Deseuri periculoase

Deşeuri periculoase

1

Cuprins

Cuprins……………………………………………………………………………....pag. 1 Capitolul I- Definiţia şi clasificarea deşeurilor……………………………………...pag. 2 Capitolul II- Managementul deşeurilor……………………………………………...pag. 5 II.1.Problema transportului deşeurilor…………………………………………….....pag.6 II.2. Depozitele de deşeuri…………………………………………………………...pag.7 Capitolul III- Deşeurile în România………………………………………………....pag.9 III.1. Problema deşeurilor în Romania......................................................................pag . 9 III.2. Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor...............................................pag 11 Capitolul IV- Deşeuri periculoase………………………………………………….pag 12 IV.1.Legislatie privind Gestiune Deseuri si Substante Chimice Periculoase............pag.14 IV.2.Listele deşeurilor periculoase………………………………………………....pag 15 IV.3.Caracteristicile deşerilor periculoase………………………………………….pag 16 Capitolul V- Transportul deşeurilor periculoase……………………………………pag 18 Capitolul VI- Reducerea şi minimizarea deşeurilor periculoase………………...…pag 19 VI.1.Metode de tratare a deşeurilor periculoase………………………………….....pag 20 Capitolul VII- Depozitarea deşeurilor periculoase………………………………….pag 21 Concluzii……………………………………………………………………….……pag 23 Bibliografie………………………………………………………………………….pag 24

2

Capitolul I Definiţia şi clasificarea deşeurilor Deşeurile sunt generate în diferitele stadii ale activităţii umane şi reprezintă o caracteristică inevitabilă a unei societăţi industrializate sau în curs de industrializare. Cea mai bună clasificare generală pare a fi Reglementarea deşeurilor propusă de Comunitatea 3 . Draghici-2002) Termenul “deşeu “ este definit în legislaţia europeană în articolul 1 al Directivei Consiliului 74/442/CEE privind deşeurile: “deşeu reprezintă orice substanţă sau obiect de care posesorul se debarasează conform prevederilor legislaţiei în vigoare”. Deoarece generarea excesivă de deşeuri este un simptom al proceselor de producţie ineficiente. al durabilităţii reduse a bunurilor şi al structurii consumului. sau intenţionează sau este obligat să-l arunce”. Deşeurile reprezintă o pierdere enormă de resurse. cantităţile de deşeuri pot fi considerate ca indicator pentru eficienţa cu care societatea utilizează materiile prime.(Oros. Definiţia a fost modificată de Directiva Consiliului 91/156/CCE (Directiva cadru) astfel : “deşeu va însemna orice substanţă sau obiect pe care posesorul îl aruncă. precum şi de structura industrială şi economică. (XXX-2005) În momentul de faţă nu există o clasificare general acceptată a deşeurilor. Compoziţia şi cantitatea de deşeuri sunt puternic dependente de natura consumului. atât sub formă de materiale cât şi de energie.

frunze. 3.de toxice. dispensare şi cabinete medicale. Deşeuri de producţie . Deşeuri sanitare. Deşeuri municipale şi asimilabile . Deşeuri speciale.Deşeuri industriale produse în cantitaţi foarte mari. 2. provenite din activitatea de construcţii şi modernizare şi întreţinerea străzilor.pe care normele europene le clasifica în : Deşeuri Deşeuri Deşeuri industriale inerte. pe . 3.praf). amendată de Directiva Consiliului 91/156/CCE clasifică deşeurile după sursă. de exemplu şi din azbest.4 Nămol oraşenesc . 1.(XXX-2005) Dupa provenienţă . provenite din spitale.provenite din activitatea caznică . iar după origine pot fi grupate de asemenea în două subgrupe: rebuturi şi reziduuri. radioactive Deşeuri nepericuloase provenite medicale.de exemplu cenuşile produse de termocentralele funcţioneaza carbine. hoteluri.3.tratarea şi depozitarea deşeurilor. netoxice. specifice fluxurilor stradale (hârtii.mase plastice.colectorii de deşeuri. instituţii.care sunt deşeuri generale în mediul urban si rural.magazine. Directivei Consiliului 74/442/CEE privind deşeurile.2.Europeană.1.dar cele cele netoxice.2 Deşeuri stradale. 1. furnizând baza pentru obţinerea de statistici comparabile şi compatibile privind deşeurile în Ţările Membre ale Comunităţii Europene. materiale sau produse care sunt respinse în cursul unei fabricaţii sau a unor acţiuni umane (menaj. b. c. care propune clasificări pentru: a. se pot deosebi următoarele tipuri de deşeuri: 1. ramuri industriale. Deşeuri agro-zootehnice provenite din agricultură şi în special.3 Deşeuri din construcţii si demolări. 3. 1. rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole. restaurante. rezultat din staţiile de tratare a apelor uzate şi menajere. Rebut poate fi o maşină. agroalimentare etc. 3. 4 . un utilaj sau un produs care nu mai poate fi folosit direct.). categorie în care intră explozibilii şi substanţele radioactive. 1. După destinaţie deşeurile constituie două subgrupe: recuperabile şi irecuperabile. de care periculoase industriale exemplu exemplu .1 Deşeuri menajere.Deşeuri industriale stocabile . construcţii. .producătorii de deşeuri. Reziduuri sunt materiile prime. din zootehnie. procese şi direcţii din care provin. comerţ.

