Deşeuri periculoase

1

Cuprins

Cuprins……………………………………………………………………………....pag. 1 Capitolul I- Definiţia şi clasificarea deşeurilor……………………………………...pag. 2 Capitolul II- Managementul deşeurilor……………………………………………...pag. 5 II.1.Problema transportului deşeurilor…………………………………………….....pag.6 II.2. Depozitele de deşeuri…………………………………………………………...pag.7 Capitolul III- Deşeurile în România………………………………………………....pag.9 III.1. Problema deşeurilor în Romania......................................................................pag . 9 III.2. Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor...............................................pag 11 Capitolul IV- Deşeuri periculoase………………………………………………….pag 12 IV.1.Legislatie privind Gestiune Deseuri si Substante Chimice Periculoase............pag.14 IV.2.Listele deşeurilor periculoase………………………………………………....pag 15 IV.3.Caracteristicile deşerilor periculoase………………………………………….pag 16 Capitolul V- Transportul deşeurilor periculoase……………………………………pag 18 Capitolul VI- Reducerea şi minimizarea deşeurilor periculoase………………...…pag 19 VI.1.Metode de tratare a deşeurilor periculoase………………………………….....pag 20 Capitolul VII- Depozitarea deşeurilor periculoase………………………………….pag 21 Concluzii……………………………………………………………………….……pag 23 Bibliografie………………………………………………………………………….pag 24

2

(XXX-2005) În momentul de faţă nu există o clasificare general acceptată a deşeurilor. Deşeurile reprezintă o pierdere enormă de resurse. precum şi de structura industrială şi economică. sau intenţionează sau este obligat să-l arunce”. Cea mai bună clasificare generală pare a fi Reglementarea deşeurilor propusă de Comunitatea 3 .Capitolul I Definiţia şi clasificarea deşeurilor Deşeurile sunt generate în diferitele stadii ale activităţii umane şi reprezintă o caracteristică inevitabilă a unei societăţi industrializate sau în curs de industrializare. atât sub formă de materiale cât şi de energie. al durabilităţii reduse a bunurilor şi al structurii consumului. cantităţile de deşeuri pot fi considerate ca indicator pentru eficienţa cu care societatea utilizează materiile prime. Definiţia a fost modificată de Directiva Consiliului 91/156/CCE (Directiva cadru) astfel : “deşeu va însemna orice substanţă sau obiect pe care posesorul îl aruncă. Draghici-2002) Termenul “deşeu “ este definit în legislaţia europeană în articolul 1 al Directivei Consiliului 74/442/CEE privind deşeurile: “deşeu reprezintă orice substanţă sau obiect de care posesorul se debarasează conform prevederilor legislaţiei în vigoare”.(Oros. Deoarece generarea excesivă de deşeuri este un simptom al proceselor de producţie ineficiente. Compoziţia şi cantitatea de deşeuri sunt puternic dependente de natura consumului.

2. furnizând baza pentru obţinerea de statistici comparabile şi compatibile privind deşeurile în Ţările Membre ale Comunităţii Europene. pe . instituţii.colectorii de deşeuri. 1. specifice fluxurilor stradale (hârtii. rezultat din staţiile de tratare a apelor uzate şi menajere. 1.Deşeuri industriale stocabile .frunze. un utilaj sau un produs care nu mai poate fi folosit direct. categorie în care intră explozibilii şi substanţele radioactive. b. Deşeuri speciale. 4 . rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole.praf). procese şi direcţii din care provin.tratarea şi depozitarea deşeurilor.de exemplu cenuşile produse de termocentralele funcţioneaza carbine. de exemplu şi din azbest. După destinaţie deşeurile constituie două subgrupe: recuperabile şi irecuperabile. Directivei Consiliului 74/442/CEE privind deşeurile. Reziduuri sunt materiile prime. 3. 1. Deşeuri de producţie .dar cele cele netoxice. . Deşeuri agro-zootehnice provenite din agricultură şi în special. Deşeuri municipale şi asimilabile .).mase plastice.3 Deşeuri din construcţii si demolări.pe care normele europene le clasifica în : Deşeuri Deşeuri Deşeuri industriale inerte.(XXX-2005) Dupa provenienţă . ramuri industriale. hoteluri. 3.Europeană. 3.4 Nămol oraşenesc . Deşeuri sanitare. amendată de Directiva Consiliului 91/156/CCE clasifică deşeurile după sursă. Rebut poate fi o maşină.magazine. dispensare şi cabinete medicale. din zootehnie. iar după origine pot fi grupate de asemenea în două subgrupe: rebuturi şi reziduuri.producătorii de deşeuri.1. c. agroalimentare etc. restaurante. provenite din activitatea de construcţii şi modernizare şi întreţinerea străzilor. care propune clasificări pentru: a.de toxice. de care periculoase industriale exemplu exemplu .Deşeuri industriale produse în cantitaţi foarte mari. 3.2 Deşeuri stradale. netoxice. 1.provenite din activitatea caznică .2.3. comerţ. construcţii. radioactive Deşeuri nepericuloase provenite medicale.care sunt deşeuri generale în mediul urban si rural. se pot deosebi următoarele tipuri de deşeuri: 1.1 Deşeuri menajere. materiale sau produse care sunt respinse în cursul unei fabricaţii sau a unor acţiuni umane (menaj. provenite din spitale.

Pentru descrierea unui deşeu există trei niveluri: categoria principală. 5 . Pentru o definire exactă .ro/Data/pdf/cap_21. care nu epuizează complet subiectul. -sticlă. un singur deşeu trebuie descris utilizând toate cele trei niveluri. este în concordanţă cu modalităţile existente de colectare şi depozitare a deşeurilor. subcategoria şi tipul. -materiale plastice.Clasificarea care consideră drept criteriu sursa are avantajul că. -vehicule la sfârşitul perioadei de utilizare.pdf) În mometul de faţă nu există un inventar realist al producerii. în multe cazuri. -deşeuri miniere şi de la cariere. -deşeuri de la furnale şi zgură din oţelării.gestiuneadeseurilor. Aceasta este subdivizată în 20 de categorii principale. Unele categorii de deşeuri sunt excluse din CED. efluenţii gazoşi emişi în atmosferă. -deşeuri de lemn. -deşeuri verzi. (http://www. explozivii neutilizaţi. După direcţiile din care apar. -deşeuri din construcţii şi demolări.( Oros. Catalogul conţine 776 tipuri de deşeuri. deşeurile se clasifică în trei mari categorii: radioactive. Drăghici-2002) Catalogul European al Deşeurilor (CED) este o listă ilustrativă . direcţiile din care apar. compoziţiei şi căilor de depozitare a deşeurilor pentru Europa ca întreg. -textile şi îmbrăcăminte. cele mai importante fiind : deşeurile radioactive. deşeurile cele mai semnificative în ceea ce priveşte în ceea ce priveşte mărunţirea sunt: -deşeuri agricole. şi este orientată pe process şi mod de apariţie. periculoase şi benigne. -echipament electric şi electronic. În funcţie de natura şi de efectul asupra oamenilor. -hârtie.

producerea biogazului. .Principiul proximităţii – deşeurile trebuiesc depozitate cât se poate de aproape de locul în care au fost produse. 6 trebuie să plătească costul .Principiul prevenirii – producerea deşeurilor trebuie minimizată si evitată pe cât posibil. ci ca o sursă de materii si materiale prime. Managementul modern priveşte în alt mod deşeurile.Principiul responsabilităţii producerii şi al plăţii poluării – acela care produce deşeurile sau contamineaza mediul înconjurător acţiunilor sale. În acest fel se pune accent pe reciclarea şi valorificarea deşeurilor.Principiul precauţiei – trebuiesc anticipate problemele potenţiale. Deşi nu există o reţetă care să se aplice în toate situaţiile. iar mai apoi recuperarea tuturor materialelor. În acest context managementul deşeurilor ocupă un rol important deoarece deşeurile nu sunt numai o potenţiala sursă de poluare. . ele constituind şi o sursă de materii prime secundare. Managementul deşeurilor este un subiect complex format dintr-o multitudine de componente. iar resturile arse şi deşeul ultim să fie depus pe platforme. utilizarea energiei si depozitarea deşeului ultim. În primul rând ele nu sunt privite ca şi „resturi” care trebuie îndepărtate din motive sanitare. În mod particular managementul deşeurilor din Uniunea Europeană reprezintă o provocare deosebită prin faptul că ea nu trebuie să perturbe piaţa europeană. Uniunea are principii ferme pe care se bazează diferitele niveluri ale sistemelor de management al deşeurilor: . Iniţial reciclarea deşeurilor s-a bazat pe recuperarea deşeurilor de metale valoroase.Capitolul II Managementul deşeurilor Iniţial managementul deşeurilor avea drept obiectiv îndepărtarea deşeurilor şi curăţirea oraşelor. . În acest fel se impune un sistem integrat de reprelucrare şi reciclare a deşeurilor bazat pe un număr mare de tehnologii. Dezvoltarea economică şi socială durabilă fără deteriorarea calităţii mediului impune un management adecvat al deşeurilor fără epuizarea resurselor naturale.

o Statistici şi comparaţii utilizând date corecte. 3. Dar transferarea deşeurilor dintr-o ţară cu standarde exigente de mediu (şi. cum sunt: o Instrumente economice de reglementare. depozitarea finală optimă şi îmbunătăţirea monitorizării. In unele ţări standardele privitoare la tratare si depozitare sunt îngăduitoare şi.Aceste principii au căpătat o forma mai concreta în strategia generală privitoare la deşeuri a Uniunii Europene din 1996 care ierarhizeaza operaţiunile de management al deşeurilor: 1. Strategia insistă de asemenea asupra necesităţii ca: . tratarea şi depozitarea sunt foarte ieftine. prevenirea apariţiei deşeurilor. Politica UE stabileşte ca.1. 2. reciclarea şi reutilizarea. (XXX-2008) II. nu este o opţiune adecvata pe termen mediu si lung. cu costuri mari de tratare şi depozitare) în ţări în care aceste operaţii nu sunt foarte costisitoare .Să se utilizeze mijloace manageriale noi. drept consecinţă. . 7 . deşeurile trebuiesc depozitate în locuri cât mai apropiate de acela în care au fost produse (principiul proximitatii). o Planuri de management al deşeurilor.Problema transportului deşeurilor O cantitate prea mare de deşeuri se transportă înca pe distante lungi. o Responsabilităţi adecvate stabilite prin legislaţie. Oricum. deci.Să se reducă deplasarea deşeurilor şi să se îmbunătăţească sistemul de reglementări privind transportul. transportul deşeurilor trebuie minimizat în vederea reducerii riscului de accidente şi economisirii resurselor. pe teritoriul Europei.

dar care in termenii conceptului de “dezvoltare durabila”. Scurgerile de pe versantii depozitelor aflate in apropierea apelor de suprafata contribuie la poluarea acestora cu substante organice si suspensii. poluarea apelor de suprafata. cat si apele scurse pe versanti influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare. fara a considera si populatia microbiologica a solului. dar si cu alte elemente poluante. urmează etapa de tratare a deşeurilor. la fel ca deşeurile în sine şi locul lor de provenienţă. in ordinea in care sunt percepute de populatie. deşeurile pot fi scoase din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în circuit (recuperate). Metodele de tratare ale deşeurilor sunt variate. modificari ale fertilitatii solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe terenurile invecinate. un depozit de deseuri inseamna eliminarea de pe suprafata afectata acestei folosinte a unui numar de 30-300 specii/ha. in care nu se practica exploatarea pe celule si acoperirea cu materiale inerte. sunt:     modificari de peisaj si disconfort vizual. poluarea aerului. Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate de vant este deosebit de evidenta in zona depozitelor orasenesti actuale. fapt ce se repercuteaza asupra folosintei acestora. Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deseuri este un proces ce poate fi considerat temporar. Principalele forme de impact si risc determinate de depozitele de deseuri orasenesti si industriale.II. 8 . refacere ecologica si postmonitorizare (15-20 ani). se intinde pe durata a cel putin doua generatii daca se insumeaza perioadele de amenajare (1-3 ani). Depozitele neimpermeabilizate de deseuri urbane sunt deseori sursa infestarii apelor subterane cu nitrati si nitriti. În principiu. exploatare (15-30 ani). In termeni de biodiversitate. Atat exfiltratiile din depozite.2. depozitele de deseuri se numara printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact si risc pentru mediu si sanatatea publica. In general. ca urmare a lipsei de amenajari si a exploatarii deficitare. Depozitele de deşeuri Odată colectate.

zguri metalurgice) care sunt depozitate in comun cu deseuri solide orasenesti. Depozitele trebuie să dispună de sisteme de pază. explozive sau corozive. screpere. pe de alta parte. excavatoare) şi de servicii de întreţinere a acestor utilaje. Astfel de rampe se organizează în cariere în care exploatarea s-a încheiat sau în mine abandonate. compactoare. laboratoare de analiză. depozitarea în rampe de gunoi presupune la sfârşit închiderea depozitului prin acoperire cu pământ (îngropare) şi este o practică curentă în multe ţări. dar mai ales cele industriale. sobolani. pesticide. reziduuri de la vopsitorii. prezenta reziduurilor menajere usor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe si reduce poluarea mediului. uleiuri uzate. În funcţie de tipul deşeurilor acceptate depozitele se clasifică în depozite pentru deşeuri periculoase. Actual. de utilaje (buldozere. depozite pentru deşeuri nepericuloase. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane faciliteaza inmultirea si diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor acestora: insecte. 9 . Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile toxice. caini vagabonzi. atragerea dăunătorilor (insecte. Vechile rampe. reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic initial. solventi. încărcătoare. depozite pentru materiale inerte şi depozite pentru un singur fel de deşeuri (monodeponie). ciori. echipamente de cântărire.Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata exploatarii depozitului. produse petroliere. constituie surse de risc pentru sanatate datorita continutului lor in substante toxice precum metale grele. cum ar fi împrăştierea de gunoaie. rozătoare) şi poluarea aerului. Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si combinatii inflamabile. evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata. necorespunzătoare. O rampă de gunoi realizată şi exploatată corect este o metodă relativ ieftină şi care satisface criteriile ecologice de eliminare ale deşeurilor. a apelor şi a solului. au efecte negative asupra mediului. instalaţii de recuperare a gazului de depozit şi de tratare a levigatului. Deseurile. Eliminarea deşeurilor prin depozitare în rampe (gropi) de gunoi fără vreo măsură ulterioară este actual o practică care nu mai este acceptată.

esteri şi alţi compuşi organici. în mare parte: • cantitatea de deşeuri nu se cunoaşte cu exactitate din cauza lipsei sistemelor de cântărire. Dacă nu există posibilitatea de valorificare locală. Principalele componente ale acestui gaz sunt metanul (54 %) şi dioxidul de carbon (45 %). Problema deşeurilor în Romania La nivelul României. Grosimea stratului de argilă trebuie să fie mai mare de 1 m pentru deşeuri inerte sau nepericuloase şi mai mare de 5 m pentru deşeuri periculoase (http://ro. problemele legate de gestionarea deşeurilor sunt. se recomandă să fie totuşi ars la instalaţia de faclă deoarece dioxidul de carbon rezultat prin arderea metanului are un efect de seră mai mic decât al metanului iniţial. Aceste poluări pot fi aşa de puternice că împiedică creşterea plantelor deasupra acestor rampe. aldehide. El poate fi valorificat prin ardere. la care se adaugă mici cantităţi de hidrogen sulfurat. mercaptani. care produc efect de seră şi contribuie la încălzirea globală. în lipsa unui strat izolator se infiltrează în sol şi poluează apele pânzelor freatice. care. pe rampă deşeurile sunt compactate pentru a le mări densitatea şi stabilitatea. 10 .Poluarea aerului se produce prin miasme şi prin degajarea unor gaze rezultate în urma fermentării.org/wiki/Gestionarea_de%C5%9Feurilor) Capitolul III Deşeurile în România III. cum ar fi dioxidul de carbon şi metanul. care pot fi din argilă (lut) sau din folii groase de material plastic (geomembrane) sau textil (geotextile). Rampele pentru deşeuri organice au instalaţii de recuperare a gazului de depozit. Poluarea apei şi a solului se face prin levigat (lichidul scurs în urma proceselor biochimice). şi acoperite cu folii şi cu pământ. Pentru a împiedica levigatul să se infiltreze în sol rampele moderne sunt prevăzute cu straturi izolante.wikipedia. În mod normal. monoxid de carbon.1.

dioxid de carbon). Din acestea 36% au fost reciclate.000 tone de ambalaje au fost introduse pe piaţă în 2007. ţara noastră trebuie să recicleze 55% din deşeurile de ambalaje generate în anul 2013. Deocamdată. în anul 2004.6% deşeuri periculoase. din care 99.• există cantităţi semnificative de deşeuri necolectate. • • • • colectarea deşeurilor menajere este neselectivă. Cel mai mare impact asupra populaţiei îl au deşeurile municipale care.în apropierea locuiţelor. arată că în România. din care cca. Potrivit legislaţiei europene. depozitele nu sunt amenajate corespunzător.000 de tone de deşeuri pe zi. conducând la poluare.300. urmată de industria prelucratoare. iar în mediul rural aproape nimic nu se colectează organizat. adică aproximativ 100. Romania trebuie să gestioneze eficient. iar reciclarea se axează doar pe acele tipuri de deseuri usor vandabile.20% pot fi recuperate. Fiecare roman generează cam 5 kilograme de deşeuri pe săptămînă .000 de tone de deşeuri. Statistici oficiale. Colectarea.php?page) 11 . Cele mai mari cantităţi provin din industria extractiva . valorificarea energetică a deşeurilor nu este o practică de eliminare curentă în România. aproximativ 40% reprezintă materiale reciclabile. 36. nefiind contaminate. în medie.7 milioane de tone de deşeuri. În România 1.4% reprezintă deşeuri nepericuloase şi 0.ro/index. în 2004. nu este organizată o reţea comercială pentru valorificarea deşeurilor. Anual. depozitele existente sunt uneori amplasate în locuri sensibile. a apelor de suprafaţă.sort. au reprezentat 380 de kilograme pe cap de locuitor.94. nu a fost pus la punct sistemul de colectare selectivă pe întreg teritoriul ţării.315. au fost generate circa 36. circa 20% din locuitorii mediului urban nu au contracte de salubrizare. Din totalul deşeurilor municipale. a zonelor de agrement. deşeurile depozitate au conţinut mare de materiale organice care prin descompunere generează gaze cu efect de seră ( metan. reciclarea şi tratarea deşeurilor reprezintă o prioritate şi se regăseşte şi în angajamentele asumate de România faţă de Uniunea Europeană. ( http://www. Agenţia Naţionala pentru Protecţia Mediului a stabilit un obiectiv de 40% rată de reciclare a deşeurilor municipale în 2011.9%.

pdf) 12 . materiale feroase şi neferoase. fluxul deşeurilor colectate separat va fi eficientizat. şi se vor construi noi depozite controlate.2. sticlă. Cantitatea acestui tip de deşeuri generată în România este relativ scazută. materiale plastice. (http://www. şi instalatii de reciclare.Instituţiile din industria sticlei. pentru îmbunătăţirea sănătaţii publice. staţii de sortare şi de compostare.ro/docs/Plan_regional/LUCRU %20Reg%201%20NE-%20draft%20PRGD%20revizuit. hârtiei şi cartonului şi maselor plastice au început să preia aceste deşeuri de la centrele de colectare în vederea reciclării şi/sau valorificării. şi pentru promovarea dezvoltării durabile . toate depozitele necontrolate vor fi închise şi ecologizate. ci doar o reutilizare interna în gospodăria proprie sau o comercializare pe o piata nedeclarată.Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor (PRGD). Aceştia preiau deşeurile de la colectorii autorizaţi. autorităţile publice locale trebuie să asigure colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje prin serviciile publice de salubrizare. De asemenea.granturi-phare-deseuri. Populaţia a fost instruită cum să separe la sursă diferitele categorii de deşeuri. se urmăreşte colectarea întregii cantităţi de deşeuri generate. Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor România dispune de un instrument pentru reducerea poluării mediului. În România. precum şi prin amenajarea de spaţii adecvate şi amplasarea de containere pentru gunoiul diferenţiat. dar se prognozează o creştere. III. determinată de dezvoltarea economică a ţării. Exista operatori economici reciclatori de deşeuri de hârtie şi carton. Avem opt planuri regionale pentru gestionarea deşeurilor. Nu există încă un sistem adecvat de valorificare a deşeurilor din construcţii şi demolări. lemn.

Există totodată două definiţii ale deşeurilor periculoase sub programul RCAR: o definiţie statutară şi o definiţie reglementară. unităţi medicale.epa.gov/lawsregs/laws/rcra. Pentru dezvoltarea definiţiei reglementare a deşeului periculos au fost folosite două mecanisme diferite : prin listarea anumitor deşeuri specifice ca şi periculoase şi prin identificarea caracteristicilor care. fenoli. transportate. EPA a dezvoltat definiţia reglementară a deşeurilor periculoase care încorporează atât listele cât şi caracteristicile acestora. Definiţia statutară citată mai sus este rar folosită astăzi. (http://www.. stocate. a concentraţiilor sau a caracteristicilor chimice. Sunt reprezentate prin compuşi metalici. pesticide. depozitate sau organizate în acest fel. Această legislaţie este numită Actul privind Convervarea şi Recuperarea Resurselor (RCRA). eteri.html) Aceste deşeuri provin în cea mai mare parte din industria chimică. acizi compuşi organofosforici. cianuri. Cele mai periculoase substanţe chimice sunt 13 . vopsele. reziduuri de spital. În primul rand a servit ca şi un ghid general pentru EPA în scopul dezvoltării definiţiei reglementare a deşeului periculos.Capitolul IV Deşeuri periculoase În 1976. dacă sunt prezente într-un deşeu îl fac periculos. RCRA defineşte deşeul periculos ca : un deşeu solid sau o combinaţie de deşeuri solide care. din cauza cantităţilor lor. ateliere auto. în SUA prima lege privind problema deşeurilor periculoase a fost trecută prin Congres. industria metalurgică. fizice sau infecţioase pot cauza sau contribui semnificativ la creşterea mortalităţii sau o creştere în mod irevesibil a îmbolnăvirilor sau posedă o prezenţă substanţială sau un potenţial pericol asupra sănătăţii umane sau a mediului când sunt tratate. solvenţi organici halogeni. rafinării.

pesticidele folosite în agricultură pentru protecţia plantelor contra bolilor şi dăunătorilor. Bacău. innalbitorii. Este vorba despre uleiul de motor. Detergentii cum ar fi clorul.org/wiki/Gestionarea_de%C5%9Feurilor) In 2003. Acestea nu pot fi eliminate prin distrugere. nu sunt deocamdata colectate separat. Dioxina apare de asemenea şi la arderea reziduurilor menajere conţinând plastic sau lemn tratat cu substanţe chimice clorurate. Deocamdata. Principalele tipuri de deşeuri periculoase generate în 2003 au fost: • • • • deşeuri de sodă calcinată (leşii caustice) fosfogips deşeuri petroliere zguri din metalurgia neferoasă (a plumbului) 14 .wikipedia. au fost identificate 145 de tipuri de deşeuri periculoase. Dioxina este un component al erbicidelor clorurate folosite destul de intens în agricultură. Olt. Constanţa. în România. Cantităţi considerabile de deşeuri periculoase au fost înregistrate în judeţele Vâlcea. bateriile auto. Alba. Toate aceste tipuri au însumat o cantitate generata de peste 2. cum ar fi medicamentele. de la rafinarea petrolului şi din procesele termice. care stă la baza producerii altor substanţe toxice periculoase. medicamentele si alte produse pe baza de substante chimice fac parte din categoria substantelor periculoase. Un caz aparte de deşeuri periculoase este cel al deşeurilor radioactive. produsele pentru eradicarea gandacilor. pesticidele. Dolj. vopselele. (http://ro. ceea ce reprezintă 3% din totalul deşeurilor produse în 2003. substantele folosite la deblocarea tevilor. vopseaua. Majoritatea deşeurilor periculoase provin din industria chimică (anorganică şi organică). inclusiv sterilul minier. ci doar prin depozitare. din totalul de 237 înscrise în Catalog European de Deseuri. bateriile portabile.2 milioane tone de deşeuri. doar o parte dintre deseurile periculoase sunt colectate separat si reciclate. ierbicidele. Prahova. O altă substanţă extrem de toxică reprezintă dioxina. Pentru eliminarea deşeurilor radioactive România are nevoie de două depozite de deşeuri care să stocheze deşeurile radioactive de la Centrala Nucleară de la Cernavodă. Restul. bateriile telefoanelor mobile.

Of. nr. 491/10.2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si aprobarea listei cuprinzand deseurile. 32/2005 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz 6. periculoase. 162/2002) (la M. 1. Cea mai mare cantitate de deşeuri periculoase s-a generat. Dolj şi Vâlcea) Metalurgia este o altă activitate industrială care produce cantităti mari de deşeuri chimice şi fosfogips (judetul Bacău). Hotararea Guvernului nr.Of.O.02.2004 privind gestionarea anvelopelor uzate 5. nr. 659/05. nr. nr.Of. nr. Hotararea Guvernului nr.• • • • • reziduuri halogenate din chimia organică nămoluri cianurate cu metale grele baterii uzate cu plumb deşeuri de la epurarea gazelor amestecuri de grăsimi şi uleiuri de la separarea grăsimilor din apele uzate. 700/05. nr. 283/22. cu preponderenţă zguri din metalurgia aluminiului (judeţul Olt) şi altor metale neferoase (judeţul Maramureş). 2406/2004 -M. Hotararea Guvernului nr.07. 160/24. 856/2002. 170/2004 -M.2005 15 . 411/25. 349/2005 privind depozitarea deseurilor (abroga HG nr.Of.06. (http://facultate. 78/2000 .06. 1057/2001 M.Of. spre publicare) 7.09. nr.Of.Of. 426/2001 -M. Hotararea Guvernului nr. 448/2005 privind gestiunea deseurilor de echipamente electrice si electronice -M.M.html?in=all&s=management%20deseur%20roman) IV.2001 privind regimul bateriilor si acumulatorilor care contin substante periculoase 3. Hotararea Guvernului nr.2000 privind regimul deseurilor 2. Legislatie privind Gestiune Deseuri si Substante Chimice Periculoase 1. inclusiv deseurile periculoase 4.regielive. Legea nr.ro/referate/comert/problematica_deseurilor_in_romania93839.M.2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr. în cadrul industriei predominând deşeurile de sodă calcinată (judeţele Alba. Hotararea Guvernului nr.11.

deşeurile 16 . Astfel. Aceste liste sunt: • Lista F desemnează ca deşeuri periculoase particulare deşeurile provenite din anumite procese de fabricare sau industriale comune.Of. Un alt dezavantaj este lipsa de flexibilitate a listelor. De exemplu listele nu pot contoriza toate deşeurile periculoase.2005 10. Hotararea Guvernului nr. Compoziţia actuală a deşeului nu este o consideraţie suficientă pentru a schimba încadrarea deşeului. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje ( abroga HG nr. listele de deşeuri periculoase pot regal când nu este necesar anumite deşeuri care nu posedă o ameninţare semnificativă asupra sănătăţii. Listele desemnează un deşeu ca fiind periculos dacă el provine dintr-o categories au clasă particulară. 541/2003 privind stabilirea unor masuri pentru limitarea emisiilor in aer ale anumitor poluanti proveniti din instalatii mari de ardere -M.04.349/2002) 9. deşeuri din sectoare specifice ale industriei sau deşeuri de tipul formulelor chimice specifice.Listele deşeurilor periculoase Listele deşeurilor periculoase descriu deşeurile din diferite procese industriale. Deoarece procesele care produc aceste deşeuri pot decurge în sectoare diferite ale industriei.2. Aceste deşeuri sunt descries sau enumerate în patru liste diferite. Un avantaj ar fi că listele fac procesele de identificare a deşeurilor periculoase uşoare pentru agenţii deşeurilor industriale.ro/index. Hotararea de Guvern nr 322/2005 pentru modificarea si completarea HG nr.8. Utilizarea listelor EPA prezintă de asemenea câteva dezavantaje. Nr 359/27. Utilizarea listelor pentru definirea deşeurilor periculoase prezintă anumite avantaje şi dezavantaje. nefiind necesare analizele de laborator. Prin compararea oricărui deşeu cu descrierile deşeurilor enumerate se poate determina uşor dacă deşeul este periculor. EPA a studiat şi enumerate sute de deşeuri periculoase a deşeurilor industriale specifice. Legea nr. Este nevoie doar de cunoştinţe despre originea deşeului pentru a determina dacă este enumerate.societatedurabila.php?id=18) IV. 263/2005 Privind regimul substantelor si produselor chimice periculoase (http://www.

coroziune. deşeuri inflamabile (I). constând dintr-o literă asociată cu lista. Există patru criterii diferite prin care se poate încadra un deşeu ca fiind periculos. deşeuri corozive (C). De exemplu deşeurile cu codul H sunt supuse unor standarde de management mai stricte decât celelalte deşeuri.Caracteristicile deşerilor periculoase O caracteristică a unui deşeu periculos este o proprietate care indică capacitatea unui deşeu de a poseda o ameninţare suficientă pentru a deservii reglementărilor de deşeu periculos. deşeuri reactive (R). O caracteristică a unui deşeu periculos trebuie să fie detectată prin utilizarea metodelor de testare standard. • Lista P şi lista U sunt similare în aceea că ambele conţin formulări pur periculoase sau comerciale ale câtorva chimicale nefolosite specifice. dacă acesta nu se gaseşte pe nici una din liste: Deşeurilor periculoase li se alocă câte o literă (cod) şi se clasifică în: deşeuri toxice (T). • Lista K desemnează ca fluxuri de deşeuri periculoase particulare acele deşeuri provenite din anumite industrii specifice. Drăghici-2002) IV. Inflamabilitatea 17 . (Oros. Fiecărui deşeu din listă îi este alocat un cod. Codurile alocate implică anumite reglementări care se aplică în manevrarea deşeurilor. Aceste deşeuri sunt clasificate în şapte grupe.din lista F sunt cunoscute ca şi deşeuri provenite din surse nespecifice. toxicitate. Caracteristicile care dau periculozitate deşeurilor sunt: imflamabilitate. deşeuri periculoase acute (H). 1. insă nu toate deşeurile provenite din aceste 13 industrii sunt periculoase. urmată de trei cifre (exemplu F001). deşeuri cu toxicitate caracteristică (E). Si acestor deşeuri le sunt atribuite coduri ca şi celor din listă (exemplu D00X). Fiecare din cele patru liste desemnează de la 30 până la câteva sute de deşeuri periculoase. 13 industrii pot genera deşeuri din lista K. reactivitate.3.

Multe vopsele.5. Ele sunt deasemenea printre cele mai commune fluxuri de deşeuri periculoase. 2. Un deşeu este considerat coroziv dacă are pH-ul mai mic sau egal cu 2 sau mai mare sau egal cu 12. Deşeul de acid sulfuric din bateriile autovehiculelor este un exemplu de deşeu coroziv.Reactivitatea 18 .Coroziunea Deşeurile corozive sunt deşeuri acide sau alcaline (bazice) care pot coroda sau dizolva uşor metale sau alte materiale.Deşeurile inflamabile care pot lua foc usor şi pot susţine arderea. Cele mai inflamabile deşeuri sunt lichidele în formă fizică. 3. Această proprietate se testează printr-un test. Testul punctului de aprindere determină temperature cea mai mică la care un compus chimic se aprinde când este expus la flacără. Un deşeu nelichid poate fi poate fi periculos datorită inflamabilităţii dacă se poate aprinde spontan şi poate arde atât de puternic încât să creeze un pericol. curăţători şi alte deşeuri industriale prezintă pericol de aprindere.

denumit expeditor.Toxicitatea Scurgerea compuşilor toxici în cursurile apelor potabile de adâncime este unul din cele mai obişnuite moduri de a expune populaţia chimicalelor găsite în deşeurile industriale. Ruta de transport a deşeurilor periculoase se stabileşte de către expeditor şi transportator. avându-se în vedere pe cât posibil ocolirea oraşelor. Drăghici-2002) Capitolul V Transportul deşeurilor periculoase Transportul deşeurilor periculoase se efectuează de la generator sau deţinător. 4. Exenple obişnuite sunt muniţiile şi explozibilele descărcate.Un deşeu reactiv este unul care explodează uşor sau este supus unei reacţii violente. către operatorul economic care realizează operaţia de colectare/stocare temporara/tratare/valorificare/eliminare. Pentru efectuarea transportului este necesar si acordul agenţiei judetene pentru protecţia mediului în a cărei rază teritorială se află instalaţia de tratare/valorificare/eliminare. Nu există o metodă de testare de încredere pentru a evalua potenţialul deşeului de a exploda sau reacţiona violent în condiţii de manevrare obişnuite. 19 . (Oros. şi se autorizează de către inspectoratul pentru situaţii de urgenţă. denumit destinatar.

segregarea la sursă. nu trebuie să conţină aprobarea agenţiei pentru protecţia mediului Destinatarul este obligat să preleveze o probă din fiecare transport de deşeuri periculoase. prin întoacerea la materia primă a materialului brut când nu este complet consumat într-un process de sinteză. separarea şi concentrarea deşeurilor. îndepărtarea resurselor şi reciclarea deşeurilor.avocatnet. Deşeurile periculoase care fac obiectul transportului trebuie să fie ambalate şi etichetate în conformitate cu prevederile legale.Pentru deşeurile periculoase generate în cantitate mai mică de 1 t/an.materie primă în altul).utilizarea proceselor de tratare care reduc cantităţile de deşeuri necesare depunerii finale.ro/content/articles) Capitolul VI Reducerea şi minimizarea deşeurilor periculoase Multe probleme privind deşeurile periculoase pot fi evitate chiar de la început prin reducerea deşeurilor de la sursă şi minimizarea deşeurilor. 20 . (www. modificări de proces şi reciclarea. -transfer ca material brut la alt proces (deşeu într-un proces. Există câteva moduri prin care cantităţile de deşeuri pot fi reduse. reutilizarea. printre care: reducerea la sursă. Cele mai obişnuite categorii de reduceri la sursă şi reduceri de volum sunt: substituţia materialelor. Există patru moduri de reciclare: -reciclarea directă ca material brut la generator. formularul de expeditie/transport deşeuri periculoase. pe care să o pastreze în condiţii de siguranţă şi etichetată corespunzator un interval de cel putin 3 luni.

uscare. Cel mai aplicat procedeu de tratare termică este incinerarea. extracţie şi scurgere chimică. VI. reactivitate. Metode chimice Depinde de proprietăţile chimice ale constituenţilor deşeurilor. precipitare fizică. oxidare. dar poate servi la pregătirea materialului pentru reciclare sau depunerea finală într-o manieră care oferă siguranţă mai mare decât depunerea fără tratare. centrifugare. de oxidare-reducere. precipitare chimică. -recuperarea energiei. Tranziţie de fază: distilare. precipitare. evaporare. Separare moleculară: osmoza inversă. Tratarea deşeurilor periculoase poate fi costisitoare. şi anume de proprietăţile acido-bazice. corozivitate şi altele. Metode biologice Aceste procedee sunt: biodegradarea. termică şi biologică. îndepărtarea substanţelor volatile. care utilizează bacterii şi ciuperci aerobe. hidroliză. electrodializă. ca de exemplu utilizarea unui deşeu alcalin pentru neutralizarea unui deşeu acid. Alte procedee sunt piroliza şi oxidarea umedă. Metode fizice • • • • Separare de fază: sedimentare.1. chimică. 21 . inflamabilitate. tratarea aerobă a deşeurilor. combustibile. Metode termice Pot fi folosite pentru reducerea volumului. substanţei organice mobile şi distrugerea materialelor patogene şi toxice. tratarea anaerobă a deşeurilor. filtrare.Metode de tratare a deşeurilor periculoase Câteva tipuri de deşeuri periculoase pot fi detoxificate sau făcute mai puţin periculoase pot fi detoxificate sau făcute mai puţin periculoase prin metode de tratare fizică. Operaţiile chimice de tratare includ printre altele neutralizarea acido-bazică. scurgere. complexare. flotaţie. de exemplu de la incinerarea deşeurilor periculoase combustibile. Transfer de fază: extracţie cu solvent. mineralizarea.-utilizare pentru controlul poluării sau tratarea deşeului. stripare. decantare.

la Slobozia. alte astfel de depozite sunt în construcţie. în depozite sau orice alte spaţii de depozitare. există în acest moment un singur depozit pentru substanţe periculoase la strandarde europene în România . Sunt considerate depozite sau spaţii de depozitare clădirile. Procesul de barbotare a aerului este un process de volatilizare in situ pentru striparea compuşilor volatili din apele de adâncime. (Oros. construcţiile şi orice alte locuri amenajate special în acest scop. în vederea introducerii lor în circuitul productiv sau comercial ori a utilizării pentru prestarea unor servicii către populaţie. Fitoremedierea este procesul în care se utilizează plante vasculare pentru remedierea solurilor contaminate de suprafaţă. în special remedierea.Au fost dezvoltate şi alte procese de tratare a deşeurilot periculoase. 22 . Drăghici-2002) Capitolul VII Depozitarea deşeurilor periculoase Depozitarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase reprezintă activitatea agenţilor economici de a pune la păstrare şi conservare aceste produse. prevăzute cu echipamentele şi dotările necesare prin care să se asigure păstrarea şi conservarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase.

La realizarea depozitelor şi spaţiilor de depozitare pentru substanţele şi preparatele chimice periculoase trebuie să fie avute în vedere următoarele: 23 . lopeţi. instalaţii de răcire cu apă.Echipamentele şi dotările necesare amenajării unui depozit sunt următoarele: • • • • • • • • ventilaţia naturală sau instalaţii de ventilaţie. instalaţii de pulverizare a apei sau aburului. cum ar fi: lăzi cu nisip. instalaţii de neutralizare a produselor corosive sau toxice. extinctoare. mijloace şi dispozitive de stingere a incendiilor. ziduri sau diguri de protecţie. hidranţi şi furtune de apă etc. furtune speciale pentru operaţiunile de încărcare-descărcare şi sisteme de drenare a scurgerilor. canale sau şanţuri de scurgere. prevăzute cu duze pentru stingerea incendiilor sau exploziilor . dacă este cazul.

gradul de rezistenţă la foc al construcţiei. corozivitatea şi efectele toxice sau nocive ale substanţelor şi preparatelor chimice periculoase ce urmează a fi depozitate. 2.regielive. (http://facultate. 3. În present deşeurile în general şi cele periculoase în particular sunt din ce în ce mai bine gestionate. categoriile de pericol de incendiere sau explozie. sensibilitatea la coroziune şi posibilitatea de nu se impregna cu produse toxice sau nocive. Dacă sunt manageriate corespunzător deşeurile periculoase nu reprezintă un risc atât de mare pentru sănătatea populaţiei şi mediu.html?in=all&s=management%20deseur%20roman) Concluzii Programele de management ale deşeurilor încep să ia amploare şi ajută la schimbarea percepţiei generale asupra deşeurilor şi la conştientizarea riscului pe care acestea îl constituie. 24 .1.ro/referate/comert/problematica_deseurilor_in_romania93839. Dezvolarea durabilă nu poate exista fără o bună administrare a deşeurilor. distanţele minime de siguranţă între depozite sau spaţii de depozitare şi alte construcţii.

III. 2005 .accesat 28. http://www.1-3.ro/docs/. XXX. 69-74 . 2002.2009 25 . 2008. Transilvania. Editura Univ.granturi-phare-deseuri. XXX -Metode şi tehnologii de gestionare a deseurilor – Ministerul Mediului şi Gospodaririi Apelor.Bibliografie • • • • Oros Vasile. pag.Brasov. Camelia Draghici-“Managementul deseurilor”.Broşură deşeuri.

gov/lawsregs/laws/rcra.2009 http://ro.accesat 28.accesat 28.III.III.accesat 28.2009 http://www.III.ro/index.ro/referate/comert/problematica_deseurilor_in_romania93839.epa.accesat 28.accesat 28.html.ro/content/articles.III.III.html?in=all&s=management%20deseur%20roman.III.societatedurabila.2009 http://www.pdf.php?page -accesat 28.org/wiki/Gestionarea_de%C5%9Feurilor -accesat 28.wikipedia.2009 http://www.php?id=18.• • • • • • • http://www.avocatnet.2009 26 .regielive.2009 http://facultate.III.2009 http://www.sort.ro/index.ro/Data/pdf/cap_21.gestiuneadeseurilor.