P. 1
Deseuri periculoase

Deseuri periculoase

|Views: 5,507|Likes:
Published by gr8girl

More info:

Published by: gr8girl on Nov 29, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/14/2013

pdf

text

original

Deşeuri periculoase

1

Cuprins

Cuprins……………………………………………………………………………....pag. 1 Capitolul I- Definiţia şi clasificarea deşeurilor……………………………………...pag. 2 Capitolul II- Managementul deşeurilor……………………………………………...pag. 5 II.1.Problema transportului deşeurilor…………………………………………….....pag.6 II.2. Depozitele de deşeuri…………………………………………………………...pag.7 Capitolul III- Deşeurile în România………………………………………………....pag.9 III.1. Problema deşeurilor în Romania......................................................................pag . 9 III.2. Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor...............................................pag 11 Capitolul IV- Deşeuri periculoase………………………………………………….pag 12 IV.1.Legislatie privind Gestiune Deseuri si Substante Chimice Periculoase............pag.14 IV.2.Listele deşeurilor periculoase………………………………………………....pag 15 IV.3.Caracteristicile deşerilor periculoase………………………………………….pag 16 Capitolul V- Transportul deşeurilor periculoase……………………………………pag 18 Capitolul VI- Reducerea şi minimizarea deşeurilor periculoase………………...…pag 19 VI.1.Metode de tratare a deşeurilor periculoase………………………………….....pag 20 Capitolul VII- Depozitarea deşeurilor periculoase………………………………….pag 21 Concluzii……………………………………………………………………….……pag 23 Bibliografie………………………………………………………………………….pag 24

2

Compoziţia şi cantitatea de deşeuri sunt puternic dependente de natura consumului. al durabilităţii reduse a bunurilor şi al structurii consumului.Capitolul I Definiţia şi clasificarea deşeurilor Deşeurile sunt generate în diferitele stadii ale activităţii umane şi reprezintă o caracteristică inevitabilă a unei societăţi industrializate sau în curs de industrializare. Definiţia a fost modificată de Directiva Consiliului 91/156/CCE (Directiva cadru) astfel : “deşeu va însemna orice substanţă sau obiect pe care posesorul îl aruncă. Deşeurile reprezintă o pierdere enormă de resurse.(Oros. Deoarece generarea excesivă de deşeuri este un simptom al proceselor de producţie ineficiente. Draghici-2002) Termenul “deşeu “ este definit în legislaţia europeană în articolul 1 al Directivei Consiliului 74/442/CEE privind deşeurile: “deşeu reprezintă orice substanţă sau obiect de care posesorul se debarasează conform prevederilor legislaţiei în vigoare”. sau intenţionează sau este obligat să-l arunce”. precum şi de structura industrială şi economică. atât sub formă de materiale cât şi de energie. cantităţile de deşeuri pot fi considerate ca indicator pentru eficienţa cu care societatea utilizează materiile prime. (XXX-2005) În momentul de faţă nu există o clasificare general acceptată a deşeurilor. Cea mai bună clasificare generală pare a fi Reglementarea deşeurilor propusă de Comunitatea 3 .

3. Deşeuri de producţie . specifice fluxurilor stradale (hârtii.dar cele cele netoxice. procese şi direcţii din care provin. categorie în care intră explozibilii şi substanţele radioactive. agroalimentare etc. .colectorii de deşeuri. ramuri industriale. construcţii. 1. din zootehnie. Deşeuri municipale şi asimilabile .4 Nămol oraşenesc . b. Directivei Consiliului 74/442/CEE privind deşeurile. instituţii. Reziduuri sunt materiile prime. rezultat din staţiile de tratare a apelor uzate şi menajere.mase plastice.provenite din activitatea caznică .2. 4 . 1.). furnizând baza pentru obţinerea de statistici comparabile şi compatibile privind deşeurile în Ţările Membre ale Comunităţii Europene. care propune clasificări pentru: a.pe care normele europene le clasifica în : Deşeuri Deşeuri Deşeuri industriale inerte. 1. un utilaj sau un produs care nu mai poate fi folosit direct. 3. de care periculoase industriale exemplu exemplu .2 Deşeuri stradale. amendată de Directiva Consiliului 91/156/CCE clasifică deşeurile după sursă. rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole. După destinaţie deşeurile constituie două subgrupe: recuperabile şi irecuperabile. 3. Deşeuri sanitare.Deşeuri industriale stocabile .1.frunze. dispensare şi cabinete medicale. 1. materiale sau produse care sunt respinse în cursul unei fabricaţii sau a unor acţiuni umane (menaj.3 Deşeuri din construcţii si demolări.3.tratarea şi depozitarea deşeurilor.magazine.care sunt deşeuri generale în mediul urban si rural.praf). Rebut poate fi o maşină. iar după origine pot fi grupate de asemenea în două subgrupe: rebuturi şi reziduuri. netoxice. radioactive Deşeuri nepericuloase provenite medicale.de toxice. provenite din spitale.Deşeuri industriale produse în cantitaţi foarte mari.1 Deşeuri menajere.(XXX-2005) Dupa provenienţă .Europeană.producătorii de deşeuri. restaurante.de exemplu cenuşile produse de termocentralele funcţioneaza carbine. Deşeuri speciale. se pot deosebi următoarele tipuri de deşeuri: 1. hoteluri. c. de exemplu şi din azbest. 2. provenite din activitatea de construcţii şi modernizare şi întreţinerea străzilor. comerţ. 3. Deşeuri agro-zootehnice provenite din agricultură şi în special. pe .

