Deşeuri periculoase

1

Cuprins

Cuprins……………………………………………………………………………....pag. 1 Capitolul I- Definiţia şi clasificarea deşeurilor……………………………………...pag. 2 Capitolul II- Managementul deşeurilor……………………………………………...pag. 5 II.1.Problema transportului deşeurilor…………………………………………….....pag.6 II.2. Depozitele de deşeuri…………………………………………………………...pag.7 Capitolul III- Deşeurile în România………………………………………………....pag.9 III.1. Problema deşeurilor în Romania......................................................................pag . 9 III.2. Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor...............................................pag 11 Capitolul IV- Deşeuri periculoase………………………………………………….pag 12 IV.1.Legislatie privind Gestiune Deseuri si Substante Chimice Periculoase............pag.14 IV.2.Listele deşeurilor periculoase………………………………………………....pag 15 IV.3.Caracteristicile deşerilor periculoase………………………………………….pag 16 Capitolul V- Transportul deşeurilor periculoase……………………………………pag 18 Capitolul VI- Reducerea şi minimizarea deşeurilor periculoase………………...…pag 19 VI.1.Metode de tratare a deşeurilor periculoase………………………………….....pag 20 Capitolul VII- Depozitarea deşeurilor periculoase………………………………….pag 21 Concluzii……………………………………………………………………….……pag 23 Bibliografie………………………………………………………………………….pag 24

2

Draghici-2002) Termenul “deşeu “ este definit în legislaţia europeană în articolul 1 al Directivei Consiliului 74/442/CEE privind deşeurile: “deşeu reprezintă orice substanţă sau obiect de care posesorul se debarasează conform prevederilor legislaţiei în vigoare”. Definiţia a fost modificată de Directiva Consiliului 91/156/CCE (Directiva cadru) astfel : “deşeu va însemna orice substanţă sau obiect pe care posesorul îl aruncă. atât sub formă de materiale cât şi de energie. (XXX-2005) În momentul de faţă nu există o clasificare general acceptată a deşeurilor. Deşeurile reprezintă o pierdere enormă de resurse. al durabilităţii reduse a bunurilor şi al structurii consumului.(Oros. precum şi de structura industrială şi economică. Compoziţia şi cantitatea de deşeuri sunt puternic dependente de natura consumului. sau intenţionează sau este obligat să-l arunce”.Capitolul I Definiţia şi clasificarea deşeurilor Deşeurile sunt generate în diferitele stadii ale activităţii umane şi reprezintă o caracteristică inevitabilă a unei societăţi industrializate sau în curs de industrializare. cantităţile de deşeuri pot fi considerate ca indicator pentru eficienţa cu care societatea utilizează materiile prime. Deoarece generarea excesivă de deşeuri este un simptom al proceselor de producţie ineficiente. Cea mai bună clasificare generală pare a fi Reglementarea deşeurilor propusă de Comunitatea 3 .

1. 3. materiale sau produse care sunt respinse în cursul unei fabricaţii sau a unor acţiuni umane (menaj. instituţii. rezultat din staţiile de tratare a apelor uzate şi menajere. hoteluri. 1. Deşeuri sanitare.care sunt deşeuri generale în mediul urban si rural.3. restaurante.de toxice. Reziduuri sunt materiile prime.2. specifice fluxurilor stradale (hârtii.tratarea şi depozitarea deşeurilor. comerţ. iar după origine pot fi grupate de asemenea în două subgrupe: rebuturi şi reziduuri. provenite din spitale. 1. . amendată de Directiva Consiliului 91/156/CCE clasifică deşeurile după sursă.colectorii de deşeuri. netoxice. pe .Europeană. rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole. dispensare şi cabinete medicale. radioactive Deşeuri nepericuloase provenite medicale. Deşeuri municipale şi asimilabile . 3. b. Directivei Consiliului 74/442/CEE privind deşeurile.frunze.). din zootehnie. agroalimentare etc. 3. furnizând baza pentru obţinerea de statistici comparabile şi compatibile privind deşeurile în Ţările Membre ale Comunităţii Europene. de care periculoase industriale exemplu exemplu . se pot deosebi următoarele tipuri de deşeuri: 1. 2. construcţii.3 Deşeuri din construcţii si demolări. categorie în care intră explozibilii şi substanţele radioactive. care propune clasificări pentru: a. 3.producătorii de deşeuri. Deşeuri agro-zootehnice provenite din agricultură şi în special. procese şi direcţii din care provin. După destinaţie deşeurile constituie două subgrupe: recuperabile şi irecuperabile.provenite din activitatea caznică . 4 .Deşeuri industriale stocabile .Deşeuri industriale produse în cantitaţi foarte mari. provenite din activitatea de construcţii şi modernizare şi întreţinerea străzilor.2 Deşeuri stradale. Deşeuri de producţie . c. ramuri industriale.dar cele cele netoxice.(XXX-2005) Dupa provenienţă . 1.pe care normele europene le clasifica în : Deşeuri Deşeuri Deşeuri industriale inerte.1 Deşeuri menajere. de exemplu şi din azbest.mase plastice. un utilaj sau un produs care nu mai poate fi folosit direct. 1. Rebut poate fi o maşină.4 Nămol oraşenesc .de exemplu cenuşile produse de termocentralele funcţioneaza carbine.magazine. Deşeuri speciale.praf).

