Deşeuri periculoase

1

Cuprins

Cuprins……………………………………………………………………………....pag. 1 Capitolul I- Definiţia şi clasificarea deşeurilor……………………………………...pag. 2 Capitolul II- Managementul deşeurilor……………………………………………...pag. 5 II.1.Problema transportului deşeurilor…………………………………………….....pag.6 II.2. Depozitele de deşeuri…………………………………………………………...pag.7 Capitolul III- Deşeurile în România………………………………………………....pag.9 III.1. Problema deşeurilor în Romania......................................................................pag . 9 III.2. Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor...............................................pag 11 Capitolul IV- Deşeuri periculoase………………………………………………….pag 12 IV.1.Legislatie privind Gestiune Deseuri si Substante Chimice Periculoase............pag.14 IV.2.Listele deşeurilor periculoase………………………………………………....pag 15 IV.3.Caracteristicile deşerilor periculoase………………………………………….pag 16 Capitolul V- Transportul deşeurilor periculoase……………………………………pag 18 Capitolul VI- Reducerea şi minimizarea deşeurilor periculoase………………...…pag 19 VI.1.Metode de tratare a deşeurilor periculoase………………………………….....pag 20 Capitolul VII- Depozitarea deşeurilor periculoase………………………………….pag 21 Concluzii……………………………………………………………………….……pag 23 Bibliografie………………………………………………………………………….pag 24

2

Draghici-2002) Termenul “deşeu “ este definit în legislaţia europeană în articolul 1 al Directivei Consiliului 74/442/CEE privind deşeurile: “deşeu reprezintă orice substanţă sau obiect de care posesorul se debarasează conform prevederilor legislaţiei în vigoare”. Cea mai bună clasificare generală pare a fi Reglementarea deşeurilor propusă de Comunitatea 3 .(Oros. Definiţia a fost modificată de Directiva Consiliului 91/156/CCE (Directiva cadru) astfel : “deşeu va însemna orice substanţă sau obiect pe care posesorul îl aruncă. atât sub formă de materiale cât şi de energie. sau intenţionează sau este obligat să-l arunce”. Compoziţia şi cantitatea de deşeuri sunt puternic dependente de natura consumului. al durabilităţii reduse a bunurilor şi al structurii consumului. precum şi de structura industrială şi economică.Capitolul I Definiţia şi clasificarea deşeurilor Deşeurile sunt generate în diferitele stadii ale activităţii umane şi reprezintă o caracteristică inevitabilă a unei societăţi industrializate sau în curs de industrializare. Deşeurile reprezintă o pierdere enormă de resurse. cantităţile de deşeuri pot fi considerate ca indicator pentru eficienţa cu care societatea utilizează materiile prime. (XXX-2005) În momentul de faţă nu există o clasificare general acceptată a deşeurilor. Deoarece generarea excesivă de deşeuri este un simptom al proceselor de producţie ineficiente.

(XXX-2005) Dupa provenienţă . Deşeuri municipale şi asimilabile . un utilaj sau un produs care nu mai poate fi folosit direct.praf).3. specifice fluxurilor stradale (hârtii. se pot deosebi următoarele tipuri de deşeuri: 1. . comerţ.4 Nămol oraşenesc . radioactive Deşeuri nepericuloase provenite medicale. 1.dar cele cele netoxice. hoteluri.de exemplu cenuşile produse de termocentralele funcţioneaza carbine. amendată de Directiva Consiliului 91/156/CCE clasifică deşeurile după sursă. 4 . Deşeuri de producţie . dispensare şi cabinete medicale. 1. rezultat din staţiile de tratare a apelor uzate şi menajere. 3. Deşeuri sanitare. 3. 1.mase plastice.de toxice. Deşeuri speciale. agroalimentare etc.2 Deşeuri stradale. furnizând baza pentru obţinerea de statistici comparabile şi compatibile privind deşeurile în Ţările Membre ale Comunităţii Europene. b. 3. categorie în care intră explozibilii şi substanţele radioactive. provenite din spitale. din zootehnie. care propune clasificări pentru: a. 3. 2. instituţii. provenite din activitatea de construcţii şi modernizare şi întreţinerea străzilor.). După destinaţie deşeurile constituie două subgrupe: recuperabile şi irecuperabile.Deşeuri industriale produse în cantitaţi foarte mari.1 Deşeuri menajere. Rebut poate fi o maşină. iar după origine pot fi grupate de asemenea în două subgrupe: rebuturi şi reziduuri.care sunt deşeuri generale în mediul urban si rural. netoxice.3 Deşeuri din construcţii si demolări. Directivei Consiliului 74/442/CEE privind deşeurile.provenite din activitatea caznică .producătorii de deşeuri.colectorii de deşeuri. rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole. de exemplu şi din azbest. c. restaurante. materiale sau produse care sunt respinse în cursul unei fabricaţii sau a unor acţiuni umane (menaj. Reziduuri sunt materiile prime.1. Deşeuri agro-zootehnice provenite din agricultură şi în special.frunze.Deşeuri industriale stocabile .pe care normele europene le clasifica în : Deşeuri Deşeuri Deşeuri industriale inerte. pe . de care periculoase industriale exemplu exemplu . 1.2. procese şi direcţii din care provin.Europeană.magazine.tratarea şi depozitarea deşeurilor. construcţii. ramuri industriale.

care nu epuizează complet subiectul. Unele categorii de deşeuri sunt excluse din CED. cele mai importante fiind : deşeurile radioactive. compoziţiei şi căilor de depozitare a deşeurilor pentru Europa ca întreg. -hârtie.( Oros. explozivii neutilizaţi. -deşeuri miniere şi de la cariere. subcategoria şi tipul. Pentru descrierea unui deşeu există trei niveluri: categoria principală. 5 . Aceasta este subdivizată în 20 de categorii principale. şi este orientată pe process şi mod de apariţie.gestiuneadeseurilor. direcţiile din care apar. periculoase şi benigne.pdf) În mometul de faţă nu există un inventar realist al producerii. în multe cazuri. -sticlă. efluenţii gazoşi emişi în atmosferă. Pentru o definire exactă .Clasificarea care consideră drept criteriu sursa are avantajul că. un singur deşeu trebuie descris utilizând toate cele trei niveluri. (http://www. -deşeuri de lemn. -vehicule la sfârşitul perioadei de utilizare. -deşeuri verzi. După direcţiile din care apar. deşeurile se clasifică în trei mari categorii: radioactive. Drăghici-2002) Catalogul European al Deşeurilor (CED) este o listă ilustrativă . -deşeuri din construcţii şi demolări. -materiale plastice. -deşeuri de la furnale şi zgură din oţelării. Catalogul conţine 776 tipuri de deşeuri. este în concordanţă cu modalităţile existente de colectare şi depozitare a deşeurilor.ro/Data/pdf/cap_21. deşeurile cele mai semnificative în ceea ce priveşte în ceea ce priveşte mărunţirea sunt: -deşeuri agricole. -echipament electric şi electronic. -textile şi îmbrăcăminte. În funcţie de natura şi de efectul asupra oamenilor.

Managementul deşeurilor este un subiect complex format dintr-o multitudine de componente.Principiul precauţiei – trebuiesc anticipate problemele potenţiale. 6 trebuie să plătească costul . . utilizarea energiei si depozitarea deşeului ultim. Uniunea are principii ferme pe care se bazează diferitele niveluri ale sistemelor de management al deşeurilor: .Principiul proximităţii – deşeurile trebuiesc depozitate cât se poate de aproape de locul în care au fost produse. În acest context managementul deşeurilor ocupă un rol important deoarece deşeurile nu sunt numai o potenţiala sursă de poluare. Dezvoltarea economică şi socială durabilă fără deteriorarea calităţii mediului impune un management adecvat al deşeurilor fără epuizarea resurselor naturale. În acest fel se impune un sistem integrat de reprelucrare şi reciclare a deşeurilor bazat pe un număr mare de tehnologii. Iniţial reciclarea deşeurilor s-a bazat pe recuperarea deşeurilor de metale valoroase. producerea biogazului.Principiul prevenirii – producerea deşeurilor trebuie minimizată si evitată pe cât posibil. În mod particular managementul deşeurilor din Uniunea Europeană reprezintă o provocare deosebită prin faptul că ea nu trebuie să perturbe piaţa europeană. . iar mai apoi recuperarea tuturor materialelor. Deşi nu există o reţetă care să se aplice în toate situaţiile.Principiul responsabilităţii producerii şi al plăţii poluării – acela care produce deşeurile sau contamineaza mediul înconjurător acţiunilor sale. . iar resturile arse şi deşeul ultim să fie depus pe platforme. În primul rând ele nu sunt privite ca şi „resturi” care trebuie îndepărtate din motive sanitare. ele constituind şi o sursă de materii prime secundare.Capitolul II Managementul deşeurilor Iniţial managementul deşeurilor avea drept obiectiv îndepărtarea deşeurilor şi curăţirea oraşelor. Managementul modern priveşte în alt mod deşeurile. În acest fel se pune accent pe reciclarea şi valorificarea deşeurilor. ci ca o sursă de materii si materiale prime.

o Responsabilităţi adecvate stabilite prin legislaţie. transportul deşeurilor trebuie minimizat în vederea reducerii riscului de accidente şi economisirii resurselor. reciclarea şi reutilizarea. deci. (XXX-2008) II. tratarea şi depozitarea sunt foarte ieftine. 7 . 2. Politica UE stabileşte ca.1. 3. deşeurile trebuiesc depozitate în locuri cât mai apropiate de acela în care au fost produse (principiul proximitatii). pe teritoriul Europei. Dar transferarea deşeurilor dintr-o ţară cu standarde exigente de mediu (şi. o Statistici şi comparaţii utilizând date corecte. depozitarea finală optimă şi îmbunătăţirea monitorizării.Problema transportului deşeurilor O cantitate prea mare de deşeuri se transportă înca pe distante lungi. In unele ţări standardele privitoare la tratare si depozitare sunt îngăduitoare şi. Oricum.Să se utilizeze mijloace manageriale noi. cum sunt: o Instrumente economice de reglementare. Strategia insistă de asemenea asupra necesităţii ca: . cu costuri mari de tratare şi depozitare) în ţări în care aceste operaţii nu sunt foarte costisitoare . o Planuri de management al deşeurilor.Aceste principii au căpătat o forma mai concreta în strategia generală privitoare la deşeuri a Uniunii Europene din 1996 care ierarhizeaza operaţiunile de management al deşeurilor: 1. drept consecinţă. .Să se reducă deplasarea deşeurilor şi să se îmbunătăţească sistemul de reglementări privind transportul. prevenirea apariţiei deşeurilor. nu este o opţiune adecvata pe termen mediu si lung.

dar si cu alte elemente poluante. 8 . ca urmare a lipsei de amenajari si a exploatarii deficitare. fara a considera si populatia microbiologica a solului. In termeni de biodiversitate. poluarea apelor de suprafata. Depozitele neimpermeabilizate de deseuri urbane sunt deseori sursa infestarii apelor subterane cu nitrati si nitriti.II. În principiu. Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate de vant este deosebit de evidenta in zona depozitelor orasenesti actuale. in ordinea in care sunt percepute de populatie. exploatare (15-30 ani). In general. sunt:     modificari de peisaj si disconfort vizual. la fel ca deşeurile în sine şi locul lor de provenienţă.2. se intinde pe durata a cel putin doua generatii daca se insumeaza perioadele de amenajare (1-3 ani). deşeurile pot fi scoase din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în circuit (recuperate). in care nu se practica exploatarea pe celule si acoperirea cu materiale inerte. Scurgerile de pe versantii depozitelor aflate in apropierea apelor de suprafata contribuie la poluarea acestora cu substante organice si suspensii. depozitele de deseuri se numara printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact si risc pentru mediu si sanatatea publica. Metodele de tratare ale deşeurilor sunt variate. dar care in termenii conceptului de “dezvoltare durabila”. Atat exfiltratiile din depozite. fapt ce se repercuteaza asupra folosintei acestora. refacere ecologica si postmonitorizare (15-20 ani). urmează etapa de tratare a deşeurilor. poluarea aerului. un depozit de deseuri inseamna eliminarea de pe suprafata afectata acestei folosinte a unui numar de 30-300 specii/ha. cat si apele scurse pe versanti influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare. Principalele forme de impact si risc determinate de depozitele de deseuri orasenesti si industriale. Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deseuri este un proces ce poate fi considerat temporar. modificari ale fertilitatii solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe terenurile invecinate. Depozitele de deşeuri Odată colectate.

de utilaje (buldozere. atragerea dăunătorilor (insecte. produse petroliere. pe de alta parte. rozătoare) şi poluarea aerului. depozitarea în rampe de gunoi presupune la sfârşit închiderea depozitului prin acoperire cu pământ (îngropare) şi este o practică curentă în multe ţări. depozite pentru materiale inerte şi depozite pentru un singur fel de deşeuri (monodeponie). constituie surse de risc pentru sanatate datorita continutului lor in substante toxice precum metale grele. zguri metalurgice) care sunt depozitate in comun cu deseuri solide orasenesti. excavatoare) şi de servicii de întreţinere a acestor utilaje. Eliminarea deşeurilor prin depozitare în rampe (gropi) de gunoi fără vreo măsură ulterioară este actual o practică care nu mai este acceptată. a apelor şi a solului. cum ar fi împrăştierea de gunoaie. echipamente de cântărire. prezenta reziduurilor menajere usor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe si reduce poluarea mediului. Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile toxice. reziduuri de la vopsitorii.Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata exploatarii depozitului. sobolani. uleiuri uzate. Astfel de rampe se organizează în cariere în care exploatarea s-a încheiat sau în mine abandonate. Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si combinatii inflamabile. laboratoare de analiză. În funcţie de tipul deşeurilor acceptate depozitele se clasifică în depozite pentru deşeuri periculoase. reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic initial. screpere. explozive sau corozive. caini vagabonzi. evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane faciliteaza inmultirea si diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor acestora: insecte. dar mai ales cele industriale. Deseurile. au efecte negative asupra mediului. depozite pentru deşeuri nepericuloase. solventi. compactoare. încărcătoare. instalaţii de recuperare a gazului de depozit şi de tratare a levigatului. Vechile rampe. ciori. necorespunzătoare. Actual. 9 . O rampă de gunoi realizată şi exploatată corect este o metodă relativ ieftină şi care satisface criteriile ecologice de eliminare ale deşeurilor. Depozitele trebuie să dispună de sisteme de pază. pesticide.

În mod normal. mercaptani. care. El poate fi valorificat prin ardere. care produc efect de seră şi contribuie la încălzirea globală. la care se adaugă mici cantităţi de hidrogen sulfurat. Poluarea apei şi a solului se face prin levigat (lichidul scurs în urma proceselor biochimice). în mare parte: • cantitatea de deşeuri nu se cunoaşte cu exactitate din cauza lipsei sistemelor de cântărire.Poluarea aerului se produce prin miasme şi prin degajarea unor gaze rezultate în urma fermentării.1. Pentru a împiedica levigatul să se infiltreze în sol rampele moderne sunt prevăzute cu straturi izolante. Aceste poluări pot fi aşa de puternice că împiedică creşterea plantelor deasupra acestor rampe. în lipsa unui strat izolator se infiltrează în sol şi poluează apele pânzelor freatice. pe rampă deşeurile sunt compactate pentru a le mări densitatea şi stabilitatea. Problema deşeurilor în Romania La nivelul României. cum ar fi dioxidul de carbon şi metanul. monoxid de carbon. Rampele pentru deşeuri organice au instalaţii de recuperare a gazului de depozit. care pot fi din argilă (lut) sau din folii groase de material plastic (geomembrane) sau textil (geotextile). 10 .wikipedia. şi acoperite cu folii şi cu pământ. Dacă nu există posibilitatea de valorificare locală. esteri şi alţi compuşi organici. Grosimea stratului de argilă trebuie să fie mai mare de 1 m pentru deşeuri inerte sau nepericuloase şi mai mare de 5 m pentru deşeuri periculoase (http://ro. problemele legate de gestionarea deşeurilor sunt. se recomandă să fie totuşi ars la instalaţia de faclă deoarece dioxidul de carbon rezultat prin arderea metanului are un efect de seră mai mic decât al metanului iniţial. aldehide.org/wiki/Gestionarea_de%C5%9Feurilor) Capitolul III Deşeurile în România III. Principalele componente ale acestui gaz sunt metanul (54 %) şi dioxidul de carbon (45 %).

a zonelor de agrement. ţara noastră trebuie să recicleze 55% din deşeurile de ambalaje generate în anul 2013.php?page) 11 . Potrivit legislaţiei europene.sort. nefiind contaminate. ( http://www. aproximativ 40% reprezintă materiale reciclabile. au fost generate circa 36. adică aproximativ 100.20% pot fi recuperate. reciclarea şi tratarea deşeurilor reprezintă o prioritate şi se regăseşte şi în angajamentele asumate de România faţă de Uniunea Europeană. în medie. iar reciclarea se axează doar pe acele tipuri de deseuri usor vandabile. din care cca. Fiecare roman generează cam 5 kilograme de deşeuri pe săptămînă . Agenţia Naţionala pentru Protecţia Mediului a stabilit un obiectiv de 40% rată de reciclare a deşeurilor municipale în 2011.7 milioane de tone de deşeuri. Cele mai mari cantităţi provin din industria extractiva . în 2004. În România 1. arată că în România. depozitele nu sunt amenajate corespunzător. nu a fost pus la punct sistemul de colectare selectivă pe întreg teritoriul ţării.ro/index. Romania trebuie să gestioneze eficient.4% reprezintă deşeuri nepericuloase şi 0. au reprezentat 380 de kilograme pe cap de locuitor. iar în mediul rural aproape nimic nu se colectează organizat. nu este organizată o reţea comercială pentru valorificarea deşeurilor. a apelor de suprafaţă.000 de tone de deşeuri pe zi.94. circa 20% din locuitorii mediului urban nu au contracte de salubrizare.000 tone de ambalaje au fost introduse pe piaţă în 2007. Colectarea.6% deşeuri periculoase. Anual. Deocamdată. Cel mai mare impact asupra populaţiei îl au deşeurile municipale care. dioxid de carbon). depozitele existente sunt uneori amplasate în locuri sensibile. deşeurile depozitate au conţinut mare de materiale organice care prin descompunere generează gaze cu efect de seră ( metan.9%. • • • • colectarea deşeurilor menajere este neselectivă.în apropierea locuiţelor. urmată de industria prelucratoare. Din acestea 36% au fost reciclate. Statistici oficiale. 36. în anul 2004.• există cantităţi semnificative de deşeuri necolectate.300. valorificarea energetică a deşeurilor nu este o practică de eliminare curentă în România.315. Din totalul deşeurilor municipale.000 de tone de deşeuri. din care 99. conducând la poluare.

Aceştia preiau deşeurile de la colectorii autorizaţi. toate depozitele necontrolate vor fi închise şi ecologizate.2. materiale plastice. şi instalatii de reciclare. Cantitatea acestui tip de deşeuri generată în România este relativ scazută. (http://www. lemn. Exista operatori economici reciclatori de deşeuri de hârtie şi carton. Populaţia a fost instruită cum să separe la sursă diferitele categorii de deşeuri. pentru îmbunătăţirea sănătaţii publice. De asemenea. Avem opt planuri regionale pentru gestionarea deşeurilor. precum şi prin amenajarea de spaţii adecvate şi amplasarea de containere pentru gunoiul diferenţiat. staţii de sortare şi de compostare.pdf) 12 . III.ro/docs/Plan_regional/LUCRU %20Reg%201%20NE-%20draft%20PRGD%20revizuit. ci doar o reutilizare interna în gospodăria proprie sau o comercializare pe o piata nedeclarată. şi pentru promovarea dezvoltării durabile . Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor România dispune de un instrument pentru reducerea poluării mediului. fluxul deşeurilor colectate separat va fi eficientizat.Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor (PRGD). se urmăreşte colectarea întregii cantităţi de deşeuri generate. În România. materiale feroase şi neferoase. determinată de dezvoltarea economică a ţării. hârtiei şi cartonului şi maselor plastice au început să preia aceste deşeuri de la centrele de colectare în vederea reciclării şi/sau valorificării.Instituţiile din industria sticlei. şi se vor construi noi depozite controlate. Nu există încă un sistem adecvat de valorificare a deşeurilor din construcţii şi demolări. autorităţile publice locale trebuie să asigure colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje prin serviciile publice de salubrizare. dar se prognozează o creştere. sticlă.granturi-phare-deseuri.

Există totodată două definiţii ale deşeurilor periculoase sub programul RCAR: o definiţie statutară şi o definiţie reglementară. Pentru dezvoltarea definiţiei reglementare a deşeului periculos au fost folosite două mecanisme diferite : prin listarea anumitor deşeuri specifice ca şi periculoase şi prin identificarea caracteristicilor care. RCRA defineşte deşeul periculos ca : un deşeu solid sau o combinaţie de deşeuri solide care. vopsele. din cauza cantităţilor lor. Sunt reprezentate prin compuşi metalici. fenoli. pesticide. Această legislaţie este numită Actul privind Convervarea şi Recuperarea Resurselor (RCRA). Definiţia statutară citată mai sus este rar folosită astăzi. ateliere auto. rafinării. în SUA prima lege privind problema deşeurilor periculoase a fost trecută prin Congres..html) Aceste deşeuri provin în cea mai mare parte din industria chimică. stocate.Capitolul IV Deşeuri periculoase În 1976. depozitate sau organizate în acest fel. cianuri. reziduuri de spital. transportate. Cele mai periculoase substanţe chimice sunt 13 . EPA a dezvoltat definiţia reglementară a deşeurilor periculoase care încorporează atât listele cât şi caracteristicile acestora. unităţi medicale. dacă sunt prezente într-un deşeu îl fac periculos. eteri. solvenţi organici halogeni. industria metalurgică. (http://www. a concentraţiilor sau a caracteristicilor chimice.epa. acizi compuşi organofosforici.gov/lawsregs/laws/rcra. fizice sau infecţioase pot cauza sau contribui semnificativ la creşterea mortalităţii sau o creştere în mod irevesibil a îmbolnăvirilor sau posedă o prezenţă substanţială sau un potenţial pericol asupra sănătăţii umane sau a mediului când sunt tratate. În primul rand a servit ca şi un ghid general pentru EPA în scopul dezvoltării definiţiei reglementare a deşeului periculos.

bateriile auto. medicamentele si alte produse pe baza de substante chimice fac parte din categoria substantelor periculoase. din totalul de 237 înscrise în Catalog European de Deseuri. produsele pentru eradicarea gandacilor. vopselele. bateriile portabile. Olt. Constanţa. Un caz aparte de deşeuri periculoase este cel al deşeurilor radioactive. în România. au fost identificate 145 de tipuri de deşeuri periculoase. Toate aceste tipuri au însumat o cantitate generata de peste 2.wikipedia.2 milioane tone de deşeuri. Detergentii cum ar fi clorul. Alba. Dioxina apare de asemenea şi la arderea reziduurilor menajere conţinând plastic sau lemn tratat cu substanţe chimice clorurate. care stă la baza producerii altor substanţe toxice periculoase. Majoritatea deşeurilor periculoase provin din industria chimică (anorganică şi organică). Acestea nu pot fi eliminate prin distrugere. (http://ro. ceea ce reprezintă 3% din totalul deşeurilor produse în 2003. innalbitorii. Este vorba despre uleiul de motor. O altă substanţă extrem de toxică reprezintă dioxina. Cantităţi considerabile de deşeuri periculoase au fost înregistrate în judeţele Vâlcea. inclusiv sterilul minier. bateriile telefoanelor mobile.org/wiki/Gestionarea_de%C5%9Feurilor) In 2003. nu sunt deocamdata colectate separat. ierbicidele. Deocamdata. Dioxina este un component al erbicidelor clorurate folosite destul de intens în agricultură. cum ar fi medicamentele. Pentru eliminarea deşeurilor radioactive România are nevoie de două depozite de deşeuri care să stocheze deşeurile radioactive de la Centrala Nucleară de la Cernavodă. Dolj. de la rafinarea petrolului şi din procesele termice. ci doar prin depozitare. pesticidele. vopseaua. doar o parte dintre deseurile periculoase sunt colectate separat si reciclate. Bacău. Prahova. substantele folosite la deblocarea tevilor.pesticidele folosite în agricultură pentru protecţia plantelor contra bolilor şi dăunătorilor. Restul. Principalele tipuri de deşeuri periculoase generate în 2003 au fost: • • • • deşeuri de sodă calcinată (leşii caustice) fosfogips deşeuri petroliere zguri din metalurgia neferoasă (a plumbului) 14 .

349/2005 privind depozitarea deseurilor (abroga HG nr. 78/2000 .• • • • • reziduuri halogenate din chimia organică nămoluri cianurate cu metale grele baterii uzate cu plumb deşeuri de la epurarea gazelor amestecuri de grăsimi şi uleiuri de la separarea grăsimilor din apele uzate.2000 privind regimul deseurilor 2. 448/2005 privind gestiunea deseurilor de echipamente electrice si electronice -M. 491/10. 426/2001 -M.Of.02. Cea mai mare cantitate de deşeuri periculoase s-a generat.M.html?in=all&s=management%20deseur%20roman) IV. nr.07. Legea nr.2005 15 . nr. Hotararea Guvernului nr.M.regielive. Legislatie privind Gestiune Deseuri si Substante Chimice Periculoase 1. spre publicare) 7. 1. 700/05.Of. 283/22.Of.09.2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si aprobarea listei cuprinzand deseurile. nr. Hotararea Guvernului nr. Hotararea Guvernului nr. Hotararea Guvernului nr. nr. 659/05.2004 privind gestionarea anvelopelor uzate 5.Of. Hotararea Guvernului nr.2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr. în cadrul industriei predominând deşeurile de sodă calcinată (judeţele Alba. (http://facultate. 411/25. 32/2005 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz 6.06. 170/2004 -M. 2406/2004 -M. 856/2002.2001 privind regimul bateriilor si acumulatorilor care contin substante periculoase 3. Dolj şi Vâlcea) Metalurgia este o altă activitate industrială care produce cantităti mari de deşeuri chimice şi fosfogips (judetul Bacău). 162/2002) (la M.Of. nr. nr.ro/referate/comert/problematica_deseurilor_in_romania93839. inclusiv deseurile periculoase 4. 160/24. Hotararea Guvernului nr.Of. 1057/2001 M.O.11.06.Of. periculoase. cu preponderenţă zguri din metalurgia aluminiului (judeţul Olt) şi altor metale neferoase (judeţul Maramureş). nr.

Un avantaj ar fi că listele fac procesele de identificare a deşeurilor periculoase uşoare pentru agenţii deşeurilor industriale. Legea nr. Hotararea Guvernului nr. Nr 359/27. Astfel.2. deşeuri din sectoare specifice ale industriei sau deşeuri de tipul formulelor chimice specifice. Aceste liste sunt: • Lista F desemnează ca deşeuri periculoase particulare deşeurile provenite din anumite procese de fabricare sau industriale comune. 263/2005 Privind regimul substantelor si produselor chimice periculoase (http://www. Utilizarea listelor EPA prezintă de asemenea câteva dezavantaje. Compoziţia actuală a deşeului nu este o consideraţie suficientă pentru a schimba încadrarea deşeului. Listele desemnează un deşeu ca fiind periculos dacă el provine dintr-o categories au clasă particulară. 541/2003 privind stabilirea unor masuri pentru limitarea emisiilor in aer ale anumitor poluanti proveniti din instalatii mari de ardere -M. Aceste deşeuri sunt descries sau enumerate în patru liste diferite. Un alt dezavantaj este lipsa de flexibilitate a listelor. listele de deşeuri periculoase pot regal când nu este necesar anumite deşeuri care nu posedă o ameninţare semnificativă asupra sănătăţii.349/2002) 9. nefiind necesare analizele de laborator.societatedurabila.ro/index. deşeurile 16 . Este nevoie doar de cunoştinţe despre originea deşeului pentru a determina dacă este enumerate. Deoarece procesele care produc aceste deşeuri pot decurge în sectoare diferite ale industriei. De exemplu listele nu pot contoriza toate deşeurile periculoase.04. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje ( abroga HG nr.Listele deşeurilor periculoase Listele deşeurilor periculoase descriu deşeurile din diferite procese industriale.2005 10.8.php?id=18) IV.Of. Hotararea de Guvern nr 322/2005 pentru modificarea si completarea HG nr. EPA a studiat şi enumerate sute de deşeuri periculoase a deşeurilor industriale specifice. Utilizarea listelor pentru definirea deşeurilor periculoase prezintă anumite avantaje şi dezavantaje. Prin compararea oricărui deşeu cu descrierile deşeurilor enumerate se poate determina uşor dacă deşeul este periculor.

Codurile alocate implică anumite reglementări care se aplică în manevrarea deşeurilor. Există patru criterii diferite prin care se poate încadra un deşeu ca fiind periculos. Aceste deşeuri sunt clasificate în şapte grupe.3. Fiecare din cele patru liste desemnează de la 30 până la câteva sute de deşeuri periculoase. deşeuri corozive (C). urmată de trei cifre (exemplu F001). • Lista P şi lista U sunt similare în aceea că ambele conţin formulări pur periculoase sau comerciale ale câtorva chimicale nefolosite specifice.din lista F sunt cunoscute ca şi deşeuri provenite din surse nespecifice. dacă acesta nu se gaseşte pe nici una din liste: Deşeurilor periculoase li se alocă câte o literă (cod) şi se clasifică în: deşeuri toxice (T). Drăghici-2002) IV. coroziune. • Lista K desemnează ca fluxuri de deşeuri periculoase particulare acele deşeuri provenite din anumite industrii specifice. deşeuri cu toxicitate caracteristică (E). reactivitate. Si acestor deşeuri le sunt atribuite coduri ca şi celor din listă (exemplu D00X). 1. 13 industrii pot genera deşeuri din lista K. Fiecărui deşeu din listă îi este alocat un cod. deşeuri reactive (R). constând dintr-o literă asociată cu lista. deşeuri periculoase acute (H). De exemplu deşeurile cu codul H sunt supuse unor standarde de management mai stricte decât celelalte deşeuri. insă nu toate deşeurile provenite din aceste 13 industrii sunt periculoase. Inflamabilitatea 17 . O caracteristică a unui deşeu periculos trebuie să fie detectată prin utilizarea metodelor de testare standard. Caracteristicile care dau periculozitate deşeurilor sunt: imflamabilitate.Caracteristicile deşerilor periculoase O caracteristică a unui deşeu periculos este o proprietate care indică capacitatea unui deşeu de a poseda o ameninţare suficientă pentru a deservii reglementărilor de deşeu periculos. (Oros. toxicitate. deşeuri inflamabile (I).

Cele mai inflamabile deşeuri sunt lichidele în formă fizică. Această proprietate se testează printr-un test. Un deşeu nelichid poate fi poate fi periculos datorită inflamabilităţii dacă se poate aprinde spontan şi poate arde atât de puternic încât să creeze un pericol. Ele sunt deasemenea printre cele mai commune fluxuri de deşeuri periculoase. 3.Reactivitatea 18 . Deşeul de acid sulfuric din bateriile autovehiculelor este un exemplu de deşeu coroziv.Deşeurile inflamabile care pot lua foc usor şi pot susţine arderea. Multe vopsele. curăţători şi alte deşeuri industriale prezintă pericol de aprindere. 2. Testul punctului de aprindere determină temperature cea mai mică la care un compus chimic se aprinde când este expus la flacără. Un deşeu este considerat coroziv dacă are pH-ul mai mic sau egal cu 2 sau mai mare sau egal cu 12.Coroziunea Deşeurile corozive sunt deşeuri acide sau alcaline (bazice) care pot coroda sau dizolva uşor metale sau alte materiale.5.

Exenple obişnuite sunt muniţiile şi explozibilele descărcate.Toxicitatea Scurgerea compuşilor toxici în cursurile apelor potabile de adâncime este unul din cele mai obişnuite moduri de a expune populaţia chimicalelor găsite în deşeurile industriale. denumit expeditor. şi se autorizează de către inspectoratul pentru situaţii de urgenţă. (Oros. Drăghici-2002) Capitolul V Transportul deşeurilor periculoase Transportul deşeurilor periculoase se efectuează de la generator sau deţinător.Un deşeu reactiv este unul care explodează uşor sau este supus unei reacţii violente. Nu există o metodă de testare de încredere pentru a evalua potenţialul deşeului de a exploda sau reacţiona violent în condiţii de manevrare obişnuite. 4. avându-se în vedere pe cât posibil ocolirea oraşelor. Ruta de transport a deşeurilor periculoase se stabileşte de către expeditor şi transportator. 19 . către operatorul economic care realizează operaţia de colectare/stocare temporara/tratare/valorificare/eliminare. Pentru efectuarea transportului este necesar si acordul agenţiei judetene pentru protecţia mediului în a cărei rază teritorială se află instalaţia de tratare/valorificare/eliminare. denumit destinatar.

materie primă în altul). -transfer ca material brut la alt proces (deşeu într-un proces.avocatnet. (www. îndepărtarea resurselor şi reciclarea deşeurilor. separarea şi concentrarea deşeurilor.Pentru deşeurile periculoase generate în cantitate mai mică de 1 t/an. Cele mai obişnuite categorii de reduceri la sursă şi reduceri de volum sunt: substituţia materialelor. 20 . Există patru moduri de reciclare: -reciclarea directă ca material brut la generator. nu trebuie să conţină aprobarea agenţiei pentru protecţia mediului Destinatarul este obligat să preleveze o probă din fiecare transport de deşeuri periculoase. formularul de expeditie/transport deşeuri periculoase.utilizarea proceselor de tratare care reduc cantităţile de deşeuri necesare depunerii finale. pe care să o pastreze în condiţii de siguranţă şi etichetată corespunzator un interval de cel putin 3 luni.ro/content/articles) Capitolul VI Reducerea şi minimizarea deşeurilor periculoase Multe probleme privind deşeurile periculoase pot fi evitate chiar de la început prin reducerea deşeurilor de la sursă şi minimizarea deşeurilor. printre care: reducerea la sursă. segregarea la sursă. prin întoacerea la materia primă a materialului brut când nu este complet consumat într-un process de sinteză. reutilizarea. modificări de proces şi reciclarea. Există câteva moduri prin care cantităţile de deşeuri pot fi reduse. Deşeurile periculoase care fac obiectul transportului trebuie să fie ambalate şi etichetate în conformitate cu prevederile legale.

dar poate servi la pregătirea materialului pentru reciclare sau depunerea finală într-o manieră care oferă siguranţă mai mare decât depunerea fără tratare. oxidare. Metode termice Pot fi folosite pentru reducerea volumului. tratarea anaerobă a deşeurilor. extracţie şi scurgere chimică. Alte procedee sunt piroliza şi oxidarea umedă. Operaţiile chimice de tratare includ printre altele neutralizarea acido-bazică. uscare. de oxidare-reducere.-utilizare pentru controlul poluării sau tratarea deşeului. precipitare chimică. Tratarea deşeurilor periculoase poate fi costisitoare. îndepărtarea substanţelor volatile. inflamabilitate. substanţei organice mobile şi distrugerea materialelor patogene şi toxice. flotaţie. evaporare. combustibile. termică şi biologică. 21 . ca de exemplu utilizarea unui deşeu alcalin pentru neutralizarea unui deşeu acid. -recuperarea energiei. Cel mai aplicat procedeu de tratare termică este incinerarea. mineralizarea. Tranziţie de fază: distilare. decantare. filtrare. Metode biologice Aceste procedee sunt: biodegradarea. precipitare fizică. şi anume de proprietăţile acido-bazice. reactivitate. de exemplu de la incinerarea deşeurilor periculoase combustibile. hidroliză. Separare moleculară: osmoza inversă. centrifugare. Metode fizice • • • • Separare de fază: sedimentare. chimică.Metode de tratare a deşeurilor periculoase Câteva tipuri de deşeuri periculoase pot fi detoxificate sau făcute mai puţin periculoase pot fi detoxificate sau făcute mai puţin periculoase prin metode de tratare fizică. stripare. care utilizează bacterii şi ciuperci aerobe. scurgere.1. precipitare. complexare. electrodializă. Transfer de fază: extracţie cu solvent. VI. Metode chimice Depinde de proprietăţile chimice ale constituenţilor deşeurilor. corozivitate şi altele. tratarea aerobă a deşeurilor.

Au fost dezvoltate şi alte procese de tratare a deşeurilot periculoase. alte astfel de depozite sunt în construcţie. există în acest moment un singur depozit pentru substanţe periculoase la strandarde europene în România . Drăghici-2002) Capitolul VII Depozitarea deşeurilor periculoase Depozitarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase reprezintă activitatea agenţilor economici de a pune la păstrare şi conservare aceste produse. (Oros. Procesul de barbotare a aerului este un process de volatilizare in situ pentru striparea compuşilor volatili din apele de adâncime. în depozite sau orice alte spaţii de depozitare. Fitoremedierea este procesul în care se utilizează plante vasculare pentru remedierea solurilor contaminate de suprafaţă. la Slobozia. în special remedierea. în vederea introducerii lor în circuitul productiv sau comercial ori a utilizării pentru prestarea unor servicii către populaţie. prevăzute cu echipamentele şi dotările necesare prin care să se asigure păstrarea şi conservarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase. 22 . Sunt considerate depozite sau spaţii de depozitare clădirile. construcţiile şi orice alte locuri amenajate special în acest scop.

instalaţii de neutralizare a produselor corosive sau toxice. La realizarea depozitelor şi spaţiilor de depozitare pentru substanţele şi preparatele chimice periculoase trebuie să fie avute în vedere următoarele: 23 . ziduri sau diguri de protecţie. lopeţi. canale sau şanţuri de scurgere. instalaţii de pulverizare a apei sau aburului.Echipamentele şi dotările necesare amenajării unui depozit sunt următoarele: • • • • • • • • ventilaţia naturală sau instalaţii de ventilaţie. cum ar fi: lăzi cu nisip. hidranţi şi furtune de apă etc. instalaţii de răcire cu apă. mijloace şi dispozitive de stingere a incendiilor. dacă este cazul. extinctoare. prevăzute cu duze pentru stingerea incendiilor sau exploziilor . furtune speciale pentru operaţiunile de încărcare-descărcare şi sisteme de drenare a scurgerilor.

3. Dacă sunt manageriate corespunzător deşeurile periculoase nu reprezintă un risc atât de mare pentru sănătatea populaţiei şi mediu. corozivitatea şi efectele toxice sau nocive ale substanţelor şi preparatelor chimice periculoase ce urmează a fi depozitate. Dezvolarea durabilă nu poate exista fără o bună administrare a deşeurilor. În present deşeurile în general şi cele periculoase în particular sunt din ce în ce mai bine gestionate. categoriile de pericol de incendiere sau explozie. (http://facultate.1. 2. gradul de rezistenţă la foc al construcţiei. sensibilitatea la coroziune şi posibilitatea de nu se impregna cu produse toxice sau nocive. distanţele minime de siguranţă între depozite sau spaţii de depozitare şi alte construcţii. 24 .ro/referate/comert/problematica_deseurilor_in_romania93839.regielive.html?in=all&s=management%20deseur%20roman) Concluzii Programele de management ale deşeurilor încep să ia amploare şi ajută la schimbarea percepţiei generale asupra deşeurilor şi la conştientizarea riscului pe care acestea îl constituie.

Broşură deşeuri. 69-74 . XXX.Brasov. Editura Univ. 2005 . 2008.ro/docs/.2009 25 . pag. Transilvania. Camelia Draghici-“Managementul deseurilor”. 2002. http://www.III.granturi-phare-deseuri.accesat 28. XXX -Metode şi tehnologii de gestionare a deseurilor – Ministerul Mediului şi Gospodaririi Apelor.Bibliografie • • • • Oros Vasile.1-3.

III.accesat 28.epa.III.sort.ro/index.pdf.accesat 28.societatedurabila.org/wiki/Gestionarea_de%C5%9Feurilor -accesat 28.2009 26 .php?page -accesat 28.2009 http://www.avocatnet.ro/referate/comert/problematica_deseurilor_in_romania93839.regielive.ro/content/articles.gov/lawsregs/laws/rcra.html?in=all&s=management%20deseur%20roman.• • • • • • • http://www.2009 http://facultate.html.wikipedia.III.III.accesat 28.ro/index.2009 http://www.accesat 28.2009 http://www.accesat 28.III.php?id=18.2009 http://www.ro/Data/pdf/cap_21.gestiuneadeseurilor.2009 http://ro.III.III.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful