Interacții între atomi, ioni și molecule

Legătura ionică

Molecula este cea mai mică particulă dintr-o substanță care poate exista în stare liberă
și care prezintă proprietățile substanței din care provine.
Există două tipuri de legături chimice ce se pot forma:
1. Legătura ionica
2. Legătura covalentă:
a. Nepolară
b. Polară
c. Coordinativă
Legătura rezultată prin transfer de electroni este denumită legatură ionică sau
electrovalentă.
NaCl – clorura de sodiu

MgS – Sulfură de magneziu (au aceeași valență: până la grupa 4, este egală cu numărul
grupei; de la 5 în sus, este egală cu 8 minus numărul grupei)
Z – numărul atomic – numărul de protoni si electroni din atomi.
A – masa atomică a elementului (protoni + neutroni). Variația numărului de neutroni are
legătură cu izotopii (variații ale nr de neutroni din nucleu).
K2S – sulfură de potasiu

HCl (acid clorhidric), CaCl2(clorura de calciu), SO3 (trioxid de sulf),Na2S (sulfură de sodiu),
NaCl (clorură de sodiu), H2SO4 (acid sulfuric), NaOH (hidroxid de sodiu), LiH (hidrură de
sodiu)

P4O10 SiO2 SO2 MgO

MgO – oxid de magneziu
 Legătura covalentă

Legătura realizată prin punere în comun de electroni între atomi identici sau diferiți,
dar apropiați din punct de vedere chimic (nemetale) poartă denumirea de legătură covalentă.
H2

Legătură covalentă

N2 – azot

Legătura covalentă nepolară este legătura care se stabilește prin punere în comun de electroni
între atomi identici.
Legătura covalentă polară se realizează prin punere în comun de electroni între atomi diferiți.
HF – acid fluorhidric
Modelare legătura covalentă pentru H2O și pentru O2 și NH3. – legătură polară sau nepolară de
precizat
Delta – sarcină parțială