Deşeuri periculoase

1

Cuprins

Cuprins……………………………………………………………………………....pag. 1 Capitolul I- Definiţia şi clasificarea deşeurilor……………………………………...pag. 2 Capitolul II- Managementul deşeurilor……………………………………………...pag. 5 II.1.Problema transportului deşeurilor…………………………………………….....pag.6 II.2. Depozitele de deşeuri…………………………………………………………...pag.7 Capitolul III- Deşeurile în România………………………………………………....pag.9 III.1. Problema deşeurilor în Romania......................................................................pag . 9 III.2. Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor...............................................pag 11 Capitolul IV- Deşeuri periculoase………………………………………………….pag 12 IV.1.Legislatie privind Gestiune Deseuri si Substante Chimice Periculoase............pag.14 IV.2.Listele deşeurilor periculoase………………………………………………....pag 15 IV.3.Caracteristicile deşerilor periculoase………………………………………….pag 16 Capitolul V- Transportul deşeurilor periculoase……………………………………pag 18 Capitolul VI- Reducerea şi minimizarea deşeurilor periculoase………………...…pag 19 VI.1.Metode de tratare a deşeurilor periculoase………………………………….....pag 20 Capitolul VII- Depozitarea deşeurilor periculoase………………………………….pag 21 Concluzii……………………………………………………………………….……pag 23 Bibliografie………………………………………………………………………….pag 24

2

Definiţia a fost modificată de Directiva Consiliului 91/156/CCE (Directiva cadru) astfel : “deşeu va însemna orice substanţă sau obiect pe care posesorul îl aruncă. Deoarece generarea excesivă de deşeuri este un simptom al proceselor de producţie ineficiente. Compoziţia şi cantitatea de deşeuri sunt puternic dependente de natura consumului. (XXX-2005) În momentul de faţă nu există o clasificare general acceptată a deşeurilor. al durabilităţii reduse a bunurilor şi al structurii consumului. Deşeurile reprezintă o pierdere enormă de resurse.Capitolul I Definiţia şi clasificarea deşeurilor Deşeurile sunt generate în diferitele stadii ale activităţii umane şi reprezintă o caracteristică inevitabilă a unei societăţi industrializate sau în curs de industrializare.(Oros. Cea mai bună clasificare generală pare a fi Reglementarea deşeurilor propusă de Comunitatea 3 . sau intenţionează sau este obligat să-l arunce”. Draghici-2002) Termenul “deşeu “ este definit în legislaţia europeană în articolul 1 al Directivei Consiliului 74/442/CEE privind deşeurile: “deşeu reprezintă orice substanţă sau obiect de care posesorul se debarasează conform prevederilor legislaţiei în vigoare”. atât sub formă de materiale cât şi de energie. precum şi de structura industrială şi economică. cantităţile de deşeuri pot fi considerate ca indicator pentru eficienţa cu care societatea utilizează materiile prime.

După destinaţie deşeurile constituie două subgrupe: recuperabile şi irecuperabile. 1. restaurante.mase plastice.2 Deşeuri stradale.Deşeuri industriale produse în cantitaţi foarte mari.de exemplu cenuşile produse de termocentralele funcţioneaza carbine. Rebut poate fi o maşină. rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole. amendată de Directiva Consiliului 91/156/CCE clasifică deşeurile după sursă. 3.magazine. dispensare şi cabinete medicale. specifice fluxurilor stradale (hârtii. c. 1.producătorii de deşeuri. agroalimentare etc. iar după origine pot fi grupate de asemenea în două subgrupe: rebuturi şi reziduuri. provenite din spitale. instituţii. . categorie în care intră explozibilii şi substanţele radioactive.2. Deşeuri de producţie . se pot deosebi următoarele tipuri de deşeuri: 1.(XXX-2005) Dupa provenienţă .provenite din activitatea caznică . procese şi direcţii din care provin. Deşeuri speciale.1. din zootehnie. hoteluri. 1. Deşeuri municipale şi asimilabile . furnizând baza pentru obţinerea de statistici comparabile şi compatibile privind deşeurile în Ţările Membre ale Comunităţii Europene. Deşeuri sanitare. 4 . Directivei Consiliului 74/442/CEE privind deşeurile. care propune clasificări pentru: a.pe care normele europene le clasifica în : Deşeuri Deşeuri Deşeuri industriale inerte. construcţii. Reziduuri sunt materiile prime.Europeană. b.de toxice. de exemplu şi din azbest.1 Deşeuri menajere.3. rezultat din staţiile de tratare a apelor uzate şi menajere. un utilaj sau un produs care nu mai poate fi folosit direct.4 Nămol oraşenesc . ramuri industriale. 3. 2.tratarea şi depozitarea deşeurilor.frunze.Deşeuri industriale stocabile .care sunt deşeuri generale în mediul urban si rural. radioactive Deşeuri nepericuloase provenite medicale. pe . 3.colectorii de deşeuri.3 Deşeuri din construcţii si demolări. provenite din activitatea de construcţii şi modernizare şi întreţinerea străzilor. Deşeuri agro-zootehnice provenite din agricultură şi în special.praf). netoxice. comerţ. 1.dar cele cele netoxice. 3.). de care periculoase industriale exemplu exemplu . materiale sau produse care sunt respinse în cursul unei fabricaţii sau a unor acţiuni umane (menaj.