şi este orientată pe process şi mod de apariţie. (http://www. -sticlă.ro/Data/pdf/cap_21. deşeurile cele mai semnificative în ceea ce priveşte în ceea ce priveşte mărunţirea sunt: -deşeuri agricole.Clasificarea care consideră drept criteriu sursa are avantajul că. -vehicule la sfârşitul perioadei de utilizare. Pentru o definire exactă . -hârtie. periculoase şi benigne. 5 . compoziţiei şi căilor de depozitare a deşeurilor pentru Europa ca întreg. efluenţii gazoşi emişi în atmosferă. -deşeuri verzi. explozivii neutilizaţi. cele mai importante fiind : deşeurile radioactive. -deşeuri din construcţii şi demolări. Catalogul conţine 776 tipuri de deşeuri. -deşeuri de la furnale şi zgură din oţelării. care nu epuizează complet subiectul. subcategoria şi tipul. -deşeuri miniere şi de la cariere.pdf) În mometul de faţă nu există un inventar realist al producerii. După direcţiile din care apar. -materiale plastice. deşeurile se clasifică în trei mari categorii: radioactive. Aceasta este subdivizată în 20 de categorii principale. în multe cazuri.gestiuneadeseurilor. -echipament electric şi electronic. -deşeuri de lemn. direcţiile din care apar. În funcţie de natura şi de efectul asupra oamenilor. un singur deşeu trebuie descris utilizând toate cele trei niveluri. este în concordanţă cu modalităţile existente de colectare şi depozitare a deşeurilor.( Oros. -textile şi îmbrăcăminte. Drăghici-2002) Catalogul European al Deşeurilor (CED) este o listă ilustrativă . Pentru descrierea unui deşeu există trei niveluri: categoria principală. Unele categorii de deşeuri sunt excluse din CED.

. Managementul deşeurilor este un subiect complex format dintr-o multitudine de componente. producerea biogazului. .Principiul proximităţii – deşeurile trebuiesc depozitate cât se poate de aproape de locul în care au fost produse. iar resturile arse şi deşeul ultim să fie depus pe platforme. . În acest fel se impune un sistem integrat de reprelucrare şi reciclare a deşeurilor bazat pe un număr mare de tehnologii. iar mai apoi recuperarea tuturor materialelor. În acest context managementul deşeurilor ocupă un rol important deoarece deşeurile nu sunt numai o potenţiala sursă de poluare. În primul rând ele nu sunt privite ca şi „resturi” care trebuie îndepărtate din motive sanitare. utilizarea energiei si depozitarea deşeului ultim. Iniţial reciclarea deşeurilor s-a bazat pe recuperarea deşeurilor de metale valoroase. ci ca o sursă de materii si materiale prime. Dezvoltarea economică şi socială durabilă fără deteriorarea calităţii mediului impune un management adecvat al deşeurilor fără epuizarea resurselor naturale.Principiul responsabilităţii producerii şi al plăţii poluării – acela care produce deşeurile sau contamineaza mediul înconjurător acţiunilor sale. ele constituind şi o sursă de materii prime secundare. În acest fel se pune accent pe reciclarea şi valorificarea deşeurilor.Capitolul II Managementul deşeurilor Iniţial managementul deşeurilor avea drept obiectiv îndepărtarea deşeurilor şi curăţirea oraşelor.Principiul precauţiei – trebuiesc anticipate problemele potenţiale. Uniunea are principii ferme pe care se bazează diferitele niveluri ale sistemelor de management al deşeurilor: . Managementul modern priveşte în alt mod deşeurile. 6 trebuie să plătească costul .Principiul prevenirii – producerea deşeurilor trebuie minimizată si evitată pe cât posibil. Deşi nu există o reţetă care să se aplice în toate situaţiile. În mod particular managementul deşeurilor din Uniunea Europeană reprezintă o provocare deosebită prin faptul că ea nu trebuie să perturbe piaţa europeană.

deci.Aceste principii au căpătat o forma mai concreta în strategia generală privitoare la deşeuri a Uniunii Europene din 1996 care ierarhizeaza operaţiunile de management al deşeurilor: 1. . prevenirea apariţiei deşeurilor.Să se reducă deplasarea deşeurilor şi să se îmbunătăţească sistemul de reglementări privind transportul. reciclarea şi reutilizarea. Politica UE stabileşte ca. drept consecinţă. depozitarea finală optimă şi îmbunătăţirea monitorizării. deşeurile trebuiesc depozitate în locuri cât mai apropiate de acela în care au fost produse (principiul proximitatii). o Statistici şi comparaţii utilizând date corecte.Să se utilizeze mijloace manageriale noi. (XXX-2008) II. 3. cu costuri mari de tratare şi depozitare) în ţări în care aceste operaţii nu sunt foarte costisitoare . In unele ţări standardele privitoare la tratare si depozitare sunt îngăduitoare şi. o Planuri de management al deşeurilor. cum sunt: o Instrumente economice de reglementare. tratarea şi depozitarea sunt foarte ieftine.1. Dar transferarea deşeurilor dintr-o ţară cu standarde exigente de mediu (şi. 2. nu este o opţiune adecvata pe termen mediu si lung. Oricum. Strategia insistă de asemenea asupra necesităţii ca: . transportul deşeurilor trebuie minimizat în vederea reducerii riscului de accidente şi economisirii resurselor.Problema transportului deşeurilor O cantitate prea mare de deşeuri se transportă înca pe distante lungi. pe teritoriul Europei. o Responsabilităţi adecvate stabilite prin legislaţie. 7 .

In general. sunt:     modificari de peisaj si disconfort vizual. Depozitele neimpermeabilizate de deseuri urbane sunt deseori sursa infestarii apelor subterane cu nitrati si nitriti. refacere ecologica si postmonitorizare (15-20 ani). depozitele de deseuri se numara printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact si risc pentru mediu si sanatatea publica. fapt ce se repercuteaza asupra folosintei acestora. cat si apele scurse pe versanti influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare. la fel ca deşeurile în sine şi locul lor de provenienţă. Principalele forme de impact si risc determinate de depozitele de deseuri orasenesti si industriale. dar si cu alte elemente poluante. modificari ale fertilitatii solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe terenurile invecinate. Depozitele de deşeuri Odată colectate. În principiu. Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deseuri este un proces ce poate fi considerat temporar. 8 . dar care in termenii conceptului de “dezvoltare durabila”.2. exploatare (15-30 ani). urmează etapa de tratare a deşeurilor. un depozit de deseuri inseamna eliminarea de pe suprafata afectata acestei folosinte a unui numar de 30-300 specii/ha. fara a considera si populatia microbiologica a solului. in ordinea in care sunt percepute de populatie. ca urmare a lipsei de amenajari si a exploatarii deficitare. Scurgerile de pe versantii depozitelor aflate in apropierea apelor de suprafata contribuie la poluarea acestora cu substante organice si suspensii. se intinde pe durata a cel putin doua generatii daca se insumeaza perioadele de amenajare (1-3 ani). Metodele de tratare ale deşeurilor sunt variate. Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate de vant este deosebit de evidenta in zona depozitelor orasenesti actuale. In termeni de biodiversitate. deşeurile pot fi scoase din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în circuit (recuperate). poluarea aerului. in care nu se practica exploatarea pe celule si acoperirea cu materiale inerte. Atat exfiltratiile din depozite.II. poluarea apelor de suprafata.

au efecte negative asupra mediului. Deseurile. necorespunzătoare. solventi. uleiuri uzate. dar mai ales cele industriale. compactoare. Astfel de rampe se organizează în cariere în care exploatarea s-a încheiat sau în mine abandonate. Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile toxice. zguri metalurgice) care sunt depozitate in comun cu deseuri solide orasenesti. O rampă de gunoi realizată şi exploatată corect este o metodă relativ ieftină şi care satisface criteriile ecologice de eliminare ale deşeurilor. rozătoare) şi poluarea aerului. ciori. instalaţii de recuperare a gazului de depozit şi de tratare a levigatului. a apelor şi a solului. depozite pentru materiale inerte şi depozite pentru un singur fel de deşeuri (monodeponie). evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata. atragerea dăunătorilor (insecte. pesticide. încărcătoare. reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic initial. depozitarea în rampe de gunoi presupune la sfârşit închiderea depozitului prin acoperire cu pământ (îngropare) şi este o practică curentă în multe ţări. produse petroliere. excavatoare) şi de servicii de întreţinere a acestor utilaje.Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata exploatarii depozitului. În funcţie de tipul deşeurilor acceptate depozitele se clasifică în depozite pentru deşeuri periculoase. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane faciliteaza inmultirea si diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor acestora: insecte. constituie surse de risc pentru sanatate datorita continutului lor in substante toxice precum metale grele. laboratoare de analiză. screpere. pe de alta parte. sobolani. Eliminarea deşeurilor prin depozitare în rampe (gropi) de gunoi fără vreo măsură ulterioară este actual o practică care nu mai este acceptată. Depozitele trebuie să dispună de sisteme de pază. Vechile rampe. explozive sau corozive. Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si combinatii inflamabile. caini vagabonzi. de utilaje (buldozere. depozite pentru deşeuri nepericuloase. 9 . reziduuri de la vopsitorii. Actual. prezenta reziduurilor menajere usor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe si reduce poluarea mediului. cum ar fi împrăştierea de gunoaie. echipamente de cântărire.