ro/Data/pdf/cap_21. Aceasta este subdivizată în 20 de categorii principale. Pentru o definire exactă . Catalogul conţine 776 tipuri de deşeuri. -echipament electric şi electronic. (http://www. explozivii neutilizaţi. efluenţii gazoşi emişi în atmosferă. în multe cazuri. În funcţie de natura şi de efectul asupra oamenilor. 5 . direcţiile din care apar. Unele categorii de deşeuri sunt excluse din CED. şi este orientată pe process şi mod de apariţie. deşeurile se clasifică în trei mari categorii: radioactive. -textile şi îmbrăcăminte. -deşeuri de la furnale şi zgură din oţelării. un singur deşeu trebuie descris utilizând toate cele trei niveluri.pdf) În mometul de faţă nu există un inventar realist al producerii. deşeurile cele mai semnificative în ceea ce priveşte în ceea ce priveşte mărunţirea sunt: -deşeuri agricole. compoziţiei şi căilor de depozitare a deşeurilor pentru Europa ca întreg. Drăghici-2002) Catalogul European al Deşeurilor (CED) este o listă ilustrativă .Clasificarea care consideră drept criteriu sursa are avantajul că.( Oros. -sticlă. -deşeuri din construcţii şi demolări. -vehicule la sfârşitul perioadei de utilizare. -deşeuri de lemn.gestiuneadeseurilor. -hârtie. -deşeuri verzi. -materiale plastice. este în concordanţă cu modalităţile existente de colectare şi depozitare a deşeurilor. cele mai importante fiind : deşeurile radioactive. periculoase şi benigne. care nu epuizează complet subiectul. subcategoria şi tipul. După direcţiile din care apar. Pentru descrierea unui deşeu există trei niveluri: categoria principală. -deşeuri miniere şi de la cariere.

Managementul deşeurilor este un subiect complex format dintr-o multitudine de componente. Uniunea are principii ferme pe care se bazează diferitele niveluri ale sistemelor de management al deşeurilor: .Capitolul II Managementul deşeurilor Iniţial managementul deşeurilor avea drept obiectiv îndepărtarea deşeurilor şi curăţirea oraşelor. În primul rând ele nu sunt privite ca şi „resturi” care trebuie îndepărtate din motive sanitare. iar mai apoi recuperarea tuturor materialelor. În acest fel se impune un sistem integrat de reprelucrare şi reciclare a deşeurilor bazat pe un număr mare de tehnologii.Principiul responsabilităţii producerii şi al plăţii poluării – acela care produce deşeurile sau contamineaza mediul înconjurător acţiunilor sale. 6 trebuie să plătească costul . În acest fel se pune accent pe reciclarea şi valorificarea deşeurilor. . producerea biogazului.Principiul prevenirii – producerea deşeurilor trebuie minimizată si evitată pe cât posibil. Deşi nu există o reţetă care să se aplice în toate situaţiile. În acest context managementul deşeurilor ocupă un rol important deoarece deşeurile nu sunt numai o potenţiala sursă de poluare. utilizarea energiei si depozitarea deşeului ultim. Managementul modern priveşte în alt mod deşeurile. Dezvoltarea economică şi socială durabilă fără deteriorarea calităţii mediului impune un management adecvat al deşeurilor fără epuizarea resurselor naturale. În mod particular managementul deşeurilor din Uniunea Europeană reprezintă o provocare deosebită prin faptul că ea nu trebuie să perturbe piaţa europeană. ci ca o sursă de materii si materiale prime.Principiul precauţiei – trebuiesc anticipate problemele potenţiale.Principiul proximităţii – deşeurile trebuiesc depozitate cât se poate de aproape de locul în care au fost produse. . iar resturile arse şi deşeul ultim să fie depus pe platforme. . ele constituind şi o sursă de materii prime secundare. Iniţial reciclarea deşeurilor s-a bazat pe recuperarea deşeurilor de metale valoroase.

prevenirea apariţiei deşeurilor. Dar transferarea deşeurilor dintr-o ţară cu standarde exigente de mediu (şi. (XXX-2008) II.1. . 7 . depozitarea finală optimă şi îmbunătăţirea monitorizării. Strategia insistă de asemenea asupra necesităţii ca: . transportul deşeurilor trebuie minimizat în vederea reducerii riscului de accidente şi economisirii resurselor.Aceste principii au căpătat o forma mai concreta în strategia generală privitoare la deşeuri a Uniunii Europene din 1996 care ierarhizeaza operaţiunile de management al deşeurilor: 1. cu costuri mari de tratare şi depozitare) în ţări în care aceste operaţii nu sunt foarte costisitoare . 2. o Planuri de management al deşeurilor. Oricum. o Responsabilităţi adecvate stabilite prin legislaţie. drept consecinţă. deşeurile trebuiesc depozitate în locuri cât mai apropiate de acela în care au fost produse (principiul proximitatii). 3.Să se reducă deplasarea deşeurilor şi să se îmbunătăţească sistemul de reglementări privind transportul. nu este o opţiune adecvata pe termen mediu si lung. o Statistici şi comparaţii utilizând date corecte.Problema transportului deşeurilor O cantitate prea mare de deşeuri se transportă înca pe distante lungi. cum sunt: o Instrumente economice de reglementare. Politica UE stabileşte ca. tratarea şi depozitarea sunt foarte ieftine. In unele ţări standardele privitoare la tratare si depozitare sunt îngăduitoare şi.Să se utilizeze mijloace manageriale noi. reciclarea şi reutilizarea. deci. pe teritoriul Europei.

dar care in termenii conceptului de “dezvoltare durabila”.2. in ordinea in care sunt percepute de populatie. În principiu. Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate de vant este deosebit de evidenta in zona depozitelor orasenesti actuale. Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deseuri este un proces ce poate fi considerat temporar. Metodele de tratare ale deşeurilor sunt variate. sunt:     modificari de peisaj si disconfort vizual. dar si cu alte elemente poluante. la fel ca deşeurile în sine şi locul lor de provenienţă. urmează etapa de tratare a deşeurilor. ca urmare a lipsei de amenajari si a exploatarii deficitare. 8 . modificari ale fertilitatii solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe terenurile invecinate.II. Scurgerile de pe versantii depozitelor aflate in apropierea apelor de suprafata contribuie la poluarea acestora cu substante organice si suspensii. Depozitele neimpermeabilizate de deseuri urbane sunt deseori sursa infestarii apelor subterane cu nitrati si nitriti. poluarea apelor de suprafata. Atat exfiltratiile din depozite. cat si apele scurse pe versanti influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare. deşeurile pot fi scoase din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în circuit (recuperate). fapt ce se repercuteaza asupra folosintei acestora. fara a considera si populatia microbiologica a solului. se intinde pe durata a cel putin doua generatii daca se insumeaza perioadele de amenajare (1-3 ani). in care nu se practica exploatarea pe celule si acoperirea cu materiale inerte. depozitele de deseuri se numara printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact si risc pentru mediu si sanatatea publica. exploatare (15-30 ani). un depozit de deseuri inseamna eliminarea de pe suprafata afectata acestei folosinte a unui numar de 30-300 specii/ha. In general. poluarea aerului. refacere ecologica si postmonitorizare (15-20 ani). Depozitele de deşeuri Odată colectate. In termeni de biodiversitate. Principalele forme de impact si risc determinate de depozitele de deseuri orasenesti si industriale.

Deseurile. 9 . reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic initial. prezenta reziduurilor menajere usor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe si reduce poluarea mediului. depozite pentru materiale inerte şi depozite pentru un singur fel de deşeuri (monodeponie). Actualele practici de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane faciliteaza inmultirea si diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor acestora: insecte. O rampă de gunoi realizată şi exploatată corect este o metodă relativ ieftină şi care satisface criteriile ecologice de eliminare ale deşeurilor. screpere. pesticide. Vechile rampe. cum ar fi împrăştierea de gunoaie. ciori. de utilaje (buldozere. caini vagabonzi. compactoare. explozive sau corozive. În funcţie de tipul deşeurilor acceptate depozitele se clasifică în depozite pentru deşeuri periculoase. echipamente de cântărire. solventi. laboratoare de analiză. au efecte negative asupra mediului. constituie surse de risc pentru sanatate datorita continutului lor in substante toxice precum metale grele. a apelor şi a solului. încărcătoare. reziduuri de la vopsitorii. evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata. dar mai ales cele industriale. Depozitele trebuie să dispună de sisteme de pază. necorespunzătoare. pe de alta parte. zguri metalurgice) care sunt depozitate in comun cu deseuri solide orasenesti. produse petroliere. Eliminarea deşeurilor prin depozitare în rampe (gropi) de gunoi fără vreo măsură ulterioară este actual o practică care nu mai este acceptată. sobolani. Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si combinatii inflamabile.Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata exploatarii depozitului. uleiuri uzate. Actual. atragerea dăunătorilor (insecte. excavatoare) şi de servicii de întreţinere a acestor utilaje. depozite pentru deşeuri nepericuloase. rozătoare) şi poluarea aerului. depozitarea în rampe de gunoi presupune la sfârşit închiderea depozitului prin acoperire cu pământ (îngropare) şi este o practică curentă în multe ţări. instalaţii de recuperare a gazului de depozit şi de tratare a levigatului. Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile toxice. Astfel de rampe se organizează în cariere în care exploatarea s-a încheiat sau în mine abandonate.

Poluarea apei şi a solului se face prin levigat (lichidul scurs în urma proceselor biochimice). Principalele componente ale acestui gaz sunt metanul (54 %) şi dioxidul de carbon (45 %). care pot fi din argilă (lut) sau din folii groase de material plastic (geomembrane) sau textil (geotextile). în lipsa unui strat izolator se infiltrează în sol şi poluează apele pânzelor freatice. în mare parte: • cantitatea de deşeuri nu se cunoaşte cu exactitate din cauza lipsei sistemelor de cântărire. Aceste poluări pot fi aşa de puternice că împiedică creşterea plantelor deasupra acestor rampe. şi acoperite cu folii şi cu pământ.1. aldehide. În mod normal. El poate fi valorificat prin ardere. monoxid de carbon. care. care produc efect de seră şi contribuie la încălzirea globală. cum ar fi dioxidul de carbon şi metanul. Rampele pentru deşeuri organice au instalaţii de recuperare a gazului de depozit. mercaptani. esteri şi alţi compuşi organici. se recomandă să fie totuşi ars la instalaţia de faclă deoarece dioxidul de carbon rezultat prin arderea metanului are un efect de seră mai mic decât al metanului iniţial.wikipedia. problemele legate de gestionarea deşeurilor sunt. la care se adaugă mici cantităţi de hidrogen sulfurat.org/wiki/Gestionarea_de%C5%9Feurilor) Capitolul III Deşeurile în România III. Grosimea stratului de argilă trebuie să fie mai mare de 1 m pentru deşeuri inerte sau nepericuloase şi mai mare de 5 m pentru deşeuri periculoase (http://ro. Pentru a împiedica levigatul să se infiltreze în sol rampele moderne sunt prevăzute cu straturi izolante. 10 . Dacă nu există posibilitatea de valorificare locală. pe rampă deşeurile sunt compactate pentru a le mări densitatea şi stabilitatea.Poluarea aerului se produce prin miasme şi prin degajarea unor gaze rezultate în urma fermentării. Problema deşeurilor în Romania La nivelul României.

Fiecare roman generează cam 5 kilograme de deşeuri pe săptămînă . valorificarea energetică a deşeurilor nu este o practică de eliminare curentă în România. nu este organizată o reţea comercială pentru valorificarea deşeurilor.000 de tone de deşeuri pe zi. Cel mai mare impact asupra populaţiei îl au deşeurile municipale care.6% deşeuri periculoase. conducând la poluare. nu a fost pus la punct sistemul de colectare selectivă pe întreg teritoriul ţării. deşeurile depozitate au conţinut mare de materiale organice care prin descompunere generează gaze cu efect de seră ( metan. adică aproximativ 100. În România 1.000 de tone de deşeuri. în 2004.300.7 milioane de tone de deşeuri. a apelor de suprafaţă.000 tone de ambalaje au fost introduse pe piaţă în 2007. nefiind contaminate.sort.• există cantităţi semnificative de deşeuri necolectate.php?page) 11 . au reprezentat 380 de kilograme pe cap de locuitor. Deocamdată. Potrivit legislaţiei europene. reciclarea şi tratarea deşeurilor reprezintă o prioritate şi se regăseşte şi în angajamentele asumate de România faţă de Uniunea Europeană.20% pot fi recuperate. ( http://www. dioxid de carbon). în anul 2004. Colectarea. Romania trebuie să gestioneze eficient.în apropierea locuiţelor. arată că în România. au fost generate circa 36. depozitele nu sunt amenajate corespunzător. depozitele existente sunt uneori amplasate în locuri sensibile. urmată de industria prelucratoare. Din totalul deşeurilor municipale. din care 99. aproximativ 40% reprezintă materiale reciclabile.315. Statistici oficiale. • • • • colectarea deşeurilor menajere este neselectivă. Agenţia Naţionala pentru Protecţia Mediului a stabilit un obiectiv de 40% rată de reciclare a deşeurilor municipale în 2011.ro/index. din care cca. Cele mai mari cantităţi provin din industria extractiva . în medie. circa 20% din locuitorii mediului urban nu au contracte de salubrizare. Din acestea 36% au fost reciclate. Anual.4% reprezintă deşeuri nepericuloase şi 0. a zonelor de agrement. iar reciclarea se axează doar pe acele tipuri de deseuri usor vandabile.94. 36. iar în mediul rural aproape nimic nu se colectează organizat. ţara noastră trebuie să recicleze 55% din deşeurile de ambalaje generate în anul 2013.9%.

autorităţile publice locale trebuie să asigure colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje prin serviciile publice de salubrizare. fluxul deşeurilor colectate separat va fi eficientizat. hârtiei şi cartonului şi maselor plastice au început să preia aceste deşeuri de la centrele de colectare în vederea reciclării şi/sau valorificării. materiale plastice. precum şi prin amenajarea de spaţii adecvate şi amplasarea de containere pentru gunoiul diferenţiat. (http://www. Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor România dispune de un instrument pentru reducerea poluării mediului.Instituţiile din industria sticlei.Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor (PRGD).ro/docs/Plan_regional/LUCRU %20Reg%201%20NE-%20draft%20PRGD%20revizuit. dar se prognozează o creştere. lemn. pentru îmbunătăţirea sănătaţii publice. Nu există încă un sistem adecvat de valorificare a deşeurilor din construcţii şi demolări. Avem opt planuri regionale pentru gestionarea deşeurilor. toate depozitele necontrolate vor fi închise şi ecologizate. materiale feroase şi neferoase. În România.granturi-phare-deseuri. Populaţia a fost instruită cum să separe la sursă diferitele categorii de deşeuri. De asemenea. Exista operatori economici reciclatori de deşeuri de hârtie şi carton. staţii de sortare şi de compostare. ci doar o reutilizare interna în gospodăria proprie sau o comercializare pe o piata nedeclarată.2. şi pentru promovarea dezvoltării durabile .pdf) 12 . sticlă. determinată de dezvoltarea economică a ţării. se urmăreşte colectarea întregii cantităţi de deşeuri generate. Cantitatea acestui tip de deşeuri generată în România este relativ scazută. şi instalatii de reciclare. şi se vor construi noi depozite controlate. III. Aceştia preiau deşeurile de la colectorii autorizaţi.

