Fantasticul

Definitie
Termenul de fantastic desemneaza ceea ce nu exista in realitate. Ceea ce pare ireal,
aparent iluzoriu. Acest termen semnifica in literatura si in alte arte un anumit gen de opere in
care intr-un cadru verosimil(real) se petrec evenimente ce nu se supun logicii odisnuite.
Astfel cititorul si personajele au dubii, ezita intre a da evenimentelor o explicatie logica,
naturala sau una supranaturala.
Trasaturile fantasticului
1. Existenta a doua planuri: real, ireal.
2. Compozitia gradata a naratiunii care intretine tensiunea epica.
3. Sunt prezente elemente cu valoare simbolica sau cu incarcare mitologica.
4. Indicii spatio-temporali prezinta distorsiuni:
- comprimarea/dilatarea timpului,
- spatiul poate fi si nefast(case abandonate, cimitire).
5. Finalul e neasteptat si ambiguu (poate fi nefericit/tregic).
6. Caracterul dual al cadrului fantastic:
*bine-rau
*salvare-suferinta
*trup-suflet
Teme si motive fantasctice
1. Tema aparitiei fatastice (strigoi, fantoma, vampir, animal totemic, demon, etc).
2. Tema mutatiei fantastice (calatoria in timp, oprirea timpului, rasturnarea cronologiei,
s.a.).
3. Tema dublului (tablou, oglinda, umbra).
4. Tema metamorfozei (devenirea hidoasa, licontropia, imbatranirea brusca, etc).
5. Tema viata ca vis;
6. Tema interactiunii fantastice (locul nefast, instrumentul miraculos, pactul cu
diavolul/mitul Faustic, s.a.).

Trăsăturile naraţiunii fantastice

-existenţa celor două planuri: real-ireal; în planul lumii familiare pătrunde un
eveniment misterios, inexplicabil prin legile naturale;
-dispariţia limitelor de timp si de spaţiu la apariţia elemetului misterios/ ireal;
-compoziţia gradată a naraţiunii întreţine tensiunea epică
 -finalul ambiguu
-ezitarea eroului şi a cititorului de a opta pentru o explicaţie a evenimentului (o lege
naturală sau una supranaturală)
-prin relatarea întâmplărilor la persoana I de către cel care le-a trăit sau de către un
martor, scrierea capătă mai multă credibilitate şi facilitează identificarea cititorului cu
întâmplările şi cu neliniştea personajului.
-pentru a face ca inexplicabilul să devină acceptabil, naratorul scrierii fantastice
propune sau sugerează diverse explicaţii pentru evenimentele relatate, explicaţii ce se
dovedesc in general incomplete şi nesatisfăcătoare.
Opere fantastice studiate:
- La tiganci, de Mircea Eliade (nuvela fantastica);
-Loastrita, deVasile Voiculescu;
-La hanul lui Manjoala, de I.L.Caragiale;

Textul publicistic
Scopul acestui text este de a propaga anumite idei sau atitudini – cu rol de informare,
dar și de a influența sau mobiliza cititorul sau ascultătorul . Toate aceste texte au numitor
comun conținutul care reflectă realitatea imediată dar și faptul că pot fi completate cu
mijloace extralingvistice.
Textul publicistic include o mare varietate de forme:
- anunțul;
- articolul;
- comentariul;
- interviul;
- reportajul;
- declarația de presă.