1. În mod normal. care produc efect de seră şi contribuie la încălzirea globală.Poluarea aerului se produce prin miasme şi prin degajarea unor gaze rezultate în urma fermentării. Problema deşeurilor în Romania La nivelul României. El poate fi valorificat prin ardere. se recomandă să fie totuşi ars la instalaţia de faclă deoarece dioxidul de carbon rezultat prin arderea metanului are un efect de seră mai mic decât al metanului iniţial. Aceste poluări pot fi aşa de puternice că împiedică creşterea plantelor deasupra acestor rampe. şi acoperite cu folii şi cu pământ. pe rampă deşeurile sunt compactate pentru a le mări densitatea şi stabilitatea. Dacă nu există posibilitatea de valorificare locală. Principalele componente ale acestui gaz sunt metanul (54 %) şi dioxidul de carbon (45 %). în lipsa unui strat izolator se infiltrează în sol şi poluează apele pânzelor freatice. Rampele pentru deşeuri organice au instalaţii de recuperare a gazului de depozit. mercaptani. Pentru a împiedica levigatul să se infiltreze în sol rampele moderne sunt prevăzute cu straturi izolante. esteri şi alţi compuşi organici.wikipedia. problemele legate de gestionarea deşeurilor sunt. care pot fi din argilă (lut) sau din folii groase de material plastic (geomembrane) sau textil (geotextile). 10 . monoxid de carbon. care. cum ar fi dioxidul de carbon şi metanul. în mare parte: • cantitatea de deşeuri nu se cunoaşte cu exactitate din cauza lipsei sistemelor de cântărire. la care se adaugă mici cantităţi de hidrogen sulfurat. aldehide. Grosimea stratului de argilă trebuie să fie mai mare de 1 m pentru deşeuri inerte sau nepericuloase şi mai mare de 5 m pentru deşeuri periculoase (http://ro. Poluarea apei şi a solului se face prin levigat (lichidul scurs în urma proceselor biochimice).org/wiki/Gestionarea_de%C5%9Feurilor) Capitolul III Deşeurile în România III.

în 2004.315.94. dioxid de carbon). • • • • colectarea deşeurilor menajere este neselectivă. din care cca. a apelor de suprafaţă.6% deşeuri periculoase. urmată de industria prelucratoare. Cele mai mari cantităţi provin din industria extractiva . aproximativ 40% reprezintă materiale reciclabile.300.000 de tone de deşeuri pe zi. ţara noastră trebuie să recicleze 55% din deşeurile de ambalaje generate în anul 2013. reciclarea şi tratarea deşeurilor reprezintă o prioritate şi se regăseşte şi în angajamentele asumate de România faţă de Uniunea Europeană. Anual. Cel mai mare impact asupra populaţiei îl au deşeurile municipale care.ro/index. conducând la poluare. în anul 2004.000 de tone de deşeuri. Colectarea. nu este organizată o reţea comercială pentru valorificarea deşeurilor. Agenţia Naţionala pentru Protecţia Mediului a stabilit un obiectiv de 40% rată de reciclare a deşeurilor municipale în 2011. nefiind contaminate. au fost generate circa 36. circa 20% din locuitorii mediului urban nu au contracte de salubrizare. În România 1. nu a fost pus la punct sistemul de colectare selectivă pe întreg teritoriul ţării. Statistici oficiale. au reprezentat 380 de kilograme pe cap de locuitor. depozitele nu sunt amenajate corespunzător. depozitele existente sunt uneori amplasate în locuri sensibile. Din acestea 36% au fost reciclate. valorificarea energetică a deşeurilor nu este o practică de eliminare curentă în România.7 milioane de tone de deşeuri. a zonelor de agrement. deşeurile depozitate au conţinut mare de materiale organice care prin descompunere generează gaze cu efect de seră ( metan. 36. Deocamdată. adică aproximativ 100.php?page) 11 .9%.• există cantităţi semnificative de deşeuri necolectate. iar în mediul rural aproape nimic nu se colectează organizat.4% reprezintă deşeuri nepericuloase şi 0. Fiecare roman generează cam 5 kilograme de deşeuri pe săptămînă . iar reciclarea se axează doar pe acele tipuri de deseuri usor vandabile.sort. ( http://www. arată că în România. Romania trebuie să gestioneze eficient. în medie. din care 99.în apropierea locuiţelor.20% pot fi recuperate. Din totalul deşeurilor municipale. Potrivit legislaţiei europene.000 tone de ambalaje au fost introduse pe piaţă în 2007.

Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor (PRGD). hârtiei şi cartonului şi maselor plastice au început să preia aceste deşeuri de la centrele de colectare în vederea reciclării şi/sau valorificării.ro/docs/Plan_regional/LUCRU %20Reg%201%20NE-%20draft%20PRGD%20revizuit. şi pentru promovarea dezvoltării durabile . toate depozitele necontrolate vor fi închise şi ecologizate. Populaţia a fost instruită cum să separe la sursă diferitele categorii de deşeuri.pdf) 12 . dar se prognozează o creştere. (http://www. sticlă. pentru îmbunătăţirea sănătaţii publice. Avem opt planuri regionale pentru gestionarea deşeurilor. se urmăreşte colectarea întregii cantităţi de deşeuri generate. Nu există încă un sistem adecvat de valorificare a deşeurilor din construcţii şi demolări.Instituţiile din industria sticlei. şi se vor construi noi depozite controlate. şi instalatii de reciclare. Aceştia preiau deşeurile de la colectorii autorizaţi. materiale plastice. Cantitatea acestui tip de deşeuri generată în România este relativ scazută. determinată de dezvoltarea economică a ţării.granturi-phare-deseuri. staţii de sortare şi de compostare. lemn. III. autorităţile publice locale trebuie să asigure colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje prin serviciile publice de salubrizare. ci doar o reutilizare interna în gospodăria proprie sau o comercializare pe o piata nedeclarată. materiale feroase şi neferoase. fluxul deşeurilor colectate separat va fi eficientizat. De asemenea. Exista operatori economici reciclatori de deşeuri de hârtie şi carton.2. precum şi prin amenajarea de spaţii adecvate şi amplasarea de containere pentru gunoiul diferenţiat. Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor România dispune de un instrument pentru reducerea poluării mediului. În România.

vopsele. eteri. ateliere auto. stocate. pesticide.epa. EPA a dezvoltat definiţia reglementară a deşeurilor periculoase care încorporează atât listele cât şi caracteristicile acestora. În primul rand a servit ca şi un ghid general pentru EPA în scopul dezvoltării definiţiei reglementare a deşeului periculos. cianuri. fenoli. unităţi medicale. Cele mai periculoase substanţe chimice sunt 13 .Capitolul IV Deşeuri periculoase În 1976.. Această legislaţie este numită Actul privind Convervarea şi Recuperarea Resurselor (RCRA). rafinării. solvenţi organici halogeni. reziduuri de spital. în SUA prima lege privind problema deşeurilor periculoase a fost trecută prin Congres. (http://www. a concentraţiilor sau a caracteristicilor chimice. transportate. acizi compuşi organofosforici. Definiţia statutară citată mai sus este rar folosită astăzi. Sunt reprezentate prin compuşi metalici. industria metalurgică. fizice sau infecţioase pot cauza sau contribui semnificativ la creşterea mortalităţii sau o creştere în mod irevesibil a îmbolnăvirilor sau posedă o prezenţă substanţială sau un potenţial pericol asupra sănătăţii umane sau a mediului când sunt tratate. Pentru dezvoltarea definiţiei reglementare a deşeului periculos au fost folosite două mecanisme diferite : prin listarea anumitor deşeuri specifice ca şi periculoase şi prin identificarea caracteristicilor care.gov/lawsregs/laws/rcra. RCRA defineşte deşeul periculos ca : un deşeu solid sau o combinaţie de deşeuri solide care. Există totodată două definiţii ale deşeurilor periculoase sub programul RCAR: o definiţie statutară şi o definiţie reglementară. dacă sunt prezente într-un deşeu îl fac periculos. depozitate sau organizate în acest fel.html) Aceste deşeuri provin în cea mai mare parte din industria chimică. din cauza cantităţilor lor.

Majoritatea deşeurilor periculoase provin din industria chimică (anorganică şi organică). O altă substanţă extrem de toxică reprezintă dioxina. (http://ro. Pentru eliminarea deşeurilor radioactive România are nevoie de două depozite de deşeuri care să stocheze deşeurile radioactive de la Centrala Nucleară de la Cernavodă. Acestea nu pot fi eliminate prin distrugere.2 milioane tone de deşeuri. produsele pentru eradicarea gandacilor. Bacău. vopseaua. bateriile portabile. substantele folosite la deblocarea tevilor. de la rafinarea petrolului şi din procesele termice. bateriile telefoanelor mobile. nu sunt deocamdata colectate separat. bateriile auto. vopselele. inclusiv sterilul minier. Cantităţi considerabile de deşeuri periculoase au fost înregistrate în judeţele Vâlcea. Dolj. Constanţa. Alba. care stă la baza producerii altor substanţe toxice periculoase. Principalele tipuri de deşeuri periculoase generate în 2003 au fost: • • • • deşeuri de sodă calcinată (leşii caustice) fosfogips deşeuri petroliere zguri din metalurgia neferoasă (a plumbului) 14 . au fost identificate 145 de tipuri de deşeuri periculoase. innalbitorii. Dioxina este un component al erbicidelor clorurate folosite destul de intens în agricultură.wikipedia. ierbicidele. Deocamdata. Prahova. Este vorba despre uleiul de motor. Toate aceste tipuri au însumat o cantitate generata de peste 2. Un caz aparte de deşeuri periculoase este cel al deşeurilor radioactive. doar o parte dintre deseurile periculoase sunt colectate separat si reciclate. Restul. în România. ceea ce reprezintă 3% din totalul deşeurilor produse în 2003.org/wiki/Gestionarea_de%C5%9Feurilor) In 2003. ci doar prin depozitare.pesticidele folosite în agricultură pentru protecţia plantelor contra bolilor şi dăunătorilor. Olt. pesticidele. medicamentele si alte produse pe baza de substante chimice fac parte din categoria substantelor periculoase. cum ar fi medicamentele. din totalul de 237 înscrise în Catalog European de Deseuri. Dioxina apare de asemenea şi la arderea reziduurilor menajere conţinând plastic sau lemn tratat cu substanţe chimice clorurate. Detergentii cum ar fi clorul.

Of. Cea mai mare cantitate de deşeuri periculoase s-a generat. periculoase. Hotararea Guvernului nr. Hotararea Guvernului nr.Of. 2406/2004 -M. 426/2001 -M.02. 700/05. 160/24.2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr. nr.Of. nr. Hotararea Guvernului nr. 856/2002.html?in=all&s=management%20deseur%20roman) IV.Of. spre publicare) 7. 491/10.2000 privind regimul deseurilor 2.06. 448/2005 privind gestiunea deseurilor de echipamente electrice si electronice -M. 78/2000 . 32/2005 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz 6. 162/2002) (la M. Hotararea Guvernului nr. inclusiv deseurile periculoase 4.2005 15 . Dolj şi Vâlcea) Metalurgia este o altă activitate industrială care produce cantităti mari de deşeuri chimice şi fosfogips (judetul Bacău).06. 1.2001 privind regimul bateriilor si acumulatorilor care contin substante periculoase 3.Of.2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si aprobarea listei cuprinzand deseurile. în cadrul industriei predominând deşeurile de sodă calcinată (judeţele Alba. Legislatie privind Gestiune Deseuri si Substante Chimice Periculoase 1. Hotararea Guvernului nr. nr.Of.Of.ro/referate/comert/problematica_deseurilor_in_romania93839. cu preponderenţă zguri din metalurgia aluminiului (judeţul Olt) şi altor metale neferoase (judeţul Maramureş). 349/2005 privind depozitarea deseurilor (abroga HG nr. nr. Legea nr. nr. 1057/2001 M. (http://facultate.• • • • • reziduuri halogenate din chimia organică nămoluri cianurate cu metale grele baterii uzate cu plumb deşeuri de la epurarea gazelor amestecuri de grăsimi şi uleiuri de la separarea grăsimilor din apele uzate.O.M.regielive.11.07. 659/05.M. nr. nr.09. Hotararea Guvernului nr. 283/22.2004 privind gestionarea anvelopelor uzate 5. 170/2004 -M. 411/25.

deşeurile 16 . 541/2003 privind stabilirea unor masuri pentru limitarea emisiilor in aer ale anumitor poluanti proveniti din instalatii mari de ardere -M.8. Un alt dezavantaj este lipsa de flexibilitate a listelor.2. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje ( abroga HG nr. Legea nr. Utilizarea listelor pentru definirea deşeurilor periculoase prezintă anumite avantaje şi dezavantaje. De exemplu listele nu pot contoriza toate deşeurile periculoase. Astfel. Compoziţia actuală a deşeului nu este o consideraţie suficientă pentru a schimba încadrarea deşeului. deşeuri din sectoare specifice ale industriei sau deşeuri de tipul formulelor chimice specifice. Nr 359/27. Este nevoie doar de cunoştinţe despre originea deşeului pentru a determina dacă este enumerate. 263/2005 Privind regimul substantelor si produselor chimice periculoase (http://www.php?id=18) IV. nefiind necesare analizele de laborator. Un avantaj ar fi că listele fac procesele de identificare a deşeurilor periculoase uşoare pentru agenţii deşeurilor industriale.Of. Aceste liste sunt: • Lista F desemnează ca deşeuri periculoase particulare deşeurile provenite din anumite procese de fabricare sau industriale comune.ro/index.Listele deşeurilor periculoase Listele deşeurilor periculoase descriu deşeurile din diferite procese industriale. Deoarece procesele care produc aceste deşeuri pot decurge în sectoare diferite ale industriei. EPA a studiat şi enumerate sute de deşeuri periculoase a deşeurilor industriale specifice. Hotararea de Guvern nr 322/2005 pentru modificarea si completarea HG nr. Hotararea Guvernului nr. Listele desemnează un deşeu ca fiind periculos dacă el provine dintr-o categories au clasă particulară.349/2002) 9. listele de deşeuri periculoase pot regal când nu este necesar anumite deşeuri care nu posedă o ameninţare semnificativă asupra sănătăţii.societatedurabila. Prin compararea oricărui deşeu cu descrierile deşeurilor enumerate se poate determina uşor dacă deşeul este periculor.2005 10. Aceste deşeuri sunt descries sau enumerate în patru liste diferite. Utilizarea listelor EPA prezintă de asemenea câteva dezavantaje.04.

constând dintr-o literă asociată cu lista. Există patru criterii diferite prin care se poate încadra un deşeu ca fiind periculos. reactivitate. deşeuri corozive (C).Caracteristicile deşerilor periculoase O caracteristică a unui deşeu periculos este o proprietate care indică capacitatea unui deşeu de a poseda o ameninţare suficientă pentru a deservii reglementărilor de deşeu periculos. De exemplu deşeurile cu codul H sunt supuse unor standarde de management mai stricte decât celelalte deşeuri. O caracteristică a unui deşeu periculos trebuie să fie detectată prin utilizarea metodelor de testare standard. (Oros. • Lista K desemnează ca fluxuri de deşeuri periculoase particulare acele deşeuri provenite din anumite industrii specifice. Fiecare din cele patru liste desemnează de la 30 până la câteva sute de deşeuri periculoase. toxicitate. 1. 13 industrii pot genera deşeuri din lista K. Aceste deşeuri sunt clasificate în şapte grupe. dacă acesta nu se gaseşte pe nici una din liste: Deşeurilor periculoase li se alocă câte o literă (cod) şi se clasifică în: deşeuri toxice (T). Codurile alocate implică anumite reglementări care se aplică în manevrarea deşeurilor. Drăghici-2002) IV. Si acestor deşeuri le sunt atribuite coduri ca şi celor din listă (exemplu D00X). deşeuri periculoase acute (H). deşeuri cu toxicitate caracteristică (E). Inflamabilitatea 17 . Caracteristicile care dau periculozitate deşeurilor sunt: imflamabilitate. urmată de trei cifre (exemplu F001). • Lista P şi lista U sunt similare în aceea că ambele conţin formulări pur periculoase sau comerciale ale câtorva chimicale nefolosite specifice. deşeuri inflamabile (I). deşeuri reactive (R). Fiecărui deşeu din listă îi este alocat un cod.3. insă nu toate deşeurile provenite din aceste 13 industrii sunt periculoase.din lista F sunt cunoscute ca şi deşeuri provenite din surse nespecifice. coroziune.