acizi compuşi organofosforici. Sunt reprezentate prin compuşi metalici. Cele mai periculoase substanţe chimice sunt 13 .gov/lawsregs/laws/rcra.. fenoli. EPA a dezvoltat definiţia reglementară a deşeurilor periculoase care încorporează atât listele cât şi caracteristicile acestora. Pentru dezvoltarea definiţiei reglementare a deşeului periculos au fost folosite două mecanisme diferite : prin listarea anumitor deşeuri specifice ca şi periculoase şi prin identificarea caracteristicilor care. RCRA defineşte deşeul periculos ca : un deşeu solid sau o combinaţie de deşeuri solide care. eteri. pesticide. transportate.epa. cianuri. fizice sau infecţioase pot cauza sau contribui semnificativ la creşterea mortalităţii sau o creştere în mod irevesibil a îmbolnăvirilor sau posedă o prezenţă substanţială sau un potenţial pericol asupra sănătăţii umane sau a mediului când sunt tratate. Această legislaţie este numită Actul privind Convervarea şi Recuperarea Resurselor (RCRA). unităţi medicale. stocate. din cauza cantităţilor lor. ateliere auto. reziduuri de spital. în SUA prima lege privind problema deşeurilor periculoase a fost trecută prin Congres. vopsele. Există totodată două definiţii ale deşeurilor periculoase sub programul RCAR: o definiţie statutară şi o definiţie reglementară. industria metalurgică. solvenţi organici halogeni. dacă sunt prezente într-un deşeu îl fac periculos. rafinării. În primul rand a servit ca şi un ghid general pentru EPA în scopul dezvoltării definiţiei reglementare a deşeului periculos. Definiţia statutară citată mai sus este rar folosită astăzi.html) Aceste deşeuri provin în cea mai mare parte din industria chimică. depozitate sau organizate în acest fel.Capitolul IV Deşeuri periculoase În 1976. (http://www. a concentraţiilor sau a caracteristicilor chimice.

Deocamdata.org/wiki/Gestionarea_de%C5%9Feurilor) In 2003. innalbitorii. Este vorba despre uleiul de motor. Detergentii cum ar fi clorul. Cantităţi considerabile de deşeuri periculoase au fost înregistrate în judeţele Vâlcea. Alba. doar o parte dintre deseurile periculoase sunt colectate separat si reciclate. Toate aceste tipuri au însumat o cantitate generata de peste 2. Prahova. substantele folosite la deblocarea tevilor. Restul. ci doar prin depozitare. bateriile telefoanelor mobile. Dioxina este un component al erbicidelor clorurate folosite destul de intens în agricultură. au fost identificate 145 de tipuri de deşeuri periculoase. Bacău. inclusiv sterilul minier. din totalul de 237 înscrise în Catalog European de Deseuri. bateriile auto. Dolj. (http://ro. Olt. bateriile portabile. care stă la baza producerii altor substanţe toxice periculoase.wikipedia. Principalele tipuri de deşeuri periculoase generate în 2003 au fost: • • • • deşeuri de sodă calcinată (leşii caustice) fosfogips deşeuri petroliere zguri din metalurgia neferoasă (a plumbului) 14 .2 milioane tone de deşeuri. pesticidele. cum ar fi medicamentele. ierbicidele. vopselele. Constanţa. Un caz aparte de deşeuri periculoase este cel al deşeurilor radioactive. nu sunt deocamdata colectate separat. O altă substanţă extrem de toxică reprezintă dioxina.pesticidele folosite în agricultură pentru protecţia plantelor contra bolilor şi dăunătorilor. de la rafinarea petrolului şi din procesele termice. vopseaua. medicamentele si alte produse pe baza de substante chimice fac parte din categoria substantelor periculoase. ceea ce reprezintă 3% din totalul deşeurilor produse în 2003. Acestea nu pot fi eliminate prin distrugere. Majoritatea deşeurilor periculoase provin din industria chimică (anorganică şi organică). Dioxina apare de asemenea şi la arderea reziduurilor menajere conţinând plastic sau lemn tratat cu substanţe chimice clorurate. în România. produsele pentru eradicarea gandacilor. Pentru eliminarea deşeurilor radioactive România are nevoie de două depozite de deşeuri care să stocheze deşeurile radioactive de la Centrala Nucleară de la Cernavodă.

491/10. nr.Of.ro/referate/comert/problematica_deseurilor_in_romania93839.2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr. nr. 32/2005 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz 6.06. 283/22.regielive. Legea nr. 856/2002. Hotararea Guvernului nr. 426/2001 -M. cu preponderenţă zguri din metalurgia aluminiului (judeţul Olt) şi altor metale neferoase (judeţul Maramureş). 1.07. 2406/2004 -M. Legislatie privind Gestiune Deseuri si Substante Chimice Periculoase 1. Hotararea Guvernului nr. nr.M.Of. Dolj şi Vâlcea) Metalurgia este o altă activitate industrială care produce cantităti mari de deşeuri chimice şi fosfogips (judetul Bacău).2000 privind regimul deseurilor 2. nr. 170/2004 -M. 1057/2001 M.09.2004 privind gestionarea anvelopelor uzate 5.2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si aprobarea listei cuprinzand deseurile. în cadrul industriei predominând deşeurile de sodă calcinată (judeţele Alba.Of. 700/05.11. Hotararea Guvernului nr. 160/24.02. Hotararea Guvernului nr.2001 privind regimul bateriilor si acumulatorilor care contin substante periculoase 3.html?in=all&s=management%20deseur%20roman) IV.Of.Of.Of. 78/2000 . nr.• • • • • reziduuri halogenate din chimia organică nămoluri cianurate cu metale grele baterii uzate cu plumb deşeuri de la epurarea gazelor amestecuri de grăsimi şi uleiuri de la separarea grăsimilor din apele uzate. Hotararea Guvernului nr.M. 448/2005 privind gestiunea deseurilor de echipamente electrice si electronice -M. periculoase. inclusiv deseurile periculoase 4.2005 15 . 162/2002) (la M. Hotararea Guvernului nr. (http://facultate. Cea mai mare cantitate de deşeuri periculoase s-a generat. nr.O. spre publicare) 7. 659/05. nr.06.Of. 349/2005 privind depozitarea deseurilor (abroga HG nr. 411/25.

349/2002) 9.2. Aceste liste sunt: • Lista F desemnează ca deşeuri periculoase particulare deşeurile provenite din anumite procese de fabricare sau industriale comune.Of. Utilizarea listelor pentru definirea deşeurilor periculoase prezintă anumite avantaje şi dezavantaje. De exemplu listele nu pot contoriza toate deşeurile periculoase. 541/2003 privind stabilirea unor masuri pentru limitarea emisiilor in aer ale anumitor poluanti proveniti din instalatii mari de ardere -M. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje ( abroga HG nr. Nr 359/27.8.Listele deşeurilor periculoase Listele deşeurilor periculoase descriu deşeurile din diferite procese industriale. nefiind necesare analizele de laborator. Astfel. Compoziţia actuală a deşeului nu este o consideraţie suficientă pentru a schimba încadrarea deşeului.ro/index.societatedurabila. Legea nr. Listele desemnează un deşeu ca fiind periculos dacă el provine dintr-o categories au clasă particulară.php?id=18) IV. EPA a studiat şi enumerate sute de deşeuri periculoase a deşeurilor industriale specifice.04. Un alt dezavantaj este lipsa de flexibilitate a listelor. deşeurile 16 . Hotararea Guvernului nr. deşeuri din sectoare specifice ale industriei sau deşeuri de tipul formulelor chimice specifice. Utilizarea listelor EPA prezintă de asemenea câteva dezavantaje. Aceste deşeuri sunt descries sau enumerate în patru liste diferite. Hotararea de Guvern nr 322/2005 pentru modificarea si completarea HG nr. Prin compararea oricărui deşeu cu descrierile deşeurilor enumerate se poate determina uşor dacă deşeul este periculor. Deoarece procesele care produc aceste deşeuri pot decurge în sectoare diferite ale industriei. Este nevoie doar de cunoştinţe despre originea deşeului pentru a determina dacă este enumerate. listele de deşeuri periculoase pot regal când nu este necesar anumite deşeuri care nu posedă o ameninţare semnificativă asupra sănătăţii. 263/2005 Privind regimul substantelor si produselor chimice periculoase (http://www.2005 10. Un avantaj ar fi că listele fac procesele de identificare a deşeurilor periculoase uşoare pentru agenţii deşeurilor industriale.

• Lista K desemnează ca fluxuri de deşeuri periculoase particulare acele deşeuri provenite din anumite industrii specifice. 1. reactivitate.3. insă nu toate deşeurile provenite din aceste 13 industrii sunt periculoase. Există patru criterii diferite prin care se poate încadra un deşeu ca fiind periculos. coroziune. 13 industrii pot genera deşeuri din lista K. Codurile alocate implică anumite reglementări care se aplică în manevrarea deşeurilor. Drăghici-2002) IV. dacă acesta nu se gaseşte pe nici una din liste: Deşeurilor periculoase li se alocă câte o literă (cod) şi se clasifică în: deşeuri toxice (T). constând dintr-o literă asociată cu lista. Fiecărui deşeu din listă îi este alocat un cod. deşeuri inflamabile (I). Inflamabilitatea 17 . De exemplu deşeurile cu codul H sunt supuse unor standarde de management mai stricte decât celelalte deşeuri. Aceste deşeuri sunt clasificate în şapte grupe.Caracteristicile deşerilor periculoase O caracteristică a unui deşeu periculos este o proprietate care indică capacitatea unui deşeu de a poseda o ameninţare suficientă pentru a deservii reglementărilor de deşeu periculos. Caracteristicile care dau periculozitate deşeurilor sunt: imflamabilitate. deşeuri periculoase acute (H). (Oros. toxicitate. O caracteristică a unui deşeu periculos trebuie să fie detectată prin utilizarea metodelor de testare standard. deşeuri cu toxicitate caracteristică (E). Fiecare din cele patru liste desemnează de la 30 până la câteva sute de deşeuri periculoase. • Lista P şi lista U sunt similare în aceea că ambele conţin formulări pur periculoase sau comerciale ale câtorva chimicale nefolosite specifice. Si acestor deşeuri le sunt atribuite coduri ca şi celor din listă (exemplu D00X).din lista F sunt cunoscute ca şi deşeuri provenite din surse nespecifice. deşeuri reactive (R). deşeuri corozive (C). urmată de trei cifre (exemplu F001).

Testul punctului de aprindere determină temperature cea mai mică la care un compus chimic se aprinde când este expus la flacără. Această proprietate se testează printr-un test.Deşeurile inflamabile care pot lua foc usor şi pot susţine arderea. Ele sunt deasemenea printre cele mai commune fluxuri de deşeuri periculoase.Reactivitatea 18 . Un deşeu este considerat coroziv dacă are pH-ul mai mic sau egal cu 2 sau mai mare sau egal cu 12. 2. Multe vopsele. Cele mai inflamabile deşeuri sunt lichidele în formă fizică. 3. Deşeul de acid sulfuric din bateriile autovehiculelor este un exemplu de deşeu coroziv. curăţători şi alte deşeuri industriale prezintă pericol de aprindere.5.Coroziunea Deşeurile corozive sunt deşeuri acide sau alcaline (bazice) care pot coroda sau dizolva uşor metale sau alte materiale. Un deşeu nelichid poate fi poate fi periculos datorită inflamabilităţii dacă se poate aprinde spontan şi poate arde atât de puternic încât să creeze un pericol.

Exenple obişnuite sunt muniţiile şi explozibilele descărcate.Un deşeu reactiv este unul care explodează uşor sau este supus unei reacţii violente. Drăghici-2002) Capitolul V Transportul deşeurilor periculoase Transportul deşeurilor periculoase se efectuează de la generator sau deţinător. denumit destinatar. 19 . Ruta de transport a deşeurilor periculoase se stabileşte de către expeditor şi transportator. denumit expeditor. către operatorul economic care realizează operaţia de colectare/stocare temporara/tratare/valorificare/eliminare. Pentru efectuarea transportului este necesar si acordul agenţiei judetene pentru protecţia mediului în a cărei rază teritorială se află instalaţia de tratare/valorificare/eliminare. şi se autorizează de către inspectoratul pentru situaţii de urgenţă.Toxicitatea Scurgerea compuşilor toxici în cursurile apelor potabile de adâncime este unul din cele mai obişnuite moduri de a expune populaţia chimicalelor găsite în deşeurile industriale. (Oros. 4. avându-se în vedere pe cât posibil ocolirea oraşelor. Nu există o metodă de testare de încredere pentru a evalua potenţialul deşeului de a exploda sau reacţiona violent în condiţii de manevrare obişnuite.

Deşeurile periculoase care fac obiectul transportului trebuie să fie ambalate şi etichetate în conformitate cu prevederile legale. modificări de proces şi reciclarea. Există câteva moduri prin care cantităţile de deşeuri pot fi reduse. segregarea la sursă.utilizarea proceselor de tratare care reduc cantităţile de deşeuri necesare depunerii finale. separarea şi concentrarea deşeurilor. printre care: reducerea la sursă. reutilizarea. îndepărtarea resurselor şi reciclarea deşeurilor. formularul de expeditie/transport deşeuri periculoase. Există patru moduri de reciclare: -reciclarea directă ca material brut la generator. pe care să o pastreze în condiţii de siguranţă şi etichetată corespunzator un interval de cel putin 3 luni.avocatnet. -transfer ca material brut la alt proces (deşeu într-un proces. prin întoacerea la materia primă a materialului brut când nu este complet consumat într-un process de sinteză. 20 . nu trebuie să conţină aprobarea agenţiei pentru protecţia mediului Destinatarul este obligat să preleveze o probă din fiecare transport de deşeuri periculoase. (www.Pentru deşeurile periculoase generate în cantitate mai mică de 1 t/an. Cele mai obişnuite categorii de reduceri la sursă şi reduceri de volum sunt: substituţia materialelor.ro/content/articles) Capitolul VI Reducerea şi minimizarea deşeurilor periculoase Multe probleme privind deşeurile periculoase pot fi evitate chiar de la început prin reducerea deşeurilor de la sursă şi minimizarea deşeurilor.materie primă în altul).

flotaţie. inflamabilitate. extracţie şi scurgere chimică. Alte procedee sunt piroliza şi oxidarea umedă. scurgere. precipitare fizică. dar poate servi la pregătirea materialului pentru reciclare sau depunerea finală într-o manieră care oferă siguranţă mai mare decât depunerea fără tratare. de oxidare-reducere. Cel mai aplicat procedeu de tratare termică este incinerarea. precipitare. evaporare. tratarea anaerobă a deşeurilor. Metode termice Pot fi folosite pentru reducerea volumului. de exemplu de la incinerarea deşeurilor periculoase combustibile. VI. oxidare. precipitare chimică. electrodializă. îndepărtarea substanţelor volatile. substanţei organice mobile şi distrugerea materialelor patogene şi toxice. Tranziţie de fază: distilare. chimică. complexare. filtrare. -recuperarea energiei. Tratarea deşeurilor periculoase poate fi costisitoare. Metode chimice Depinde de proprietăţile chimice ale constituenţilor deşeurilor. corozivitate şi altele. tratarea aerobă a deşeurilor. şi anume de proprietăţile acido-bazice. stripare. ca de exemplu utilizarea unui deşeu alcalin pentru neutralizarea unui deşeu acid. hidroliză. uscare. Metode fizice • • • • Separare de fază: sedimentare. combustibile. 21 .Metode de tratare a deşeurilor periculoase Câteva tipuri de deşeuri periculoase pot fi detoxificate sau făcute mai puţin periculoase pot fi detoxificate sau făcute mai puţin periculoase prin metode de tratare fizică. reactivitate. Transfer de fază: extracţie cu solvent. care utilizează bacterii şi ciuperci aerobe. Operaţiile chimice de tratare includ printre altele neutralizarea acido-bazică. termică şi biologică. centrifugare. decantare. Metode biologice Aceste procedee sunt: biodegradarea.1. Separare moleculară: osmoza inversă. mineralizarea.-utilizare pentru controlul poluării sau tratarea deşeului.

Sunt considerate depozite sau spaţii de depozitare clădirile. 22 . (Oros. construcţiile şi orice alte locuri amenajate special în acest scop. prevăzute cu echipamentele şi dotările necesare prin care să se asigure păstrarea şi conservarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase.Au fost dezvoltate şi alte procese de tratare a deşeurilot periculoase. Procesul de barbotare a aerului este un process de volatilizare in situ pentru striparea compuşilor volatili din apele de adâncime. există în acest moment un singur depozit pentru substanţe periculoase la strandarde europene în România . în vederea introducerii lor în circuitul productiv sau comercial ori a utilizării pentru prestarea unor servicii către populaţie. Drăghici-2002) Capitolul VII Depozitarea deşeurilor periculoase Depozitarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase reprezintă activitatea agenţilor economici de a pune la păstrare şi conservare aceste produse. în special remedierea. alte astfel de depozite sunt în construcţie. în depozite sau orice alte spaţii de depozitare. Fitoremedierea este procesul în care se utilizează plante vasculare pentru remedierea solurilor contaminate de suprafaţă. la Slobozia.

Echipamentele şi dotările necesare amenajării unui depozit sunt următoarele: • • • • • • • • ventilaţia naturală sau instalaţii de ventilaţie. mijloace şi dispozitive de stingere a incendiilor. canale sau şanţuri de scurgere. ziduri sau diguri de protecţie. instalaţii de pulverizare a apei sau aburului. furtune speciale pentru operaţiunile de încărcare-descărcare şi sisteme de drenare a scurgerilor. dacă este cazul. prevăzute cu duze pentru stingerea incendiilor sau exploziilor . La realizarea depozitelor şi spaţiilor de depozitare pentru substanţele şi preparatele chimice periculoase trebuie să fie avute în vedere următoarele: 23 . instalaţii de răcire cu apă. cum ar fi: lăzi cu nisip. extinctoare. instalaţii de neutralizare a produselor corosive sau toxice. lopeţi. hidranţi şi furtune de apă etc.

3. distanţele minime de siguranţă între depozite sau spaţii de depozitare şi alte construcţii. corozivitatea şi efectele toxice sau nocive ale substanţelor şi preparatelor chimice periculoase ce urmează a fi depozitate. 2. gradul de rezistenţă la foc al construcţiei.html?in=all&s=management%20deseur%20roman) Concluzii Programele de management ale deşeurilor încep să ia amploare şi ajută la schimbarea percepţiei generale asupra deşeurilor şi la conştientizarea riscului pe care acestea îl constituie. În present deşeurile în general şi cele periculoase în particular sunt din ce în ce mai bine gestionate.ro/referate/comert/problematica_deseurilor_in_romania93839. Dacă sunt manageriate corespunzător deşeurile periculoase nu reprezintă un risc atât de mare pentru sănătatea populaţiei şi mediu. 24 .regielive.1. (http://facultate. Dezvolarea durabilă nu poate exista fără o bună administrare a deşeurilor. sensibilitatea la coroziune şi posibilitatea de nu se impregna cu produse toxice sau nocive. categoriile de pericol de incendiere sau explozie.

2009 25 . Transilvania. Camelia Draghici-“Managementul deseurilor”. 2002.granturi-phare-deseuri. 2008. http://www.Brasov.1-3. XXX. Editura Univ. 2005 . pag. XXX -Metode şi tehnologii de gestionare a deseurilor – Ministerul Mediului şi Gospodaririi Apelor.III.Bibliografie • • • • Oros Vasile.Broşură deşeuri. 69-74 .ro/docs/.accesat 28.

2009 26 .accesat 28.III.html.pdf.accesat 28.accesat 28.2009 http://www.wikipedia.2009 http://www.ro/referate/comert/problematica_deseurilor_in_romania93839.html?in=all&s=management%20deseur%20roman.org/wiki/Gestionarea_de%C5%9Feurilor -accesat 28.III.III.ro/content/articles.• • • • • • • http://www.sort.php?page -accesat 28.2009 http://ro.ro/index.avocatnet.2009 http://www.societatedurabila.ro/index.III.2009 http://facultate.gestiuneadeseurilor.epa.php?id=18.accesat 28.regielive.ro/Data/pdf/cap_21.accesat 28.III.gov/lawsregs/laws/rcra.2009 http://www.III.III.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->