Caracterizare Maitreyi

Maitreyi este personajul eponim al unui roman scris de Mircea Eliade. Acesta a fost
publicat în anul 1933, fiind unul din romanele cu temă romantică ale acestui autor. Acesta
este un roman – model, subiectiv și al experienței, făcând parte din curentul modernism.
Personajul este „ființa de hârtie”, conform lui Roland Barthes, instanța narativă prin
intermediul căreia autorul își exprimă viziunea asupra unei teme literare. Maitreyi este o
adolescentă, aflată în ipostaza de îndrăgostită, reprezentând eternul feminin, iar portretul ei se
realizează progresiv, în funcție de sentimentele personajului – narator, Allan, fiind, în același
timp, un personaj comparabil cu marile eroine tragice universale.
Personajul feminin al operei este o tânără ce face parte dintr-o familie importantă din
Calcutta, fiind poetă, pasionată de filozofie, dar și o participantă a cercurilor intelectuale
bengaleze.
Din punct de vedere moral, este un copil și o femeie, fiind inteligentă și cultivată, cu
diferite preocupări intelectuale, inocentă, trăind într-o lume a miturilor, dedicându-se din
punct de vedere spiritual în tot ceea ce face.
Din punct de vedere psihologic, personajul are o evoluție frumoasă, întrucât în
copilărie și-a dedicat întreaga sa iubire către un copac, numit „șapte frunze”, în timp
îndreptându-și atenția spre un guru poetic, Tagore, dorindu-și să fie mai în vârstă ca să îl
înțeleagă mai bine. În final, se dedică lui Allan, realizând logodna prin intermediul coroniței
de flori, dar legându-se și cu pământul pentru acest jurământ. Conflictul interior al lui
Maitreyi este legat de ceea ce vor crede părinții ei dacă s-ar căsători cu Allan, dar și unul
legat de sentimentele pentru acesta, atunci când a fost gonit din casa familiei sale.
O primă trăsătură definitorie pentru Maitreyi este dată de pasiunea, dragostea, și
împlinirea pe care o are în realizarea lucrurilor, idee sugerată de secvența: „Mă leg
de tine, pământule, că eu voi fi a lui Allan și a nimănui altuia. Voi crește din el ca iarba
din tine. Și cum aștepți tu ploaia, așa îi voi aștepta eu venirea, și cum îți sunt ție razele,
așa va fi trupul lui mie”, transmițându-se strictețea cu care se supune religiei si tradițiilor
bengaleze, dar pasiunea sentimentală ce a cuprins sufletul eroinei, dorind să fie cât mai
aproape de cel iubit. Această trăsătură a personajului mai poate fi evidențiată prin scena în
care a fost închisă în camera sa, descrisă în următoarea secvență: „Au închis-o în odaie,
aproape goală, ca să nu se mai poată coborî în camera ta. Cât era leșinată, o stropeau cu apă,
ca să învie, apoi, când se deștepta, o băteau ca să spună. "Îl iubesc, îl iubesc", atât auzeam, de
jos, cum urlă. "El nu e vinovat, ce aveți cu el?" mi-a spus soru-mea că le țipa. "Ce aveți cu
el?"...”, arătând cât de pasională a fost în dragostea dintre cei doi, luându-i apărarea și în
momentele sale de suferință proprie în fața părinților.
O altă trăsătură ce definește foarte bine acest personaj este înțelepciunea și inteligența
la cei 16 ani ai săi, fiind doritoare să învețe de la Allan franceza, fiind o elevă silitoare și
dedicată activității de învățare, dorind în același timp să progreseze extrem de rapid: „A
urmat după aceea, așa cum ne-a fost vorba, lecția de franceză. Eu am început să-i explic
pronumele și pronunția alfabetului, dar Maitreyi mă întrerupse. ― Cum se spune: "Sunt o
fată tânără"? I-am spus cum se spune, și repeta fericită: ― Je suis jeune fille, je suis jeune
fille! Pronunța cu o precizie uimitoare. Dar lecția mea era zadarnică, pentru că mă întrerupea
mereu ca să-i spun franțuzește o sumă de propoziții și cuvinte fără nici un rost.”,
intelectualitatea ei fiind conturată de pasiunea sa pentru poezie, publicându-și un prim volum
la o vârstă timpurie, lucru ce conturează și mai mult maturitatea și inteligența fetei de 17 ani:
„; în plus, volumul ei de versuri, Uddhitta, tipărit cu câteva zile mai înainte, fusese primit de
presa bengaleză ca o adevărată revelație, și d-l Sen ținea să invite toată elita literelor și artelor
din Calcutta la această ceremonie, pe care o voia transformată în tournoi artistic. Venea tot ce
are mai de seamă Bengalul, în afară de Tagore, care se afla încă în Europa.”
În plus, în opera de față există diferite modalități de caracterizare ale personajului
eponim. Portretul său este realizat dintr-o perspectivă subiectivă, de către personajul narator
Allan, un inginer englez de 24 de ani, venit sa lucreze în India. Pe el Maitreyi nu-l atrage
inițial, găsind-o chiar urâtă „cu ochii ei prea mari și prea negrii, cu buzele
cărnoase și răsfrânte, cu sânii puternici de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un
fruct trecut în copt”. Devine apoi curios pentru ca „nu izbutea să înțelegă ce taine
ascunde făptura aceasta”. Astfel, ea este pentru el tot mai fermecătoare, dar uneori și
antipatică deoarece elita Calcuttei o consideră chiar genială. Portretul fizic al lui Maitreyi
sugerează căldură sufletească și fascinație. Gesturile ei tandre, preocupările
intelectuale, puterea de a iubi profund, dincolo de probleme sociale sunt trăsături care îi arată
portretul excepțional.
Legătura dintre personaj și titlu este una evidentă, întrucât romanul a fost intitlută
după numele personajului.
Dan Mihăilescu spune următoarele cuvinte despre această operă: „Carte de extaz
senzorial și mistica dăruirii, Maitreyi este mai mult decât o sumă de febre erotice, traversate
în decorul literaturii coloniale cu fevori gidiano – papinie.”.
În final, Maitreyi este un personaj complex, cu un portret fizic și moral extrem de bine
conturat prin tehnica narativă