care nu epuizează complet subiectul. Catalogul conţine 776 tipuri de deşeuri. -echipament electric şi electronic. subcategoria şi tipul.gestiuneadeseurilor. deşeurile cele mai semnificative în ceea ce priveşte în ceea ce priveşte mărunţirea sunt: -deşeuri agricole.Clasificarea care consideră drept criteriu sursa are avantajul că. direcţiile din care apar. este în concordanţă cu modalităţile existente de colectare şi depozitare a deşeurilor. efluenţii gazoşi emişi în atmosferă. şi este orientată pe process şi mod de apariţie. -deşeuri verzi. un singur deşeu trebuie descris utilizând toate cele trei niveluri. deşeurile se clasifică în trei mari categorii: radioactive. Aceasta este subdivizată în 20 de categorii principale. -sticlă.( Oros. -deşeuri din construcţii şi demolări. -deşeuri de lemn. compoziţiei şi căilor de depozitare a deşeurilor pentru Europa ca întreg. explozivii neutilizaţi.ro/Data/pdf/cap_21. Drăghici-2002) Catalogul European al Deşeurilor (CED) este o listă ilustrativă . -hârtie. -vehicule la sfârşitul perioadei de utilizare. Unele categorii de deşeuri sunt excluse din CED. Pentru descrierea unui deşeu există trei niveluri: categoria principală. Pentru o definire exactă . (http://www. -deşeuri miniere şi de la cariere. periculoase şi benigne. -materiale plastice. În funcţie de natura şi de efectul asupra oamenilor. -deşeuri de la furnale şi zgură din oţelării. cele mai importante fiind : deşeurile radioactive. în multe cazuri. 5 . După direcţiile din care apar.pdf) În mometul de faţă nu există un inventar realist al producerii. -textile şi îmbrăcăminte.

Iniţial reciclarea deşeurilor s-a bazat pe recuperarea deşeurilor de metale valoroase. Dezvoltarea economică şi socială durabilă fără deteriorarea calităţii mediului impune un management adecvat al deşeurilor fără epuizarea resurselor naturale. producerea biogazului. iar mai apoi recuperarea tuturor materialelor.Principiul proximităţii – deşeurile trebuiesc depozitate cât se poate de aproape de locul în care au fost produse. . 6 trebuie să plătească costul . În acest fel se impune un sistem integrat de reprelucrare şi reciclare a deşeurilor bazat pe un număr mare de tehnologii. Deşi nu există o reţetă care să se aplice în toate situaţiile. În acest context managementul deşeurilor ocupă un rol important deoarece deşeurile nu sunt numai o potenţiala sursă de poluare. Uniunea are principii ferme pe care se bazează diferitele niveluri ale sistemelor de management al deşeurilor: .Principiul precauţiei – trebuiesc anticipate problemele potenţiale. utilizarea energiei si depozitarea deşeului ultim. Managementul modern priveşte în alt mod deşeurile. . În acest fel se pune accent pe reciclarea şi valorificarea deşeurilor. . În primul rând ele nu sunt privite ca şi „resturi” care trebuie îndepărtate din motive sanitare. ele constituind şi o sursă de materii prime secundare. iar resturile arse şi deşeul ultim să fie depus pe platforme. ci ca o sursă de materii si materiale prime.Principiul prevenirii – producerea deşeurilor trebuie minimizată si evitată pe cât posibil.Principiul responsabilităţii producerii şi al plăţii poluării – acela care produce deşeurile sau contamineaza mediul înconjurător acţiunilor sale.Capitolul II Managementul deşeurilor Iniţial managementul deşeurilor avea drept obiectiv îndepărtarea deşeurilor şi curăţirea oraşelor. În mod particular managementul deşeurilor din Uniunea Europeană reprezintă o provocare deosebită prin faptul că ea nu trebuie să perturbe piaţa europeană. Managementul deşeurilor este un subiect complex format dintr-o multitudine de componente.

Strategia insistă de asemenea asupra necesităţii ca: . Dar transferarea deşeurilor dintr-o ţară cu standarde exigente de mediu (şi. deci. (XXX-2008) II.Aceste principii au căpătat o forma mai concreta în strategia generală privitoare la deşeuri a Uniunii Europene din 1996 care ierarhizeaza operaţiunile de management al deşeurilor: 1. reciclarea şi reutilizarea.1. depozitarea finală optimă şi îmbunătăţirea monitorizării. o Statistici şi comparaţii utilizând date corecte.Să se reducă deplasarea deşeurilor şi să se îmbunătăţească sistemul de reglementări privind transportul. nu este o opţiune adecvata pe termen mediu si lung.Să se utilizeze mijloace manageriale noi. 3. 7 . Politica UE stabileşte ca.Problema transportului deşeurilor O cantitate prea mare de deşeuri se transportă înca pe distante lungi. . deşeurile trebuiesc depozitate în locuri cât mai apropiate de acela în care au fost produse (principiul proximitatii). tratarea şi depozitarea sunt foarte ieftine. pe teritoriul Europei. prevenirea apariţiei deşeurilor. cum sunt: o Instrumente economice de reglementare. o Planuri de management al deşeurilor. cu costuri mari de tratare şi depozitare) în ţări în care aceste operaţii nu sunt foarte costisitoare . 2. o Responsabilităţi adecvate stabilite prin legislaţie. Oricum. drept consecinţă. transportul deşeurilor trebuie minimizat în vederea reducerii riscului de accidente şi economisirii resurselor. In unele ţări standardele privitoare la tratare si depozitare sunt îngăduitoare şi.