Un deşeu nelichid poate fi poate fi periculos datorită inflamabilităţii dacă se poate aprinde spontan şi poate arde atât de puternic încât să creeze un pericol.Deşeurile inflamabile care pot lua foc usor şi pot susţine arderea. Deşeul de acid sulfuric din bateriile autovehiculelor este un exemplu de deşeu coroziv. Un deşeu este considerat coroziv dacă are pH-ul mai mic sau egal cu 2 sau mai mare sau egal cu 12.5. 3. Ele sunt deasemenea printre cele mai commune fluxuri de deşeuri periculoase. Cele mai inflamabile deşeuri sunt lichidele în formă fizică.Coroziunea Deşeurile corozive sunt deşeuri acide sau alcaline (bazice) care pot coroda sau dizolva uşor metale sau alte materiale.Reactivitatea 18 . Multe vopsele. Această proprietate se testează printr-un test. 2. Testul punctului de aprindere determină temperature cea mai mică la care un compus chimic se aprinde când este expus la flacără. curăţători şi alte deşeuri industriale prezintă pericol de aprindere.

Toxicitatea Scurgerea compuşilor toxici în cursurile apelor potabile de adâncime este unul din cele mai obişnuite moduri de a expune populaţia chimicalelor găsite în deşeurile industriale. (Oros. Drăghici-2002) Capitolul V Transportul deşeurilor periculoase Transportul deşeurilor periculoase se efectuează de la generator sau deţinător. Exenple obişnuite sunt muniţiile şi explozibilele descărcate. denumit destinatar. 4. Nu există o metodă de testare de încredere pentru a evalua potenţialul deşeului de a exploda sau reacţiona violent în condiţii de manevrare obişnuite. 19 . Ruta de transport a deşeurilor periculoase se stabileşte de către expeditor şi transportator. către operatorul economic care realizează operaţia de colectare/stocare temporara/tratare/valorificare/eliminare. avându-se în vedere pe cât posibil ocolirea oraşelor. denumit expeditor. şi se autorizează de către inspectoratul pentru situaţii de urgenţă.Un deşeu reactiv este unul care explodează uşor sau este supus unei reacţii violente. Pentru efectuarea transportului este necesar si acordul agenţiei judetene pentru protecţia mediului în a cărei rază teritorială se află instalaţia de tratare/valorificare/eliminare.

-transfer ca material brut la alt proces (deşeu într-un proces. (www. 20 . nu trebuie să conţină aprobarea agenţiei pentru protecţia mediului Destinatarul este obligat să preleveze o probă din fiecare transport de deşeuri periculoase. pe care să o pastreze în condiţii de siguranţă şi etichetată corespunzator un interval de cel putin 3 luni. Există patru moduri de reciclare: -reciclarea directă ca material brut la generator. modificări de proces şi reciclarea. îndepărtarea resurselor şi reciclarea deşeurilor. segregarea la sursă. Deşeurile periculoase care fac obiectul transportului trebuie să fie ambalate şi etichetate în conformitate cu prevederile legale. separarea şi concentrarea deşeurilor.materie primă în altul).avocatnet. reutilizarea. printre care: reducerea la sursă. Cele mai obişnuite categorii de reduceri la sursă şi reduceri de volum sunt: substituţia materialelor. prin întoacerea la materia primă a materialului brut când nu este complet consumat într-un process de sinteză.ro/content/articles) Capitolul VI Reducerea şi minimizarea deşeurilor periculoase Multe probleme privind deşeurile periculoase pot fi evitate chiar de la început prin reducerea deşeurilor de la sursă şi minimizarea deşeurilor. formularul de expeditie/transport deşeuri periculoase.Pentru deşeurile periculoase generate în cantitate mai mică de 1 t/an. Există câteva moduri prin care cantităţile de deşeuri pot fi reduse.utilizarea proceselor de tratare care reduc cantităţile de deşeuri necesare depunerii finale.

Tratarea deşeurilor periculoase poate fi costisitoare. de oxidare-reducere. complexare. stripare. Tranziţie de fază: distilare. extracţie şi scurgere chimică. combustibile. VI. evaporare.1. dar poate servi la pregătirea materialului pentru reciclare sau depunerea finală într-o manieră care oferă siguranţă mai mare decât depunerea fără tratare. Separare moleculară: osmoza inversă. Transfer de fază: extracţie cu solvent. hidroliză. precipitare fizică. inflamabilitate. tratarea aerobă a deşeurilor. care utilizează bacterii şi ciuperci aerobe. Metode termice Pot fi folosite pentru reducerea volumului.-utilizare pentru controlul poluării sau tratarea deşeului. tratarea anaerobă a deşeurilor. precipitare chimică. îndepărtarea substanţelor volatile. Metode biologice Aceste procedee sunt: biodegradarea. substanţei organice mobile şi distrugerea materialelor patogene şi toxice. oxidare. -recuperarea energiei. 21 . decantare. flotaţie. Alte procedee sunt piroliza şi oxidarea umedă. corozivitate şi altele. Operaţiile chimice de tratare includ printre altele neutralizarea acido-bazică. scurgere. Metode fizice • • • • Separare de fază: sedimentare. mineralizarea. de exemplu de la incinerarea deşeurilor periculoase combustibile. centrifugare. Cel mai aplicat procedeu de tratare termică este incinerarea. ca de exemplu utilizarea unui deşeu alcalin pentru neutralizarea unui deşeu acid. termică şi biologică. chimică.Metode de tratare a deşeurilor periculoase Câteva tipuri de deşeuri periculoase pot fi detoxificate sau făcute mai puţin periculoase pot fi detoxificate sau făcute mai puţin periculoase prin metode de tratare fizică. Metode chimice Depinde de proprietăţile chimice ale constituenţilor deşeurilor. reactivitate. şi anume de proprietăţile acido-bazice. precipitare. uscare. electrodializă. filtrare.

în special remedierea. Sunt considerate depozite sau spaţii de depozitare clădirile. Drăghici-2002) Capitolul VII Depozitarea deşeurilor periculoase Depozitarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase reprezintă activitatea agenţilor economici de a pune la păstrare şi conservare aceste produse. prevăzute cu echipamentele şi dotările necesare prin care să se asigure păstrarea şi conservarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase. alte astfel de depozite sunt în construcţie. Procesul de barbotare a aerului este un process de volatilizare in situ pentru striparea compuşilor volatili din apele de adâncime. în depozite sau orice alte spaţii de depozitare. Fitoremedierea este procesul în care se utilizează plante vasculare pentru remedierea solurilor contaminate de suprafaţă. 22 . (Oros. la Slobozia. există în acest moment un singur depozit pentru substanţe periculoase la strandarde europene în România . în vederea introducerii lor în circuitul productiv sau comercial ori a utilizării pentru prestarea unor servicii către populaţie. construcţiile şi orice alte locuri amenajate special în acest scop.Au fost dezvoltate şi alte procese de tratare a deşeurilot periculoase.

prevăzute cu duze pentru stingerea incendiilor sau exploziilor . lopeţi. canale sau şanţuri de scurgere. cum ar fi: lăzi cu nisip. furtune speciale pentru operaţiunile de încărcare-descărcare şi sisteme de drenare a scurgerilor.Echipamentele şi dotările necesare amenajării unui depozit sunt următoarele: • • • • • • • • ventilaţia naturală sau instalaţii de ventilaţie. extinctoare. hidranţi şi furtune de apă etc. La realizarea depozitelor şi spaţiilor de depozitare pentru substanţele şi preparatele chimice periculoase trebuie să fie avute în vedere următoarele: 23 . mijloace şi dispozitive de stingere a incendiilor. instalaţii de pulverizare a apei sau aburului. instalaţii de neutralizare a produselor corosive sau toxice. dacă este cazul. instalaţii de răcire cu apă. ziduri sau diguri de protecţie.

(http://facultate.regielive. categoriile de pericol de incendiere sau explozie. 24 .1. În present deşeurile în general şi cele periculoase în particular sunt din ce în ce mai bine gestionate. 3. gradul de rezistenţă la foc al construcţiei. 2. sensibilitatea la coroziune şi posibilitatea de nu se impregna cu produse toxice sau nocive. Dezvolarea durabilă nu poate exista fără o bună administrare a deşeurilor. Dacă sunt manageriate corespunzător deşeurile periculoase nu reprezintă un risc atât de mare pentru sănătatea populaţiei şi mediu.html?in=all&s=management%20deseur%20roman) Concluzii Programele de management ale deşeurilor încep să ia amploare şi ajută la schimbarea percepţiei generale asupra deşeurilor şi la conştientizarea riscului pe care acestea îl constituie.ro/referate/comert/problematica_deseurilor_in_romania93839. distanţele minime de siguranţă între depozite sau spaţii de depozitare şi alte construcţii. corozivitatea şi efectele toxice sau nocive ale substanţelor şi preparatelor chimice periculoase ce urmează a fi depozitate.

Camelia Draghici-“Managementul deseurilor”. 69-74 . 2008.2009 25 .granturi-phare-deseuri. Editura Univ. pag.accesat 28.1-3. Transilvania. XXX -Metode şi tehnologii de gestionare a deseurilor – Ministerul Mediului şi Gospodaririi Apelor. 2005 .Broşură deşeuri. XXX.III.Bibliografie • • • • Oros Vasile. 2002.Brasov.ro/docs/. http://www.

societatedurabila.2009 26 .2009 http://www.III.ro/referate/comert/problematica_deseurilor_in_romania93839.php?id=18.php?page -accesat 28.sort.III.wikipedia.2009 http://ro.ro/Data/pdf/cap_21.2009 http://facultate.org/wiki/Gestionarea_de%C5%9Feurilor -accesat 28.ro/content/articles.accesat 28.pdf.ro/index.III.2009 http://www.accesat 28.2009 http://www.avocatnet.III.III.ro/index.accesat 28.html?in=all&s=management%20deseur%20roman.accesat 28.epa.• • • • • • • http://www.gov/lawsregs/laws/rcra.III.2009 http://www.regielive.html.accesat 28.III.gestiuneadeseurilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful