si

cantitatea de solvent din acea solutie)
Prin diluarea solutiei tampon se modifica atat concentratia
componentelor ei cat si taria ionica, ambele efecte avand
drept urmare o variatie a pH-ului.Un prim efect al dilutiei
este datorat solventului amfiprotic(apa) care actioneaza , fie
ca un acid slab, fie ca o baza slaba, deplasand echilibrele in
sensul neutralizarii.Alt efect asupra coeficientilor de
activitate , care cresc o data cu micsorarea tariei ionice prin
diluare;pH-ul solutiilor tampon este mai putin influentata de
dilutie decat pH-ul solutiilor de acid clorhidric.Solutiile de
acizi si baze tari, desi au o capacitate de tamponare mai
mare decat solutiile de acizi si baze slabe, isi schimba mai
mult pH-ul la diluare decat sistemele care contin electroliti
incomplet disociati.
2. Efectul de sare
Sarurile neutre produc o micsorare  a coeficientilor
de activitate, efectul fiind contrar celui provocat
de diluare.Astfel, prin adaos de saruri neutre,
pH-ul solutiilor tampon baza slaba-sare se
mareste, pe cand cel al solutiilor de acid slab-sare
este micsorat.In absenta unor interactiuni directe
intre sarea adaugata si componenta tamponului,
variatia pH-ului este cauzata in principal de
influenta asupra coeficientilor de activitate si in
mai mica masura datorita schimbarii raportului de
tamponare
 3. Efectele variatiei temperaturii
Efectul variatiilor de temperatura asupra
paH-ului(sarii) unei solutii tampon se pot gasi
prin derivarea in raport cu temperatura a
legii actiunii maselor, corespunzatoare cazului
concret considerat.Pentru multi electroliti
slabi, curbele variatiei constantei de disociere
cu temperatura au o forma parabolica, cu un
minim in domeniul de temperatura cuprins
intre 0ºC si 60ºC.Minimul acesta este in
general deplasat catre temperatura de 60C, o
data cu  descresterea tariei acidului sau
catre 0 C cand descreste taria bazei.
4.Efectul presiunii
Echilibrele in solutie sunt mult mai putin influentate
de variatiile presiunii decat de variatiile
temperaturii. In consecinta, modificarea paH-ului
solutiilor tampon, cauzata de schimbarile presiunii
barometrice, poate fi neglijata. Totusi, cand
variatiile sunt foarte mari, de ordinul a sute de
atmosfere, modificarile paH-ului sunt sesizabile
datorita variatiilor de volum rezultate din
fenomenul de electrostrictiune al
dizolvantului.Acest fenomen, este cu atat mai
puternic cu cat creste sarcina ionica si descreste
marimea razelor ionilor.
 Diaconu Alexandra

 Soroceanu Petronela

 Sirbu Diana

Clasa a XII-a B