MYCOBACTERIUM

Definitie
 Genul Mycobacterium apartine familiei
Mycobacteriaceae.
 Genul include peste 170 de specii:
 Patogene pentru om, capabile sa produca
boli grave: tuberculoza (My. tuberculosis) si
lepra (My. leprae)
 Patogene pentru animale (My.
paratuberculosis, My. avium complex)
 Specii saprofite pe sol, plante, apa
 Genul Mycobacterium –
proprietati importante
 Strict aerobi
 Catalaza pozitiva
 Imobili
 Bacili drepti sau usor incurbati
 Acido-alcoolo-rezistenti
 Nesporulati, necapsulati
 Dimensiuni 0.2-0.6 x 1.0-10 mµ
 Genul Mycobacterium –
proprietati importante
 Peretele lor celular are o structura aparte.
 La coloratia Gram nu retin violetul de gentiana,
datorita continutului mare de lipide (acizi
micolici) si ceruri.
 Dar nu sunt nici Gram negative pentru ca le
lipseste membrana externa.
 Continutul mare de lipide confera suprafetei
celulare un caracter hidrofob, bacteriile fiind
astfel rezistente in mediul extern, precum si la
actiunea unor dezinfectanti si coloranti.
 Genul Mycobacterium –
proprietati importante
 Structura complexa explica si multiplicarea lenta a
acestor bacterii, majoritatea mycobacteriilor se divid o
data la 12-24 ore!
 Sunt bacterii cu dezvoltare facultativ intracelulara,
multiplicandu-se in celulele sistemului reticuloendotelial
(monocite, macrofage)
 Cauzeaza infectii cronice, deseori caracterizate printr-
o perioada de latenta indelungata.
 Declanseaza sinteza importanta de anticorpi, dar
vindecarea depinde de interventia imunitatii mediate
celular, de activarea macrofagelor.
 Peretele celular la Mycobacterii -
imagine schematizata
1. lipide
2. Acid micolic
3. polizaharide
(arabinogalactan)
4. peptidoglican
5. Membrana
citoplasmatica
6. lipoarabinomanan
(LAM)
7. fosfatidilinozitol
manozida
8. Peretele celular
 Clasificare
 In functie de bolile produse
 Grupul tuberculosis, mycobacterii care pot
cauza tuberculoza:
 M. tuberculosis,
 M. bovis,
 M. africanum si M. Microti (foarte rar),
 M. leprae, cauzeaza lepra;
 Mycobacterii atipice sau mycobacterii
netuberculoase (NTM) sunt restul
mycobacteriilor, care pot cauza boli pulmonare
asemanatoare tuberculozei, limfadenite,
infectii cutanate, sau infectii diseminate. Sunt
specii cu virulenta scazuta, cauzand infectii
oportuniste, in general
 Clasificare
 Pe baza vitezei de crestere , putem vorbi despre
 mycobacterii cu crestere rapida si
 mycobacterii cu crestere lenta
 Cele cu crestere lenta se asociaza in general cu
infectia, atat la om, cat si la animale.
 Mycobacteriile cu crestere rapida tind sa fie
nepatogene, aici se incadreaza mycobacteriile atipice
 Ele sunt larg raspandite in natura, sunt mycobacterii
prezente în mediul înconjurător si în microbiota
animalelor, oportuniste pentru organismul uman bolile
cauzate fiind numite „micobacterioze”
Mycobacterii atipice - clasificare
 Fotocromogene (Grupul I)
 Produc colonii nepigmentate daca sunt crescute la
intuneric si de colonii pigmentate doar dupa
expunerea la lumina si reincubare:
 Ex: M. kansasii, M. marinum, M. simiae.
 Scotocromogene (Grupul II)
 Produc un pigment galben intens spre portocaliu
atat la intuneric, cat si incubate la lumina.
 M. scrofulaceum, M. gordonae, M. xenopi, M. szulgai
 Non-cromogene (Grup III)
 Nepigmentate atat la lumina cat si la intuneric
 M. avium-intra-cellulare, M. ulcerans , M. xenopi
 Cu crestere rapida (grupul IV)
 M. fortuitum, M. chelonae
Mycobacterium
tuberculosis
 Mycobacterium tuberculosis
 Mycobacterium tuberculosis este agentul
etiologic al tuberculozei umane.
 Omul reprezinta rezervorul unic de infectie
 Mycobacterium bovis este agentul etiologic
pentru TBC la bovidee si rareori la om.
 Atat vacile, cat si omul pot reprezenta rezervor
de infectie.
 Omul se infecteaza cu My.bovis prin consum de
lapte nefiert sau nepasteurizat contaminat.
 Istoric
 Tuberculoza era cunoscută din antichitate, sub
denumirea de „ftizie”, (gr. phthisis „distrugere,
consumare”) sindrom consumptiv, ce ducea de
cele mai multe ori la moarte.
 Lupta cu boala se ducea cu odihna, hrana buna,
cura sanatoriala la munte.
 In anul 1882 Robert Koch a identificat agentul
cauzator al bolii, bacil care îi poartă numele.
 Descoperirea medicamentelor antituberculoase
(1946—streptomycina, 1952—isoniazida) a
schimbat radical evolutia tuberculozei, care a
devenit o boala infectioasa vindecabila.
Mycobacterium tuberculosis. Coloratie Ziehl-
Neelsen
Mycobacterium tuberculosis
Mycobacterium tuberculosis
 Habitat
 Bacilul tuberculozei este un parazit obligatoriu.
 La om, contagiunea este aproape totdeauna
interumană, infectarea prin intermediul
obiectelor contaminate fiind o eventualitate
relativ rară.
 Contaminarea prin praful străzilor, localurilor
publice şi mai ales al celui din camerele unde au
zăcut bolnavi de tuberculoză este posibilă,
dacă nu a trecut prea multă vreme de la
înlăturarea sursei de infectie.
 Sursa o constituie, în imensa majoritate a
cazurilor, sputa baciliferă
 Rezistenta la factori fizici,
chimici si biologici
 Este sensibil la
 căldură,
 lumina solară,
 radiatiile UV si X,
 actiunea alcoolului de 70°.
 Rezistă la
 frig,
 desicatie,
 antiseptice,
 dezinfectante si
 detergenti.
 În mediul extern, în produse patologice uscate, la adăpost
de lumina solară supravietuieste de la câteva luni la un an.
 Este o bacterie care dezvoltă rezistentă fată de
tuberculostatice prin mutatii
 Caractere de cultură
 Se cultivă lent întrucât timpul de generatie
este de 20 de ore.
 Este un germen aerob, se dezvoltă la 36°C,
necesită medii de cultură speciale.
 Cel mai utilizat este mediul Loewenstein-
Jensen care contine printre altele ou, cartof,
asparagină, glicerină, săruri minerale, verde de
malachit.
 Coloniile apar în interval de 15-30 de zile si
sunt de tip R: rugoase, cu suprafata zbârcită,
uscate, conopidiforme asemănate cu
firimiturile de pâine.
 Coloniile pot fi pigmentate crem-bej.
Colonii Mycobacterium tuberculosis pe mediul
Lowenstein-Jensen
 Structura antigenică
 Bacilul Koch (BK), are o structură antigenică complexă,
cuprinzând:
 lipide, peste 60% din componentele peretelui celular al
bacteriei, dintre care o parte importantă o ocupă acizii micolici,
care determină caracterul de colorabilitate şi acido-rezistenţă
ale bacililor, precum şi rezistenţa acestora la condiţiile de
mediu extern;. În peretele tulpinilor patogene se găseste un
sulfo-lipid care induce dezvoltarea pe cultură sub formă de
cordoane: „cord-factor”
 polizaharide, care le conferă specificitate imunologică;
 proteine, din care derivă PPD („purified protein derivative”), un
antigen purificat, utilizat pentru intradermoreacţia la
tuberculină, test intradermic prin care se poate aprecia reacţia
de tip întârziat, cu substrat imun celular, care este pozitivă la
persoane infectate cu bacil Koch.
 Caractere de patogenitate
 Mycobacterium tuberculosis nu produce
toxine.
 Este patogen prin capacitatea sa de a se
multiplica în organismul gazdă.
 Distrugerea bacteriei se soldează cu
eliberarea de constituenti antigenici care
induc o reactie imunitară de hipersensibilitate
ce stă la baza transformării cazeoase.
 „Cord-factorul” prezent prezent pe suprafata
externă a Mycobacterium tuberculosis inhibă
migrarea polimorfonuclearelor si induce
formarea granulomului.
 EPIDEMIOLOGIE
 Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch) se
transmite, în general, de la persoanele
infectate, la cele sănătoase, prin aerosoli dar
poate proveni şi din mediul extern, deoarece
aceşti bacili eliminaţi, prin expectoraţie, de un
pacient (bacilar), este foarte rezistent la
acizi şi alcali, la desicare, putând contamina
obiectele, solul (fiind viabil în praful din
încăperi), dar este posibilă şi o contaminare
digestivă
 Factori favorizanti pentru dezvoltarea
TBC
 Aglomeratia: scoli, camine, inchisori,
etc,
 Malnutritia, carenta proteica
 Utilizatorii de droguri iv
 Alcoolismul
 Fumatul
 Infectia HIV este factorul
predispozant nr.1
 Patogeneza
 Boala cauzată de Mycobacterium tuberculosis se
numeste tuberculoză si se manifestă cel mai frecvent
sub formă de:
 tuberculoză pulmonară
 primoinfectie latentă
 primoinfectie manifestă
 forma cavitară comună
 Pleurezie
 forme mediastinale
 forme miliare
 tuberculoză extrapulmonară, care este rară si are localizări
 meningiene,
 renale,
 genitale,
 osoase,
 articulare,
 ganglionare,
 digestive
 Patogeneza
 Este important din punct de vedere
medical să se facă distinctie între:
 infectia tuberculoasă: demonstrată prin
virajul spontan al reactiei la tuberculină;
 boala tuberculoasă: infectia cu manifestări
patologice clinice sau radiologice, pulmonare
sau extrapulmonare.
 Tuberculoza: Infectia vs Boala
TB
 Infectia TB
 BK prezent
 Testul la tuberculina pozitiv
 Radiografie pulmonara- normala
 Frotiul din sputa si cultura-
negative
 Simptome absente
 Nu este infectios
 Nu se defineste ca un caz de TBC
TBC pulmonar- boala
BK prezent
Testul la tuberculina pozitiv
Radiografie pulmonara-
prezinta leziuni
Frotiul din sputa si cultura-
pozitive
Simptome: tuse, febra,
scadere in greutate
De obicei infectios inainte
de tratament
Reprezinta un caz de TBC
 Patogeneza
 Infectia se transmite aerogen prin
inhalarea particulelor de praf ce contin
bacili, care ajung in tractul respirator
pana la nivelul bronsiolelor terminale.
 La acest nivel bacilii penetreaza in
macrofagele neactivate si aici se
multiplica liber, celula este distrusa,
bacilii eliberati infecteaza alte
macrofage si ciclul continua.
 Patogeneza
 Acest proces declanseaza un raspuns din partea
organismului care incearca sa limiteze procesul
infectios.
 Daca numarul de bacterii este relativ mic si
raspunsul organismului este bun, bacilii sunt
eliminati din organism.
 Daca inoculul este mare si / sau daca raspunsul
organismului nu este suficient, se vor forma
leziuni caracteristice (granuloame)- in care
bacilii raman in stare latenta, dormanta pentru
mult timp si se pot reactiva dupa ani de zile, ca
urmare a scaderii imunitatii
 Patogeneza
 Dacă multiplicarea bacililor este redusă, are loc un
proces inflamator, cu formare de celule epitelioide.
 Dacă multiplicarea bacililor este mai importantă, are
loc dezvoltarea unor leziuni de tip exudativ sau
tuberculoză pulmonară comună (excavată) cu leziuni
exudative, care pot evolua cu formare de cazeum şi
caverne, uneori şi pleurezie, în care sunt prezenţi un
număr mare de bacili Koch.
 Dacă aceştia ajung în circulaţiepot conduce la apariţia
tuberculoei extrapulmonare, cu localizare în diverse
ţesuturi şi organe (tuberculoza meningeală, osoasă,
ganglionară, articulară, renală, suprarenală, genitală,
digestivă, etc).
 Manifestari clinice
 Tuberculoza se poate localiza in orice organ, dar cea
mai frecventa localizare este cea pulmonara.
 Primoinfectia se localizeaza cel mai frecvent in lobii
inferiori sau mijlocii. Bacilii se multiplica liber.
 Imunitatea mediata celular se activeaza si dupa 3-6
saptamani de la expunere, multiplicarea este stopata.
 Aproximativ 5 % din persoanele expuse vor progresa
spre boala activa in 2 ani.
 Alti 5-10 % vor dezvolta infectii mai tarziu in viata.
 Probabilitatea ca infectia sa progreseze spre boala
depinde de doza infectanta adica inocul si de
imunocompetenta persoanei..
 Manifestari clinice
 Semnele clinice ale infectiei tbc depind de localizare:-
cea mai frecventa este cea pulmonara:
 debut insiduos cu
 semne nespecifice
 oboseala,
 scadere in greutate,
 transpiratii nocturne,
 tuse seaca;
 sputa poate fi usor hemoragica, purulenta.
 Diagnosticul clinic este ajutat de
 examenul radiologic,
 teste cutanate pozitive, si
 detectarea My. tuberculosis in cultura sau examenul
microscopic.
 Tuberculoza extrapulmonara apare ca urmare a
diseminarii hematogene.
Răspunsul imun şi hipersensibilizarea
la antigenele BK
 Multiplicarea bacililor Koch în organism este însoţită
de apariţia stadiului de sensibilizare faţă de
proteinele din structura bacilului Koch, printr-un
mecanism de hipersensibilizare de tip întârziat şi
dezvoltarea rezistenţei sau imunităţii
antituberculoase, care nu are suport umoral
(anticorpii sunt prezenţi dar sunt ineficienţi, datorită
dezvoltării intracelulare a BK).
 Astfel, imunitatea antituberculoasă are un suport
celular, prin macrofagele activate cu contribuţia
interleukinelor secretate de limfocitele T-helper.
 IDR la tuberculina
 Determinarea hipersensibilităţii poate fi efectuată în
vivo prin reacţia la tuberculină, în care se
administrează intradermic 0.1 ml tuberculină purificată
(PPD – drivat proteic purificat) şi se citeşte reacţia la
72 de ore, prin măsurarea diametrului induraţiei.
 La un diametru de până la 10 mm a induraţiei, se
apreciază că reacţia este normală (normoergică);
 o reacţie negativă (anergie) arată un răspuns imun
celular deficitar şi se recomandă vaccinare cu BCG
(bacili Calmette-Gueren); iar
 O hiperergie (reacţia de induraţie mai mare de 10 mm)
presupune o infecţie tuberculoasă şi supraveghere sau
antibioprofilaxie.
Reactia Mantoux
 Mycobacterium leprae
 Mycobacterium leprae (bacilul Hansen) cauzeaza
lepra sau boala Hansen.
 Exista 2 forme principale de boala:
 Lepra tuberculoida si
 Lepra lepromatoasa, care este cea mai severa
 Modul de transmitere nu este pe deplin elucidat.
 Infectia apare in urma contactul prelungit cu
pacienti cu lepra lepromatoasa care elimina un
numar mare de bacterii in secretiile nazale si
leziunile cutanate
 Oamenii sunt rezervorul de infectie, dar si
armadillo pot reprezenta o sursa de infectie
 Mycobacterium leprae
 Bacteria nu se poate cultiva in laborator
pe medii de cultura inerte, nici pe culturi
de celule.
 Cultivarea este posibila doar pe soareci
si armadillo.
 Mycobacterium leprae
 Perioada de incubatie in lepra este
lunga, putand varia de la cateva luni la 10
ani.
 Media perioadei de incubatie este
estimata la:
 10 ani pentru lepra lepromatoasa and
 4 ani pentru lepra tuberculoida

 Bacteria se divide foarte lent (o data la

2 saptamani)
 Mycobacterium leprae
lepra tuberculoida
 - cu leziuni tegumentare:
 placi eritematoase sau hipopigmentare cu
centrul plat si marginile elevate, demarcate,
 - afectarea nervilor periferici cu
pierderea totala a sensibilitatii,
 - infectivitate redusa
Lepra tuberculoida
 Mycobacterium leprae
Lepra lepromatoasa:
 foarte contagioasa,
 cu leziuni tegumentare,
 frecvente macule eritematoase,
 papule,
 noduli eritematosi,
 distructie tisulara intensa (carilagiul nazal,
oase, urechi),
 afectarea nervilor mai redusa.
Lepra lepromatoasa
Facies leonin
Bacillus anthracis
 Genul Bacillus
 Cuprinde numeroase specii de bacterii
Gram-pozitive aerobe, sub formă de bacili
lungi, sporulaţi, dispuşi frecvent în lanţuri.
 Dintre numeroasele specii, un interes
medical deosebit prezintă:
 • Bacillus anthracis, care determină la
animalele domestice şi la om antraxul sau
infecţia cărbunoasă (de la grecescul
antrakos = cărbune).
 Alte specii cu patogenitate redusă, care
produc rar infecţii alimentare la om sunt:
 • Bacillus cereus şi Bacillus subtilis
 Bacillus anthracis
 sunt bacili mari,
 Gram pozitivi,
 sporulati.
 forma de baston cu sporul situat central,
 nu deformeaza bacteria si
 au capetele taiate drept, in frotiu apar
asezati in lanturi.
 Prezinta o capsula de natura proteica cu rol
antifagocitar
 Habitat si transmitere
 Prezent pe sol şi plante sub formă de spori
rezistenţi în timp şi la condiţiile de mediu
extern; provin din cadavrele animalelor
moarte de antrax, îngropate superficial şi
dezgropate de animalele carnivore.
 Formele sporulate ale bacilului antraxului se
transformă în forme vegetative când pot
ajunge pe tegumentul sau mucoasele omului, şi
produc boala.
 Transmitere
 Omul se mai poate infecta şi
 prin contact direct cu animalele bolnave de
antrax, sau
 prin manevrarea pieilor, lânii sau cărnii
acestora,
 prin consum de carne infectata sau

 prin eliberare intentionata a sporilor in

cazul unui atac terorist
 Structura antigenică şi factori
de virulenţă
 Se cunosc mai multe structuri antigenice
dintre care unele pot fi şi factori de virulenţă
importante:
 antigene capsulare polipeptidice, cu rol
antifagocitar,
 un antigen somatic polizaharidic, cu rol imunogen,
 toxina proteică sau toxina edematoasă, cu rol
imunogen (determină formarea de anticorpi
neutralizanţi) dar şi un factor important de
virulenţă, fiind un factor letal, edematos
 Patogeneza
 În mod natural, antraxul este este o boală a animalelor, o zoonoză
răspândită pe tot globul, întâlnită la ierbivore (bovine, ovine,
cabaline, caprine şi porcine), rar întâlnită la câine, pisică şi lup.
 Animalele infectate contaminează solul şi apa, eliminând bacilii
cărbunoşi prin: fecale, urină, sânge sau prin cadavrele îngropate
superficial, cu sporulare în mediul extern.
 La om, infecţia este în principal
 cutanată, rar
 digestivă sau
 respiratorie.
 În majoritatea cazurilor infecţiile sunt profesionale, întâlnindu-
se la: ciobani, măcelari, medici veterinari sau la muncitori care
manipulează: lâna, pieile, carnea animalelor bolnave.
 B. anthracis invadeaza gazda si produce toxina antracica care are
3 componente: antigenul protector, factorul letal si factorul
edematiant, care produc leziunile tipice cu edem si necroza
celulara.
 Forme clinice

 Leziunea tipica este carbunele adica o ulceratie

nedureroasa cu o escara neagra, necrotica, „pustulă
malignă” (sau edem malign) localizata pe pe braţe,
faţă, gât.
 La locul de inoculare se formează iniţial o veziculă cu
lichid serosangvinolent, care se transformă în
ulceraţie mică, înconjurată de o crustă neagră (aspect
de cărbune), cu edem gelatinos (nedureros) marcat
 Uneori se asociază cu febră şi stare toxică.
 Infecţia se poate complica prin transformarea
leziunii în edem malign (forma gravă);
 Netratata, leziunea duce la bacteriemie si moarte..
 Forme clinice
 Antraxul pulmonar se datoreaza
inspirarii de spori bacterieni si este o
pneumonie extrem de grava care pune
viata în pericol.
 Forma digestivă se datorează de obicei
ingerării de carne contaminată şi se
manifestă ca o enterocolită acută,
sangvinolentă, toxică, cu colaps şi
moarte