Catalogul conţine 776 tipuri de deşeuri. -echipament electric şi electronic.( Oros. -vehicule la sfârşitul perioadei de utilizare. -deşeuri din construcţii şi demolări. Pentru o definire exactă . efluenţii gazoşi emişi în atmosferă.gestiuneadeseurilor. În funcţie de natura şi de efectul asupra oamenilor. 5 . deşeurile cele mai semnificative în ceea ce priveşte în ceea ce priveşte mărunţirea sunt: -deşeuri agricole. cele mai importante fiind : deşeurile radioactive. explozivii neutilizaţi. şi este orientată pe process şi mod de apariţie. subcategoria şi tipul. direcţiile din care apar.Clasificarea care consideră drept criteriu sursa are avantajul că. Aceasta este subdivizată în 20 de categorii principale. -textile şi îmbrăcăminte.ro/Data/pdf/cap_21. -deşeuri miniere şi de la cariere. -hârtie. Pentru descrierea unui deşeu există trei niveluri: categoria principală. -deşeuri de lemn.pdf) În mometul de faţă nu există un inventar realist al producerii. -sticlă. un singur deşeu trebuie descris utilizând toate cele trei niveluri. este în concordanţă cu modalităţile existente de colectare şi depozitare a deşeurilor. Unele categorii de deşeuri sunt excluse din CED. periculoase şi benigne. -materiale plastice. care nu epuizează complet subiectul. -deşeuri verzi. deşeurile se clasifică în trei mari categorii: radioactive. în multe cazuri. După direcţiile din care apar. -deşeuri de la furnale şi zgură din oţelării. (http://www. compoziţiei şi căilor de depozitare a deşeurilor pentru Europa ca întreg. Drăghici-2002) Catalogul European al Deşeurilor (CED) este o listă ilustrativă .

Iniţial reciclarea deşeurilor s-a bazat pe recuperarea deşeurilor de metale valoroase. Dezvoltarea economică şi socială durabilă fără deteriorarea calităţii mediului impune un management adecvat al deşeurilor fără epuizarea resurselor naturale. În primul rând ele nu sunt privite ca şi „resturi” care trebuie îndepărtate din motive sanitare. iar mai apoi recuperarea tuturor materialelor.Principiul precauţiei – trebuiesc anticipate problemele potenţiale. . În acest fel se impune un sistem integrat de reprelucrare şi reciclare a deşeurilor bazat pe un număr mare de tehnologii. În acest context managementul deşeurilor ocupă un rol important deoarece deşeurile nu sunt numai o potenţiala sursă de poluare. iar resturile arse şi deşeul ultim să fie depus pe platforme. utilizarea energiei si depozitarea deşeului ultim. Uniunea are principii ferme pe care se bazează diferitele niveluri ale sistemelor de management al deşeurilor: . În acest fel se pune accent pe reciclarea şi valorificarea deşeurilor. 6 trebuie să plătească costul . Managementul modern priveşte în alt mod deşeurile. . . producerea biogazului.Principiul proximităţii – deşeurile trebuiesc depozitate cât se poate de aproape de locul în care au fost produse.Principiul responsabilităţii producerii şi al plăţii poluării – acela care produce deşeurile sau contamineaza mediul înconjurător acţiunilor sale. Deşi nu există o reţetă care să se aplice în toate situaţiile. Managementul deşeurilor este un subiect complex format dintr-o multitudine de componente.Capitolul II Managementul deşeurilor Iniţial managementul deşeurilor avea drept obiectiv îndepărtarea deşeurilor şi curăţirea oraşelor. În mod particular managementul deşeurilor din Uniunea Europeană reprezintă o provocare deosebită prin faptul că ea nu trebuie să perturbe piaţa europeană. ci ca o sursă de materii si materiale prime. ele constituind şi o sursă de materii prime secundare.Principiul prevenirii – producerea deşeurilor trebuie minimizată si evitată pe cât posibil.

Oricum. transportul deşeurilor trebuie minimizat în vederea reducerii riscului de accidente şi economisirii resurselor. (XXX-2008) II. o Responsabilităţi adecvate stabilite prin legislaţie. 7 . pe teritoriul Europei.1. . deşeurile trebuiesc depozitate în locuri cât mai apropiate de acela în care au fost produse (principiul proximitatii). deci. tratarea şi depozitarea sunt foarte ieftine. prevenirea apariţiei deşeurilor.Problema transportului deşeurilor O cantitate prea mare de deşeuri se transportă înca pe distante lungi. depozitarea finală optimă şi îmbunătăţirea monitorizării. Politica UE stabileşte ca. 3.Să se utilizeze mijloace manageriale noi. drept consecinţă. In unele ţări standardele privitoare la tratare si depozitare sunt îngăduitoare şi. Dar transferarea deşeurilor dintr-o ţară cu standarde exigente de mediu (şi. o Planuri de management al deşeurilor. cu costuri mari de tratare şi depozitare) în ţări în care aceste operaţii nu sunt foarte costisitoare . cum sunt: o Instrumente economice de reglementare. 2. reciclarea şi reutilizarea. Strategia insistă de asemenea asupra necesităţii ca: . nu este o opţiune adecvata pe termen mediu si lung. o Statistici şi comparaţii utilizând date corecte.Aceste principii au căpătat o forma mai concreta în strategia generală privitoare la deşeuri a Uniunii Europene din 1996 care ierarhizeaza operaţiunile de management al deşeurilor: 1.Să se reducă deplasarea deşeurilor şi să se îmbunătăţească sistemul de reglementări privind transportul.