urmează etapa de tratare a deşeurilor. in care nu se practica exploatarea pe celule si acoperirea cu materiale inerte. fapt ce se repercuteaza asupra folosintei acestora. poluarea apelor de suprafata. fara a considera si populatia microbiologica a solului. in ordinea in care sunt percepute de populatie. se intinde pe durata a cel putin doua generatii daca se insumeaza perioadele de amenajare (1-3 ani). In general. modificari ale fertilitatii solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe terenurile invecinate. cat si apele scurse pe versanti influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare. Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate de vant este deosebit de evidenta in zona depozitelor orasenesti actuale. un depozit de deseuri inseamna eliminarea de pe suprafata afectata acestei folosinte a unui numar de 30-300 specii/ha. deşeurile pot fi scoase din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în circuit (recuperate). Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deseuri este un proces ce poate fi considerat temporar. exploatare (15-30 ani). la fel ca deşeurile în sine şi locul lor de provenienţă. Depozitele neimpermeabilizate de deseuri urbane sunt deseori sursa infestarii apelor subterane cu nitrati si nitriti. poluarea aerului. ca urmare a lipsei de amenajari si a exploatarii deficitare. Scurgerile de pe versantii depozitelor aflate in apropierea apelor de suprafata contribuie la poluarea acestora cu substante organice si suspensii. 8 . În principiu. dar si cu alte elemente poluante.II. In termeni de biodiversitate. sunt:     modificari de peisaj si disconfort vizual. Depozitele de deşeuri Odată colectate. depozitele de deseuri se numara printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact si risc pentru mediu si sanatatea publica. refacere ecologica si postmonitorizare (15-20 ani). dar care in termenii conceptului de “dezvoltare durabila”. Atat exfiltratiile din depozite.2. Principalele forme de impact si risc determinate de depozitele de deseuri orasenesti si industriale. Metodele de tratare ale deşeurilor sunt variate.

excavatoare) şi de servicii de întreţinere a acestor utilaje. a apelor şi a solului. Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si combinatii inflamabile.Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata exploatarii depozitului. necorespunzătoare. depozitarea în rampe de gunoi presupune la sfârşit închiderea depozitului prin acoperire cu pământ (îngropare) şi este o practică curentă în multe ţări. atragerea dăunătorilor (insecte. reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic initial. screpere. uleiuri uzate. În funcţie de tipul deşeurilor acceptate depozitele se clasifică în depozite pentru deşeuri periculoase. compactoare. Astfel de rampe se organizează în cariere în care exploatarea s-a încheiat sau în mine abandonate. echipamente de cântărire. Eliminarea deşeurilor prin depozitare în rampe (gropi) de gunoi fără vreo măsură ulterioară este actual o practică care nu mai este acceptată. Vechile rampe. laboratoare de analiză. O rampă de gunoi realizată şi exploatată corect este o metodă relativ ieftină şi care satisface criteriile ecologice de eliminare ale deşeurilor. caini vagabonzi. rozătoare) şi poluarea aerului. prezenta reziduurilor menajere usor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe si reduce poluarea mediului. explozive sau corozive. evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata. produse petroliere. au efecte negative asupra mediului. ciori. pesticide. constituie surse de risc pentru sanatate datorita continutului lor in substante toxice precum metale grele. Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile toxice. instalaţii de recuperare a gazului de depozit şi de tratare a levigatului. pe de alta parte. solventi. reziduuri de la vopsitorii. dar mai ales cele industriale. Deseurile. încărcătoare. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane faciliteaza inmultirea si diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor acestora: insecte. depozite pentru materiale inerte şi depozite pentru un singur fel de deşeuri (monodeponie). cum ar fi împrăştierea de gunoaie. depozite pentru deşeuri nepericuloase. 9 . Actual. Depozitele trebuie să dispună de sisteme de pază. zguri metalurgice) care sunt depozitate in comun cu deseuri solide orasenesti. sobolani. de utilaje (buldozere.

Rampele pentru deşeuri organice au instalaţii de recuperare a gazului de depozit. Grosimea stratului de argilă trebuie să fie mai mare de 1 m pentru deşeuri inerte sau nepericuloase şi mai mare de 5 m pentru deşeuri periculoase (http://ro. 10 . problemele legate de gestionarea deşeurilor sunt. Problema deşeurilor în Romania La nivelul României. monoxid de carbon. care. Principalele componente ale acestui gaz sunt metanul (54 %) şi dioxidul de carbon (45 %). Poluarea apei şi a solului se face prin levigat (lichidul scurs în urma proceselor biochimice).org/wiki/Gestionarea_de%C5%9Feurilor) Capitolul III Deşeurile în România III. în mare parte: • cantitatea de deşeuri nu se cunoaşte cu exactitate din cauza lipsei sistemelor de cântărire.Poluarea aerului se produce prin miasme şi prin degajarea unor gaze rezultate în urma fermentării. Dacă nu există posibilitatea de valorificare locală. şi acoperite cu folii şi cu pământ. care produc efect de seră şi contribuie la încălzirea globală. la care se adaugă mici cantităţi de hidrogen sulfurat. în lipsa unui strat izolator se infiltrează în sol şi poluează apele pânzelor freatice. Aceste poluări pot fi aşa de puternice că împiedică creşterea plantelor deasupra acestor rampe.wikipedia. El poate fi valorificat prin ardere. În mod normal. care pot fi din argilă (lut) sau din folii groase de material plastic (geomembrane) sau textil (geotextile).1. se recomandă să fie totuşi ars la instalaţia de faclă deoarece dioxidul de carbon rezultat prin arderea metanului are un efect de seră mai mic decât al metanului iniţial. Pentru a împiedica levigatul să se infiltreze în sol rampele moderne sunt prevăzute cu straturi izolante. pe rampă deşeurile sunt compactate pentru a le mări densitatea şi stabilitatea. cum ar fi dioxidul de carbon şi metanul. esteri şi alţi compuşi organici. aldehide. mercaptani.

Romania trebuie să gestioneze eficient.000 de tone de deşeuri pe zi. Colectarea. În România 1. ţara noastră trebuie să recicleze 55% din deşeurile de ambalaje generate în anul 2013.sort. aproximativ 40% reprezintă materiale reciclabile. urmată de industria prelucratoare. Din totalul deşeurilor municipale. au fost generate circa 36.20% pot fi recuperate. iar reciclarea se axează doar pe acele tipuri de deseuri usor vandabile. Cel mai mare impact asupra populaţiei îl au deşeurile municipale care. Statistici oficiale. deşeurile depozitate au conţinut mare de materiale organice care prin descompunere generează gaze cu efect de seră ( metan. au reprezentat 380 de kilograme pe cap de locuitor. în anul 2004.php?page) 11 . din care cca. Din acestea 36% au fost reciclate.000 de tone de deşeuri. Deocamdată. reciclarea şi tratarea deşeurilor reprezintă o prioritate şi se regăseşte şi în angajamentele asumate de România faţă de Uniunea Europeană. Anual. depozitele nu sunt amenajate corespunzător.94. adică aproximativ 100.300. din care 99. Fiecare roman generează cam 5 kilograme de deşeuri pe săptămînă . 36. Cele mai mari cantităţi provin din industria extractiva . a apelor de suprafaţă.9%.4% reprezintă deşeuri nepericuloase şi 0. în 2004. Potrivit legislaţiei europene. nu este organizată o reţea comercială pentru valorificarea deşeurilor. nefiind contaminate. a zonelor de agrement.000 tone de ambalaje au fost introduse pe piaţă în 2007. conducând la poluare.ro/index. circa 20% din locuitorii mediului urban nu au contracte de salubrizare. depozitele existente sunt uneori amplasate în locuri sensibile.în apropierea locuiţelor.7 milioane de tone de deşeuri.• există cantităţi semnificative de deşeuri necolectate. • • • • colectarea deşeurilor menajere este neselectivă. ( http://www. Agenţia Naţionala pentru Protecţia Mediului a stabilit un obiectiv de 40% rată de reciclare a deşeurilor municipale în 2011.6% deşeuri periculoase. arată că în România. valorificarea energetică a deşeurilor nu este o practică de eliminare curentă în România. dioxid de carbon). iar în mediul rural aproape nimic nu se colectează organizat.315. în medie. nu a fost pus la punct sistemul de colectare selectivă pe întreg teritoriul ţării.

ci doar o reutilizare interna în gospodăria proprie sau o comercializare pe o piata nedeclarată. Exista operatori economici reciclatori de deşeuri de hârtie şi carton. dar se prognozează o creştere. Cantitatea acestui tip de deşeuri generată în România este relativ scazută. toate depozitele necontrolate vor fi închise şi ecologizate. Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor România dispune de un instrument pentru reducerea poluării mediului. sticlă. Avem opt planuri regionale pentru gestionarea deşeurilor. staţii de sortare şi de compostare.pdf) 12 . precum şi prin amenajarea de spaţii adecvate şi amplasarea de containere pentru gunoiul diferenţiat. materiale feroase şi neferoase.Instituţiile din industria sticlei. pentru îmbunătăţirea sănătaţii publice.Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor (PRGD). autorităţile publice locale trebuie să asigure colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje prin serviciile publice de salubrizare. lemn. şi pentru promovarea dezvoltării durabile . În România.granturi-phare-deseuri. materiale plastice. hârtiei şi cartonului şi maselor plastice au început să preia aceste deşeuri de la centrele de colectare în vederea reciclării şi/sau valorificării. se urmăreşte colectarea întregii cantităţi de deşeuri generate. Populaţia a fost instruită cum să separe la sursă diferitele categorii de deşeuri. III. şi se vor construi noi depozite controlate. fluxul deşeurilor colectate separat va fi eficientizat.2. De asemenea. şi instalatii de reciclare. Aceştia preiau deşeurile de la colectorii autorizaţi. Nu există încă un sistem adecvat de valorificare a deşeurilor din construcţii şi demolări. determinată de dezvoltarea economică a ţării. (http://www.ro/docs/Plan_regional/LUCRU %20Reg%201%20NE-%20draft%20PRGD%20revizuit.

vopsele. reziduuri de spital. ateliere auto. rafinării.epa. Pentru dezvoltarea definiţiei reglementare a deşeului periculos au fost folosite două mecanisme diferite : prin listarea anumitor deşeuri specifice ca şi periculoase şi prin identificarea caracteristicilor care. unităţi medicale. Cele mai periculoase substanţe chimice sunt 13 . fizice sau infecţioase pot cauza sau contribui semnificativ la creşterea mortalităţii sau o creştere în mod irevesibil a îmbolnăvirilor sau posedă o prezenţă substanţială sau un potenţial pericol asupra sănătăţii umane sau a mediului când sunt tratate. solvenţi organici halogeni. Există totodată două definiţii ale deşeurilor periculoase sub programul RCAR: o definiţie statutară şi o definiţie reglementară. a concentraţiilor sau a caracteristicilor chimice.. cianuri. eteri. fenoli. În primul rand a servit ca şi un ghid general pentru EPA în scopul dezvoltării definiţiei reglementare a deşeului periculos. stocate. RCRA defineşte deşeul periculos ca : un deşeu solid sau o combinaţie de deşeuri solide care. în SUA prima lege privind problema deşeurilor periculoase a fost trecută prin Congres. (http://www.gov/lawsregs/laws/rcra. dacă sunt prezente într-un deşeu îl fac periculos. depozitate sau organizate în acest fel.Capitolul IV Deşeuri periculoase În 1976. transportate. Definiţia statutară citată mai sus este rar folosită astăzi. acizi compuşi organofosforici. pesticide.html) Aceste deşeuri provin în cea mai mare parte din industria chimică. Această legislaţie este numită Actul privind Convervarea şi Recuperarea Resurselor (RCRA). EPA a dezvoltat definiţia reglementară a deşeurilor periculoase care încorporează atât listele cât şi caracteristicile acestora. industria metalurgică. Sunt reprezentate prin compuşi metalici. din cauza cantităţilor lor.

Principalele tipuri de deşeuri periculoase generate în 2003 au fost: • • • • deşeuri de sodă calcinată (leşii caustice) fosfogips deşeuri petroliere zguri din metalurgia neferoasă (a plumbului) 14 . Un caz aparte de deşeuri periculoase este cel al deşeurilor radioactive. (http://ro. produsele pentru eradicarea gandacilor. vopselele. Acestea nu pot fi eliminate prin distrugere. au fost identificate 145 de tipuri de deşeuri periculoase. nu sunt deocamdata colectate separat. în România. doar o parte dintre deseurile periculoase sunt colectate separat si reciclate. Restul. Dioxina este un component al erbicidelor clorurate folosite destul de intens în agricultură. de la rafinarea petrolului şi din procesele termice. Dioxina apare de asemenea şi la arderea reziduurilor menajere conţinând plastic sau lemn tratat cu substanţe chimice clorurate. Deocamdata. innalbitorii. cum ar fi medicamentele. bateriile telefoanelor mobile. bateriile portabile. Prahova. medicamentele si alte produse pe baza de substante chimice fac parte din categoria substantelor periculoase.org/wiki/Gestionarea_de%C5%9Feurilor) In 2003. Majoritatea deşeurilor periculoase provin din industria chimică (anorganică şi organică). Toate aceste tipuri au însumat o cantitate generata de peste 2. din totalul de 237 înscrise în Catalog European de Deseuri.pesticidele folosite în agricultură pentru protecţia plantelor contra bolilor şi dăunătorilor. Detergentii cum ar fi clorul. care stă la baza producerii altor substanţe toxice periculoase. substantele folosite la deblocarea tevilor.wikipedia. Cantităţi considerabile de deşeuri periculoase au fost înregistrate în judeţele Vâlcea. Dolj. Bacău. pesticidele. Alba. Olt. ci doar prin depozitare. Este vorba despre uleiul de motor.2 milioane tone de deşeuri. ceea ce reprezintă 3% din totalul deşeurilor produse în 2003. ierbicidele. inclusiv sterilul minier. bateriile auto. Constanţa. vopseaua. O altă substanţă extrem de toxică reprezintă dioxina. Pentru eliminarea deşeurilor radioactive România are nevoie de două depozite de deşeuri care să stocheze deşeurile radioactive de la Centrala Nucleară de la Cernavodă.

Of. 283/22.2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr. 491/10.2004 privind gestionarea anvelopelor uzate 5.2000 privind regimul deseurilor 2. 2406/2004 -M. în cadrul industriei predominând deşeurile de sodă calcinată (judeţele Alba. nr.07. Hotararea Guvernului nr.html?in=all&s=management%20deseur%20roman) IV. nr.Of. Hotararea Guvernului nr. Legea nr. 78/2000 . 1. nr.06.06. nr. 32/2005 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz 6.11.ro/referate/comert/problematica_deseurilor_in_romania93839. 162/2002) (la M.09.regielive.O. Legislatie privind Gestiune Deseuri si Substante Chimice Periculoase 1. Hotararea Guvernului nr. Dolj şi Vâlcea) Metalurgia este o altă activitate industrială care produce cantităti mari de deşeuri chimice şi fosfogips (judetul Bacău). Cea mai mare cantitate de deşeuri periculoase s-a generat. 659/05.02. 411/25. 700/05. 426/2001 -M. nr. (http://facultate. Hotararea Guvernului nr.2005 15 . spre publicare) 7. 856/2002. Hotararea Guvernului nr.Of. 160/24.2001 privind regimul bateriilor si acumulatorilor care contin substante periculoase 3.Of. nr. 349/2005 privind depozitarea deseurilor (abroga HG nr.• • • • • reziduuri halogenate din chimia organică nămoluri cianurate cu metale grele baterii uzate cu plumb deşeuri de la epurarea gazelor amestecuri de grăsimi şi uleiuri de la separarea grăsimilor din apele uzate. nr. 170/2004 -M.Of.M.Of. inclusiv deseurile periculoase 4.2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si aprobarea listei cuprinzand deseurile. 1057/2001 M.Of. cu preponderenţă zguri din metalurgia aluminiului (judeţul Olt) şi altor metale neferoase (judeţul Maramureş).M. Hotararea Guvernului nr. 448/2005 privind gestiunea deseurilor de echipamente electrice si electronice -M. periculoase.

societatedurabila. Compoziţia actuală a deşeului nu este o consideraţie suficientă pentru a schimba încadrarea deşeului. Utilizarea listelor EPA prezintă de asemenea câteva dezavantaje. De exemplu listele nu pot contoriza toate deşeurile periculoase.Of. 263/2005 Privind regimul substantelor si produselor chimice periculoase (http://www. Hotararea de Guvern nr 322/2005 pentru modificarea si completarea HG nr.php?id=18) IV.Listele deşeurilor periculoase Listele deşeurilor periculoase descriu deşeurile din diferite procese industriale. Nr 359/27. listele de deşeuri periculoase pot regal când nu este necesar anumite deşeuri care nu posedă o ameninţare semnificativă asupra sănătăţii. Legea nr. Hotararea Guvernului nr. Un alt dezavantaj este lipsa de flexibilitate a listelor.ro/index. Aceste deşeuri sunt descries sau enumerate în patru liste diferite. Deoarece procesele care produc aceste deşeuri pot decurge în sectoare diferite ale industriei. EPA a studiat şi enumerate sute de deşeuri periculoase a deşeurilor industriale specifice. deşeuri din sectoare specifice ale industriei sau deşeuri de tipul formulelor chimice specifice. Utilizarea listelor pentru definirea deşeurilor periculoase prezintă anumite avantaje şi dezavantaje.2. nefiind necesare analizele de laborator. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje ( abroga HG nr.349/2002) 9. 541/2003 privind stabilirea unor masuri pentru limitarea emisiilor in aer ale anumitor poluanti proveniti din instalatii mari de ardere -M. Prin compararea oricărui deşeu cu descrierile deşeurilor enumerate se poate determina uşor dacă deşeul este periculor. Aceste liste sunt: • Lista F desemnează ca deşeuri periculoase particulare deşeurile provenite din anumite procese de fabricare sau industriale comune.8.2005 10. Este nevoie doar de cunoştinţe despre originea deşeului pentru a determina dacă este enumerate. Listele desemnează un deşeu ca fiind periculos dacă el provine dintr-o categories au clasă particulară. deşeurile 16 . Astfel.04. Un avantaj ar fi că listele fac procesele de identificare a deşeurilor periculoase uşoare pentru agenţii deşeurilor industriale.

Caracteristicile care dau periculozitate deşeurilor sunt: imflamabilitate. • Lista P şi lista U sunt similare în aceea că ambele conţin formulări pur periculoase sau comerciale ale câtorva chimicale nefolosite specifice. deşeuri cu toxicitate caracteristică (E). urmată de trei cifre (exemplu F001). reactivitate. deşeuri inflamabile (I).3. dacă acesta nu se gaseşte pe nici una din liste: Deşeurilor periculoase li se alocă câte o literă (cod) şi se clasifică în: deşeuri toxice (T). deşeuri corozive (C). deşeuri periculoase acute (H). Există patru criterii diferite prin care se poate încadra un deşeu ca fiind periculos. 1. insă nu toate deşeurile provenite din aceste 13 industrii sunt periculoase. Fiecare din cele patru liste desemnează de la 30 până la câteva sute de deşeuri periculoase. Codurile alocate implică anumite reglementări care se aplică în manevrarea deşeurilor. • Lista K desemnează ca fluxuri de deşeuri periculoase particulare acele deşeuri provenite din anumite industrii specifice. Fiecărui deşeu din listă îi este alocat un cod. De exemplu deşeurile cu codul H sunt supuse unor standarde de management mai stricte decât celelalte deşeuri.din lista F sunt cunoscute ca şi deşeuri provenite din surse nespecifice.Caracteristicile deşerilor periculoase O caracteristică a unui deşeu periculos este o proprietate care indică capacitatea unui deşeu de a poseda o ameninţare suficientă pentru a deservii reglementărilor de deşeu periculos. deşeuri reactive (R). constând dintr-o literă asociată cu lista. Si acestor deşeuri le sunt atribuite coduri ca şi celor din listă (exemplu D00X). 13 industrii pot genera deşeuri din lista K. toxicitate. O caracteristică a unui deşeu periculos trebuie să fie detectată prin utilizarea metodelor de testare standard. Drăghici-2002) IV. (Oros. Aceste deşeuri sunt clasificate în şapte grupe. Inflamabilitatea 17 . coroziune.

Multe vopsele. Un deşeu este considerat coroziv dacă are pH-ul mai mic sau egal cu 2 sau mai mare sau egal cu 12. Un deşeu nelichid poate fi poate fi periculos datorită inflamabilităţii dacă se poate aprinde spontan şi poate arde atât de puternic încât să creeze un pericol. Această proprietate se testează printr-un test. Cele mai inflamabile deşeuri sunt lichidele în formă fizică. Testul punctului de aprindere determină temperature cea mai mică la care un compus chimic se aprinde când este expus la flacără.Coroziunea Deşeurile corozive sunt deşeuri acide sau alcaline (bazice) care pot coroda sau dizolva uşor metale sau alte materiale. curăţători şi alte deşeuri industriale prezintă pericol de aprindere.Deşeurile inflamabile care pot lua foc usor şi pot susţine arderea. 2. 3.Reactivitatea 18 . Deşeul de acid sulfuric din bateriile autovehiculelor este un exemplu de deşeu coroziv.5. Ele sunt deasemenea printre cele mai commune fluxuri de deşeuri periculoase.

şi se autorizează de către inspectoratul pentru situaţii de urgenţă.Toxicitatea Scurgerea compuşilor toxici în cursurile apelor potabile de adâncime este unul din cele mai obişnuite moduri de a expune populaţia chimicalelor găsite în deşeurile industriale. avându-se în vedere pe cât posibil ocolirea oraşelor. (Oros. către operatorul economic care realizează operaţia de colectare/stocare temporara/tratare/valorificare/eliminare. Nu există o metodă de testare de încredere pentru a evalua potenţialul deşeului de a exploda sau reacţiona violent în condiţii de manevrare obişnuite. Exenple obişnuite sunt muniţiile şi explozibilele descărcate. 19 . Ruta de transport a deşeurilor periculoase se stabileşte de către expeditor şi transportator. Drăghici-2002) Capitolul V Transportul deşeurilor periculoase Transportul deşeurilor periculoase se efectuează de la generator sau deţinător.Un deşeu reactiv este unul care explodează uşor sau este supus unei reacţii violente. denumit expeditor. Pentru efectuarea transportului este necesar si acordul agenţiei judetene pentru protecţia mediului în a cărei rază teritorială se află instalaţia de tratare/valorificare/eliminare. 4. denumit destinatar.

prin întoacerea la materia primă a materialului brut când nu este complet consumat într-un process de sinteză. îndepărtarea resurselor şi reciclarea deşeurilor. segregarea la sursă. modificări de proces şi reciclarea.Pentru deşeurile periculoase generate în cantitate mai mică de 1 t/an. Deşeurile periculoase care fac obiectul transportului trebuie să fie ambalate şi etichetate în conformitate cu prevederile legale. printre care: reducerea la sursă. reutilizarea. Cele mai obişnuite categorii de reduceri la sursă şi reduceri de volum sunt: substituţia materialelor. nu trebuie să conţină aprobarea agenţiei pentru protecţia mediului Destinatarul este obligat să preleveze o probă din fiecare transport de deşeuri periculoase. Există câteva moduri prin care cantităţile de deşeuri pot fi reduse. separarea şi concentrarea deşeurilor.materie primă în altul). -transfer ca material brut la alt proces (deşeu într-un proces.utilizarea proceselor de tratare care reduc cantităţile de deşeuri necesare depunerii finale. pe care să o pastreze în condiţii de siguranţă şi etichetată corespunzator un interval de cel putin 3 luni. formularul de expeditie/transport deşeuri periculoase. Există patru moduri de reciclare: -reciclarea directă ca material brut la generator. 20 .ro/content/articles) Capitolul VI Reducerea şi minimizarea deşeurilor periculoase Multe probleme privind deşeurile periculoase pot fi evitate chiar de la început prin reducerea deşeurilor de la sursă şi minimizarea deşeurilor. (www.avocatnet.

dar poate servi la pregătirea materialului pentru reciclare sau depunerea finală într-o manieră care oferă siguranţă mai mare decât depunerea fără tratare. corozivitate şi altele. electrodializă. Metode chimice Depinde de proprietăţile chimice ale constituenţilor deşeurilor. ca de exemplu utilizarea unui deşeu alcalin pentru neutralizarea unui deşeu acid. şi anume de proprietăţile acido-bazice. mineralizarea. Transfer de fază: extracţie cu solvent. tratarea aerobă a deşeurilor. Alte procedee sunt piroliza şi oxidarea umedă. stripare. decantare. hidroliză. Cel mai aplicat procedeu de tratare termică este incinerarea. Metode fizice • • • • Separare de fază: sedimentare. inflamabilitate. flotaţie. complexare.1. termică şi biologică. Operaţiile chimice de tratare includ printre altele neutralizarea acido-bazică. evaporare. reactivitate. 21 . precipitare. extracţie şi scurgere chimică. Metode termice Pot fi folosite pentru reducerea volumului. Separare moleculară: osmoza inversă. -recuperarea energiei. chimică. de exemplu de la incinerarea deşeurilor periculoase combustibile. VI. precipitare chimică. oxidare. centrifugare. filtrare. tratarea anaerobă a deşeurilor. scurgere. de oxidare-reducere. Tranziţie de fază: distilare.Metode de tratare a deşeurilor periculoase Câteva tipuri de deşeuri periculoase pot fi detoxificate sau făcute mai puţin periculoase pot fi detoxificate sau făcute mai puţin periculoase prin metode de tratare fizică.-utilizare pentru controlul poluării sau tratarea deşeului. Metode biologice Aceste procedee sunt: biodegradarea. substanţei organice mobile şi distrugerea materialelor patogene şi toxice. precipitare fizică. care utilizează bacterii şi ciuperci aerobe. Tratarea deşeurilor periculoase poate fi costisitoare. îndepărtarea substanţelor volatile. combustibile. uscare.

Fitoremedierea este procesul în care se utilizează plante vasculare pentru remedierea solurilor contaminate de suprafaţă. prevăzute cu echipamentele şi dotările necesare prin care să se asigure păstrarea şi conservarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase. Sunt considerate depozite sau spaţii de depozitare clădirile. la Slobozia. Drăghici-2002) Capitolul VII Depozitarea deşeurilor periculoase Depozitarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase reprezintă activitatea agenţilor economici de a pune la păstrare şi conservare aceste produse. Procesul de barbotare a aerului este un process de volatilizare in situ pentru striparea compuşilor volatili din apele de adâncime. (Oros. în depozite sau orice alte spaţii de depozitare. 22 . în vederea introducerii lor în circuitul productiv sau comercial ori a utilizării pentru prestarea unor servicii către populaţie. în special remedierea. există în acest moment un singur depozit pentru substanţe periculoase la strandarde europene în România . alte astfel de depozite sunt în construcţie.Au fost dezvoltate şi alte procese de tratare a deşeurilot periculoase. construcţiile şi orice alte locuri amenajate special în acest scop.

prevăzute cu duze pentru stingerea incendiilor sau exploziilor . canale sau şanţuri de scurgere. lopeţi. hidranţi şi furtune de apă etc. ziduri sau diguri de protecţie. mijloace şi dispozitive de stingere a incendiilor. furtune speciale pentru operaţiunile de încărcare-descărcare şi sisteme de drenare a scurgerilor. La realizarea depozitelor şi spaţiilor de depozitare pentru substanţele şi preparatele chimice periculoase trebuie să fie avute în vedere următoarele: 23 . instalaţii de pulverizare a apei sau aburului. instalaţii de neutralizare a produselor corosive sau toxice. extinctoare. dacă este cazul. instalaţii de răcire cu apă. cum ar fi: lăzi cu nisip.Echipamentele şi dotările necesare amenajării unui depozit sunt următoarele: • • • • • • • • ventilaţia naturală sau instalaţii de ventilaţie.

ro/referate/comert/problematica_deseurilor_in_romania93839. 24 . Dezvolarea durabilă nu poate exista fără o bună administrare a deşeurilor. (http://facultate.regielive. gradul de rezistenţă la foc al construcţiei. 3. distanţele minime de siguranţă între depozite sau spaţii de depozitare şi alte construcţii.html?in=all&s=management%20deseur%20roman) Concluzii Programele de management ale deşeurilor încep să ia amploare şi ajută la schimbarea percepţiei generale asupra deşeurilor şi la conştientizarea riscului pe care acestea îl constituie. corozivitatea şi efectele toxice sau nocive ale substanţelor şi preparatelor chimice periculoase ce urmează a fi depozitate. sensibilitatea la coroziune şi posibilitatea de nu se impregna cu produse toxice sau nocive. În present deşeurile în general şi cele periculoase în particular sunt din ce în ce mai bine gestionate. 2.1. categoriile de pericol de incendiere sau explozie. Dacă sunt manageriate corespunzător deşeurile periculoase nu reprezintă un risc atât de mare pentru sănătatea populaţiei şi mediu.

http://www.Brasov. Transilvania.Broşură deşeuri.accesat 28. 2002.granturi-phare-deseuri. XXX -Metode şi tehnologii de gestionare a deseurilor – Ministerul Mediului şi Gospodaririi Apelor.2009 25 .ro/docs/. 2008. 69-74 . pag. Editura Univ.Bibliografie • • • • Oros Vasile. 2005 . XXX.III.1-3. Camelia Draghici-“Managementul deseurilor”.

2009 http://facultate.2009 http://ro.III.III.III.avocatnet.ro/index.php?id=18.2009 http://www.ro/Data/pdf/cap_21.III.ro/index.accesat 28.epa.regielive.gov/lawsregs/laws/rcra.ro/referate/comert/problematica_deseurilor_in_romania93839.org/wiki/Gestionarea_de%C5%9Feurilor -accesat 28.html.wikipedia.sort.III.III.2009 http://www.• • • • • • • http://www.accesat 28.pdf.2009 http://www.accesat 28.gestiuneadeseurilor.accesat 28.2009 http://www.php?page -accesat 28.accesat 28.2009 26 .III.societatedurabila.ro/content/articles.html?in=all&s=management%20deseur%20roman.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful