GENUL MYCOBACTERIUM

- încadrare taxonomică -
• Ordinul: Actinomycetales
• Familia: Mycobacteriaceae
• Genul: Mycobacterium
• Clasificare:
După creșterea in vitro, se disting mycobacterii
necultivabile pe medii acelulare, cu creştere lentă (câteva
săptămâni) sau rapidă (câteva zile).
În ceea ce priveşte potenţialul patogen, pot fi clasificate în
agenţii leprei, agenții tuberculozei şi micobacteriile atipice.
Recent, prin metodele biologiei moleculare, numeroasele
specii (peste 70) au fost încadrate în grupe sau complexe
cu importanţă strict epidemiologică.
 GENUL MYCOBACTERIUM
- încadrare taxonomică -
• Specii de importanță medicală:
Principalele specii patogene sunt:
- M. tuberculosis, M. africanum, rar M. bovis - agenţii
tuberculozei umane.
M. leprae este agentul leprei.
Dintre micobacteriile atipice implicate uneori în infecţii
umane fac parte:
M. kansasii, M. xenopi, M. simiae, M. szulgai,
M. fortuitum , M. ulcerans, M. cheloni, M. marinum, M.
smegmatis, M. scrofulaceum.
 GENUL MYCOBACTERIUM
- habitat și spectrul de gazdă -
• Habitat:
Sunt larg răspândiţi în natură. Unele specii sunt saprofite ale
mediului extern (sol, ape de suprafaţă, în îngrăşămintele
naturale, pe cereale, etc.).
Altele sunt găzduite de păsări și animale homeo/poikiloterme.
• Spectrul de gazdă:
Unele micobacterii saprofite pot contamina unele produse
patologice, izolarea lor neavând semnificaţie patogenă.
Speciile găzduite de păsări sau animale terestre sau acvatice
sunt condiţionat patogene pentru om.
Gazda pentru M. leprae este omul şi rar tatuul cu 9 brâie.
M. bovis infectează bovinele şi accidental omul.
M. tuberculosis şi M. africanum sunt izolate des în infecţii
umane şi rar de la animalele de companie ale bolnavilor.
 GENUL MYCOBACTERIUM
- epidemiologie -
Micobacteriile sunt larg răspândite pe glob.
Tuberculoza este o infecţie specifică care face parte dintre
bolile reemergente ale perioadei actuale, incidenţa cazurilor
fiind în continuă creştere, după un secol de regres. Acest
fenomen se datorează dinamicii populaţionale din epoca
contemporană şi creşterii numărului de imunodeficienţi (în
special de persoane infectate HIV).
Infecţia umană cu M. tuberculosis constituie în prezent
una dintre principalele cauze de morbiditate şi
mortalitate în lume. Frecvenţa acesteia este mai ridicată la
bărbaţi, în aglomerările urbane, la persoane defavorizate. Sunt
implicate patogenic tulpini tot mai rezistente la terapie.
M. bovis constituie agentul bolii umane în zonele în care
infecţia la bovidee nu este controlată (ţări slab dezvoltate).
Lepra, infecţie specifică produsă de specia M. leprae, este
răspândită în prezent mai ales în zonele tropicale.
 GENUL MYCOBACTERIUM
- epidemiologie -
• Căi de transmitere:
M. tuberculosis provenind de la persoane bolnave, pătrunde
în noua gazdă umană aerogen (prin picături de spută). A fost
descrisă şi directa invazie a tegumentului
lezat/mucoaselor ca urmare a unor manevre medicale.
M. bovis, agentul tuberculozei bovinelor, ajunge la om în mod
accidental, prin ingerarea laptelui contaminat.
Nu se cunoaşte în prezent modul de transmitere în cazul
infecţiilor pulmonare cu micobacterii atipice. Unii
cercetători consideră că ar putea fi rezultatul reactivării unor
leziuni preexistente. Infecţiile cutanate cu aceşti germeni se
datorează contactului direct cu elemente de mediu ce îi conţin.
 GENUL MYCOBACTERIUM
- caractere morfologice -
• Dimensiuni:
Apar variaţii în funcţie de specie, virulenţa tulpinii, provenienţa
frotiului (produs patologic/cultură), modalităţile de prelucrare
a prelevatului sau condiţiile de cultivare.
Lungimea lor poate fi de 1-10 m iar grosimea de 0,2-0,6 m.
Forma:
Sunt bacili cu capete rotunjite, drepţi sau uşor incurbaţi,
subţiri, rar filamentoşi sau cu tendinţă de ramificare.
În cazul M. leprae, este menţionat în literatură aspectul
polimorf al frotiului din prelevate apărând variaţii în funcţie de
forma clinică de boală, de stadiul evolutiv şi de tratament.
• Prezența capsulei:
Nu prezintă capsulă.
• Prezența sporilor:
Nu formează spori.
 GENUL MYCOBACTERIUM
- caractere morfologice -
• Mod de grupare:
Pe frotiuri din produse patologice, agenţii tuberculozei apar de
obicei izolaţi sau iau aspect de „litere unghiulare”. Pe frotiuri
din culturi se orientează pe aceeaşi direcţie, descriind trasee
sinuoase - „creştere în corzi” (se datorează prezenţei în
peretele celular a „cord-factorului” – un glicolipid).
• Tinctorialitatea:
Se colorează cu dificultate prin metodele uzuale necesitând
prelungirea etapelor tehnicii. Înformaţiile obţinute sunt puţin
relevante. Sunt Gram pozitive. În colorația Ziehl-Nielsen sunt
acido-alcoolo-rezistente.
• Localizarea:
De obicei mycobacteriile se dispun extracelular. Pentru specia
M. leprae, grămezile sferice intracelulare (“globi”) sunt
patognomonice.
GENUL MYCOBACTERIUM
- caractere morfologice -
 GENUL MYCOBACTERIUM
- caractere de cultură -
• Cerințe nutritive
Majoritatea speciilor de Mycobacterium sunt pretenţioase
nutritiv dezvoltându-se numai pe medii complexe cu glicerol,
asparagină şi adaus de ouă.
Unele mycobacterii atipice se pot însă adapta şi la medii cu un
potenţial nutritiv mai redus.
Cele mai multe specii au ca temperatură optimă 37C. Unele
specii preferă 24-32C sau la 45C.
Creșterea lor este favorizată de 5-10 % CO2.
Majoritatea celor cu creştere lentă se dezvoltă după 2-4
săptămâni. Unele specii se dezvoltă foarte lent (zeci de zile).
Cele cu creştere rapidă se dezvoltă după maxim 1 săptămână.
Specia M. leprae nu poate fi cultivată în vitro.
 GENUL MYCOBACTERIUM
- caractere de cultură -
• Forma de creştere:
Pe medii solide, coloniile de Mycobacterium sunt de tip S sau
R, în funcţie de specie.
Prin învechirea culturii sau subcultivări pot suferi variaţia de
fază S-R sau modificarea modului de creştere (eugonic 
disgonic). În funcţie de specie şi de expunerea culturii la
lumină (fotocromogene sau scotocromogene), mycobacteriile
pot sintetiza un pigment galben-portocaliu.
M. tuberculosis are o creştere eugonică. Pe mediile solide
formează colonii de tip R, alb-gălbui, opace, conopidiforme, cu
marginile neregulate, cu suprafaţa rugoasă, uscate,
neaderente, greu emulsionabile.
În mediile lichide îmbogăţite formează un văl alb-gălbui care
acoperă suprafaţa, se îngroaşă şi se încreţeşte urcând pe
pereţii eprubetei deoarece este o specie strict aerobă.
 GENUL MYCOBACTERIUM
- caractere de cultură -
• Forma de creştere:
M. bovis creşte de obicei disgonic, dar prin subcultivări sau
prin adăugarea de piruvat în mediu poate adopta un mod de
dezvoltare eugonic.
Coloniile acestei specii sunt S, de talie medie, albicioase,
rotunde, bombate, cu o suprafaţă netedă, cremoase, aderente
la mediu, dar uşor emulsionabile.
În lichide, se dezvoltă pe suprafaţă dar şi în stratul superficial
de mediu deoarece specia M. bovis este microaerofilă
(tolerează şi concentraţii mai reduse de oxigen).
M. africanum are o creştere disgonică, de tip R. Formează
colonii plate, rugoase, albicioase.
Pe medii lichide creşte în mod asemănător speciei M. bovis.
 GENUL MYCOBACTERIUM
- caractere fiziologice -
• Nutriţia:
Sunt chemoorganotrofi.
• Respiraţia:
Din punct de vedere al proceselor respiratorii pe care le
adoptă, majoritatea sunt bacterii strict aerobe.
Unele specii sunt microaerofile.
• Mobilitatea:
Nu au organite de locomoţie, prin urmare sunt imobili.
• Înmulţirea:
Se înmulțesc prin diviziune binară transversală.
 GENUL MYCOBACTERIUM
- caractere biochimice -
• Proprietăţi biochimice:
Mycobacteriile pot degrada oxidativ carbohidraţi şi produc
catalază.
M. tuberculosis şi unele tulpini de M. simiae şi M. marinum
sunt producătoare de niacină.
M. tuberculosis reduce nitraţii.
Majoritatea speciilor hidrolizează Tween-ul 80 şi reduc
teluritul, în proporţii variabile.
Unele specii sintetizează aril-sulfatază după 3-10 zile.
Doar M. africanum, M. genavense şi M. scrofulaceum sunt, în
mod constant, urează pozitive.
 GENUL MYCOBACTERIUM
- caractere de rezistență -
• Rezistenţa în mediul extern:
Mycobacteriile patogene sunt relativ rezistente în mediul
extern, datorită compoziţiei peretelui lor celular (2-3 luni). În
sputa uscată, la temperaturi scăzute şi la adăpost de lumina
solară directă îşi pot păstra viabilitatea până la 1 an. Sunt
destul de rezistente la uscăciune.
Mycobacteriile atipice au rezistenţă mai crescută. Pe sol, în
apă sau pe cereale rămân viabile 2-3 ani. În gunoiul de grajd
sau praf rezistă 5-6 luni iar în carcase de animale, peste 1 an.
• Rezistenţa la căldură:
Rezistă 5 minute la 100C, prin urmare fierberea acestui
aliment trebuie prelungită peste acest interval de timp. La
70C pot rezista 30 minute. Pasteurizarea este eficientă. De
asemenea, sunt omorâte prin procedeele de sterilizare care
utilizează căldura umedă sau uscată.
 GENUL MYCOBACTERIUM
- caractere de rezistență -

• Rezistenţa la antiseptice şi dezinfectante:

Datorită conţinutului mai ridicat de lipide din peretele lor
celular, sunt rezistente la acizi minerali (HCl, H2SO4, etc.)
şi la baze (NaOH) ceea ce permite decontaminarea sputei
pentru îndepărtarea florei de asociaţie şi explică proprietăţile
lor tinctoriale.
Nu sunt influenţate de unii coloranţi (verde malahit, violet de
genţiană) prin urmare aceștia pot fi adăugaţi în mediile de
cultură ca agenţi selectivi.
Prezintă nivele înalte de rezistenţă la dezinfectanţi iar la
cei ce pot fi utilizați (fenol 5%, hipoclorit de sodiu 1%, ioduri,
crezoli, glutaraldehidă, formaldehidă, alcool 90 %), sunt
necesare concentraţii crescute şi perioade prelungite de
expunere.
 GENUL MYCOBACTERIUM
- caractere de rezistență -

• Rezistenţa la antibiotice:
Mycobacteriile patogene sunt sensibile, în general, la
asociaţiile de 2-3 tuberculostatice (HIN = izoniazida acidului
nicotinic, rifampicină, streptomicină, etambutol, pirazinamidă).
Au fost semnalate recent tot mai multe tulpini rezistente, mai
frecvent la izoniazidă şi la rifampicină. De aceea este necesară
în permanenţă testarea sensibilităţii la aceste substanţe, prin
efectuarea antibiogramei.
Tratamentul fiind lung (6-12 luni), schema terapeutică este
modificată uneori pe parcurs, pentru a evita instalarea rezis-
tenţei la tuberculostaticele administrate.
M. leprae răspunde la administrarea îndelungată (ani) a
diamino-difenil-sulfonei.
 GENUL MYCOBACTERIUM
- patogenitate -
• Boli:
Principalele specii implicate în patologia umană fac parte din
complexul M. tuberculosis: M. tuberculosis, M. africanum şi
M. bovis - sunt agenţii tuberculozei umane.
M. leprae este agentul leprei (tuberculoidă sau
granulomatoasă), infecţie specifică răspândită în zilele noastre
mai ales în zonele tropicale.
Alte specii ale genului Mycobacterium au fost rar implicate
etiologic în infecţii nespecifice cu diverse localizări ale
persoanelor imunodeficiente (infecţii respiratorii asemănătoare
tuberculozei, infecții ale plăgilor, leziunilor cutanate şi
ţesuturilor moi, limfadenite, osteomielite, meningite, nefrite,
artrite, etc.).
 GENUL MYCOBACTERIUM
- boli umane -
• Tuberculoza umană:
Doza infectantă este mică (câţiva bacili).
Leziunea de la nivelul porţii de intrare se numeşte “şancru de
inoculare” (pulmonar sau în plăcile Peyer). Se însoţeşte de
adenopatie satelită (mediastinală/mezenterică).
Primoinfecţia poate evolua inaparent sau subclinic.
Dacă doza infectantă este mai crescută sau există factori
favorizanţi (subnutriţie, alcoolism, imunodeficienţe, diabet
zaharat, vârstnici), boala devine clinic manifestă
(tuberculoza primară). Se poate complica cu leziuni
pulmonare severe (caverne), perforare în bronhii sau
diseminare sanguină, cu metastazări în diverse organe.
Leziunea pulmonară specifică este “granulomul tuberculos”.
Prin reinfectări sau reactivări ale unor focare latente se poate
instala tuberculoza secundară.
 GENUL MYCOBACTERIUM
- boli umane -
• Lepra:
Poate evolua sub 2 forme clinice:
- tuberculoidă;
- lepromatoasă.
Lepra tuberculoidă are evoluţie benignă caracterizându-se prin
leziuni granulomatoase puţin contagioase.
Lepra lepromatoasă evoluează malign, cu leziuni distructive,
tegumentare şi mucoase.
M. leprae diseminează sanguin producând distrucţii viscerale.
Sunt afectate mai ales zonele cu temperatură mai redusă
(faţa, extremităţile).
Sunt specifice “faciesul leonin”, amputări de degete, tulburări
ale nervilor periferici (anestezii/ paralizii).