se intinde pe durata a cel putin doua generatii daca se insumeaza perioadele de amenajare (1-3 ani). in ordinea in care sunt percepute de populatie. 8 . dar si cu alte elemente poluante. un depozit de deseuri inseamna eliminarea de pe suprafata afectata acestei folosinte a unui numar de 30-300 specii/ha. In general. dar care in termenii conceptului de “dezvoltare durabila”. Metodele de tratare ale deşeurilor sunt variate. poluarea aerului. Depozitele de deşeuri Odată colectate. sunt:     modificari de peisaj si disconfort vizual. fara a considera si populatia microbiologica a solului. În principiu.II. urmează etapa de tratare a deşeurilor. exploatare (15-30 ani). la fel ca deşeurile în sine şi locul lor de provenienţă. depozitele de deseuri se numara printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact si risc pentru mediu si sanatatea publica. Atat exfiltratiile din depozite. deşeurile pot fi scoase din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în circuit (recuperate). cat si apele scurse pe versanti influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare. Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate de vant este deosebit de evidenta in zona depozitelor orasenesti actuale. Scurgerile de pe versantii depozitelor aflate in apropierea apelor de suprafata contribuie la poluarea acestora cu substante organice si suspensii. Principalele forme de impact si risc determinate de depozitele de deseuri orasenesti si industriale. ca urmare a lipsei de amenajari si a exploatarii deficitare. in care nu se practica exploatarea pe celule si acoperirea cu materiale inerte. Depozitele neimpermeabilizate de deseuri urbane sunt deseori sursa infestarii apelor subterane cu nitrati si nitriti. fapt ce se repercuteaza asupra folosintei acestora. In termeni de biodiversitate. poluarea apelor de suprafata.2. modificari ale fertilitatii solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe terenurile invecinate. Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deseuri este un proces ce poate fi considerat temporar. refacere ecologica si postmonitorizare (15-20 ani).

Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile toxice. cum ar fi împrăştierea de gunoaie. pe de alta parte. caini vagabonzi. screpere. atragerea dăunătorilor (insecte. Depozitele trebuie să dispună de sisteme de pază. compactoare. evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata. prezenta reziduurilor menajere usor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe si reduce poluarea mediului.Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata exploatarii depozitului. 9 . de utilaje (buldozere. Eliminarea deşeurilor prin depozitare în rampe (gropi) de gunoi fără vreo măsură ulterioară este actual o practică care nu mai este acceptată. produse petroliere. Vechile rampe. sobolani. au efecte negative asupra mediului. zguri metalurgice) care sunt depozitate in comun cu deseuri solide orasenesti. constituie surse de risc pentru sanatate datorita continutului lor in substante toxice precum metale grele. reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic initial. O rampă de gunoi realizată şi exploatată corect este o metodă relativ ieftină şi care satisface criteriile ecologice de eliminare ale deşeurilor. depozitarea în rampe de gunoi presupune la sfârşit închiderea depozitului prin acoperire cu pământ (îngropare) şi este o practică curentă în multe ţări. Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si combinatii inflamabile. depozite pentru deşeuri nepericuloase. rozătoare) şi poluarea aerului. necorespunzătoare. Actual. uleiuri uzate. reziduuri de la vopsitorii. Deseurile. explozive sau corozive. solventi. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane faciliteaza inmultirea si diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor acestora: insecte. depozite pentru materiale inerte şi depozite pentru un singur fel de deşeuri (monodeponie). ciori. dar mai ales cele industriale. În funcţie de tipul deşeurilor acceptate depozitele se clasifică în depozite pentru deşeuri periculoase. pesticide. Astfel de rampe se organizează în cariere în care exploatarea s-a încheiat sau în mine abandonate. excavatoare) şi de servicii de întreţinere a acestor utilaje. încărcătoare. laboratoare de analiză. a apelor şi a solului. echipamente de cântărire. instalaţii de recuperare a gazului de depozit şi de tratare a levigatului.

mercaptani. esteri şi alţi compuşi organici. Poluarea apei şi a solului se face prin levigat (lichidul scurs în urma proceselor biochimice). şi acoperite cu folii şi cu pământ.Poluarea aerului se produce prin miasme şi prin degajarea unor gaze rezultate în urma fermentării. Dacă nu există posibilitatea de valorificare locală. Aceste poluări pot fi aşa de puternice că împiedică creşterea plantelor deasupra acestor rampe. care pot fi din argilă (lut) sau din folii groase de material plastic (geomembrane) sau textil (geotextile). pe rampă deşeurile sunt compactate pentru a le mări densitatea şi stabilitatea. Grosimea stratului de argilă trebuie să fie mai mare de 1 m pentru deşeuri inerte sau nepericuloase şi mai mare de 5 m pentru deşeuri periculoase (http://ro.wikipedia. Problema deşeurilor în Romania La nivelul României. în lipsa unui strat izolator se infiltrează în sol şi poluează apele pânzelor freatice. În mod normal. problemele legate de gestionarea deşeurilor sunt. care produc efect de seră şi contribuie la încălzirea globală.org/wiki/Gestionarea_de%C5%9Feurilor) Capitolul III Deşeurile în România III.1. Rampele pentru deşeuri organice au instalaţii de recuperare a gazului de depozit. aldehide. Principalele componente ale acestui gaz sunt metanul (54 %) şi dioxidul de carbon (45 %). monoxid de carbon. 10 . care. cum ar fi dioxidul de carbon şi metanul. Pentru a împiedica levigatul să se infiltreze în sol rampele moderne sunt prevăzute cu straturi izolante. El poate fi valorificat prin ardere. în mare parte: • cantitatea de deşeuri nu se cunoaşte cu exactitate din cauza lipsei sistemelor de cântărire. la care se adaugă mici cantităţi de hidrogen sulfurat. se recomandă să fie totuşi ars la instalaţia de faclă deoarece dioxidul de carbon rezultat prin arderea metanului are un efect de seră mai mic decât al metanului iniţial.

• • • • colectarea deşeurilor menajere este neselectivă.php?page) 11 . deşeurile depozitate au conţinut mare de materiale organice care prin descompunere generează gaze cu efect de seră ( metan. În România 1. ţara noastră trebuie să recicleze 55% din deşeurile de ambalaje generate în anul 2013. iar reciclarea se axează doar pe acele tipuri de deseuri usor vandabile.000 tone de ambalaje au fost introduse pe piaţă în 2007.315.ro/index.300. 36.9%. a zonelor de agrement.sort. din care cca. Agenţia Naţionala pentru Protecţia Mediului a stabilit un obiectiv de 40% rată de reciclare a deşeurilor municipale în 2011.000 de tone de deşeuri. conducând la poluare. Deocamdată. au fost generate circa 36. iar în mediul rural aproape nimic nu se colectează organizat. în medie. nefiind contaminate.în apropierea locuiţelor. Potrivit legislaţiei europene. nu este organizată o reţea comercială pentru valorificarea deşeurilor. urmată de industria prelucratoare. Statistici oficiale. au reprezentat 380 de kilograme pe cap de locuitor. adică aproximativ 100. Fiecare roman generează cam 5 kilograme de deşeuri pe săptămînă . din care 99. depozitele existente sunt uneori amplasate în locuri sensibile. Din totalul deşeurilor municipale. aproximativ 40% reprezintă materiale reciclabile. circa 20% din locuitorii mediului urban nu au contracte de salubrizare.6% deşeuri periculoase.000 de tone de deşeuri pe zi.20% pot fi recuperate.4% reprezintă deşeuri nepericuloase şi 0. în anul 2004. Cel mai mare impact asupra populaţiei îl au deşeurile municipale care.• există cantităţi semnificative de deşeuri necolectate. Cele mai mari cantităţi provin din industria extractiva . arată că în România. Anual. Colectarea. depozitele nu sunt amenajate corespunzător. în 2004. Din acestea 36% au fost reciclate. dioxid de carbon). reciclarea şi tratarea deşeurilor reprezintă o prioritate şi se regăseşte şi în angajamentele asumate de România faţă de Uniunea Europeană. a apelor de suprafaţă. valorificarea energetică a deşeurilor nu este o practică de eliminare curentă în România.7 milioane de tone de deşeuri.94. ( http://www. nu a fost pus la punct sistemul de colectare selectivă pe întreg teritoriul ţării. Romania trebuie să gestioneze eficient.

Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor (PRGD). Cantitatea acestui tip de deşeuri generată în România este relativ scazută. determinată de dezvoltarea economică a ţării. De asemenea.pdf) 12 . Avem opt planuri regionale pentru gestionarea deşeurilor. autorităţile publice locale trebuie să asigure colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje prin serviciile publice de salubrizare.Instituţiile din industria sticlei. şi instalatii de reciclare. materiale plastice. materiale feroase şi neferoase. Exista operatori economici reciclatori de deşeuri de hârtie şi carton. toate depozitele necontrolate vor fi închise şi ecologizate. Aceştia preiau deşeurile de la colectorii autorizaţi. fluxul deşeurilor colectate separat va fi eficientizat. hârtiei şi cartonului şi maselor plastice au început să preia aceste deşeuri de la centrele de colectare în vederea reciclării şi/sau valorificării. precum şi prin amenajarea de spaţii adecvate şi amplasarea de containere pentru gunoiul diferenţiat. lemn. sticlă. Populaţia a fost instruită cum să separe la sursă diferitele categorii de deşeuri. Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor România dispune de un instrument pentru reducerea poluării mediului. pentru îmbunătăţirea sănătaţii publice. (http://www. şi se vor construi noi depozite controlate. şi pentru promovarea dezvoltării durabile . ci doar o reutilizare interna în gospodăria proprie sau o comercializare pe o piata nedeclarată. se urmăreşte colectarea întregii cantităţi de deşeuri generate. III. staţii de sortare şi de compostare. Nu există încă un sistem adecvat de valorificare a deşeurilor din construcţii şi demolări. În România. dar se prognozează o creştere.2.granturi-phare-deseuri.ro/docs/Plan_regional/LUCRU %20Reg%201%20NE-%20draft%20PRGD%20revizuit.

depozitate sau organizate în acest fel. stocate. EPA a dezvoltat definiţia reglementară a deşeurilor periculoase care încorporează atât listele cât şi caracteristicile acestora.epa. a concentraţiilor sau a caracteristicilor chimice. Cele mai periculoase substanţe chimice sunt 13 .html) Aceste deşeuri provin în cea mai mare parte din industria chimică. solvenţi organici halogeni.gov/lawsregs/laws/rcra. din cauza cantităţilor lor. vopsele. unităţi medicale. ateliere auto. Sunt reprezentate prin compuşi metalici. dacă sunt prezente într-un deşeu îl fac periculos. RCRA defineşte deşeul periculos ca : un deşeu solid sau o combinaţie de deşeuri solide care. eteri. fenoli. fizice sau infecţioase pot cauza sau contribui semnificativ la creşterea mortalităţii sau o creştere în mod irevesibil a îmbolnăvirilor sau posedă o prezenţă substanţială sau un potenţial pericol asupra sănătăţii umane sau a mediului când sunt tratate. Pentru dezvoltarea definiţiei reglementare a deşeului periculos au fost folosite două mecanisme diferite : prin listarea anumitor deşeuri specifice ca şi periculoase şi prin identificarea caracteristicilor care. pesticide. acizi compuşi organofosforici. transportate. cianuri.. rafinării. Definiţia statutară citată mai sus este rar folosită astăzi. în SUA prima lege privind problema deşeurilor periculoase a fost trecută prin Congres. În primul rand a servit ca şi un ghid general pentru EPA în scopul dezvoltării definiţiei reglementare a deşeului periculos. (http://www. Această legislaţie este numită Actul privind Convervarea şi Recuperarea Resurselor (RCRA).Capitolul IV Deşeuri periculoase În 1976. Există totodată două definiţii ale deşeurilor periculoase sub programul RCAR: o definiţie statutară şi o definiţie reglementară. industria metalurgică. reziduuri de spital.

Alba. au fost identificate 145 de tipuri de deşeuri periculoase. Principalele tipuri de deşeuri periculoase generate în 2003 au fost: • • • • deşeuri de sodă calcinată (leşii caustice) fosfogips deşeuri petroliere zguri din metalurgia neferoasă (a plumbului) 14 . pesticidele. Olt. care stă la baza producerii altor substanţe toxice periculoase. Pentru eliminarea deşeurilor radioactive România are nevoie de două depozite de deşeuri care să stocheze deşeurile radioactive de la Centrala Nucleară de la Cernavodă. Este vorba despre uleiul de motor. cum ar fi medicamentele. Majoritatea deşeurilor periculoase provin din industria chimică (anorganică şi organică). doar o parte dintre deseurile periculoase sunt colectate separat si reciclate. Deocamdata. Toate aceste tipuri au însumat o cantitate generata de peste 2. substantele folosite la deblocarea tevilor. Dioxina apare de asemenea şi la arderea reziduurilor menajere conţinând plastic sau lemn tratat cu substanţe chimice clorurate.org/wiki/Gestionarea_de%C5%9Feurilor) In 2003. innalbitorii. ceea ce reprezintă 3% din totalul deşeurilor produse în 2003. vopselele. Dolj. produsele pentru eradicarea gandacilor. Dioxina este un component al erbicidelor clorurate folosite destul de intens în agricultură. ierbicidele.wikipedia. Un caz aparte de deşeuri periculoase este cel al deşeurilor radioactive. vopseaua. inclusiv sterilul minier. bateriile auto. bateriile portabile. O altă substanţă extrem de toxică reprezintă dioxina. (http://ro. Prahova. în România. medicamentele si alte produse pe baza de substante chimice fac parte din categoria substantelor periculoase. Constanţa. Detergentii cum ar fi clorul.pesticidele folosite în agricultură pentru protecţia plantelor contra bolilor şi dăunătorilor. din totalul de 237 înscrise în Catalog European de Deseuri. ci doar prin depozitare. Restul. de la rafinarea petrolului şi din procesele termice. nu sunt deocamdata colectate separat.2 milioane tone de deşeuri. bateriile telefoanelor mobile. Acestea nu pot fi eliminate prin distrugere. Cantităţi considerabile de deşeuri periculoase au fost înregistrate în judeţele Vâlcea. Bacău.

ro/referate/comert/problematica_deseurilor_in_romania93839. Hotararea Guvernului nr. nr.O. 659/05.06.Of. 448/2005 privind gestiunea deseurilor de echipamente electrice si electronice -M.M. Legislatie privind Gestiune Deseuri si Substante Chimice Periculoase 1. 1. periculoase. 426/2001 -M.Of. 283/22.Of. Hotararea Guvernului nr.07. nr. Hotararea Guvernului nr. în cadrul industriei predominând deşeurile de sodă calcinată (judeţele Alba. 160/24.Of.2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si aprobarea listei cuprinzand deseurile. spre publicare) 7. 1057/2001 M.M. nr. 491/10.Of. 78/2000 . nr. 2406/2004 -M. 162/2002) (la M. 170/2004 -M. Dolj şi Vâlcea) Metalurgia este o altă activitate industrială care produce cantităti mari de deşeuri chimice şi fosfogips (judetul Bacău).regielive.2004 privind gestionarea anvelopelor uzate 5. (http://facultate. Hotararea Guvernului nr. 856/2002.2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr.2005 15 . cu preponderenţă zguri din metalurgia aluminiului (judeţul Olt) şi altor metale neferoase (judeţul Maramureş). nr.Of.09. nr. inclusiv deseurile periculoase 4. Hotararea Guvernului nr.2000 privind regimul deseurilor 2. Hotararea Guvernului nr.11.• • • • • reziduuri halogenate din chimia organică nămoluri cianurate cu metale grele baterii uzate cu plumb deşeuri de la epurarea gazelor amestecuri de grăsimi şi uleiuri de la separarea grăsimilor din apele uzate. nr.html?in=all&s=management%20deseur%20roman) IV. 349/2005 privind depozitarea deseurilor (abroga HG nr. 32/2005 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz 6.06. 411/25.02. Cea mai mare cantitate de deşeuri periculoase s-a generat. 700/05.2001 privind regimul bateriilor si acumulatorilor care contin substante periculoase 3. Legea nr.Of.

Utilizarea listelor pentru definirea deşeurilor periculoase prezintă anumite avantaje şi dezavantaje. Aceste deşeuri sunt descries sau enumerate în patru liste diferite.8. EPA a studiat şi enumerate sute de deşeuri periculoase a deşeurilor industriale specifice. Un avantaj ar fi că listele fac procesele de identificare a deşeurilor periculoase uşoare pentru agenţii deşeurilor industriale. Deoarece procesele care produc aceste deşeuri pot decurge în sectoare diferite ale industriei.php?id=18) IV.ro/index.04. Legea nr. nefiind necesare analizele de laborator. Aceste liste sunt: • Lista F desemnează ca deşeuri periculoase particulare deşeurile provenite din anumite procese de fabricare sau industriale comune.2.Of. listele de deşeuri periculoase pot regal când nu este necesar anumite deşeuri care nu posedă o ameninţare semnificativă asupra sănătăţii.societatedurabila. Un alt dezavantaj este lipsa de flexibilitate a listelor. Nr 359/27. 263/2005 Privind regimul substantelor si produselor chimice periculoase (http://www. Hotararea Guvernului nr. De exemplu listele nu pot contoriza toate deşeurile periculoase. 541/2003 privind stabilirea unor masuri pentru limitarea emisiilor in aer ale anumitor poluanti proveniti din instalatii mari de ardere -M. Utilizarea listelor EPA prezintă de asemenea câteva dezavantaje.349/2002) 9. Compoziţia actuală a deşeului nu este o consideraţie suficientă pentru a schimba încadrarea deşeului. Hotararea de Guvern nr 322/2005 pentru modificarea si completarea HG nr. deşeurile 16 . 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje ( abroga HG nr. Este nevoie doar de cunoştinţe despre originea deşeului pentru a determina dacă este enumerate. Listele desemnează un deşeu ca fiind periculos dacă el provine dintr-o categories au clasă particulară.2005 10. Prin compararea oricărui deşeu cu descrierile deşeurilor enumerate se poate determina uşor dacă deşeul este periculor. Astfel.Listele deşeurilor periculoase Listele deşeurilor periculoase descriu deşeurile din diferite procese industriale. deşeuri din sectoare specifice ale industriei sau deşeuri de tipul formulelor chimice specifice.

• Lista P şi lista U sunt similare în aceea că ambele conţin formulări pur periculoase sau comerciale ale câtorva chimicale nefolosite specifice. dacă acesta nu se gaseşte pe nici una din liste: Deşeurilor periculoase li se alocă câte o literă (cod) şi se clasifică în: deşeuri toxice (T). De exemplu deşeurile cu codul H sunt supuse unor standarde de management mai stricte decât celelalte deşeuri. Si acestor deşeuri le sunt atribuite coduri ca şi celor din listă (exemplu D00X). urmată de trei cifre (exemplu F001). Fiecare din cele patru liste desemnează de la 30 până la câteva sute de deşeuri periculoase. constând dintr-o literă asociată cu lista. Drăghici-2002) IV. Fiecărui deşeu din listă îi este alocat un cod. Există patru criterii diferite prin care se poate încadra un deşeu ca fiind periculos. deşeuri periculoase acute (H). 13 industrii pot genera deşeuri din lista K.din lista F sunt cunoscute ca şi deşeuri provenite din surse nespecifice. insă nu toate deşeurile provenite din aceste 13 industrii sunt periculoase.Caracteristicile deşerilor periculoase O caracteristică a unui deşeu periculos este o proprietate care indică capacitatea unui deşeu de a poseda o ameninţare suficientă pentru a deservii reglementărilor de deşeu periculos. coroziune. Codurile alocate implică anumite reglementări care se aplică în manevrarea deşeurilor. • Lista K desemnează ca fluxuri de deşeuri periculoase particulare acele deşeuri provenite din anumite industrii specifice. Inflamabilitatea 17 . Aceste deşeuri sunt clasificate în şapte grupe. deşeuri inflamabile (I). toxicitate. reactivitate. deşeuri cu toxicitate caracteristică (E).3. deşeuri reactive (R). O caracteristică a unui deşeu periculos trebuie să fie detectată prin utilizarea metodelor de testare standard. 1. (Oros. deşeuri corozive (C). Caracteristicile care dau periculozitate deşeurilor sunt: imflamabilitate.

5.Deşeurile inflamabile care pot lua foc usor şi pot susţine arderea. curăţători şi alte deşeuri industriale prezintă pericol de aprindere.Coroziunea Deşeurile corozive sunt deşeuri acide sau alcaline (bazice) care pot coroda sau dizolva uşor metale sau alte materiale. Cele mai inflamabile deşeuri sunt lichidele în formă fizică. Un deşeu nelichid poate fi poate fi periculos datorită inflamabilităţii dacă se poate aprinde spontan şi poate arde atât de puternic încât să creeze un pericol. Această proprietate se testează printr-un test. Un deşeu este considerat coroziv dacă are pH-ul mai mic sau egal cu 2 sau mai mare sau egal cu 12. Ele sunt deasemenea printre cele mai commune fluxuri de deşeuri periculoase. Testul punctului de aprindere determină temperature cea mai mică la care un compus chimic se aprinde când este expus la flacără. 2.Reactivitatea 18 . Deşeul de acid sulfuric din bateriile autovehiculelor este un exemplu de deşeu coroziv. 3. Multe vopsele.

denumit expeditor. denumit destinatar. (Oros. avându-se în vedere pe cât posibil ocolirea oraşelor. Ruta de transport a deşeurilor periculoase se stabileşte de către expeditor şi transportator. Nu există o metodă de testare de încredere pentru a evalua potenţialul deşeului de a exploda sau reacţiona violent în condiţii de manevrare obişnuite.Toxicitatea Scurgerea compuşilor toxici în cursurile apelor potabile de adâncime este unul din cele mai obişnuite moduri de a expune populaţia chimicalelor găsite în deşeurile industriale. Drăghici-2002) Capitolul V Transportul deşeurilor periculoase Transportul deşeurilor periculoase se efectuează de la generator sau deţinător. Pentru efectuarea transportului este necesar si acordul agenţiei judetene pentru protecţia mediului în a cărei rază teritorială se află instalaţia de tratare/valorificare/eliminare. 4.Un deşeu reactiv este unul care explodează uşor sau este supus unei reacţii violente. 19 . către operatorul economic care realizează operaţia de colectare/stocare temporara/tratare/valorificare/eliminare. Exenple obişnuite sunt muniţiile şi explozibilele descărcate. şi se autorizează de către inspectoratul pentru situaţii de urgenţă.

Există câteva moduri prin care cantităţile de deşeuri pot fi reduse. 20 . modificări de proces şi reciclarea. -transfer ca material brut la alt proces (deşeu într-un proces. separarea şi concentrarea deşeurilor. Există patru moduri de reciclare: -reciclarea directă ca material brut la generator. formularul de expeditie/transport deşeuri periculoase. reutilizarea.avocatnet. prin întoacerea la materia primă a materialului brut când nu este complet consumat într-un process de sinteză.ro/content/articles) Capitolul VI Reducerea şi minimizarea deşeurilor periculoase Multe probleme privind deşeurile periculoase pot fi evitate chiar de la început prin reducerea deşeurilor de la sursă şi minimizarea deşeurilor. îndepărtarea resurselor şi reciclarea deşeurilor. printre care: reducerea la sursă. Cele mai obişnuite categorii de reduceri la sursă şi reduceri de volum sunt: substituţia materialelor.materie primă în altul). nu trebuie să conţină aprobarea agenţiei pentru protecţia mediului Destinatarul este obligat să preleveze o probă din fiecare transport de deşeuri periculoase.Pentru deşeurile periculoase generate în cantitate mai mică de 1 t/an. (www. Deşeurile periculoase care fac obiectul transportului trebuie să fie ambalate şi etichetate în conformitate cu prevederile legale.utilizarea proceselor de tratare care reduc cantităţile de deşeuri necesare depunerii finale. segregarea la sursă. pe care să o pastreze în condiţii de siguranţă şi etichetată corespunzator un interval de cel putin 3 luni.

Metode termice Pot fi folosite pentru reducerea volumului. filtrare. dar poate servi la pregătirea materialului pentru reciclare sau depunerea finală într-o manieră care oferă siguranţă mai mare decât depunerea fără tratare. Metode biologice Aceste procedee sunt: biodegradarea. centrifugare. Tranziţie de fază: distilare. hidroliză. Operaţiile chimice de tratare includ printre altele neutralizarea acido-bazică. de oxidare-reducere. chimică. precipitare chimică. inflamabilitate. tratarea aerobă a deşeurilor. Transfer de fază: extracţie cu solvent. şi anume de proprietăţile acido-bazice.Metode de tratare a deşeurilor periculoase Câteva tipuri de deşeuri periculoase pot fi detoxificate sau făcute mai puţin periculoase pot fi detoxificate sau făcute mai puţin periculoase prin metode de tratare fizică. extracţie şi scurgere chimică. complexare. evaporare. substanţei organice mobile şi distrugerea materialelor patogene şi toxice. Metode fizice • • • • Separare de fază: sedimentare. Tratarea deşeurilor periculoase poate fi costisitoare. -recuperarea energiei. scurgere. combustibile. stripare. electrodializă. precipitare fizică. de exemplu de la incinerarea deşeurilor periculoase combustibile. reactivitate. corozivitate şi altele. Cel mai aplicat procedeu de tratare termică este incinerarea. îndepărtarea substanţelor volatile. precipitare. decantare. termică şi biologică. flotaţie. tratarea anaerobă a deşeurilor. oxidare. ca de exemplu utilizarea unui deşeu alcalin pentru neutralizarea unui deşeu acid. Separare moleculară: osmoza inversă. 21 .-utilizare pentru controlul poluării sau tratarea deşeului. care utilizează bacterii şi ciuperci aerobe. Metode chimice Depinde de proprietăţile chimice ale constituenţilor deşeurilor. Alte procedee sunt piroliza şi oxidarea umedă. mineralizarea. VI.1. uscare.

la Slobozia. Sunt considerate depozite sau spaţii de depozitare clădirile. Procesul de barbotare a aerului este un process de volatilizare in situ pentru striparea compuşilor volatili din apele de adâncime. prevăzute cu echipamentele şi dotările necesare prin care să se asigure păstrarea şi conservarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase. construcţiile şi orice alte locuri amenajate special în acest scop.Au fost dezvoltate şi alte procese de tratare a deşeurilot periculoase. Fitoremedierea este procesul în care se utilizează plante vasculare pentru remedierea solurilor contaminate de suprafaţă. alte astfel de depozite sunt în construcţie. în special remedierea. în vederea introducerii lor în circuitul productiv sau comercial ori a utilizării pentru prestarea unor servicii către populaţie. există în acest moment un singur depozit pentru substanţe periculoase la strandarde europene în România . (Oros. Drăghici-2002) Capitolul VII Depozitarea deşeurilor periculoase Depozitarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase reprezintă activitatea agenţilor economici de a pune la păstrare şi conservare aceste produse. în depozite sau orice alte spaţii de depozitare. 22 .

dacă este cazul. instalaţii de neutralizare a produselor corosive sau toxice.Echipamentele şi dotările necesare amenajării unui depozit sunt următoarele: • • • • • • • • ventilaţia naturală sau instalaţii de ventilaţie. extinctoare. hidranţi şi furtune de apă etc. furtune speciale pentru operaţiunile de încărcare-descărcare şi sisteme de drenare a scurgerilor. canale sau şanţuri de scurgere. prevăzute cu duze pentru stingerea incendiilor sau exploziilor . mijloace şi dispozitive de stingere a incendiilor. ziduri sau diguri de protecţie. cum ar fi: lăzi cu nisip. instalaţii de răcire cu apă. lopeţi. instalaţii de pulverizare a apei sau aburului. La realizarea depozitelor şi spaţiilor de depozitare pentru substanţele şi preparatele chimice periculoase trebuie să fie avute în vedere următoarele: 23 .

2. În present deşeurile în general şi cele periculoase în particular sunt din ce în ce mai bine gestionate. Dacă sunt manageriate corespunzător deşeurile periculoase nu reprezintă un risc atât de mare pentru sănătatea populaţiei şi mediu.1. distanţele minime de siguranţă între depozite sau spaţii de depozitare şi alte construcţii. Dezvolarea durabilă nu poate exista fără o bună administrare a deşeurilor. 24 . categoriile de pericol de incendiere sau explozie.ro/referate/comert/problematica_deseurilor_in_romania93839. corozivitatea şi efectele toxice sau nocive ale substanţelor şi preparatelor chimice periculoase ce urmează a fi depozitate. 3.html?in=all&s=management%20deseur%20roman) Concluzii Programele de management ale deşeurilor încep să ia amploare şi ajută la schimbarea percepţiei generale asupra deşeurilor şi la conştientizarea riscului pe care acestea îl constituie. sensibilitatea la coroziune şi posibilitatea de nu se impregna cu produse toxice sau nocive.regielive. (http://facultate. gradul de rezistenţă la foc al construcţiei.

III.Broşură deşeuri. 2005 . 2008. 2002.Bibliografie • • • • Oros Vasile.granturi-phare-deseuri. pag.Brasov. XXX -Metode şi tehnologii de gestionare a deseurilor – Ministerul Mediului şi Gospodaririi Apelor.ro/docs/.1-3. Camelia Draghici-“Managementul deseurilor”. 69-74 .accesat 28. Editura Univ. Transilvania. http://www. XXX.2009 25 .

ro/content/articles.accesat 28.sort.html.accesat 28.III.2009 http://www.III.gestiuneadeseurilor.ro/index.html?in=all&s=management%20deseur%20roman.2009 26 .III.avocatnet.gov/lawsregs/laws/rcra.2009 http://www.III.ro/index.accesat 28.ro/Data/pdf/cap_21.php?page -accesat 28.• • • • • • • http://www.2009 http://facultate.pdf.wikipedia.III.III.ro/referate/comert/problematica_deseurilor_in_romania93839.2009 http://www.societatedurabila.epa.org/wiki/Gestionarea_de%C5%9Feurilor -accesat 28.2009 http://ro.III.php?id=18.regielive.accesat 28.2009 http://www.accesat 28.